Viitorul, iulie 1914 (Anul 8, nr. 2294-2318)
1914-07-01 / nr. 2294
Arhiducele Karl Frantz Josef și arhiducesa Zitta, nouii moștenitori ai tronului Austro-Ungar, împreună cu copii Pelerinajul idolatrusm M sufletesc D. P. P. Carp n’a fost sărbătorit cînd a împlinit cincizeci de ani, nici cînd a atins vîrsta psalmistului și nici cînd viața-4 a împlinit trei pătrare de veac; iată-1 sărbătorit toman la vîrsta de... 77 ani. Originalitatea se tine ca umbra de d. Carp; cînd n’o caută, îl găsește ea. Și pentru ca originalitatea să fie mai complectă, d. Carp e sărbătorit tocmai de aceia cari l’au ocolit, l’au combătut și cari acum doi ani au pus capăt vieței sale politice. X. Carp e dar un fel de Lazăr înviat din moarte; dar e o înviere de o zi, căci aceia cari îl pupă și-i fac temeneli, ii pipăie, ca Toma, nu ca să se convingă de e viu cu adevărat, ci dacă a murit de-a binelea. Prezența d-lui Carp în mijlocul admiratorilor săi subiți, e ca un spectru din alte vremi; e umbra plină de imputări a lui Hamlet, stafia mustrătoare a lui Ranco. Ce mai poate fi comun între d. Carp și admiratorii săi de o zi? Și cînd a fost vre odată ceva comun între dînșii? N’a declarat d. Carp că tot ce a făcut în viata-ia politică, a făcut-o în contra partidului conservator? Și nu și-a părăsit partidul în ziua cînd d. Carp a depus pe biuroul Parlamentului idealul vieței sale politice reforma administrativă? Nu mai departe ca acum un an o vie discordanță domnea între d. Carp si partizanii săi de azi. D. Can et rea partidului conservator acțiune războinică în evenimentele nai ca, 1 partidul conservator alerga după ramura de măslin. A pornit atunci bătrînul de la Țibăneni, unde ii vin azi prietenii tîrzii, descălecUid la clubul conservator * la vinul revoltei. Dar d. Titu t.i. .cu, cu glas de sirenă vetust.ă, 1 bat ironic cine e drume-0 ■! 11 d. Al. Marghiloman își terg;i, oi fii înlăcrimați de furie ă ,nu poate gîtui pe musafirul nepoftit. Azi fruntașii partidului conservator aleargă la Țibănești, ca la Carp '’«că d. Marghiloman, că■ biru și-a pus cenușă pe cap, numai fiindcă i-ar veni greu să’și atri ferchezuiala pomădată, la. d. Carp. Moldovean ospitalier ii rimește pe toți, la urma urmei, o vinovat d-sa, de dragostea ce-i ■ ■ arată, atît de năprasnic? ti. vii, la Țîbănești fruntașii conservatori, vin cu toții și [•< . (‘iii" i,ui ]*au urmat, nici odată pe d. Carp. ț cei cari Vau părăsit, și cei numer cari urmîndu-i, nu Vau stat. Vin să-i facă temeneli, exprime admirație si să-i • ... • *tă •• atunci cînd va fi ia .1. nu .••• urma . Nici o leg. s. sufleteasca ; există nici azi illírt- floriiî neobănești și fetișior.Qh; in›utiile com sert;' nil.6 la oirr " ta e absolut expropries cari le-a Partidul . unie — ; arp ^ minic ii idolatrizează azi? Devotament personal? Sihăstria de la Țibănești e exteriorizarea acestui devotament. Acord de idei? Vedeți discursurile d-lui Carp de acum trei luni și discursurile d-lui Marghiloman de acum trei zile. Și cu toate acestea fruntașii conservatori vin la d. Carp să-i exprime admirație, credință, statornicie și să-l proclame depozitarul ideilor conservatoare. Lipsește numai d. Maiorescu care n’are nici o părere asupra chestiunilor la ordinea zilei. In schimb vine d. C. C. Arion care, avînd mai multe păreri, umple golul lăsat de absenta d-lui Maiorescu. Ne întrebăm numai ce ar face pelerinii de la Țibănești dacă d. Carp, original și dîrz cum este, s’ar scula și le-ar spune răspicat: — Nu vă întreb domnilor, ce căutați aci. Ați venit, fiți bine-veniți! Vă voiu pofti la masă, fiecare își va avea tăciunii lui. Dar să nu-mi vorbiți de