Viitorul, septembrie 1914 (Anul 8, nr. 2356-2385)

1914-09-01 / nr. 2356

Á A. 4 SITUATIA Pe frontul oriental al războiului european se dă o luptă uriașâ și oarecum hotărîtoare pentru desfășurarea confla­­grați Quel, lângă Lemberg, la Bavaruska, și pe câmpiile dintre Vistula și Bug, armatele Rusiei și ale Austriei se ciocnesc cu înverșunare. Soldații se numără cu milioanele; lupta are pro­porții fantastice; tot ce știința militară a iscodit ca strate­gie și ca­lement de distragere e pus în aplicare; se da o lupta pe viață și pe moarte intre două imperii cari nu ur­măresc atâta cuceriri teritoriale pe cât urmăresc un câștig de influență și de prestigiu. Și In definitiv, tot războiul su­e­ropean, a cărui izbucnire, profitată de mult, a fost accelerată de disputele austro-ruse, e mai mult o luptă de supremație. De aceia luptele cari se dau lângă Lemberg, vor Îndruma, dacă nu vor hotărî chiar, desfășurarea acestei conflag­ațiuni. Căci răpunerea unuia din beligeranți, fie Rusia, fie Austria, va înrâuri mersul luptelor cari se dau la alt capăt al Euro­pei, în Nordul franco-belgian. Aci armata germană operează după un plan bine definit, și ar­mata franceză rezistă după an­ul an iarăși conceput ca chibzuință. Dar mersul acestor operații va fi forțamente influențat de rezultatul luptelor de la Est și de aceia acest rezultat e aștep­tat cu un neastâmpăr­it care vibrează conștiința atâtor popoare. Nu Europa, ca realitate geografică, e interesată în in­­oderările dintre Vistula și Bug, ci Europa ca națiunile ei, ca tendințele lor divergente, ca aspirații de viitor și ca necesi­tatea neinfrânată a unei supremații care e și an imperialism Ü sufletelor. Svonuri de cafenea inconștiența celor cari lansează svonuri alar­mante și dăunătoare [arei Ne găsim in plină perioadă a politicei de cafenea și a svonuri­­lor celor mai fantastice și mai a­­larmante, cari sau putut pune vre-odată in circulație, atunci cînd o țară trece prin clipe grele, care reclamă mai mult ca ori­­cînd liniște și prudentă în opinia publică. La cafenea se rezolvă marele probleme internaționale­­ și, tot de la cafenea, se aruncă în public svonuri, pe baza cărora se ridică sau se condamnă factorii răspun­zători de conducerea țărei. Se înțelege că nu se precizează nimic, fiind-că nici nu se poate preciza, de­cit dacă în precizările acestea s’ar pune aceeași incon­știență vinovată, care stăpânește mentalitatea interesaților sau pă­timașilor, a căror singură preocu­pare pare a fi acela de a menține opinia publică într’o dăunătoare enervare. Nu avem să contestăm că opi­nia publică e în dreptul ei să dis­cute evenimentele, cari formează azi obiectul preocupărilor de fie­ce clipă a tuturor minților româ­nești; — nu contestăm iarăși că asupra acestor evenimente opinia publică a țarei e îndreptățită să emită o judecată, ori­care ar fi ea. Ceea ce nu admitem , însă, — și nimeni nu poate admite, — e ca discuțiunea din opinia publică să se facă în jurul unor simple pre­supuneri și judecata emisă să se sprijine pe svonuri de cafenea, lipsite de orice temeinicie și au­toritate. Să se facă discuție, dar să se­­ discute faptele precise, faptele asupra cărora nu poate exista în­doială. Alt­cum, se creiază curente­­ de opinie publică vătămătoare, se provoacă o enervare, care la un moment hotărâtor nu ar putea de­cit să deservească interesele vi­tale ale țărei.