Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)

1914-10-02 / nr. 2387

ABONAMENTE jP^BANI 1 jȘ-m i­fiî iglî BifliiBriMIi In țară................... nn an 18 Lei........................șease luni 9 Lei In străinătate.... un an 36 Lei....................... case luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .1­15 ale fie­cărei luni REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI 56 - STRADA ACADEMIEI 17 - BUCUREȘTI REDACȚIA : Te­lefin 13­­­47-----­ ADMINISTRAȚIA : TEMA 22139 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE 9-------.«*"**•»»-------­Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ............ 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV........................30 bani Inserții­ și reclame pagina III l­uia............................... . . 2 Lei Solemnitatea de la Mitropolie. In medalion, Ma. jul.. R­egele Ferdinand și Regina Maria Jos : d. Ion I. C. Brătianu, înconjurat de miniștri și persoanele oficiale­­­ la stingă: M. S. Regele coborțndu-se din trăsura regală, la dreapta: 1. P. S. S. Mitropolitul Primat IN CUTELE DOLIULUI NAȚIONAL Pe treptele catafalcului regesc din sala în care Regele Carol a făcut să trăiască cu cin­­ste gloria străbună a unui întreg neaip de viteji, pe treptele îndoliate ale Palatului Re­gal, în care Suveranul de pînă eri a domnit patru­zeci și opt de ani cu înțelepciunea nea­semuită a unui mare Rege și a unui mare Ro­man, poporul îngenunche în pios pelerinaj de lacrimi și durere. Plîng Romînii de pretutindeni, plînge frun­za în codru, plînge neamul de șoimi pe care marele Căpitan la condus la biruința, care ne-a dat Coroana de oțel, simbol și mărturie veșnică a independenței și vitejiei romînești. Printre flori curg laolaltă cu lacrimele u­­nui popor, lacrimele Reginei nemîngîiată so­ție, lacrimele Suveranilor cari au urcat ori tronul Romîniei, uniți cu romînimea prin co­munitatea aceleiași dureri, dar și a acelorași aspirațiuni. Pe sicriul Regelui Carol poporul român se întrunește cu Regele de astăzi în același gînd de nemărginită recunoștință pentru trecutul din lunga experiență a căruia Ferdinand I a învă­țat să domnească la marea școală a caracte­rului și înțelepciunii primului Rege roman, — pe același sicriu, în jurul căruia Romînii aduc cel mai respectuos prinos de adîncă iubire Coroanei. Regele Ferdinand și poporul său ci­mentează legătura trainică de pină acum din­tre Țară și Dinastia Suveranului dispărut. In cutele doliului, national, popor și Suve­ran învăluise la­olaltă durerea care stâpînește în clipele acestea sufletele romînești, ca să pă­streze astfel neștirbită amintirea celui dinții Rege român. ULTIMilifu­HTJL Durerea cea mai adîncă stăpî­­nește și copleșește încă toate su­fletele romînești. Pe zi ce trece, departe de a se alinata se înte­țește pare că, pentru că fie­ce clipă ce trece arată și mai limpede po­porului român imensitatea pier­de­rei pe care a suferit-o. Îndeosebi citirea actului de ul­timă voință al Majestăței Sale, al acelui testament de care toți ro­­mînii au luat cunoștință cu adîn­­că emoțiune și reculegere, a pro­dus în sinul Națiunei o impr­esie în veci neuitată. E o banalitate să se spună că viața Regelui Carol Cel Mare e bo­gată în mari fapte istorice. Desi­gur că printre ele se va enumăra și testamentul pe care l-a lăsat ur­mașilor Săi, pentru clipa covîrși­­tor de dureroasă tind nu va mai conduce destinele Torei. Este un act istoric acesta, nu numai inspirat de cel mai cald și curat patriotism, nu numai de cea ma­i statornică grije pentru propă­șirea și desvoltarea culturală a țarei, a instituțiilor pe care El le-a creat ci și o înaltă pildă de mări­nimie, și mai presus de toate, de o imensă dragoste de Țară și de in­­stituțiunile ei, întocmit cu acea genială intui­ție a Marelui Conducător de oa­meni, testamentul Regelui Carol va rămîne în analele istoriei noas­tre ca o pagină care încheie în chip strălucit o Domnie glorioasă. Ultima voință și hotărîre a Re­gelui nostru iubit, e demnă de El. Generațiunile viitoare vor­­ lua pildă de patriotism și înțelepciu­ne citind cu venerație testamen­tul Regelui Carol cel Mare... rincipele moștenitor Noul Principe Moștenitor, Carol, a găsit totdeauna în popor o caldă dragoste. Crescut în datinele stră­moșești, cu o aleasă și serioasă e­­ducațiune romînea­scă, Principele Carol n’a încetat nici­odată să arate cit de strîns legat este de po­porul ale cărui destine este sortit să le conducă. In manifestante sate Principele Moștenitor a arătat o vie inteli­gență și o temeinică pregătire pentru rolul mare pe care îl are și-l va avea în Statul român. Principele Carol nu are de­cit simpatii și poporul român salută cu entusiasm pe noul Moștenitor al Tronului, punînd în El noui spe­ranțe pentru realizarea aspirațiu­­nilor înalte ale Romîniei