Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)

1914-06-01 / nr. 2264

4 1 In patria lui Huerta Vederi­el in Tampico și Vera­-Cruz.-Sus: știrea intervenții americanne afișată la Tampico.­* Biserici din Vera-Cruz.—Jos: Franșeele de la T­ampico.—Vagabonzii pieței Constitutiinei din Vera-Cruz: indivizi fără nici un scrupul și pleava societaței mexicane care const­rue arma­tele revoluționarilor. Conservatorii și Reformele . CE SLUJEȘTE ATITUDINEA DE APARARE SUMM A fflHffl INTERESE BE CASTA PMLESliTA Importanța prefacerilor în aju­nul înfăptuirea cărora ne găsim, impune în chip firesc analizei și discuțiunei publice atitudinea di­feriților factori politici cari, în bi­ne sau rău, au de jucat un rol im­portant și in fixarea și în traduce­­rea în fapt a reformelor, pe cari țara legală de azi le-a consfințit prin rezultatul ultimelor alegeri.­­ In legătură cu aceasta, discutam din cele două atitudini, — a parti­dului liberal și a partidului conser­vator, — față de reforme. Cum atitudinea partidului libe­ral e atitudinea firească, normală, la care’i obliga însăși faptul de a fi propus reformele, se înțelege că ceea ce se impune mai cu osebire analizei și discuțiunei publice în­tr’o asemenea situațiune, e prin ciudățenia ei tocmai atitudinea partidului conservator. Or, ce reese din toată această a­­titudine cu orice preț dușmănoasă reformelor și cu hotărârea de a se pune prin orice mijloc în calea cu­rentului puternic de opinie publică ta țărei ? O atitudine mai puțin cu orice preț ostilă, mai puțină patimă și mai puțin egoism, o atitudine mai conciliantă de împăcare a punctu­lui de vedere conservator cu reven­dicările așa de mult legitime a ma­selor populare, ar fi dat cel puțin aparența că partidul conservator ul­ lupta pe o chestiune de princi­piu. Dar atitudinea de încăpățînată megațiune în care partidul conser­vator s’a pus de la început și în ca­­z,ce se menține azi cu o și mai accen­tuată îndîrjire, demască cu priso­sință că, ceea ce preocupă partidul conservator în actuala luptă pen­tru revizuire, nu sunt reformele și modalitatea înfăptuirei lor, ci inte­resele de castă privilegiată ale oli­garhiei conservatoare. Și pe când partidul liberal se sprijină pe mase ca să impună re­formele tocmai din pricină că par­tidul­­ conservator n’a știut să ia de la început o altă atitudine, antire­­vizioniștii i se închid în cercul strîm­t al intereselor de castă, cla­­rificîind și mai mult în mintea de­mocrației imperuozitatea realizării reformelor. Dar atitudinea aceasta a oligar­hiei conservatoare, departe de a o­­­pri în loc mersul hotărât înainte al Operei de reforme, le impune și le grăbește, deservind astfel, prin în­săși negațiunea absolută în care se ferecă, propria-i cauză. Oligarhia își deservește cu incon­știență pr­opria-i cauză, fiind­că în fața încăpățînărei ei, în fața rezis­tenței menită să apere numai inte­resele de castă privilegiată ale oli­garhiei acesteia, opinia publică de­mocratică va reacționa din proprie inițiativă și va pune capăt rezisten­­ței conservatoare, impunând refor­mele prin voința și energia mase­lor populare.