­­ Politica unui stat nu se hotă­răște la cafenea,, în mijlocul pati­milor unora sau altora, în tot ca­zul interesați dacă nu alt chip, cel puțin dintr’un sentimentalism căruia subordonează orice altă consida­c­țiune.­­ De aceia e de datoria noastră să prevenim opinia publică împotri­va speculatorilor de svonuri al ar­­m­oniei cari mai ales în actuala situații ne fac un rău serviciu țâ­rei și în afară și înlăuntru. Țara are guvern răspunzător, care are în destul conștiința da­toriei și a răspunderilor, ca să, nu se lase influențat nici de patimile unora și nici de sentimentalismul altora. Aceasta ar trebui să înțeleagă cel puțin opinia publică conștien­tă, dacă pescuitorii în apă tulbu­re nu vor să renunțe la o urdă meserie nici în situațiuni ca cea de azi. —I---r 1 - I-ra, ■­m W 1 - V 1 Biciciști-eclerori, înaintea trupelor franceze pe drumul Paris-Melun Hușii cuceresc orașul TOMASZOW Petrograd 30 August.­­ Eri tru­pele rusești au luat cu asalt pozi­­țiunile întărite din Tourobin fu­gărind apoi inamicul pe o distan­ță de mai bine de 30 verste. Cava­leria rusească operează în contra arierei garde dușmane. Tom­taszow a fost cucerit după o luptă înver­șunată. Trupele germane la Myszinec și Chorzele (în nordul Poloniei, la su­dul lacurilor mazuriene) au fost respinse cu pierderi mari. România față de conflagrația europeană Corpul 22 DE ARMATA RUS­TUT DE GERMANI Un articol al ziarului Italan „Stampa“ BA­ Berlin 11 Septem­vrie. — Marele stat­ major vestește că corpul al 22 de ar­mată rusească, un garnizoană în Fin­landa, care a încer­cat să intervină în lupta de lângă Lyck, în Prusia orientală, a fost bătut.­a Wolfs­­bureau). Mișrnv de înconjurare a trupelor ruse Petrograd 30 August.­­ Opera­țiunile trupelor rusești pe cele do­uă aripi și la spatele armatei au­striace de vest sunt favorabile ar­matei ruse. Lângă Bavarușka, mișcarea în­conjurătoare pe flancul austriac continuă într-un mod favorabil pentru ruși. (Westniki Mele aliate înre­gistrează succese Londra 30 August.­­ Mareșalul French telegrafiază că lupta a mai continuat și eli, dușmanul a fost respins pe toată linia. Primul corp de armată a îngropat 200 de cadavre dușmane, și a luat 12 tu­nuri maxim și cîtiva prizonieri. Al doilea corp de armată a făcut 350 prizonieri și a hiat o baterie. Pi­erderile germanilor sunt mari și trupele lor par a fi sleite. Trupele emileze trec rîul Marne mergînd în direcția de nord. (Reuter) România față de actualul conflict — CUM PREZINTĂ SITUAȚIA ROMÎNIEI ZIA­­ RUL ITALIAN „STAMPA“ Roma 28 Aug. — Intr’un arti­col intitulat: „Conflictul european și Romînia“ ziarul „Stampa“ cer­cetează situația României față de conflagrația actuală. După ce a fă­cut istoricul raporturilor austro­­române și ruso-române, ziarul a­­rată cum acțiunea desfășurată de diplomația română când cu războ­iul balcanic și succesele înțelege­rei greco-sârbo-rom­âne consfințit prin tratatul de pace de la Bucu­rești au făcut din România cel mai puternic Stat din Răsăritul european, arbitrul și păzitorul pa­cii balcanice. Pe când Rusia convinsă de pu­terea crescândă a tânărului Regat dunărean, a căutat în timpul din urma și prin toate mijloacele să-i cucerească simpatiile, purtarea A­­ustriei pe timpul războiului bal­canic a fost mai mult bulgarofilă de­cât românofilă. Pe lângă