Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)
1914-06-01 / nr. 2264
4 1 In patria lui Huerta Vederiel in Tampico și Vera-Cruz.-Sus: știrea intervenții americanne afișată la Tampico.* Biserici din Vera-Cruz.—Jos: Franșeele de la Tampico.—Vagabonzii pieței Constitutiinei din Vera-Cruz: indivizi fără nici un scrupul și pleava societaței mexicane care construe armatele revoluționarilor. Conservatorii și Reformele . CE SLUJEȘTE ATITUDINEA DE APARARE SUMM A fflHffl INTERESE BE CASTA PMLESliTA Importanța prefacerilor în ajunul înfăptuirea cărora ne găsim, impune în chip firesc analizei și discuțiunei publice atitudinea diferiților factori politici cari, în bine sau rău, au de jucat un rol important și in fixarea și în traducerea în fapt a reformelor, pe cari țara legală de azi le-a consfințit prin rezultatul ultimelor alegeri. In legătură cu aceasta, discutam din cele două atitudini, — a partidului liberal și a partidului conservator, — față de reforme. Cum atitudinea partidului liberal e atitudinea firească, normală, la care’i obliga însăși faptul de a fi propus reformele, se înțelege că ceea ce se impune mai cu osebire analizei și discuțiunei publice într’o asemenea situațiune, e prin ciudățenia ei tocmai atitudinea partidului conservator. Or, ce reese din toată această atitudine cu orice preț dușmănoasă reformelor și cu hotărârea de a se pune prin orice mijloc în calea curentului puternic de opinie publică ta țărei ? O atitudine mai puțin cu orice preț ostilă, mai puțină patimă și mai puțin egoism, o atitudine mai conciliantă de împăcare a punctului de vedere conservator cu revendicările așa de mult legitime a maselor populare, ar fi dat cel puțin aparența că partidul conservator ul lupta pe o chestiune de principiu. Dar atitudinea de încăpățînată megațiune în care partidul conservator s’a pus de la început și în caz,ce se menține azi cu o și mai accentuată îndîrjire, demască cu prisosință că, ceea ce preocupă partidul conservator în actuala luptă pentru revizuire, nu sunt reformele și modalitatea înfăptuirei lor, ci interesele de castă privilegiată ale oligarhiei conservatoare. Și pe când partidul liberal se sprijină pe mase ca să impună reformele tocmai din pricină că partidul conservator n’a știut să ia de la început o altă atitudine, antirevizioniștii i se închid în cercul strîmt al intereselor de castă, clarificîind și mai mult în mintea democrației imperuozitatea realizării reformelor. Dar atitudinea aceasta a oligarhiei conservatoare, departe de a opri în loc mersul hotărât înainte al Operei de reforme, le impune și le grăbește, deservind astfel, prin însăși negațiunea absolută în care se ferecă, propria-i cauză. Oligarhia își deservește cu inconștiență propria-i cauză, fiindcă în fața încăpățînărei ei, în fața rezistenței menită să apere numai interesele de castă privilegiată ale oligarhiei acesteia, opinia publică democratică va reacționa din proprie inițiativă și va pune capăt rezistenței conservatoare, impunând reformele prin voința și energia maselor populare. Iată cum atitudinea partidului conservator, în care se întrunesc la olăiltă patimele și toate interesele de castă, servește opera de reteme, dovedind cu atît mai mult, nevoia de a fi înfăptuită ca să se pună pe viitor țara la adăpostul consecințelor desacordului dintre clasele sociale și a frământărilor provocate de egoismul unei oligarhii, care-și apără azi privilegiile de castă ca o ultimă desperare. Desperarea aceasta, oricit de energică ar fi, nu va mai putea însă rezista în clipa, cînd opinia publică va reacționa de la ea. Aceasta fiind și realitatea și perspectivele, atitudinea partidului conservator dacă slujește la ceva în negațiunea ei, slujește numai reformelor. Cine trebue, s’o înțeleagă ! 