Viitorul, iulie 1914 (Anul 8, nr. 2294-2318)

1914-07-01 / nr. 2294

Arhiducele Karl Frantz Josef­ și arhiducesa Zitta, nouii moște­nitori ai tronului Austro-Ungar, împreună cu copii Pelerinajul­ ­ idolatru­­sm M sufletesc D. P. P. Carp n’a fost sărbătorit cînd a împlinit cinci­zeci de ani, nici cînd a atins vîrsta psalmistului și nici cînd viața-4 a împlinit trei pă­trare de veac; iată-1 sărbătorit to­man la vîrsta de... 77 ani. Origina­litatea se tine ca umbra de d. Carp; cînd n’o caută, îl găsește ea. Și pen­tru ca originalitatea să fie mai complectă, d. Carp e sărbătorit toc­mai de aceia cari l’au ocolit, l’au combătut și cari acum doi ani au pus capăt vieței sale politice. X­. Carp e dar un fel de Lazăr înviat din moarte; dar e o înviere de o zi, căci aceia cari îl pupă și-i fac temeneli, ii pipăie, ca Toma, nu ca să se con­vingă de e viu cu adevărat, ci dacă a murit de-a binelea. Prezența d-lui Carp în mijlocul admiratorilor săi subiți, e ca un spectru din alte vremi; e umbra plină de imputări a lui Hamlet, sta­fia mustrătoare a lui Ranco. Ce mai poate fi comun între d. Carp și admiratorii săi de o zi? Și cînd a fost vre­ odată ceva comun între dînșii? N’a declar­at d. Carp că tot ce a făcut în viata-i­a politică, a făcut-o în contra partidului conservator? Și nu și-a părăsit partidul în ziua cînd d. Carp a depus pe biuroul Par­lamentului idealul vieței sale poli­tice reforma administrativă? Nu mai departe ca acum un an o vie discordanță domnea între d. Carp si partizanii săi de azi. D. Can et rea partidului conservator acțiune războinică în evenimentele nai ca, 1 partidul conservator a­­lerga după ramura de măslin. A pornit atunci bătrînul de la Țibă­­nen­­i, unde ii vin azi prietenii tîrzii, descălecUid la clubul conservator * la vinul revoltei. Dar d. Titu t.­i. .cu, cu glas de sirenă vetu­s­t.ă, 1 bat ironic cine e drum­e-0 ■! 1­1 d. Al. Marghiloman își­­ terg;­i, oi fii înlăcrimați de furie ă ,nu poate gîtui pe musafirul ne­poftit. Azi fruntașii partidului conserva­tor aleargă la Țibă­nești, ca la Ca­rp '’«că d. Marghiloman, că­­■ b­ir­­u și-a pus cenușă pe cap,­­ numai fiindcă i-ar veni greu să’și atri ferchezuiala pomădată, la. d. Carp. Moldovean ospitalier ii rim­ește pe toți, la urma urmei, o vinovat d-sa, de dragostea ce-i ■ ■ arată, atît de năprasnic? ti. vii, la Țîbănești fruntașii con­servatori, vin cu toții și [•< . (‘ii­i" i,ui ]*au urm­at, nici odată pe d. Carp­­­. ț cei cari Vau părăsit, și cei nume­r cari urmîndu-i, nu Vau­­ stat. Vin să-i facă temeneli, e­xpri­­me admirație si să-i • ...­ • *tă •• a­­tunci cînd va fi ia .1. nu .••• urma . Nic­i o leg. s. sufleteasca ; există nici azi illírt- floriiî ne­o­­bănești și fetiși­­or.Qh; in›utiile com ser­t;' nil.6 la oi­rr " ta e absolut exproprie­­s cari le-a Partidul . unie — ;­­ arp ^ m­i­nic ii idolatrizează azi? Devotament personal? Sihăstria de la Țibănești e exteriorizarea acestui devota­ment. Acord de idei? Vedeți discur­surile d-lui Carp de acum­­ trei luni și discursurile d-lui Marghiloman de acum trei zile. Și cu toate acestea fruntașii con­servatori vin la d. Carp să-i expri­me admirație, credință, statornicie și să-l proclame depozitarul ideilor conservatoare. Lipsește numai d. Maiorescu care n’are nici o părere asupra chestiunilor la ordinea zi­lei. In schimb vine d. C. C. Arion care, avînd mai multe păreri, um­ple golul lăsat de absenta d-lui Ma­­iorescu. Ne întrebăm numai ce ar face pelerinii de la Țibănești dacă d. Carp, original și dîrz cum este, s’ar scula și le-ar spune răspicat: — Nu vă întreb domnilor, ce cău­tați aci. Ați venit, fiți bine-veniți! Vă voiu pofti la masă, fie­care își va avea tăciunii lui. Dar să nu-mi vorbiți