­­ Iată cum atitudinea partidului­­­ conservator, în care se întrunesc la o­lăiltă patimele și toate intere­sele de castă, servește opera de re­teme, dovedind cu atît mai mult, nevoia de a fi înfăptuită ca să se pu­nă pe viitor țara la adăpostul con­secințelor desacordului dintre cla­sele sociale și a frământărilor pro­vocate de egoismul unei oligarhii, care-și apără azi privilegiile de cas­tă­ ca o ultimă desperare. Desperarea aceasta, ori­cit de e­­nergică ar fi, nu va mai putea în­să rezista în clipa, cînd opinia pu­blică va reacționa de la ea. Aceasta fiind și realitatea și perspectivele, atitudinea partidului conservator dacă slujește la ceva în negațiunea ei, slujește numai reformelor. Cine trebue, s’o înțeleagă ! ­0X0-Isac Mei POPORUL GREC SE TEME DE ATACURI ȘI SE PRE­GĂTEȘTE. D. Venizelos a ținut în Camera grecească un discurs foarte aplau­dat cu privire la organizar­ea mili­tară a Greciei. Se înțelege de la sine că Grecia de azi, adică Grecia care s’a ales cu o însemnată sporire de teritoriu pe urma războaielor balcanice, are nevoie de o forță militară mult mai mare ca în trecut. Sporul de popu­lație îi promite să întreț­e chiar o armată­­ de cinci­­ sute de mii, iar coas­ta grecească mărită necesită o flo­tă mult mai numeroasă și mai pu­ternică de­cit cea de pînă azi. A­­poi poporul grec, puțin numeros și cu o țară infimă pînă azi, pune un fel de mândrie în a se înarma pe o scară mare și va face cu bucurie toate sacrificiile necesare în acest scop. Cu toate acestea, aclamațiunile care au salutat discursul d-lui Veni­zelos nu exprimă numai entuzi­as­mul militar al Greciei de azi, ci trădează și preocupări de viitor. Poporul elin știe bine că situația pe care a dobîndit-o în urma răz­boaielor balcanice, îi e disputată de vecini invidioși. El trebue să se a­­pere în contra bulgarilor de un a­­tac pe uscat, și în contra Turcilor de u­n atac pe mare. Pacea convențională­­ dintre Grecia de o parte și Bulgaria și Turcia de alta, nu a dezarmat dușmănia Bulga­rilor, cari mut uită Ca­va­la și Saloni­cul, și ura Turcilor, cari își văd dis­putate insulele egee. De aceia oamenii politici din Ate­na sunt preocupați de ideia de a spori forțele militare ale Greciei, în vederea unor eventuale conflicte. Sigur e că aceste conflicte nu sunt de tot apropiate, dar dușmănia bul­gară, care se manifestă azi prin con­fiscarea bisericilor grecești din Bul­garia, și neînțelegerile dintre Gre­cia și Turcia cu privire la grecii din Tracia orientală și din Asia mi­că arată că poporul grec trebue să conteze cu primejdii reale. De aceia tot ce se decide la Ate­na cu privire la sporirea forței ar­matei eline are un puternic răsunet în toată Grecia și pentru­­ acest­­ cu­­vînt ultimul discurs al d-lui Veni­zelos a fost atît de aclamat, v Eastern. S • . •--------------------0X0--------------------­ Influența franceză în Rom­înia ale cărei origine și­­ delicate amănunțitei au fost studiate și cu știință și cu ta­lent­ literar de regretatul P­ompiliu Eliade, se manifestă într’um chip și unul accentuat prin faptu­l că într’o țară ca a noastră care nu are o ple­toră de poeți, totuși se găsesc, și din acești puțini, caii să scrie în franțuzește și să îmbogățească cu talentul lor o literatură extraordi­nar de bogată. Iată cum d. Paul Soud­ay în foile­tonul literar din „Le Temps“, a­­nunță aparițiunea acestor noui vo­lume românești, doar ca nume: „Franța, limba­­ sa și cultura sa, conservă­­ puterea lor de atracție. Nu­mărul autorilor străini de naștere, cari scriu în franțuzește nu scade, ba încă tinde a