0X0-Isac Mei POPORUL GREC SE TEME DE ATACURI ȘI SE PREGĂTEȘTE. D. Venizelos a ținut în Camera grecească un discurs foarte aplaudat cu privire la organizarea militară a Greciei. Se înțelege de la sine că Grecia de azi, adică Grecia care s’a ales cu o însemnată sporire de teritoriu pe urma războaielor balcanice, are nevoie de o forță militară mult mai mare ca în trecut. Sporul de populație îi promite să întrețe chiar o armată de cinci sute de mii, iar coasta grecească mărită necesită o flotă mult mai numeroasă și mai puternică decit cea de pînă azi. Apoi poporul grec, puțin numeros și cu o țară infimă pînă azi, pune un fel de mândrie în a se înarma pe o scară mare și va face cu bucurie toate sacrificiile necesare în acest scop. Cu toate acestea, aclamațiunile care au salutat discursul d-lui Venizelos nu exprimă numai entuziasmul militar al Greciei de azi, ci trădează și preocupări de viitor. Poporul elin știe bine că situația pe care a dobîndit-o în urma războaielor balcanice, îi e disputată de vecini invidioși. El trebue să se apere în contra bulgarilor de un atac pe uscat, și în contra Turcilor de un atac pe mare. Pacea convențională dintre Grecia de o parte și Bulgaria și Turcia de alta, nu a dezarmat dușmănia Bulgarilor, cari mut uită Cavala și Salonicul, și ura Turcilor, cari își văd disputate insulele egee. De aceia oamenii politici din Atena sunt preocupați de ideia de a spori forțele militare ale Greciei, în vederea unor eventuale conflicte. Sigur e că aceste conflicte nu sunt de tot apropiate, dar dușmănia bulgară, care se manifestă azi prin confiscarea bisericilor grecești din Bulgaria, și neînțelegerile dintre Grecia și Turcia cu privire la grecii din Tracia orientală și din Asia mică arată că poporul grec trebue să conteze cu primejdii reale. De aceia tot ce se decide la Atena cu privire la sporirea forței armatei eline are un puternic răsunet în toată Grecia și pentru acest cuvînt ultimul discurs al d-lui Venizelos a fost atît de aclamat, v Eastern. S • . •--------------------0X0-------------------- Influența franceză în Romînia ale cărei origine și delicate amănunțitei au fost studiate și cu știință și cu talent literar de regretatul Pompiliu Eliade, se manifestă într’um chip și unul accentuat prin faptul că într’o țară ca a noastră care nu are o pletoră de poeți, totuși se găsesc, și din acești puțini, caii să scrie în franțuzește și să îmbogățească cu talentul lor o literatură extraordinar de bogată. Iată cum d. Paul Souday în foiletonul literar din „Le Temps“, anunță aparițiunea acestor noui volume românești, doar ca nume: „Franța, limba sa și cultura sa, conservă puterea lor de atracție. Numărul autorilor străini de naștere, cari scriu în franțuzește nu scade, ba încă tinde a crește. Imprudenți naționaliști se îngrijesc. Ei uită că fenomenul acesta nu e nou, și că între alții Italianul Brunetto Latini, Englezul Hamilton, regele Prusiei Frederic II au fost scriitori francezi. Nici -o limbă modernă n’a făcut astfel de cuceriri, și este un privilegiu de care avem dreptul să fim mîndri. ...Limba noastră este locul natural al spiritului european: ar fi un mare rău, pentru Europa și pentru noi, ca fiecare popor să se închidă strict în idiomul său și în tradițiile locale. Din fericire acest pericol este încă foarte depărtat. Am avut plăcerea de a vedea pe cel mai mare poet, ce trăește actualmente, al unei limbi admirabile și de mult glorioase, Gabiei d’Annunzio, adoptînd limba noastră pentru unele din strălucitele sale tragedii. Detestabila barbarie a flamandei exagerate, nu a putut depărta de noi pe toti Maeteriincki, pe Verhaerem... Oscar Wilde compuse în franțuzește pe „Salomea“ sa. Din America me-au venit excelenți poeți Francis Viele- Griffin și Stuart Merrill. De la moartea lui Paul Verlaine, nimeni nu înălța mai sus onoarea poeziei franceze