de credință și statornicie și să nu’mi primeniți de politică. Tot ce’m­i puteti cere și ce vă pot da este ertarea. Și d. Carp, care e serbătorit ro­man la vîrsta de 77­ de ani, va erta greșiților săi de șapte­zeci de ori cite șapte, cum scrie Evangelistul. --------------------0X0-------------------­ CALOMNII’ Casa celeste­i EPOCA ATACA PE NE­DREPT CASA CENTRA­LA A BĂNCILOR POPU­LARE. „Epoca“ afirmă într-un număr tre­cut un lucru extraordinar, pe care la descoperit de carhid ziarul con­servator, și anume că „Casa centra­lă a Băncilor populare este contra m­ișmtei cooperative la sate!“ E extraordinar, nu-i așa ! Noi știam vină acuma, și toată lu­­nea“,știa, că lucrurile stau tocmai din potrivă, și anume că Epoca“ și partidul conservator erau contra ■miș­cărei cooperative la sate, iar Casa centrală este tocmai instituțiu­­nea sub a cărei inițiativă, privighe­­re și control, s'a format și a pro­­im’!­"’* admirabila mișcare coopera­­• ratele noastre, care are o cinică inrîurire asupra e­­ginefale a tarei. ■ăm cit­it dar cu oare care curio­­s; 'u 1 ..Epocei“, și, eurind, ne-­am lăni­ Hit,. E vorba de un caz dela Mușotești, din rad.­­...unde. d. Foiie V­ădulescu, fost deputat con­servator conduce un m­­agazin de consum si o societate de tempe­ranța. Pentru că direcția Casei cen­trale a dat autorizație și nici alte cooperative, de aci concluzia: Casa centrală e contra mișcărei coopera­tive ! Dar bine Casa centrală n’a supri­­n­at, ci am lasat sa se mai înființeze încă o cooperativă, căci la o comună ,■are cum sunt Mușeteștii, pot trai uă cooperative. Iată la ce se reduce afirmația și uzaUa ,JSpocei“­­. ----------DXQ:------------­ Literatura universală cunoaște o boală ciudată . Pe cînd ar fi de aș­teptat ca plagiatorii să se dea drept autori originali,­­ autorii originali, din potriv­ă, iși dau numele de sim­pli traducători. Boala aceasta a­ bin­tuit în Franța, și de acolo s’a abă­tut puțin și în România. D. profesor Apostole­scu într’o conferință ținută la Societatea isto­rică română, care a apărut actual­mente în broșură, ne vorbește de aceste mistificări literare și ne do­vedește că N. Bălcescu e adevăratul autor al „Cîntărei României“. Era nevoe de această dovadă ? Evident că da, de­oare­ce iată ce scrie N. Bălcescu în precurîetarea operei sale : „Acum­­ linei ani mă aflam în că­lătorie pe la mî­­ăstirile din măreții noștri Carpați, căutînd pe sub rui­ne urmele mărirei strămoșești, în­­­tr’una din acele mănăstiri, economul chinoviei, spre răspuns la dorința mea de cercetări și descoperiri isto­rice, mă duse la biblioteca mînăs­­tirei. Sala ce purta acest nume era o cameră lungă și întunecoasă, mur­dară și plină de praf, în care între o mulțime de mobile stricate și c­e labalîcuri grămădite văzui într’un unghiu un morman de cărți și hîr­­tii. „începui a răscoli cu nerăbdare a­­cele vrafuri, și alegând ce mi se pă­ru mai interesant, alergai de mă închisei în chilia mea spre a le cer­ceta. Intre manuscrisele ce aveam dinaintea mea, unul, intitulat Cîn­­tarea României a ținti mai cu deose­bire mintea mea dela cele dinții fe­te ; urmaii cetirea fără întrerupere pină la sfîrșit și văzui cu mirare și descurajare că istoria, ce cu ati­ta trudă și cercetări mă nevoiam a des­coperi și a scrie, se afla scrisă toa­tă aci in vre-o cîteva fețe, dar ast­fel cum nimeni nu se ispitise a o Fa ’mi păru sena,să­­tui fiin a­dîmcimea cărților, ci din sufletul na­ției, acest izvor bogat, elocvent și neperitor“. ' Poema însoțită de o precuvîntare apare pentru prima oară în „Româ­nia Viitoare“ la Paris, în 8 August 1850: „loan Ghica într’o scrisoare publică adresată prietenului său V. Alexandri, povestește felul cum s’a citit la generalul