crește. Imprudenți naționaliști se îngrijesc. Ei uită că fenomenul acesta nu e nou, și că între alții Italianul Brunetto Latini, Englezul Hamilton, regele Prusiei Fre­deric II au fost scriitori fran­cezi. Nici -o limbă modernă n’a fă­cut astfel de cuceriri, și este un pri­vilegiu de care avem dreptul să fim mîndri. ...Limba noa­stră este locul natu­ral al­­ spiritului european: ar fi un mare rău­, pentru Europa și pentru noi, ca fiecare popor să se­ închidă strict în idiomul său și în tradi­țiile locale. Din fericire acest peri­col este încă foarte depărtat. Am avut plăcerea de a vedea pe cel mai mare poet, ce trăește actualmente, al unei limbi admirabile și de mult glorioase, Gabiei d’Annunzio, adop­­tînd limba noastră pentru unele din strălucitele sale tragedii. Detestabi­la barbarie a­ flamandei exagerate, nu a putut depărta de noi pe toti Maeteriincki, pe Verhaerem­... Oscar Wilde compuse în franț­uzește­­ pe „Salomea“ sa. Din America me-au venit excelenți poeți Francis Viele- Griffin și Stuart Merrill. De la moartea lui Paul Verlaine, nimeni nu înălța mai sus onoarea poeziei franceze de­cit Atenianul Jean Moréas. D-na contessa de Noa­­illes,­­ale cărei poeme sunt însufle­țite de un atît de frumos geniu, este Franceză de adopțiune, dar Român­că prin naștere. După Grecia, mam­a noastră spi­rituală, din care întreaga civiliza­ție a isvorît, nici­ o națiune din țăr­murile orientului, nu poate să ne fie mai simpatică decit România, ra­­mură latină care printr’un fel de minune istorică, a ajuns să înflo­rească pe țărmurile Șuților. Mica noastră soră latină rămîne în chip gingaș credincioasă fraternităței de rasă. Numele lui Bibescu, lui Ben­­gescu, lui Cantacuzine sunt acelea ale­­ scriitorilor francez­i din cei mai distinși. Jean de Mitty era Român: el mânuia limba noastră cu elegan­ța, cea mai rafinată,­­și era unul din­­ acei emuli ai lui Stendhal a căror speță nu e­­ prea comună... Mai mul­te ziare din București,­­și din cele mai importante, cum sunt La Rou­­manie și L’Indépendance roumaine sunt redactate în franțuzește“. Și după­­ aceste infom­­ațiuni scurte, dar­­ măgulitoare totuși pentru­­ noi, d. Souday face o observațiune care e de toată frumusețea. Ea d­esvelește concepția franțu­zească: „Bine­înțeles, sunt și scrii­tori români cari scriu în romînește, se poate găsi asupra lor indicații într’un opuscul de dl. Th.­i Cornel (La Roumanie littéraire d’aujourd’ tui“: . „Doi mari poeți, domină și ins­piră literatura noastră modernă. Po­porul și regretatul Mihail Emines­­cu“, Eminescu era romantic, satiric și pesimist. Intru cit privește folklorul româ­nesc, este cu adevărat de-o extremă bogăție­­ și de-o rară savoare; lucrul acesta se poate judeca după cânte­cele populare pe care d-șoara Elena Văcărescu le-a cules și tradus în franțuzește“. După aceste amănunte informa­toare, scrisă firește repede cronica­rul literar din „Le Temps“ anali­­zează opera d-șoarei Văcărescu: „Volumul „La Dormeuse éveillée“ este destul de variat. Se găsesc a­­colo „fragmente grecești­“, unde Apo­lon, Hermes, Achite, Ulise sunt cău­tați; apoi versur­i patriotice cu fru­­moasă mișcare; impresiuni de ori­ent și amintiri din pământul natal: Car je suis ta douceur et la force, o ma térré; Je sors toute de toi, comme un feu de cratére... Je sors toute de toi comme les eaux sauvages, Qui