credință și statornicie și să nu’mi primeniți de politică. Tot ce’mi puteti cere și ce vă pot da este ertarea. Și d. Carp, care e serbătorit roman la vîrsta de 77 de ani, va erta greșiților săi de șaptezeci de ori cite șapte, cum scrie Evangelistul. --------------------0X0------------------- CALOMNII’ Casa celestei EPOCA ATACA PE NEDREPT CASA CENTRALA A BĂNCILOR POPULARE. „Epoca“ afirmă într-un număr trecut un lucru extraordinar, pe care la descoperit de carhid ziarul conservator, și anume că „Casa centrală a Băncilor populare este contra mișmtei cooperative la sate!“ E extraordinar, nu-i așa ! Noi știam vină acuma, și toată lunea“,știa, că lucrurile stau tocmai din potrivă, și anume că Epoca“ și partidul conservator erau contra ■mișcărei cooperative la sate, iar Casa centrală este tocmai instituțiunea sub a cărei inițiativă, privighere și control, s'a format și a proim’!"’* admirabila mișcare coopera• ratele noastre, care are o cinică inrîurire asupra eginefale a tarei. ■ăm citit dar cu oare care curios; 'u 1 ..Epocei“, și, eurind, ne-am lăni Hit,. E vorba de un caz dela Mușotești, din rad....unde. d. Foiie Vădulescu, fost deputat conservator conduce un magazin de consum si o societate de temperanța. Pentru că direcția Casei centrale a dat autorizație și nici alte cooperative, de aci concluzia: Casa centrală e contra mișcărei cooperative ! Dar bine Casa centrală n’a suprinat, ci am lasat sa se mai înființeze încă o cooperativă, căci la o comună ,■are cum sunt Mușeteștii, pot trai uă cooperative. Iată la ce se reduce afirmația și uzaUa ,JSpocei“. ----------DXQ:------------ Literatura universală cunoaște o boală ciudată . Pe cînd ar fi de așteptat ca plagiatorii să se dea drept autori originali, autorii originali, din potrivă, iși dau numele de simpli traducători. Boala aceasta a bintuit în Franța, și de acolo s’a abătut puțin și în România. D. profesor Apostolescu într’o conferință ținută la Societatea istorică română, care a apărut actualmente în broșură, ne vorbește de aceste mistificări literare și ne dovedește că N. Bălcescu e adevăratul autor al „Cîntărei României“. Era nevoe de această dovadă ? Evident că da, deoarece iată ce scrie N. Bălcescu în precurîetarea operei sale : „Acum linei ani mă aflam în călătorie pe la mîăstirile din măreții noștri Carpați, căutînd pe sub ruine urmele mărirei strămoșești, într’una din acele mănăstiri, economul chinoviei, spre răspuns la dorința mea de cercetări și descoperiri istorice, mă duse la biblioteca mînăstirei. Sala ce purta acest nume era o cameră lungă și întunecoasă, murdară și plină de praf, în care între o mulțime de mobile stricate și ce labalîcuri grămădite văzui într’un unghiu un morman de cărți și hîrtii. „începui a răscoli cu nerăbdare acele vrafuri, și alegând ce mi se păru mai interesant, alergai de mă închisei în chilia mea spre a le cerceta. Intre manuscrisele ce aveam dinaintea mea, unul, intitulat Cîntarea României a ținti mai cu deosebire mintea mea dela cele dinții fete ; urmaii cetirea fără întrerupere pină la sfîrșit și văzui cu mirare și descurajare că istoria, ce cu atita trudă și cercetări mă nevoiam a descoperi și a scrie, se afla scrisă toată aci in vre-o cîteva fețe, dar astfel cum nimeni nu se ispitise a o Fa ’mi păru sena,sătui fiin adîmcimea cărților, ci din sufletul nației, acest izvor bogat, elocvent și neperitor“. ' Poema însoțită de o precuvîntare apare pentru prima oară în „România Viitoare“ la Paris, în 8 August 1850: „loan Ghica într’o scrisoare publică adresată prietenului său V. Alexandri, povestește felul cum s’a citit la generalul Mavra, de către