decit Atenianul Jean Moréas. D-na contessa de Noailles,ale cărei poeme sunt însuflețite de un atît de frumos geniu, este Franceză de adopțiune, dar Româncă prin naștere. După Grecia, mama noastră spirituală, din care întreaga civilizație a isvorît, nici o națiune din țărmurile orientului, nu poate să ne fie mai simpatică decit România, ramură latină care printr’un fel de minune istorică, a ajuns să înflorească pe țărmurile Șuților. Mica noastră soră latină rămîne în chip gingaș credincioasă fraternităței de rasă. Numele lui Bibescu, lui Bengescu, lui Cantacuzine sunt acelea ale scriitorilor francezi din cei mai distinși. Jean de Mitty era Român: el mânuia limba noastră cu eleganța, cea mai rafinată,și era unul din acei emuli ai lui Stendhal a căror speță nu e prea comună... Mai multe ziare din București,și din cele mai importante, cum sunt La Roumanie și L’Indépendance roumaine sunt redactate în franțuzește“. Și după aceste infomațiuni scurte, dar măgulitoare totuși pentru noi, d. Souday face o observațiune care e de toată frumusețea. Ea desvelește concepția franțuzească: „Bineînțeles, sunt și scriitori români cari scriu în romînește, se poate găsi asupra lor indicații într’un opuscul de dl. Th.i Cornel (La Roumanie littéraire d’aujourd’ tui“: . „Doi mari poeți, domină și inspiră literatura noastră modernă. Poporul și regretatul Mihail Eminescu“, Eminescu era romantic, satiric și pesimist. Intru cit privește folklorul românesc, este cu adevărat de-o extremă bogăție și de-o rară savoare; lucrul acesta se poate judeca după cântecele populare pe care d-șoara Elena Văcărescu le-a cules și tradus în franțuzește“. După aceste amănunte informatoare, scrisă firește repede cronicarul literar din „Le Temps“ analizează opera d-șoarei Văcărescu: „Volumul „La Dormeuse éveillée“ este destul de variat. Se găsesc acolo „fragmente grecești“, unde Apolon, Hermes, Achite, Ulise sunt căutați; apoi versuri patriotice cu frumoasă mișcare; impresiuni de orient și amintiri din pământul natal: Car je suis ta douceur et la force, o ma térré; Je sors toute de toi, comme un feu de cratére... Je sors toute de toi comme les eaux sauvages, Qui portent, tour á tour, le del et les rivages. Despre d. Leon Lahovary, d. Sauday nu ne vorbește mult. El ne spune numai: „D. Lahovary, poet și critic de merit, corespondentul parisian de la Roumanie“ a scris „Les lauviers et les glaives“. Ceva latin se menține în România, cultul de vorbă răsunătoare, cum dovedește însuși superbul titlu: „Les laurers et les glaives“. Italienii de astăzi au păstrat acelaș gust“... Ceea ce ne interesează, însă, pe noi este, că talente românești sunt apreciate în Franța. Ce păcat însă, că aceste talente îmbogățesc o literatură splendidă, care totuși nu e a noastră. ■ÉrariE Mtekrîi si fM Poefii romioi la Franța ELENA VACARESCU: „LA DOR1EUSE ÉYE1LLÉE*; LEON LAHOVARI „LES LAURIES ET LES GLAIVE ,, FILM VE-SEL HonodulI jîjMsoiial T). Petre Carp, cel care a sfătuit pe frații noștri de dincolo „să devie buni cetățeni maghiari“, cel care a spus că soarta aromînilor este pentru noi ceea ce era Hecuba pentru actorul din Hamlet, cel care a spus „mai întîi represiune și apoi vom aviza“, cel care a declarat că țăranii sunt niște inculți și niște nepregătiți, și-a exprimat față de un corespondent al ziarului „Neue Freie Presse“ părerea că pacea de la București ar fi o „literă moartă“, asta bine înțeles ca să lovească în. d. Titu Maiorescu. Monoclul și manșonul d-lui Carp s’au revoltat. Ele protestează cu energie și cu vehemență : — Cum se poate, strigă monoclul, ca să văd eu ceva făcut de liberali, de tachiști sau chiar de un alt conservator decît Carp, fie el și Titu Maiorescu ? Iar manșonul de colo, prin cele două guri laterale ale sale, a grăit: — N’aș mai adăposti în veci vâna conului