portent, tour á tour, le del et les rivages. Despre d. Leon Lahovary, d. Sau­­day nu ne vorbește mult. El ne spu­ne numai: „D. Lahovary, poet și critic de merit, corespondentul pari­si­an de la Roumanie“ a scris „Les lauviers et les glaives“. Ceva latin se men­ține în România, cultul de vorbă ră­sunătoare, cum dovedește însuși su­­per­bul titlu: „Les laurers et les glaives“. Italienii de astăzi au păstrat ace­­laș gust“... Ceea ce ne interesează, însă, pe noi este, că talente românești sunt apreciate în Franța. Ce păcat însă, că aceste talente îmbogățesc o literatură­­ splendidă, care totuși nu e a noastră. ■ÉrariE Mtekrîi si fM Poefii romioi la Franța ELENA VACARESCU: „LA DOR1EUSE ÉYE1LLÉE*; LEON LAHOVARI „LES LAURIES ET LES GLAIVE ,, FILM VE-SEL HonodulI jîjMsoiial T). Petre Carp, cel care a sfătuit pe frații noștri de dincolo „să de­vie buni cetățeni maghiari“, cel ca­re a spus că soarta arom­înilor este pentru noi ceea ce era Hecuba pen­tru actorul din Hamlet, cel care a spus „mai întîi represiune și apoi vom aviza“, cel care a declarat că țăranii sunt niște inculți și niște ne­pregătiți, și-a exprimat față de un corespondent al ziarului „Neue Freie Presse“ părerea că pacea de la­ București ar fi o „literă moar­tă“, asta bine înțeles ca să lovească în. d. Titu Maiorescu. Monoclul și manșonul d-lui Carp s’au revoltat. Ele protestează cu energie și cu ve­hemență : — Cum se poate, strigă monoclul, ca să văd eu ceva făcut de liberali, de tachiști sau chiar de un alt con­servator de­cît Carp, fie el și Titu Maiorescu ? Iar manșonul de colo, prin cele două guri laterale ale sale, a grăit: — N’aș mai adăposti în veci vâna conului Petrache, dacă ea nu s’tir ri­dica amenințătoare la acei cari cu­tează să facă bine tarei fără să a­­ler­ge la luminile d-lui Carp. Fără ca isprava să se lege de numele bă­­trînului traducător al­ lui Shakes­peare!­ __ B. Lumina la sate Invâtâm­întul Rural —" 11 1 ■ "■« I I....... I———«I Se waf* inff­anț« 440 postii^ de in fgfirâ și 250 iga Claus^ilates. Sporirea învățătorilor și școalelor. — Răspîndirea culturei în Cadrilates’. — înființarea de grădini de copii. — Recruta­rea personalului didactic. Credincios tradițiunei și menirei sale, de a răspîndi lumina în popor și de a contribui din toate puterile la înălțarea culturală și la propăși­rea economică, a țarei, partidul na­tional liberal își urmează și de astă dată cu credință și hotărîre, opera sa patriotică. Ac­esta a fost de altfel scopul ve­­nirei la guvern a partidului liberal: ajutorarea și luminarea celor mulți; ridicarea pădurei țărănești la nive­lul de civilizațiune al tarei; scoate­rea din mizeria cumplită în care zac muncitorii de pâmînt, prin îm­proprietărire; înfrățirea socială a tu­turor claselor, de cetățeni, prin co­legiul unic. Aceasta este marea operă patrio­tică și națională, pe care o va săvîr­­și, prin actuala Constituantă, parti­dul și guvernul national-liberal. * In ceea ce privește învățământul rural, care pînă acum lasă foarte mult­­ de dorit, guvernul laberal va înființa anul acesta un foarte mare număr de­­ posturi de învățători la școalele existente, de școale rurale din nou, acolo unde nu există, și de grădini de copii. Răspîndirea luminei la sate se va face astfel în mod mai temeinic. Lumina învățăturei va străluci pî­nă în cele mai pierdute și uitate lo­curi, în