Bălcescu, poema presupusului pustnic, și cum cei de față au felicitat pe cititor drept autor, cu mult înainte de publicarea ei. De altfel Ghica îi cunoștea existența de prin 1847“. Dar interesant e faptul că Alexandricră drept autor pe amicul său A. Russo, și în repetite ocazii afirmă aceasta. • Bolintineanu, însă, tovarășul de artă și de pribegie a lui N. Bălcescu infirmă cu tărie că Bălcescu e autorul „Cînstării României“. Și d. Apostolescu închee cu foarte judicioasa constatare : „In sfîrșit poema cu toate izvoarele ei, faptul că a fost publicată dle Bălcescu, precum și limba ei admirabil de românească . — Russo scria numai franțuzește și apoi i se traduceau lucrările — re arată ele însele pe acest om dezinteresat și care s'a jertfit pentru rana lui — pe cînd alții își petreceau tinerețea în Elveția — care înflacă rotul autor al acestei Cîntări a României. De ■altfel, ea nu are însemnătate decit prin limba ei, fondul find, după cum s’a dovedit în l’Influence des Romantiques fraesis, datorit, in părțile frumoase și esențiale, Bibliei, lui Chateaubriand, lui Lamennais, lui Michelet și altora. .. Și limba asta nu putea fi’decit a lui Bălcescu“. „Cîntarea României“ rămîne, astfel, desăvîrșit alipită de numele adevăratului autor. N. Bălcescu, care s’a supus unei ciudate mode a timpului atunci cînd Ai dat drept numai norocite gâSitor al unui manuscris. Această constatare o documentează din nou studiul tîi lui Apostolescu. Opri fii Un loosenii inniiiii«— D-L N. APOSTOLESCU DOVEDEȘTE CA fi. BALCESCU ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL „CAMTAREI ROMÎNIEI“ Falsificireí «[adiilor „EPOCA“ DUCE O CAMPANIE DE INSINUARI CALOMNIOASE IN CHESTIA PROECTULUI CONTRA FALSIFICAREI VINURILOR Am relevat campania de insinuări calomnioase pe care a început’o „Epoca“ în chestia, proectului de lege relativ la falsificarea vinurilor. Am arătat că acuzarea absolut nedovedită și neprecizată a „Epocei“ că s’ar fi dat cuiva o sumă de bani pentru ca să se amine proectul de lege asupra falsificărei vinurilor e o sfruntată Calomie. Dealtfel „Epoca, rm făgăduit că dacă vom desmDarte'F^nățile, ei, pe preciza. Nu rațiule'acuma decit să se execute, și o somăm să arate cine anume a primit sumele de bani despre cari insinuiază cu atîta îndărătnică rea-credință. Suntem de mai înainte siguri însă că somațiunea noastră va rămîne fără răspuns. De altfel toți cei cari sînt în curent cu această chestiune știu cit de stupidă e acuzațiunea „Epocei“. Motivul pentru care proectul de lege, din inițiativă parlamentară, votat de Senat, a fost amînat de Cameră, e bine cunoscut, întocmit în grabă, el nu era încă îndeajuns de studiat și putea să dea naștere la dificultăți pe cari nu le doreau desigur, nici propunătorii lui. Chestiunea nu va rămîne însă nerezolvată. D. ministru de finanțe, Em. Costinescu, a declarat și a făgăduit solemn că în viitoarea sesiune parlamentară proectul va fi din nou studiat, — operațiune la care vor lua parte și propunătorii lui — și apoi va fi supus aprobării parlamentului, care-l va vota cu siguranță. Așa stă chestiunea, a nunărei acestui proect de lege, în jurul căruia „Epoca“ a început o campanie de insinuări calomnioase. Rămîne ca ziarul conservator să precizeze. Sîntem siguri însă că n’o va face. — t PEDOLOGIA ȘI VIITORUL Reținem din alte comunicări cărora nu le-au lipsit interesul, pe aceia făcută de d. Rădulescu-Motru, la congresul corpului didactic primar. Din această comunicare reese destul de lămurit nevoia actuală și presantă ca pedologia (adică știința crosferei copiilor) să nu mai fie o preocupare prea abstractă, ci o îndeletnicire