Petrache, dacă ea nu s’tir ridica amenințătoare la acei cari cutează să facă bine tarei fără să alerge la luminile d-lui Carp. Fără ca isprava să se lege de numele bătrînului traducător al lui Shakespeare! __ B. Lumina la sate Invâtâmîntul Rural —" 11 1 ■ "■« I I....... I———«I Se waf* inffanț« 440 postii^ de in fgfirâ și 250 iga Claus^ilates. Sporirea învățătorilor și școalelor. — Răspîndirea culturei în Cadrilates’. — înființarea de grădini de copii. — Recrutarea personalului didactic. Credincios tradițiunei și menirei sale, de a răspîndi lumina în popor și de a contribui din toate puterile la înălțarea culturală și la propășirea economică, a țarei, partidul national liberal își urmează și de astă dată cu credință și hotărîre, opera sa patriotică. Acesta a fost de altfel scopul venirei la guvern a partidului liberal: ajutorarea și luminarea celor mulți; ridicarea pădurei țărănești la nivelul de civilizațiune al tarei; scoaterea din mizeria cumplită în care zac muncitorii de pâmînt, prin împroprietărire; înfrățirea socială a tuturor claselor, de cetățeni, prin colegiul unic. Aceasta este marea operă patriotică și națională, pe care o va săvîrși, prin actuala Constituantă, partidul și guvernul national-liberal. * In ceea ce privește învățământul rural, care pînă acum lasă foarte mult de dorit, guvernul laberal va înființa anul acesta un foarte mare număr de posturi de învățători la școalele existente, de școale rurale din nou, acolo unde nu există, și de grădini de copii. Răspîndirea luminei la sate se va face astfel în mod mai temeinic. Lumina învățăturei va străluci pînă în cele mai pierdute și uitate locuri, în văile adinei și întunecoase ca și în creerii munților. D. I. G. Duca, ministrul cultelor și istmTorîumei, în dragostea sa nemărginită pentru populațimea rurală, va înființa în toamna viitoare 440 posturi noui de învățători în țară, precum și 250 de posturi numai în Cadrilater. In total deci vor fi numiți într'un an de odată, un număr de aproape 760 de învățători, ceea ce nu s’a pomenit pînă acum de cînd există țara românească. Cu mediu acesta se va răspîndi lumina învățăturei și cultura românească im numai în cătunele și văgăunele uitate pâină acum din țară, dar mai ales în noul teritoriu, cucerit grație vitejiei acelora pentru cari se înființează această sumedenie de învățători și de școale. Sporirea deci a învățătorilor și școalelor rurce, pe tot întinsul țarei românești, va complecta marea operă patriotică și națională a desrobirei minertorimei agricole. In afară de cele vre-o 700 de posturi de învățători și școale noui ce se vor înființa pe întregul teritoriu al țărei ministrul instrucțiunei a mai luat hotărîrea de a spori în mod considerabil grădinele de copii. Se vor înființa grădini noui de copii în toată țara și mai ales în noua Dobroge, unde se simte cea mai mare nevoe de asemenea instituțiuni de educație. S’a dovedit, lucru de altfel este îndeobște recunoscut, că cel mai bun, mai frumos și mai eficace mijloc de a face educația copiilor și de a-i pregăti pentru școală sunt grădinile de copii. In aceste grădini se luminează mintea copilului, i se cultivă inima, și sufletul, i se formează caracterul. Copilul iese din aceste grădini mai cuminte, mai bun, mai disciplinat și familiarizat, cu școala. In afară de toate acestea, grădinele de copii sunt o adevărată binefacere pentru părinți, cari nu au în fiecare moment grija copiilor și spaima că li se poate întâmpla cine știe ce accident nenorocit. Noul personal didactic rural va fi recrutat din absolvenții tuturor școalelor normale din țară, de bieți și fete. Restul ce va mai lipsi, după numirea acestor absolvenți, pînă la compilectarea numărului de 700 învățători și învățătoare, va fi recrutat dintre acei cari au absolvit cel puțin patru clase secundare. Aceștia