Mavra, de că­tre Bălcescu, poema presupusului pustnic, și cum cei de față au feli­citat pe cititor drept autor, cu mult înainte de publicarea ei. De altfel Ghica îi cunoștea existența de prin 1847“. Dar interesant e faptul că Alexan­dri­cră drept autor pe amicul său A. Russo, și în repetite ocazii afirmă aceasta. • Bolintineanu, însă, tovarășul de artă și de pribegie a lui N. Bălcescu infirmă cu tărie că Bălcescu e au­torul „Cînstării României“. Și d. Apostolescu închee cu foarte judicioasa constatare : „In sfîrșit poema cu toate izvoa­rele ei, faptul că a fost publicată dle Bălcescu, precum și limba ei ad­mirabil de românească . — Russo scria numai franțuzește și apoi i se traduceau lucrările — re arată ele însele pe acest om dezinteresat și care s'a jertfit pentru rana lui — pe cînd alții își petreceau tinerețea în Elveția — ca­re înf­lacă rotul autor al acestei Cîntări a României. De ■altfel, ea nu are însemnătate decit prin limba ei, fondul find, după cum s’a dovedit în l’Influence des Romantiques fra­esis, datorit, in părțile frumoase și­ esențiale, Bi­bliei, lui Chateaubriand, lui Lamen­­nais, lui Michelet și altora. .. Și lim­ba asta nu putea fi’de­cit a lui Băl­­cescu“. „Cîntarea României“ rămîne, ast­fel, desăvîrșit alipită de numele a­­devăratului autor. N. Bălcescu, care s’a supus unei ciudate mode a tim­pului atunci cînd Ai dat drept nu­mai norocite­­ gâSitor al unui manu­scris. Această constatare o documentea­ză­­ din­­ nou studiul tîi­ lui Ap­­­osto­­lescu. Opri fii Un loosen­ii inniiiii«— D-L N. APOSTOLESCU DOVEDEȘTE CA fi. BAL­­CESCU ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL „CAM­­TAREI ROMÎNIEI“ Falsificireí «[adiilor „EPOCA“ DUCE O CAMPANIE DE INSINUARI CALOMNIOA­SE IN CHESTIA PROECTU­­LUI CONTRA FALSIFICAREI VINURILOR Am relevat campania de insinuări calomnioase pe care a început’o „E­­poca“ în chestia, proectului de lege relativ la falsificarea vinurilor. Am arătat că acuzarea absolut ne­dovedită­­ și neprecizată a „Epocei“ că s’ar fi dat cui­va o sumă de bani pentru ca să se amine proectul de lege asupra falsificărei vinurilor e o sfruntată Calomie. Dealtfel „Epoca, rm făgăduit că da­că vom desmDarte'F^n­ățile, ei, pe preciza. Nu rațiule'acuma decit să se execute, și o somăm să arate cine anume a primit sumele de bani des­pre cari insinuiază cu atîta îndă­rătnică rea-credință. Suntem­ de mai înainte siguri însă că som­ațiunea noastră va­ rămîne fără răspuns. De altfel toți cei cari sînt în curent cu această chestiune știu cit de stu­pidă e acuzațiunea „Epocei“. Motivul pentru care proectul de lege, din inițiativă parlamentară, vo­tat de Senat, a­ fost amînat de Ca­meră, e bine cunoscut, întocmit în grabă, el nu era încă îndeajuns de studiat și putea să dea naștere la dificultăți pe cari nu le doreau de­sigur, nici propunătorii lui. Chestiunea nu va răm­îne însă ne­rezolvată. D. ministru de finanțe, Em. Costinescu, a declarat și a fă­găduit solemn că în viitoarea sesiu­ne parlamentară proectul va fi din nou studiat, — operațiune la care vor lua­ parte și propunătorii lui — și a­­poi va fi supus aprobării parlamen­tului, ca­re-l va vota cu siguranță. Așa stă chestiunea, a nunărei aces­tui proect de lege, în jurul căruia „Epoca“ a început o campanie de in­sinuări calomnioase. Rămîne ca zia­rul conservator să precizeze. Sîntem siguri însă că n’o va face. — t­­ PEDOLOGIA ȘI VIITORUL Reținem din alte comunicări căro­ra nu le-au lipsit interesul, pe aceia făcută de d. Rădulescu-Motru, la congresul corpului didactic primar. Din această comunicare reese destul de lămurit nevoia actuală și pre­santă ca pedologia (adică știința crosferei copiilor) să nu mai fie­ o preocupare prea abstractă, ci­ o