această, interesele, ce să zicem așa, de revendicare na­țională, pe cari România le are în­ Austria, sunt cu mult mai mari de­cât interesele ce le are în Rusia, căci pe cînd în Basarabia sunt câteva sute de mii de români, dim­potrivă în Transilvania locuesc a­­proape 4 milioane de latini. Dacă la toate acestea mai adău­­găm simpatiile adânci ale poporu­lui român pentru Franța, ne vom explica de ce astăzi curentul fa­vorabil Triplei înțelegere a ajuns așa de covârșitor în România, în­cât mulți chiar propovăduesc o in­trare în acțiune alături de Ru­sia în contra Austriei. Dar bătrînul și gloriosul Carol, care prin foloasele celei mai înțe­lepte ocârmuiri, și-a cucerit recu­­notința și dragostea supușilor săi, putea­ va pare să uite că la spate­le Austriei stă Germania și că da­că el este suveranul României, es­te tot odată un Hohenzollern și că ar trebui în ultimii ani din viața sa să pornească în războiu împo­triva țărei sale de obîrșie și în contra rudei sale imperiale? (A. T. I). Germanii se arată lângă Grodek Petrograd 30 August.­­ Trupe­le germane s-au arătat în ținutul orașului Grodek, pe teatrul de răz­boiu austriac. Minele din Marea Nordului au fost curățite Londra, 30 August.­­ Amirali­tatea britanică declară că ieri și azi numeroase escadre și flotile au curațat complect Marea Nordului pină chiar în baia de Heligoland de minele așezate de germani. Flota germană rămîne nemișca­tă în porturile sale și nu a încer­cat absolut nimic spre a interve­ni și a stînjeni mișcările vapoa­relor engleze. Nici un vapor de războiu german nu sa arătat. Vasul de războiu englez „Vin­dictive“ a capturat un transport de cărbuni în Oceanul Atlantic, Manifestul REGELUI ANGLIEI ADRE­SAT COLONIILOR Petrograd 30 August.­­ Regele George al Angliei a adresat colo­niilor um manifest în care spune: „Nu e vina , dacă războiul pe care mă sileam din răsputeri să-l împedec a izbucnit: dacă aș fi ră­mas indiferent la violarea neutra­­lităței Belgiei pe c­are Anglia o ga­rantase, dacă ași fi rămas nepăsă­tor la soarta Franței amenințată aș fi sacrificat onoarea mea și aș fi periclitat libertatea Marii Bri­tanii și cea a omenirei. LWIMCoM Londra, 30 August. — Secreta­rul de stat al coloniilor a primit azi două telegrame din partea gu­vernatorului coloniei Nijasa (Afri­ca de est) cu data de 9. Prima telegramă, spune că în ziua de 8 principalul corp de ex­­pedițiune britanică a înaintat cu intenția, de a respinge pe dușman dincolo de graniță. Forțele inimi­cului, cari erau aproximativ de 400 oameni, au evitat lupta cu cor­pul englez și la răsăritul soarelui, la 9 a atacat Karanga, care era apărat doar de un ofițer, 50 indi­geni și poliție precum și de 8 ci­vili. După 3 ore de rezistență, una dintre coloanele corpului expedi­­ționar englez a sosit și a respins pe dușman. Întregul corp britanic era în luptă cu dușmanul cînd sa expediat guvernatorului cea din­ții telegramă. Al doilea mesagiu zice că coloana expediționară en­gleză a luptat toată ziua cu înver­șunare, dușmanul a luptat de ase­menea cu îndărătnicie și nu a fost izgonit de­cit după mai m­­ulte șar­je cu baioneta dar Germanii au fost în cele din urmă respinși în­spre Soggwe. Inimicul a pierdut 7 of­ițeri uciși și 2 răniți; pierderile lor ca oa­meni nu se cunosc exact iar sunt considerabile. Am luat două tu­nuri de cîmp și două mitraliere. Englezii au pierdut 6 albi morți și 7 răniți. Germania AR FI DISPUSA SA ÎNCEA­PĂ TRATATIVELE DE PACE Petrograd 30 August.