văile adinei și întunecoase ca și în creerii munților. D. I. G. Duca, ministrul cultelor și istmTorîumei, în dragostea sa ne­mărginită pentru populațimea ru­rală, va înființa în toamna viitoare 440 posturi noui de învățători în ța­ră, precum și 250 de posturi numai în Cadrilater. In total deci vor fi numiți într'un an de odată, un număr de aproape 760 de învățători, ceea ce nu s’a po­menit pînă acum de cînd există ța­ra românească. Cu mediu­ acesta se va răspîndi lumina învățăturei și cultura româ­nească im numai în cătunele și vă­­găunele uitate pâină acum din țară, dar mai ales în noul teritoriu, cu­cerit grație vitejiei acelora pentru cari se înființează această sumede­nie de învățători și de școale. Sporirea deci a învățătorilor și școalelor rurce, pe tot întinsul ța­rei românești, va complecta marea operă patriotică și națională a des­­robirei mi­nertorimei agricole. In afară de cele vre-o 700 de pos­turi de învățători și școale noui ce se vor înființa pe întregul teritoriu al țărei ministrul instrucțiunei a mai luat hotărîrea de a spori în mod considerabil grădinele de co­­pii. Se­ vor­ înființa grădini noui de copii în toată țara și mai ales în noua Dobroge, unde se simte cea mai mare nevoe de asemenea insti­­tuțiuni de educație. S’a dovedit, lucru de altfel este în­deobște recunoscut, că cel mai bun, mai frumos și mai eficace mijloc de a face educația copiilor și de a-i pregăti pentru școală sunt grădini­le de copii. In aceste grădini se luminează mintea copilului, i se cultivă inima, și sufletul, i se formează caracterul. Copilul iese din aceste grădini mai cu­minte, mai bun, mai disciplinat și familiarizat, cu școala. In afară de toate acestea, grădi­nele de copii sunt o adevărată bine­facere pentru părinți, cari nu au în fiecare moment grija copiilor și spai­ma că li se poate întâmpla cine știe ce accident nenorocit. Noul personal didactic rural va fi recrutat din absolvenții tuturor școa­lelor normale din țară, de bieți și fete. Restul ce va mai lipsi, după nu­mirea acestor absolvenți, pînă la compilectarea numărului de 700 în­vățători și învățătoare, va fi recru­tat dintre acei cari au absolvit cel puțin patru clase­­ secundare. Aceștia vor fi numiți ca învăță­­­­tori suplinitori. O mică parte, din nouii învățători vor fi numiți la posturile II și III­­ ce­­ se­­ vor înființa pe lingă actualele școale rurale. Toți ceilalți vor fi numiți la școa­lele ce s­e vor înființa din nou, în satele și cătunele unde nu existau de loc pînă acum. La grădinele de copii vor fi nu­mite toate persoanele care au tre­cut examenul de capacitate, precum și acelea care vor reuși în exame­nele ce se­­ vor mai ține în cursul a­­nului. Gb. N. U ilfS Un „fapt divers“ înfiorător.. „Faptele diverse“ — rubrica ce a făcut în Paris,­­și apoi­­ la mai în ța­ră, norocul a două gazete — au­­ obiș­nuit publicul­­ cu cea ce prin m­on­s­­truosit­ate trebuia să fie excepțio­nal; am obișnuit publicul cu sinu­cideri, cu crime, cu atentate­­ la via­ță, cu accidente nenorocite... A-ci-e parte­a rea a marelui bine -ce -se -nu­mește informația repede a tot ce­a-ce­­ se întâmplă în lume. Ceva mai mult și ceva mai rău: „Faptele diverse“ au o influență sugestivă asupra­­ Spiritelor naive, asupra celor slabi de suflet. Pentru o fire nervoasă și fără stăpînire de sine, pentru un suflet