în­deletnicire aproape de tot momentul a celor ce au în a­ lor grea sarcină viitoru­lui unei țări. Evident de altfel că creșterea co­piilor este una din cele mai de că­petenie griji ale celor ce nu le este indiferent viitorul unei țări. „Se fac legi, se întocmesc organizări de stat, se realizează împrumuturi pentru a car o­ plată se angajează generațiile de viitor Dar aceste generații cum vor 5 ele". De­sigur în compositia 10, ,,era intr’o largă măsură și r­eniu­­ro­priu al unei ra­se. Dar­­ tata nu e de ajuns Va tre­bui să intervină educația, adică chi­pul cum oamenii de mi­­ne vor fi ca s­u et și ca porniri, ca inimă și ca îndemnuri. Și dacă desigur tre­­bui j, avea clădiri de școala, e tot așa de interesant a­ avea și­­ pro­fesori buni. Și tot astfel mutatis mu­tandis, dacă voim să avem legi bu­ne și organizări sociale fără defect, va trebui să ne gîndim la oamenii de mi­­ne, la sufletul oamenilor de m­­ine. . . Și cite regretabile erori, nu sau făcut și nu se fac în creșterea co­pii ,! ? Oare faptul că ei în școală se învăța­ de mici a crede că profe­­s­orii lr»:' se­­­i influenta de politi­că, de bilete­ dulci, oare aceasta nu contribue la stricarea caracterelor? cji atins aci numai o lacună a­r­.' ifi . i . rtmile. Dar cite «Vele » Nu .unt oare și azi profesori cari cred ia valoar­ea unui sufle', stă­iii nași va maiM Ofa ziuurG a unor cu­vin­te moarte î Iată al'lea svam rî ale «m­ici educații. Conferi­ntele de la emigre­n­sul corpului didactic primar sunt­­ astfel ivocate îTM «tri*» refteviumi. Petrái ; <ns *» CITIȚI ÎN PAG. III: Cel din urmă albanez de VICTOR EFTIMIU In lumea școlară, cu toate că examenele s’au sfîrșit de mult, e o mare fierbere. Pricina este extra­ordinarul număr de repetenți cari au rămas la aproape toate gimna­ziile și liceele din țara întreagă. încă înainte de sfîrșitul anului serbar se știa că în anul acesta elevii sunt cam slabi. Ministerul instrucțiunei publice, dorind să dea un exemplu de indulgență, a admis ca toți elevii cari au avut media între 5 și­ 6 la limba româ­nă, în loc de 6, să fie considerați ca promovați. Deasemenea s-a mai admis ca e­­levii ,cari erau corigenți la medie­­ și cari trebuia să dea examen la două obiecte) să fie considerați ca promovați. Este însă o altă categorie foarte numeroasă de elevi cari au rămas repetenți. Sunt acei cari imediat după terminarea anului au dat e­­xamen de corigentă la câte un o­­biect și au căzut. Acești elevi sunt foarte nume­roși. Părinții lor au făcut petiții la minister, fugind pe d-l ministru al instrucției să aibe indulgența de a admite ca acești corigenți cari au căzut la un singur obiect să mai poată da un examen la Sep­tembrie, odată cu particularii cari au rămas corigenți. La ministerul instrucției, direc­ția învățămîntului secundar, ni s’a afirmat că numărul petițiunilor cari cer acest examen se ridică la aproape patru mii, ceea ce e e­­norm. Mai toate aceste petițiuni au aceiași argumentare, care explică și motivează pricina pentru care în amu a d­ai.» ai fo.­.i »3a do­tociți repetenți și corigenți. Principalul motiv ce se invoacă e­scursimea anului școlar. Se știe că, din cauza epidemiei de holeră din toamna anului trecut, cursu­rile s’au deschis cu mare întîrzie­­r’e, și școlarii au pierdut un bimes­­tru de cursuri. Era la început vor­ba ca să se suprime, ca o compen­sație, vacanțele de Crăciun și de Paști, dar acest mijloc n’a fost gă­sit practic, întru­cit școlarii și pro­­fesorii au neapărată nevoie de o recreație în mijlocul anului, căci alt­fel îi pândește surmenariul. Cursurile au fost aceleași, pro­fesorii fi­ind să le termine tot la sfîrșitul lui Mai, sau la începutul lui Iunie, ca de obiceiu. Au fost deci foarte­ mulți școlari, cari nu și-au putut însuși cunoștințele ne­cesare pentru ca să poată fi promo­vați. In cursul celor două luni și ju­mătate de vacanță, acești școlari, — de aproape supraveghiați de pă­rinți — vor putea să prepare o­­biectul la care sunt slabi și din pricina căruia au fost declarați repetenți. * Numărul școlarilor din licee și gimnazii, în această categorie, e foarte mare, chiar numai cele a­­proape 4000 de petiții primite la ministeru­l instrucției dau o dova­dă despre aceasta. Acești repetenți ar aglomera la toamnă clasele din cari nu au fost promovați, luînd locurile noilor veniți, cari vor fi siliți să rămîna pe dinafară. Se citează clase în cari numărul corigenților și repetenților e cu de­­săvîrșire disproporționat față de numărul total al elevilor. Mai în to «»te cip­­ioli s­unt Fi­ fost corigenți la un obiect. Intr’­o clasă de 60 de elevi au fost 48 de repetenți și co­rigenți. Negreșit, în cazul cînd d-l I. G. Duca, ministrul instrucțiunei pu­blice, ar socoti ca plausibile moti­vele invocate, și ar admite ca anul acesta, în mod cu totul excepțional, cei căzuți la un singur obiect să mai poată da un examen la Sep­tembrie, — această indulgență nu ar putea constitui vre­un prece­dent. Este vorba numai de o măsură cu totul excepțională, după cum excepționale au fost și cauzele care au pricinuit această scădere a ni­velului studiilor, din pricina scur­­timei anului școlar. Din ancheta pe care am făcut-o printre părinții elevilor așa de numeroși, în această categorie, rezultă că ei simt încredințați că d-l ministru al instrucțiunei va da o soluțiune echitabilă acestei ches­tiuni, o soluție care să împace și interesele învățământului, prin se­veritatea necesară ori­cărui pro­gres, — și în acelaș timp și intere­sele elevilor cari ar pierde un an de studiu în mod inutil. Bine-înțeles că examenele de co­rigență din Septembrie la obiecte­le la cari elevi au fost slabi, vor fi ci­ de riguroase. Cînd elevii au timp de două luni și jumătate de preparație la un singur obiect, pro­fesorii pot fi ori­cît de exigenți. Semnatarii celor patru mii de petiții așteaptă cu încredere hotă­­rîrea d-lui ministru al instrucțiu­­nei și multi din ei ne roagă să stă­ruim asupra faptului că în nici un caz indulgența de care s’ar da do­vadă în anul acesta nu ar putea constitui un precedent ce s’ar pu­tea invoca pentru cazuri normale. Din lumea școlară ^ ^ ^ — —————----------BSSEHISM-—----------------------­ — La ministerul instrucțiunei publice s’au primit numai puțin de 4000 de petiții prin care se cer nouă examene la Septembrie pentru elevii rămași repetenți — Ti­ban-ești ! D. Filipescu căruia îi plac jocurile de vorbă intrînd la d. Carp a excla­mat: „Ti­ban-ești“ aici! Ce-ț­i mai trebue șefia? Staul sau Redacție? „Adevărul“ publicînd scrisoarea unui deputat îi spune: Ne pare bine că ai revenit la staul. In redacția aceea sunt oare ființe patrupede? Iar pelerinagiu! Cu ocaziunea pelerinajului con­servatorilor la Mormântul sfînt a­­flăm că Papa — adică c. c. Alecu — va ține o frumoasă cuvin­tare oca­zională asupra „Recunoștinței în politică“. Scott -oxo- Misiunea insă in Franța Amiral;,!­i șeful stătu- Ie­a Mediteranei, pe bordul cuira­nt major gen­ .