Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)
1914-10-02 / nr. 2387
ABONAMENTE jP^BANI 1 jȘ-m ifiî iglî BifliiBriMIi In țară................... nn an 18 Lei........................șease luni 9 Lei In străinătate.... un an 36 Lei....................... case luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .115 ale fiecărei luni REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI 56 - STRADA ACADEMIEI 17 - BUCUREȘTI REDACȚIA : Telefin 1347----- ADMINISTRAȚIA : TEMA 22139 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE 9-------.«*"**•»»-------Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ............ 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV........................30 bani Inserții și reclame pagina III luia............................... . . 2 Lei Solemnitatea de la Mitropolie. In medalion, Ma. jul.. Regele Ferdinand și Regina Maria Jos : d. Ion I. C. Brătianu, înconjurat de miniștri și persoanele oficiale la stingă: M. S. Regele coborțndu-se din trăsura regală, la dreapta: 1. P. S. S. Mitropolitul Primat IN CUTELE DOLIULUI NAȚIONAL Pe treptele catafalcului regesc din sala în care Regele Carol a făcut să trăiască cu cinste gloria străbună a unui întreg neaip de viteji, pe treptele îndoliate ale Palatului Regal, în care Suveranul de pînă eri a domnit patruzeci și opt de ani cu înțelepciunea neasemuită a unui mare Rege și a unui mare Roman, poporul îngenunche în pios pelerinaj de lacrimi și durere. Plîng Romînii de pretutindeni, plînge frunza în codru, plînge neamul de șoimi pe care marele Căpitan la condus la biruința, care ne-a dat Coroana de oțel, simbol și mărturie veșnică a independenței și vitejiei romînești. Printre flori curg laolaltă cu lacrimele unui popor, lacrimele Reginei nemîngîiată soție, lacrimele Suveranilor cari au urcat ori tronul Romîniei, uniți cu romînimea prin comunitatea aceleiași dureri, dar și a acelorași aspirațiuni. Pe sicriul Regelui Carol poporul român se întrunește cu Regele de astăzi în același gînd de nemărginită recunoștință pentru trecutul din lunga experiență a căruia Ferdinand I a învățat să domnească la marea școală a caracterului și înțelepciunii primului Rege roman, — pe același sicriu, în jurul căruia Romînii aduc cel mai respectuos prinos de adîncă iubire Coroanei. Regele Ferdinand și poporul său cimentează legătura trainică de pină acum dintre Țară și Dinastia Suveranului dispărut. In cutele doliului, national, popor și Suveran învăluise laolaltă durerea care stâpînește în clipele acestea sufletele romînești, ca să păstreze astfel neștirbită amintirea celui dinții Rege român. ULTIMilifuHTJL Durerea cea mai adîncă stăpînește și copleșește încă toate sufletele romînești. Pe zi ce trece, departe de a se alinata se întețește pare că, pentru că fiece clipă ce trece arată și mai limpede poporului român imensitatea pierderei pe care a suferit-o. Îndeosebi citirea actului de ultimă voință al Majestăței Sale, al acelui testament de care toți romînii au luat cunoștință cu adîncă emoțiune și reculegere, a produs în sinul Națiunei o impresie în veci neuitată. E o banalitate să se spună că viața Regelui Carol Cel Mare e bogată în mari fapte istorice. Desigur că printre ele se va enumăra și testamentul pe care l-a lăsat urmașilor Săi, pentru clipa covîrșitor de dureroasă tind nu va mai conduce destinele Torei. Este un act istoric acesta, nu numai inspirat de cel mai cald și curat patriotism, nu numai de cea mai statornică grije pentru propășirea și desvoltarea culturală a țarei, a instituțiilor pe care El le-a creat ci și o înaltă pildă de mărinimie, și mai presus de toate, de o imensă dragoste de Țară și de instituțiunile ei, întocmit cu acea genială intuiție a Marelui Conducător de oameni, testamentul Regelui Carol va rămîne în analele istoriei noastre ca o pagină care încheie în chip strălucit o Domnie glorioasă. Ultima voință și hotărîre a Regelui nostru iubit, e demnă de El. Generațiunile viitoare vor lua pildă de patriotism și înțelepciune citind cu venerație testamentul Regelui Carol cel Mare... rincipele moștenitor Noul Principe Moștenitor, Carol, a găsit totdeauna în popor o caldă dragoste. Crescut în datinele strămoșești, cu o aleasă și serioasă educațiune romînească, Principele Carol n’a încetat niciodată să arate cit de strîns legat este de poporul ale cărui destine este sortit să le conducă. In manifestante sate Principele Moștenitor a arătat o vie inteligență și o temeinică pregătire pentru rolul mare pe care îl are și-l va avea în Statul român. Principele Carol nu are decit simpatii și poporul român salută cu entusiasm pe noul Moștenitor al Tronului, punînd în El noui speranțe pentru realizarea aspirațiunilor înalte