needucat, descripția u­nei sinucideri dă gustul cel mai nebun, gustul de-a nu mai fi. Epidemia de sinucideri din Germania, în urma lui Werb­er a lui Goethe e un fapt prea bine cunoscut pentru a-1 mai releva. Iar epidemia sinuciderilor de la sta­ția B. M. e un caz recent și româ­nesc de chipul cum cei slabi se lasă sugestionată de amănuntele unei sinucideri. Viata cere sfoidare, și cere resis­­te­nt­a. Sinuciderea e o­­ slăbiciune. E gîn­dul nebun al­­ celor ce nu pot­­ să lupte. Dar­­ un fapt divers care ese­­ cu to­tul din banala î­nșirare a celo­r ce încetează de a fi oameni omorând este extra-o,rai­nara, crimă din bu­levardul Academiei: Un fiu omo­­rînd pe masa sa! -Mama e -cuvântul -cel mai -dulce; a­m­orul de mamă -și copil -e singu­rul ce leagă pe om­­ cu cerul; -și fi­ința mamei, -care iartă, iubește, -se jertfește, trăiește, și moare fără re­gret, dacă moartea folosește copii­lor, e ființa cea mai vrednică­­ de slăvit, cea mai super-omenească din omenes­cul ce ne înconjură. Un­­ copil omorînd pe bătrâna lui mamă! E­ un gest care nu e nici odios, nici desgustător, e u­n gest care nu po­ate fi­­ calificat de un cu­­vînt, căci cuv­întul nu poate să­­ ex­teriorizeze de­c­ît cea ce este posibil de gândit! . ____ ___ _ Petronius. Paris, 28 Mai.— Desigur telegra­mele v’au transmis amănunte asu­pra crizei ministeriale din Fran­ța. D. Viviami n’a reușit să-și asi­gure succesiunea cabinetului Dou­­mergue, din cauza grupului socia­list și radical-socialist, care ține cu ori­ce preț să nimicească legea serviciului militar de trei ani, vo­tată în 1913. Acum, criza e sfîrșită, și d. Ri­­chot a izbutit să compună cabine­tul. Cîteva zile a ținut însă o si­tuațiune cu adevărat critică, și cuvântul de criză luase un înțeles mult mai propriu de­cît cel care i se dă de obiceiu. In decursul crizei, presa engleză și cea germană s’au ocupat, cum era și firesc, de situațiunea poli­tică internă a Franței. In special presa engleză, de alt­fel foarte prietenoasă pentru Fran­ța, nu își ascunde însă de­loc mi­rarea, și se întreabă cum e cu pu­tință ca exigențele politicei ex­terne și siguranța națională,— pe cari le reprezintă legea celor 3 ani, să fie sacrificate unor consi­­derațiuni de partid, iar în această privință presa en­glezească dă un exemplu edifica­tor, cu ceea ce s’a întîmplat în An­glia într’o situație asemănătoare: cînd s’a înfățișat Camerei comu­nelor ultimul buget al marinei, li­beralii și partidul muncitorilor au protestat cu vehemență împotriva nouei urcări a cheltuelilor din a­­cest buget. Dar cînd amiralitatea a explicat că sporurile sunt absolut necesare, din cauza situațiunei externa, și că refuzarea lor ar pune în primej­die însă­și siguranța Statului, o­­poziția a dezarmat și creditele noi au fost votate. Times, al cărui cuvînt are în­totdeauna greutate, scrie: „D. Viviani a mers pînă la ulti­mele limite ale concesiunilor com­patibile cu a ceea ce aproape toți francezii și toți prietenii Franței cred că e de absolută nevoie pen­tru siguranța pămîntului francez. „Adevăratul obiect al grupuri­lor socialiste și radical-socialiste este nu numai îndeplinirea progra­mului din Pau. Ei urmăresc să pu­nă în încurcătură pe președintele Poincaré, lăsîndu-l fără minister, de orice nuanță politică ar fi. E o primejdie foarte gravă, care da­că s’ar realiza, ar putea avea