vor fi numiți ca învățători suplinitori. O mică parte, din nouii învățători vor fi numiți la posturile II și III ce se vor înființa pe lingă actualele școale rurale. Toți ceilalți vor fi numiți la școalele ce se vor înființa din nou, în satele și cătunele unde nu existau de loc pînă acum. La grădinele de copii vor fi numite toate persoanele care au trecut examenul de capacitate, precum și acelea care vor reuși în examenele ce se vor mai ține în cursul anului. Gb. N. U ilfS Un „fapt divers“ înfiorător.. „Faptele diverse“ — rubrica ce a făcut în Paris,și apoi la mai în țară, norocul a două gazete — au obișnuit publicul cu cea ce prin monstruositate trebuia să fie excepțional; am obișnuit publicul cu sinucideri, cu crime, cu atentate la viață, cu accidente nenorocite... A-ci-e partea rea a marelui bine -ce -se -numește informația repede a tot cea-ce se întâmplă în lume. Ceva mai mult și ceva mai rău: „Faptele diverse“ au o influență sugestivă asupra Spiritelor naive, asupra celor slabi de suflet. Pentru o fire nervoasă și fără stăpînire de sine, pentru un suflet needucat, descripția unei sinucideri dă gustul cel mai nebun, gustul de-a nu mai fi. Epidemia de sinucideri din Germania, în urma lui Werber a lui Goethe e un fapt prea bine cunoscut pentru a-1 mai releva. Iar epidemia sinuciderilor de la stația B. M. e un caz recent și românesc de chipul cum cei slabi se lasă sugestionată de amănuntele unei sinucideri. Viata cere sfoidare, și cere resistenta. Sinuciderea e o slăbiciune. E gîndul nebun al celor ce nu pot să lupte. Dar un fapt divers care ese cu totul din banala înșirare a celor ce încetează de a fi oameni omorând este extra-o,rainara, crimă din bulevardul Academiei: Un fiu omorînd pe masa sa! -Mama e -cuvântul -cel mai -dulce; amorul de mamă -și copil -e singurul ce leagă pe om cu cerul; -și ființa mamei, -care iartă, iubește, -se jertfește, trăiește, și moare fără regret, dacă moartea folosește copiilor, e ființa cea mai vrednică de slăvit, cea mai super-omenească din omenescul ce ne înconjură. Un copil omorînd pe bătrâna lui mamă! E un gest care nu e nici odios, nici desgustător, e un gest care nu poate fi calificat de un cuvînt, căci cuvîntul nu poate să exteriorizeze decît cea ce este posibil de gândit! . ____ ___ _ Petronius. Paris, 28 Mai.— Desigur telegramele v’au transmis amănunte asupra crizei ministeriale din Franța. D. Viviami n’a reușit să-și asigure succesiunea cabinetului Doumergue, din cauza grupului socialist și radical-socialist, care ține cu orice preț să nimicească legea serviciului militar de trei ani, votată în 1913. Acum, criza e sfîrșită, și d. Richot a izbutit să compună cabinetul. Cîteva zile a ținut însă o situațiune cu adevărat critică, și cuvântul de criză luase un înțeles mult mai propriu decît cel care i se dă de obiceiu. In decursul crizei, presa engleză și cea germană s’au ocupat, cum era și firesc, de situațiunea politică internă a Franței. In special presa engleză, de altfel foarte prietenoasă pentru Franța, nu își ascunde însă deloc mirarea, și se întreabă cum e cu putință ca exigențele politicei externe și siguranța națională,— pe cari le reprezintă legea celor 3 ani, să fie sacrificate unor considerațiuni de partid, iar în această privință presa englezească dă un exemplu edificator, cu ceea ce s’a întîmplat în Anglia într’o situație asemănătoare: cînd s’a înfățișat Camerei comunelor ultimul buget al marinei, liberalii și partidul muncitorilor au protestat cu vehemență împotriva nouei urcări a cheltuelilor din acest buget. Dar cînd amiralitatea a explicat că sporurile sunt absolut necesare, din cauza situațiunei externa, și că refuzarea lor ar pune în primejdie însăși siguranța Statului, opoziția a dezarmat și creditele noi au fost votate. Times, al cărui cuvînt are