­­ Se pre­tinde că la Washington a avut loc o conferință între președintele Wil­son și ambasadorul Germaniei. A­cest din urmă ar fi lăsat să se în­țeleagă că Germania ar fi gata să înceapă tratative de pace. Tunuri rusești la Viena Viena, 30 August.— De ieri, un mare număr de tunuri rusetti au sosit la Viena spre a fi așezate în fața arsenalului. In cea mai mare parte aceste tunuri au fost captu­rate de armatele generalilor David și Auffenberg. Un public numeros stă în fața arsenalului să priveas­că aceste tunuri. Succesele ofensivei sîrbești Petrograd 30 August. — Se tele­­grafiază că ofensiva sîrbească se desfășoară cu mare succes* Telegranii împăratului Wil­helm către gene­ralul Hindenburg ren exprimîndu-și bucuria sa a­­dăugînd că după această victorie, Prusia va fi, cu ajutorul lui Dum­nezeu, curățată de dușmani. Acest ziar mai publică o telegra­mă a Kronprinz-ului care cere pentru armata sa să se expedieze cantități mari de tutun și cigări de foi. ARMATA FRANCEZA Legenda răului IMPROVIZAȚIE — L­ A noapte... Misterul țese întunerecul albas­tru, peste parcul imens, închis în­tre ziduri înalte, ca într’o cetate... Și’n argintarea lunei, castelul vechi, se înalță printre copacii li­niași ai parcului, ca un paznic al vremurilor duse. Generații de a­­rîndul, au visat," au iubit și s’au stins între zidurile acestui castel, ce păstrează amintirile ca un al­bum de demult. Castelul e aproape pustiu. O sin­gură aripă e locuită de un împă­rat bătrîn, ciudat, iubitor de liniș­te și singurătate. Și fata lui, frumoasă ca o zână, e ultimul vlăstar al șirului de ge­nerații, ce au stăpânit ținutul. E noapte și totuși, în misterul boschetelor, pe aleele albite subt lumina lunei, viața stă neador­mită. Pe subt bolțile de ramuri, băncile gândesc la mătasea caldă a unei rochi de altă dată, la brațul tre­murător, întârziat­ pe un umăr de fecioară, la șoapta unui sărut, în­mormântat în întunerecul trecu*» tului. Statui ciuntite, basonuri secate, chioșcuri dărâmate, sunt ruinele unor vremuri de glorie, note da melancolie, ce amintesc abia, via*­ța strălucită, a unor visători, ce* fură cândva. , -Pe potecele năvălite de burui­­eni, câte o șopârlă foșnește,, st­re*­curîndu-se pe subt ierburi, ca un­ fior urât. Greerii neobosiți, torc amintirile vremurilor de demulte-Cucuvaele se caută, se chiam­ă trist, cu strigătul lor neîntrerupt, ca un ornic ciudat, cu prevestiri totale; însuși glasul lor e sonor, în accentele pasionate, cu cari își des* tăinuiesc sufletele, în puterea a*­ces­tei nopți, în care Iubirea, pare că are cuvîntul suprem. Luminile plutesc pe lac, ca un* feri de aur; imperiul apelor e sul­minat ca pentru o sărbătoare. . .»l^LUI­ile broaștelor par înmiite și înfrățindu-se într’o orchestră mă­­iestrită, vibrează în adâncul lacu­­lui, ca ’ntr’o lume subt pămîn­teană. Din turnul castelului, o fereas­tră se deschide peste creștetul pan­oului, o umbră albă privește în a*­dâncul nopței, o ascultă, o înțele­­ge și o iubește, ca pe un tovarăș de aceleași frământări nebune. In ferestră un buchet de liliac­­peste care luna aprinde un fum subțire de argint, e semnul pe ca­­re fata de împărat, l’a pus. E seara când iubitul ei poate pă­trunde în parcul zăvorit