aproape de tot momentul a celor ce au în a lor grea sarcină viitorului unei țări. Evident de altfel că creșterea copiilor este una din cele mai de căpetenie griji ale celor ce nu le este indiferent viitorul unei țări. „Se fac legi, se întocmesc organizări de stat, se realizează împrumuturi pentru a car o plată se angajează generațiile de viitor Dar aceste generații cum vor 5 ele". Desigur în compositia 10, ,,era intr’o largă măsură și reniuropriu al unei rase. Dar tata nu e de ajuns Va trebui să intervină educația, adică chipul cum oamenii de mine vor fi ca su et și ca porniri, ca inimă și ca îndemnuri. Și dacă desigur trebui j, avea clădiri de școala, e tot așa de interesant a avea și profesori buni. Și tot astfel mutatis mutandis, dacă voim să avem legi bune și organizări sociale fără defect, va trebui să ne gîndim la oamenii de mine, la sufletul oamenilor de mine. . . Și cite regretabile erori, nu sau făcut și nu se fac în creșterea copii ,! ? Oare faptul că ei în școală se învăța de mici a crede că profesorii lr»:' sei influenta de politică, de bilete dulci, oare aceasta nu contribue la stricarea caracterelor? cji atins aci numai o lacună ar.' ifi . i . rtmile. Dar cite «Vele » Nu .unt oare și azi profesori cari cred ia valoarea unui sufle', stăiii nași va maiM Ofa ziuurG a unor cuvinte moarte î Iată al'lea svam rî ale «mici educații. Conferintele de la emigrensul corpului didactic primar sunt astfel ivocate îTM «tri*» refteviumi. Petrái ; <ns *» CITIȚI ÎN PAG. III: Cel din urmă albanez de VICTOR EFTIMIU In lumea școlară, cu toate că examenele s’au sfîrșit de mult, e o mare fierbere. Pricina este extraordinarul număr de repetenți cari au rămas la aproape toate gimnaziile și liceele din țara întreagă. încă înainte de sfîrșitul anului serbar se știa că în anul acesta elevii sunt cam slabi. Ministerul instrucțiunei publice, dorind să dea un exemplu de indulgență, a admis ca toți elevii cari au avut media între 5 și 6 la limba română, în loc de 6, să fie considerați ca promovați. Deasemenea s-a mai admis ca elevii ,cari erau corigenți la medie și cari trebuia să dea examen la două obiecte) să fie considerați ca promovați. Este însă o altă categorie foarte numeroasă de elevi cari au rămas repetenți. Sunt acei cari imediat după terminarea anului au dat examen de corigentă la câte un obiect și au căzut. Acești elevi sunt foarte numeroși. Părinții lor au făcut petiții la minister, fugind pe d-l ministru al instrucției să aibe indulgența de a admite ca acești corigenți cari au căzut la un singur obiect să mai poată da un examen la Septembrie, odată cu particularii cari au rămas corigenți. La ministerul instrucției, direcția învățămîntului secundar, ni s’a afirmat că numărul petițiunilor cari cer acest examen se ridică la aproape patru mii, ceea ce e enorm. Mai toate aceste petițiuni au aceiași argumentare, care explică și motivează pricina pentru care în amu a dai.» ai fo..i »3a dotociți repetenți și corigenți. Principalul motiv ce se invoacă escursimea anului școlar. Se știe că, din cauza epidemiei de holeră din toamna anului trecut, cursurile s’au deschis cu mare întîrzier’e, și școlarii au pierdut un bimestru de cursuri. Era la început vorba ca să se suprime, ca o compensație, vacanțele de Crăciun și de Paști, dar acest mijloc n’a fost găsit practic, întrucit școlarii și profesorii au neapărată nevoie de o recreație în mijlocul anului, căci altfel îi pândește surmenariul. Cursurile au fost aceleași, profesorii fiind să le termine tot la sfîrșitul lui Mai, sau la începutul lui Iunie, ca de obiceiu. Au fost deci foarte mulți școlari, cari