viitoare. UM OM și o epocă Cu moartea regel­e Carol s’a în­cheiat o epocă din Istoria poporu­lui român. Sunt azi departe zilele când așezam primele pietre ale te­meliei Satului român, departe zi­lele când căutam căile și mijloa­cele menite să dea poporului ro­mân putința unei desvoltări na­ționale libere și independente. Azi România e u­n stat consolidat, de sine stătător, prosper înăuntru și respectat în afară. Și a fos dat re­gelui Carol ca în cursul unei lun­gi și rodnice domnii să prezideze la toate actele mari cari au făcut România de azi. Dacă viața Lui ar fi fost mai puțin lungă și deci domnia-i mai puțin rodnică, rege­le Carol ar fi lăsat în Istoria noas­tră numai numele unui întemeie­tor. Dar Pronia cerească l-a dă­ruit ani mulți, ca să domnească cu rodnicie și astfel regele Carol a prezidat la multe și mari acte, pe vremuri de pace și pe vreme de războiu, și de aceia viata Lui s’a confundat cu însă­și viata popo­rului român în perioada de cons­tituire a României moderne. Re­gele Carol n’a fost numai un în­temeietor. A fost și un făuritor. R­gele Carol a rezumat o epo­că. Istoria va numi perioada de Constituire a României moderne: „Epoca lui Carol I“. . —,—J—ox6- lii regal Caro! "LANURILE UNEI STATUI­I UNUI MAUSOLEU GRAN­Intrarea in neființa veșnica a Marelui Rege Carol I, va trebui­ă fie imortalizată — căci o vic­­orie asupra mortei este nemurir­ea ei! — prin creatiuni artisti­­c, cari să dovedească iubirea ce -o păstrăm dincolo de granițele pămînteștei vieți, cît și simțul nostru de impresionabilitate ar­­istică. Am fi un popor sau prea bazat, sau prea cu mărunte apti­­udini, dacă din sinul nostru nu­ir­eși desenatori și pictori, arhi­­ecți și decoratori, poeți ori mu­­lcanți ca să creeze fiecare cu mijloace speciale artei lor, glori­­ieări celui dispărut. Dar în primul fună artiștii de arte plastice“ sînt chemați a’și plica puterile inventive spre a g ăsi formulele vrăjite ale frumn­­eței concrete spre a ne trezi în urlete ceea ce noi înșine simțim n mod nelămurit Astfel va trebui, întîiu să ne gîndim la o statuă, desigur te­­vestră, așezată în Piața ce-i poartă ramele, în Piața ce-a înfrumu­­etat-o El însuși ca unul din cele m­ai frumoase Palate ale orașului cu Palatul Fundațiunei). Acea­­tă statuă va trebui să simboli­­eze în atitudini ieratice pe Mar­ele Căpitan, pe întemeietorul, pe organizatorulA pe Sacrul creare* I unei Dinastii. Pentru realiza­­ea acestui simbol, desigur nu « levoe de poza unui cal „ce se ca* trează“, spre a nu reedita atitu­­dinea din statuia lui Mihai, în are calul fi. nu omul se glori­­i<ză! Dar testamentul Regelui Carol vorbește de un mausoleu ridicați a fata Bisericei Cărămidari. A­­colo să se ridice, unde cn limbă le moarte, a grăit Marele Rege . Iar mausoleul să fie inspirat­­ de deea grandiosului in linii sfin­­ite. In privința aceasta poporul Belgian a creiat la Laecken lângă Bruxelles, un frumos monument de măreție în simplicitate, prin idicarea mausoleului lui Leopold '. Așezat pe­ o mică movilă, mau­­soleul e de marmoră albă, în for­ma unui turn de catedrală gotică și se poate vedea de la o imensă distanță, iar de pe vîrful lui se poate admira panorama întreagă a Bruxelles-ului... Defectul monumentului de la Laecken, insă, este că e prea sin­guratec, fără coloane, peristiluri, etc., cari să formeze în jurul lui un tot,­s. Un mausoleu impunător sa poate inspira 'de la acela 'din Charlottenburg de lingă Berűi. El are coloana de la fațadă, fi­e în genul templului lui Thesm (imitat la Volskgarten din Viena și care a inspirat și pe arhitec­tul Bisericei Madeleine din Pa­ris)1, 4 Dar statuia cea mai frumoasă din Europa e acea din Berlin ri­dicată lui Wilhelm I. Pe un i­­mens soclu se află împăratul că­lare. Soclul e gătit la colțuri cu patru figuri simbolice; el se con­tinuă sau se prelungește jos cu patru enorme dreptunghiuri ce susțin fiecare cîte­ un leu uriaș. Intre aceste dreptunghiuri sunt trepte­­(20 dacă nu ne înșelăm). La spatele enormei statui se află colonade în hemiciclu. Totul dă o impresie­­ de măreție și de uni­tate care covîrșește sufletul. Firește glorificarea artistică a Regelui Carol nu se va face ime­diat. Dar credem că o discuțiune liniștită și largă asupra acestei chestiuni este oricînd binevenită, de­oarece trebue sa facem ceva demn de El și de noi! Imortalizarea Regelui Carol I printr’o statue și un Mausoleu grandios va fi și o foarte bună ocaziune de a înfrumuseța Capi­tala noastră, săracă pînă acuma de monumente mari, de piețe mag­nifice și de bulevarde cu largi perspective. Un mausoleu regesc ar treia — așa cum plănuește Ma­rele Rege — un fond estetic al u­­nui mare bulevard. Și cine are o noțiune vagă despre estetica ora­șelor, știe că frumusețea marilor Avenues“ o dau înch­iderea lor în fund cu un mare edificiu. Bi­

Next