cu ziduri de cetate.... Și fata așteaptă la fereastră din turla castelului. Poarta se deschide, țipând ca o pasăre de noapte, subt ruina în­vechită. Un pas străbate cu grija aleele, îndreptîndu-se către um­bra albă, din fereastra turlei. l­. un voinic ce poartă ’n ochi, al­bastrul apelor adinei și limpezii în mișcări: fluiditatea valurilor* în glas, șopotul undelor atrăgă­toare, și perfide, în tinerețea vie*­ței, răcoarea isvoarelor de munte. La munte-i ager, ca rîul la drum și ’n brațele-i de fier ar trosni pă­mântul. Și pieptu-i tânăr, răspândește parfumul irisului galben. Ușor ca un gînd, drumețul păă­trunde în taină înăuntru castelu­lui... E târziu, luna coboară ostenită spre asfințit, ca o Vestală albă, ce și-a împlinit menirea. Porta castelului, se redeschidă într’un scîrțâit sonor, spărgând tă­cerea parcului. Pașii voinicului se depărtează grăbit, pierzîndu-se în noapte... Tăcerea și tristețea se întronea­­ză din nou, în ținutul castelului străvechi, sporind durerea fetei pă­­răsite, din cingătoarea cărea, voi­nicul furase ghirlanda inocenței. Și de atunci nici un pas nu mai atinse poleiul aleelor, în nopțile d­e lună plină. Castelul și parcul se înmormân­tară într’o muțenie dureroasă. Din când în cînd, doar fereastra din turlă, se deschidea în puterea nopței și pata albă căta ceva, cu privirea pierdută în infinit. Nopțile petrecute în dor și aș­teptare, îi furaseră nădejdea de a mai vedea pe făt frumosul ei, care pentru că o trădase, fata de împă­rat, îl prefăcuse âîtr’un râu veci­nic călător... Și de atunci râul fugar prin vi* ile munților, prin pustiul câmpii* lor, nu’și poate curma drumul nici odată Munții cu trufia lor neînvinsă* ascund și fundul văilor, pajiști ,ci­ flori bogate, flori ce seamănă fe­cioarelor de munte, deprinse să urce cărările prăpăstioase, să *nc­frunte întunerecul pădurilor, să desfină povârnișul s­ti­ril­or. Acolo în adâncul văilor, pe un­de doar cerbul, ține piept prăspâs­­tiilor, râul se strecoară printre pa­jiștile înflori­te, ca o sclipire sub* țiratecă de otel. Și florile îl cuprind cu brațele, l’ad­em­euere cu par­fumuri­­e, îl far­mecă cu nuanțele lor vii, în cari violetul se întrece ’n strălucire, Cu galbenul cel mai puternic. Și glasurile lor, urii­ndemen­itoa­re ca ale sirenelor, ii șoptesc cu­vinte de dragoste, in tăcerea ne­­turburată a pustietății. Râul fermecat de atâta desmîd­ dare, lăsa pasul domol, ondulîn­­du-și trupu­l de otel, ca un șarpe uriaș, ce despică pajiștea po din două. Dar albia râului, pe înclini brusc, râul se p­râvni­a peste stânci­­alergînd spumegos înainte, tot mai ’nainte... Ar vrea să-și odihnească valu­­rile m­ostenite, ar vrea să be m*­toarcă acolo, in fundul văii, mir florile îi cânte­ază de­­ dragoste dar o viijă nevăzuta, îî înainte, tot înainte.... A Râul isi poartă utm­a, pe ROp pădurea Ac­arini, tia ,frunzișul , de Alexandru Agnese II. Manifestst­unt în Stantb­ul Const­antinopole 30 Aug. — Afară de marile întruniri care au avut loc ieri în Stambul, după amiazi au fost diferite manifestațiuni popu­lare care au­ colindat orașul cîntînd Berlin 30 August. — „Lokal An­zeiger“ a publicat o telegramă tri­misă de împăratul Wilhelm gene­ralului Hindenburg după victoria­ patriotice, pînă și în­tin­sa în contra armatei ruse din Na­ “ , ^ rm­pul nopței. Aseară, prefectul Capitalei a dat un mare