nu și-au putut însuși cunoștințele necesare pentru ca să poată fi promovați. In cursul celor două luni și jumătate de vacanță, acești școlari, — de aproape supraveghiați de părinți — vor putea să prepare obiectul la care sunt slabi și din pricina căruia au fost declarați repetenți. * Numărul școlarilor din licee și gimnazii, în această categorie, e foarte mare, chiar numai cele aproape 4000 de petiții primite la ministerul instrucției dau o dovadă despre aceasta. Acești repetenți ar aglomera la toamnă clasele din cari nu au fost promovați, luînd locurile noilor veniți, cari vor fi siliți să rămîna pe dinafară. Se citează clase în cari numărul corigenților și repetenților e cu desăvîrșire disproporționat față de numărul total al elevilor. Mai în to «»te cipioli sunt Fi fost corigenți la un obiect. Intr’o clasă de 60 de elevi au fost 48 de repetenți și corigenți. Negreșit, în cazul cînd d-l I. G. Duca, ministrul instrucțiunei publice, ar socoti ca plausibile motivele invocate, și ar admite ca anul acesta, în mod cu totul excepțional, cei căzuți la un singur obiect să mai poată da un examen la Septembrie, — această indulgență nu ar putea constitui vreun precedent. Este vorba numai de o măsură cu totul excepțională, după cum excepționale au fost și cauzele care au pricinuit această scădere a nivelului studiilor, din pricina scurtimei anului școlar. Din ancheta pe care am făcut-o printre părinții elevilor așa de numeroși, în această categorie, rezultă că ei simt încredințați că d-l ministru al instrucțiunei va da o soluțiune echitabilă acestei chestiuni, o soluție care să împace și interesele învățământului, prin severitatea necesară oricărui progres, — și în acelaș timp și interesele elevilor cari ar pierde un an de studiu în mod inutil. Bine-înțeles că examenele de corigență din Septembrie la obiectele la cari elevi au fost slabi, vor fi ci de riguroase. Cînd elevii au timp de două luni și jumătate de preparație la un singur obiect, profesorii pot fi oricît de exigenți. Semnatarii celor patru mii de petiții așteaptă cu încredere hotărîrea d-lui ministru al instrucțiunei și multi din ei ne roagă să stăruim asupra faptului că în nici un caz indulgența de care s’ar da dovadă în anul acesta nu ar putea constitui un precedent ce s’ar putea invoca pentru cazuri normale. Din lumea școlară ^ ^ ^ — —————----------BSSEHISM-—---------------------- — La ministerul instrucțiunei publice s’au primit numai puțin de 4000 de petiții prin care se cer nouă examene la Septembrie pentru elevii rămași repetenți — Tiban-ești ! D. Filipescu căruia îi plac jocurile de vorbă intrînd la d. Carp a exclamat: „Tiban-ești“ aici! Ce-ți mai trebue șefia? Staul sau Redacție? „Adevărul“ publicînd scrisoarea unui deputat îi spune: Ne pare bine că ai revenit la staul. In redacția aceea sunt oare ființe patrupede? Iar pelerinagiu! Cu ocaziunea pelerinajului conservatorilor la Mormântul sfînt aflăm că Papa — adică c. c. Alecu — va ține o frumoasă cuvintare ocazională asupra „Recunoștinței în politică“. Scott -oxo- Misiunea insă in Franța Amiral;,!i șeful stătu- Iea Mediteranei, pe bordul cuirant major gen .