ur­mările cele mai grave pentru Re­publică, atît în afară cît și înăun­tru“. Daily News dimpotrivă, crede că adversarii legei de trei ani pre­gătesc stabilirea unor relațiuni a­­micale între Franța și Germania. Acest ziar a fost însă considerat în­totdeauna în Franța drept prie­ten al Germaniei, și ostil Franței. Alt ziar însemnat Daily Ex­press, pentr­­ a caracteriza situa­­țiunea politică din Franța, face o comparație... navală: „O schimbare radicală e necesa­ră, căci primejdiile actuale sunt pentru Franța și pentru Europa ca acelea pe cari le-ar crea un vas mare și puternic ce merge fără cîrmă într’un port plin de alte Yipw».“ Dar presa germană? Lokal-Anzeig­er constată cu sa­tisfacție că, după ultimele eveni­mente, se pare că adversarii le­gei de 3 ani și­ a politicei pe care o reprezintă, ar fi în majoritate. Leipsiger Tageblatt crede că Fran­ța e matură pentru faliment, iar, Berliner’ Tageblatt spune că toa­tă lumea știe cum că nici un sol­dat francez nu va face trei ani serviciu militar. După cum se vede­­ din aceste scurte citate, presa engleză jude­că cu destulă îngrijorare situația din Franța, iar cea germană ju­bilează. Din fericire, misiunea d-lui Ri­­bot va reuși, aceasta e sigur. E un om de start ca o mare autoritate, chiar asupra adversarilor, cu o cultură universală. Mai cu seamă chestiunile financiare și cele ex­terne, n’au secrete pentru dînsul. Este sigur că va întruni în ju­rul său pe toți republicanii, chiar și cei mai înaintați, cari pun in­teresul național deasupra preocu­părilor de grupuri și partide. Și Franța va fi ieșit încă odată dintr’o criză politică a cărei gravi­tate era foarte accentuată. Se știe că Richot este partizanul serviciului de trei ani, pe care l-a votat ca senator și politica sa ac­tuală nu va putea fi contrară a­­cestei legi. Abilitatea sa de vechiu și ruti­nat bărbat de Stat, va ști să gă­sească formula cu care să-și asi­gure majoritatea parlamentară. Cor. mm sn­mm Cifiză" CHFu mi CE SPUNE PRESA ENGLEZA ȘI CEA GERMANA DESPRE SÎTUATONEA POLITICA DIN FRANȚA APĂRAREA NAȚIONALĂ Cerealele în caz de ntaboiu IN GERMANIA­ SE PROPUN MĂSURI PENTRU A SE A­­SIGURA APROVIZIONAREA ARMATEI. — CHESTIUNEA Se INTERESEAZĂ ȘI PE noi. :­­..­­ In cei din urmă zece ani, indus­tria morăritului a suferit o trans­formare, în Germania. Morile mici au fost distruse de concurența celor mari. Acest fapt economic a avut o con­secință, asupra aprovizionării cu făină și grîu a armatei. Cele cîteva mori mari, așezate în porturi, au înlocuit sutele de mori răspândite pe suprafața întregei țări. Faptul că morile mari sunt așezate la por­turi, face ca aprovizionarea arma­tei să fie foarte grea. Pe lângă aceasta, comerțul mare de cereale în Germania se ocupă de ani cu exportul cerealelor din țară și cu schimburile internaționale. A­­cest comerț nu mai are interes să dețină aprovizionări mari de gria sau secară, de vreme ce mica lui clientelă de mori mici a dispărut, iar morile mari constituite în apro­piere de porturi își fac comenzile în străinătate. Toate aceste împrejurări făcea ca îtn caz de război, aprovizionarea cu grîu să fie foarte grea între lunile Mai și August. Pentru a se preîntâmpina aceste greutăți s’au propus mai multe mă­suri : Interzicerea exportului griului .printr’un decret care ar intra ime­ JdiarÉat JESOWei ,care ar fi valabil

Next