prînz la care au luat­ par­te miniștrii și fruntașii politici. O mare întrunire s’a ținut pe Piața Sultanului Ahmed, la care au participat senatori, deputați și un public forte numeros. Mai mul­te cuvîntărri au fost rostite. Hus­sein Djavid a spus: desființarea capitulațiunilor nu e o demonstra­ție în contra străinilor, ci o încer­care de salvare a otomanismului. Această­ desființare se impunea:­­ Acum toți turcii au datoria de a se­­ sili să nu provoace de acum înainte nici o plîngere din partea străi­nilor. Manifestanții s’au dus la Poartă unde au înmînat marelui Vizir o moțiune felicitînd guvernul turc de hotărîrea sa. Marele v­­ir a mulțumit și a asigurat mulțimea că guvernul otoman își va face da­toria pînă la capăt. Ofenslvo austriaca în Galitia Roma 30 August . Ziarele a­­nunță că armata austriacă reor­ganizată și întărită cu forțe noi a întărit linia Mikolajow, Rodek și Rava­ rusea, dealungul căreia a și început o luptă înverșunată. Au­­striacii ar fi concentrat în Galiția 14 corpuri,l­ăsînd două corpuri de Landsturm ca să reziste împotriva sîrbilor. — (A. T. I.) Cooperare intre flota franco­­engleză și trupele Muntenegrene Roma 30 Aug. — Muntenegrenii înmulțesc sforțările lor pentru cu­cerirea pozițiunilor de la Rocche di Cattaro și de pe coasta dalma­­tică. Bombardarea de pe înălțimile Lowcen-ului s-a concentrat asupra forturilor Trinita și San Giovani, pe cînd coloanele muntenegrene din localitățile Budu­a și Malvolo, cucerite de curînd, înaintează spre punctele întărite din Bocche di Cattaro. Flota franceză, care stă­pînește tot malul mărei de la Spizza pînă la Budua și Panza d’Osiio, a­­coperă prin dese bombardări îna­intarea muntenegrenilor. La Antivari s’au debarcat în­­ mai multe rînduri oameni, arme și munițiuni. Se presupune că ar fi vorba de contingente franceze trm­­­ese în ajutorul Muntenegrului. Tunurile au fost transportate pe calea ferată pînă la Vir Bazar și de acolo cu bărci pînă la Rieka. Ofițerii franco-engleji socotesc că Cattaro și cele strașnice „Bocche“ ale sale vor fi rase mai în curînd de tunurile de pe Kertas și Lok­­­cen, de­cît de cele de pe cuirasatele flotei aliate. Operațiunile militare au făcut să înceteze navigațiunea prin An­tivari. De asemenea au fost sus­pendate croazierele obișnuite ale bărcilor italiene de pescuit, cari sunt oprite la largul mărei de tor­­piloarele franceze și engleze. După pßrgint eergur Mox, mUitam prezența flotei aliate in golful Cattaro va putea explica o mare acțiune politică asupra populațiu­­nilor slave din Bosnia și Herze­­gonia, îndemnîndu-le la răscoală. Capitala austriei VA EL MUTATA DE LA VIENA Sofia 30 August.­ Ziarul guver­namental bulgar „Utro“ publică o telegramă din Roma, în care se arată că guvernul Austriac, a ho­­tărît mutarea capitalei de la Vie­na, în unul din orașele de la gra­nița Germaniei, probabil la Pra­­ga, din cauza teamei ce există, că armatele rusești o va ataca cut de curînd. EFECTIVUL ARMATEI BRI­TANICE VA FI SPORIT Petrograd 30 August. — D. As­quith a propus în Camera Comu­nelor sporirea efectivului armatei britanice la cifra de 1.200.000 oa­meni. Noui forte englezești In Franta Londra 30 August. — 490.000 de oameni au fost rechemați de la de­clararea războiului. • Camera comunelor a votat stî o lege prin care alți 500.000 oameni vor fi trimiși la războiu.

Next