•• ■ î.m *:trei ru satului „Courbet“, in rada porthest; ș .amiral; t IV- ic ;! ; Lapey- lui Toulon, are. ssCTa artei nava- Unele din localitățile noastre climaterice lasă foarte mult de dorit din punct de vedere al igienei și salubrităței publice. Dacă am scoate vreo 3—4 localități din primul rang — și chiar acolo tot se mai găsesc unele lipsuri — încolo nu ne prea putem lăuda cu o curățenie exemplară. In afară însă de igiena și salubritatea publică, mai este o altă chestiune foarte importantă a cărei reglementare se impune. Și aceasta privește deopotrivă toate stațiunile balneare și climaterice din țară. Este vorba de aprovizionarea publicului cu alimente și cu toate cele trebuincioase în timpul șederei sale într’una din numitele stațiuni. Direcțiunea generală a serviciului sanitar se interesează actualmente îndeaproape de toate aceste chestiuni — de igienă și salubritatea publică și de aprovizionarea vizitatorilor — și se ocupă de a le da o soluțiune cît se poate mai bună. In acest scop a intervenit pe lingă consiliile de igienă județene, unde se află stațiuni balneare și climaterice, pentru a întocmi cite un proiect de regulament pe care apoi să-l prezinte Directiunei generale a serviciului sanitar. Aceste consilii de igienă județene au întocmit fiecare cste un proiect de regulament, privitor la măsurile ce ar fi de luat. Regulamentele în chestiune au fost înaintate Directiunei generale a serviciului sanitar. Dăm aci mai jos partea esențială a regulamentului întocmit de consiliul de igienă din Prahova și prezentat de d. dr. GrigoreNicolau, medic primar al acelui județ.* In primul rînd ,se cere ca administrația comunală a fiecărei stațiuni balneare sau climaterice sa îngrijească de formarea unei piețe unde să se vîndă pîinea, carnea, zarzavaturile, fructele, păsările, brînzeturile etc. Este drept că cele mai multe stațiuni de vilegiatură din țară sînt lipsite de asemenea piețe. Toate alimentele se vînd acolo pe stradă, în diferite locuri, sau în căruțe care străbat localitatea de tip margine la alta. Pentru aprovizionarea mai lesnicioasă a publicului este nevoe ca în fiecare localitate să existe brutării și măcelării. Acestea vor trebui să îndeplinească toate obligațiunile prevăzute în regulamentele de igienă și salubritate publică. In același timp trebue exercitat un control sanitar a tuturor substanțelor alimentare, pe la vînzătorii ambulanți sau stabili, la birturi, hanuri, circiume etc. Acest control trebue făcut de către funcționarii administrativi și sanitari, cărora legea le conferă acest drept. Autoritățile administrative și sanitare vor trebui să aibă grijă ca în localitate să se găsească o apă de băut bună și cunată. In acest scop este absolută nevoe să se dea o atențiune deosebită fîntînilor și puțurilor din localitate In jurul acestor fîntâni sau puțuri trebue să fie multă curățenie pe o distanță cu mai mare posibil. Mai ales gunoae și mocirle să nu se găsească de loc prin împrejurimile puțurilor de unde se alimentează publicul. In fiecare primăvară mocirla care se formează în jurul puțurilor să fie sleită și terenul împietruit, toate fîntînile și puțurile trebue să fie acoperite cu capace de lemn și împrejmuite cu gard de unele sau de scindări. In fiecare stațiune va trebui să funcționeze un serviciu special pentru curățirea și ridicarea gunoaelor de pe străzi și din curțile locatarilor, cel puțin pe tot timpul cât durează sezonul. 1 O chestiune iarăși foarte însemnată despre care se ocupă regula mental este aceea privitoare la personalul medical și sanitar. ’» Sunt unele stațiuni climaterice și balneare unde nu există nici medic, nici agent sanitar și nici farmacie. Acolo lumea chiar dacă se îmbolnăvește oricît de grav, nu are de unde chema imediat un medic și de unde să-și procure medicamente. Trebue să intervie la cel mai apropiat oraș sau la reședința medicului de plasă pentru că abia a doua • xi aibă, concursul medical și morte-enonte Di; aceea regina nonii in pure antreprenorilor de băi să Anelteze fie balnearen și climaterice REGULI DE IGIENA Șl DE APROVIZIONARE A VIZITATORILOR