•• ■­ î.m *:trei ru­ satului „Courbet“, in rada porth­­est; ș­ .amiral; t IV- ic ;! ; Lapey- lui Toulon, are. ssCTa artei nava- Unele din localitățile noastre climaterice lasă foarte mult de dorit din punct de vedere al igie­nei și salubrităței publice. Dacă am scoate vreo 3—4 localități din primul rang — și chiar acolo tot se mai găsesc unele lipsuri — în­colo nu ne prea putem lăuda cu o curățenie exemplară. In afară însă de igiena și salu­britatea publică, mai este o altă chestiune foarte importantă a că­rei reglementare se impune. Și a­­­ceasta privește deopotrivă toate stațiunile balneare și climaterice din țară. Este vorba de aprovizionarea publicului cu alimente și cu toate cele trebuincioase în timpul șede­­rei sale într’una din numitele sta­țiuni. Direcțiunea generală a serviciu­lui sanitar se interesează actual­mente îndeaproape de toate aceste chestiuni — de igienă și salubri­tatea pu­blică și de aprovizionarea vizitatorilor — și se ocupă de a le da o soluțiune cît se poate mai bună. In acest scop a intervenit pe lin­gă consiliile de igienă județene, unde se află stațiuni balneare și climaterice, pentru a întocmi cite un proiect de regulament pe care apoi să-l prezinte Directiunei ge­nerale a serviciului sanitar. Aceste consilii de igienă jude­țene au întocmit fiecare cste un proiect de regulament, privitor la măsurile ce ar fi de luat. Regula­mentele în chestiune au fost îna­intate Directiunei generale a ser­viciului sanitar. Dăm aci mai jos partea esenția­lă a regulamentului întocmit de consiliul de igienă din Prahova și prezentat de d. dr. Grigore­­Ni­­colau, medic primar al acelui ju­deț.* In primul rînd ,se cere ca admi­nistrația comunală a fiecărei sta­țiuni balneare sau climaterice sa îngrijească de formarea unei pie­țe unde să se vîndă pîinea, carnea, zarzavaturile, fructele, păsările, br­înzeturile etc. Este drept că cele mai multe sta­țiuni de vilegiatură din țară sînt lipsite de asemenea piețe. Toate alimentele se vînd acolo pe stra­dă, în diferite locuri, sau în căru­țe care străbat localitatea de ti­p margine la alta. Pentru aprovizionarea mai les­nicioasă a publicului este nevoe ca în fiecare localitate să existe brutării și măcelării. Acestea vor trebui să îndeplinească toate obli­gațiunile prevăzute în regulamen­tele de igienă și salubritate pu­blică. In același timp trebue exercitat un control sanitar a tuturor sub­stanțelor alimentare, pe la vînză­­torii ambulanți sau stabili, la bir­turi, hanuri, circiume etc. Acest control trebue făcut de către func­ționarii administrativi și sanitari, cărora legea le conferă acest drept. Autoritățile administrative și sanitare vor trebui să aibă grijă ca în localitate să se găsească o apă de băut bună și cunată. In a­­cest scop este absolută nevoe să se dea o atențiune deosebită fîntî­­nilor și puțurilor din localitate In jurul acestor fîn­tâni sau puțuri trebue să fie multă curățenie pe o distanță cu­ mai mare posibil. Mai ales gunoae și mocirle să nu se găsească de loc prin împrejuri­mile puțurilor de unde se alimen­tează publicul. In fiecare primăvară mocirla­ care se formează în jurul­­ puțuri­lor să fie sleită și terenul împie­­truit, toate fîntînile și puțurile tre­bue să fie acoperite cu capace de lemn și împrejmuite cu gard de unele sau de scindări. In fiecare stațiune va trebui să funcționeze un serviciu­ special pentru curățirea și ridicarea gu­­noaelor de pe străzi și din curțile locatarilor, cel puțin pe t­ot tim­pul cât durează sezonul­. 1 O chestiune iarăși foarte însem­nată despre care se ocupă regula­­ mental este aceea privitoare la personalul medical și sanitar. ’» Sunt unele stațiuni climaterice și balneare unde nu există nici medic, nici agent sanitar și nici­ farmacie. Acolo lumea chiar dacă se îm­bolnăvește ori­c­ît de grav, nu are­ de unde chema imediat un medic și de unde să-și procure medica­mente. Trebue să inter­vie la cel mai apropiat oraș sau la reședin­ța medicului de plasă pentru că abia a doua •­ x­i aibă, concursul medical și morte-­enonte Di; aceea regin­a non­­ii in­ pure antreprenorilor de băi să Anelteze fie balnearen și climaterice REGULI DE IGIENA Șl DE APROVIZIONARE A VIZITATORILOR

Next