ale Romîniei viitoare. UM OM și o epocă Cu moartea regele Carol s’a încheiat o epocă din Istoria poporului român. Sunt azi departe zilele când așezam primele pietre ale temeliei Satului român, departe zilele când căutam căile și mijloacele menite să dea poporului român putința unei desvoltări naționale libere și independente. Azi România e un stat consolidat, de sine stătător, prosper înăuntru și respectat în afară. Și a fos dat regelui Carol ca în cursul unei lungi și rodnice domnii să prezideze la toate actele mari cari au făcut România de azi. Dacă viața Lui ar fi fost mai puțin lungă și deci domnia-i mai puțin rodnică, regele Carol ar fi lăsat în Istoria noastră numai numele unui întemeietor. Dar Pronia cerească l-a dăruit ani mulți, ca să domnească cu rodnicie și astfel regele Carol a prezidat la multe și mari acte, pe vremuri de pace și pe vreme de războiu, și de aceia viata Lui s’a confundat cu însăși viata poporului român în perioada de constituire a României moderne. Regele Carol n’a fost numai un întemeietor. A fost și un făuritor. Rgele Carol a rezumat o epocă. Istoria va numi perioada de Constituire a României moderne: „Epoca lui Carol I“. . —,—J—ox6- lii regal Caro! "LANURILE UNEI STATUII UNUI MAUSOLEU GRANIntrarea in neființa veșnica a Marelui Rege Carol I, va trebuiă fie imortalizată — căci o vicorie asupra mortei este nemurirea ei! — prin creatiuni artistic, cari să dovedească iubirea ce -o păstrăm dincolo de granițele pămînteștei vieți, cît și simțul nostru de impresionabilitate aristică. Am fi un popor sau prea bazat, sau prea cu mărunte aptiudini, dacă din sinul nostru nuireși desenatori și pictori, arhiecți și decoratori, poeți ori mulcanți ca să creeze fiecare cu mijloace speciale artei lor, gloriieări celui dispărut. Dar în primul fună artiștii de arte plastice“ sînt chemați a’și plica puterile inventive spre a g ăsi formulele vrăjite ale frumneței concrete spre a ne trezi în urlete ceea ce noi înșine simțim n mod nelămurit Astfel va trebui, întîiu să ne gîndim la o statuă, desigur tevestră, așezată în Piața ce-i poartă ramele, în Piața ce-a înfrumuetat-o El însuși ca unul din cele mai frumoase Palate ale orașului cu Palatul Fundațiunei). Aceată statuă va trebui să simbolieze în atitudini ieratice pe Marele Căpitan, pe întemeietorul, pe organizatorulA pe Sacrul creare* I unei Dinastii. Pentru realizaea acestui simbol, desigur nu « levoe de poza unui cal „ce se ca* trează“, spre a nu reedita atitudinea din statuia lui Mihai, în are calul fi. nu omul se glorii<ză! Dar testamentul Regelui Carol vorbește de un mausoleu ridicați a fata Bisericei Cărămidari. Acolo să se ridice, unde cn limbă le moarte, a grăit Marele Rege . Iar mausoleul să fie inspirat de deea grandiosului in linii sfinite. In privința aceasta poporul Belgian a creiat la Laecken lângă Bruxelles, un frumos monument de măreție în simplicitate, prin idicarea mausoleului lui Leopold '. Așezat pe o mică movilă, mausoleul e de marmoră albă, în forma unui turn de catedrală gotică și se poate vedea de la o imensă distanță, iar de pe vîrful lui se poate admira panorama întreagă a Bruxelles-ului... Defectul monumentului de la Laecken, insă, este că e prea singuratec, fără coloane, peristiluri, etc., cari să formeze în jurul lui un tot,s. Un mausoleu impunător sa poate inspira 'de la acela 'din Charlottenburg de lingă Berűi. El are coloana de la fațadă, fie în genul templului lui Thesm (imitat la Volskgarten din Viena și care a inspirat și pe arhitectul Bisericei Madeleine din Paris)1, 4 Dar statuia cea mai frumoasă din Europa e acea din Berlin ridicată lui Wilhelm I. Pe un imens soclu se află împăratul călare. Soclul e gătit la colțuri cu patru figuri simbolice; el se continuă sau se prelungește jos cu patru enorme dreptunghiuri ce susțin fiecare cîte un leu uriaș. Intre aceste dreptunghiuri sunt trepte(20 dacă nu ne înșelăm). La spatele enormei statui se află colonade în hemiciclu. Totul dă o impresie de măreție și de unitate care covîrșește sufletul. Firește glorificarea artistică a Regelui Carol nu se va face imediat. Dar credem că o discuțiune liniștită și largă asupra acestei chestiuni este oricînd binevenită, deoarece trebue sa facem ceva demn de El și de noi! Imortalizarea Regelui Carol I printr’o statue și un Mausoleu grandios va fi și o foarte bună ocaziune de a înfrumuseța Capitala noastră, săracă pînă acuma de monumente mari, de piețe magnifice și de bulevarde cu largi perspective. Un mausoleu regesc ar treia — așa cum plănuește Marele Rege — un fond estetic al unui mare bulevard. Și cine are o noțiune vagă despre estetica orașelor, știe că frumusețea marilor Avenues“ o dau închiderea lor în fund cu un mare edificiu. Bi