întotdeauna greutate, scrie: „D. Viviani a mers pînă la ultimele limite ale concesiunilor compatibile cu a ceea ce aproape toți francezii și toți prietenii Franței cred că e de absolută nevoie pentru siguranța pămîntului francez. „Adevăratul obiect al grupurilor socialiste și radical-socialiste este nu numai îndeplinirea programului din Pau. Ei urmăresc să pună în încurcătură pe președintele Poincaré, lăsîndu-l fără minister, de orice nuanță politică ar fi. E o primejdie foarte gravă, care dacă s’ar realiza, ar putea avea urmările cele mai grave pentru Republică, atît în afară cît și înăuntru“. Daily News dimpotrivă, crede că adversarii legei de trei ani pregătesc stabilirea unor relațiuni amicale între Franța și Germania. Acest ziar a fost însă considerat întotdeauna în Franța drept prieten al Germaniei, și ostil Franței. Alt ziar însemnat Daily Express, pentr a caracteriza situațiunea politică din Franța, face o comparație... navală: „O schimbare radicală e necesară, căci primejdiile actuale sunt pentru Franța și pentru Europa ca acelea pe cari le-ar crea un vas mare și puternic ce merge fără cîrmă într’un port plin de alte Yipw».“ Dar presa germană? Lokal-Anzeiger constată cu satisfacție că, după ultimele evenimente, se pare că adversarii legei de 3 ani și a politicei pe care o reprezintă, ar fi în majoritate. Leipsiger Tageblatt crede că Franța e matură pentru faliment, iar, Berliner’ Tageblatt spune că toată lumea știe cum că nici un soldat francez nu va face trei ani serviciu militar. După cum se vede din aceste scurte citate, presa engleză judecă cu destulă îngrijorare situația din Franța, iar cea germană jubilează. Din fericire, misiunea d-lui Ribot va reuși, aceasta e sigur. E un om de start ca o mare autoritate, chiar asupra adversarilor, cu o cultură universală. Mai cu seamă chestiunile financiare și cele externe, n’au secrete pentru dînsul. Este sigur că va întruni în jurul său pe toți republicanii, chiar și cei mai înaintați, cari pun interesul național deasupra preocupărilor de grupuri și partide. Și Franța va fi ieșit încă odată dintr’o criză politică a cărei gravitate era foarte accentuată. Se știe că Richot este partizanul serviciului de trei ani, pe care l-a votat ca senator și politica sa actuală nu va putea fi contrară acestei legi. Abilitatea sa de vechiu și rutinat bărbat de Stat, va ști să găsească formula cu care să-și asigure majoritatea parlamentară. Cor. mm snmm Cifiză" CHFu mi CE SPUNE PRESA ENGLEZA ȘI CEA GERMANA DESPRE SÎTUATONEA POLITICA DIN FRANȚA APĂRAREA NAȚIONALĂ Cerealele în caz de ntaboiu IN GERMANIA SE PROPUN MĂSURI PENTRU A SE ASIGURA APROVIZIONAREA ARMATEI. — CHESTIUNEA Se INTERESEAZĂ ȘI PE noi. :.. In cei din urmă zece ani, industria morăritului a suferit o transformare, în Germania. Morile mici au fost distruse de concurența celor mari. Acest fapt economic a avut o consecință, asupra aprovizionării cu făină și grîu a armatei. Cele cîteva mori mari, așezate în porturi, au înlocuit sutele de mori răspândite pe suprafața întregei țări. Faptul că morile mari sunt așezate la porturi, face ca aprovizionarea armatei să fie foarte grea. Pe lângă aceasta, comerțul mare de cereale în Germania se ocupă de ani cu exportul cerealelor din țară și cu schimburile internaționale. Acest comerț nu mai are interes să dețină aprovizionări mari de gria sau secară, de vreme ce mica lui clientelă de mori mici a dispărut, iar morile mari constituite în apropiere de porturi își fac comenzile în străinătate. Toate aceste împrejurări făcea ca îtn caz de război, aprovizionarea cu grîu să fie foarte grea între lunile Mai și August. Pentru a se preîntâmpina aceste greutăți s’au propus mai multe măsuri : Interzicerea exportului griului .printr’un decret care ar intra ime JdiarÉat JESOWei ,care ar fi valabil