Viitorul, noiembrie 1914 (Anul 8, nr. 2420)

1914-11-04 / nr. 2420

U. ■ [UNK] ■ inul al geapterea — No. 2420­5 BANS ABONAMENTE Tn țarii................. un an 18 Lei...................șease luni 9 Lei In străinătate.... un an 36 Lei.....................’ease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale He­cărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. I sf intrarea prin pasaj. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/30 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare și prin Academiei TELEFON 22 39 56 17 situația­­ Sub ploaia obuzelor .. - * I■—wmr.:^m ' ‘r~. .................... ................................"... .. wi Războiul își urmează cursul Siam șerpuitor, ocolind find la dreapta cirul la stingă și oprindu-se oile odată In fa­ța ouui stăvilar: zid de oameni Înecați intr’o băltoacă de singe, lineari puheiul trebue să urce an suiș și atonei singele e vărsat in torente pină ce valuri se pot prelinge de pe dimmi. Alte dăți singere se scurge pe detătari, Inecind câmpiile și a­­tunci e vărsat fără folos. Bani această impresie ne face lupta indirjită de la Ypres. De trei săptâmb­i se îneaera acolo aliații și Germanii; cind unii, cind alții cuceresc aceiași localitate, se învirtesc în jurul orașului Ypres care va rămâne ca o pată de stage pe filele întunecate ale istoriei. Aceiași priveliște ne oferă lăutele din pădurea Sigannes. Ici. Francezii stau ascunși prin tufișuri, după trunchiurile groase sau prin crăci, de unde trimit Germanilor gloanțe uci­gătoare. Germanii le răspund cu granaie cari incendiază pă­durea, iar din pomii culcați Francezii fac metereze din do­sul cărora își apără viața și împrăștie moartea. De două luni ține această luptă fără precedent in analele lamei. Pe frontul oriental Roșii stau înșirat­ de la nord de Fu­­vnîky pînă jos la sudui Bucovinei, aproape de granița noa­stră. Trebui rezervoriul imens de oameni al Rusiei ca o țară să poată Înșira atîtea trupe pe­ o Întindere uriașă, tru­pe din care unele înaintează pe teritoriul inimic, iar altele sunt oprite ca să asedieze cetăți. Ilustro-Germanii, după ce i’au retras pe distanțe mari, s'au oprit ca să dea lupte, in speranța că vor putea bate pe Ruși par petits paquels, Aparte de grosul forțelor rusești. In basm­ al Mărei Negre știri contradictorii despre vic­torii în Caucaz și proclamarea războiului sfânt de către Ga­­lifa­ musulmanilor. ttjMt RĂZBOIUL MONDIAL :ONSTATARI ȘI INCHEERI , Rii­/­hanul mondial a intrat într’o fază care mgauui.8 trame connri««»» si iicite­ieri.­­• Prima constatare ce se impune spiritelor nepărtinitoare e că opera­țiunile de piuă acum n­’au dus la nici un rezultat precis ți definitiv. Nici unul din beligeranți nu poate sus­ține că a atins ținta năzuințelor sa­le. Operațiunile de pină acum au dislocat numai forțele și au creiat o configurație geografică pe care ni­meni n’o poate socoti ca detoniaiva. Esențialul e numai de a o privi cu obiectivitate și de a scoate încheeri cit mai veridice. Privind astfel situația creată pînă azi de războiu, vedem Belgia cuce­rită aproape în întregime de Ger­mani. Armata germană mai intii­­­nește rezistență — o rezistență din cele mai înverșunate, — într’un sin­gur ungher al Belgiei de V­est, aco­lo de unde Germanii, în caz de iz­­bîndă ar putea lua drumul spre Ca­lais. Dată fiind importanța strate­gică a acestui oraș, de unde Ger­manii, la adăpostul mișcărilor de învăluire ale armatei franceze de í vest, ar putea opera, cu mai mare efect, și în contra coastei engleze, e de un suprem interes pentru alia­ții franco-anglo-belgieni să se opu­nă din răsputeri­ înaintării Germa­nilor spre Calais. De aceia luptele din Flandra de Vest, dintre Dixmu­­de și Ypres, sunt aut de îndîrjite. i N­u voim și nici nu putem face pro­feții asupra rezultatului lor. Dar un lucru se poate prezice: că rezultatul luptelor de lingă Ypres va hotărî în bună parte și restul operațiunilor de pe frontul occidental. Bătălia de la Apre­s e una din p­uținele bătălii cu adevărat decisive de pe vastul timp al războiului. Pe restul frontului­ occidental, de la Lille și pină la Vosgt, armatele inimice stau aproape imobile, cu ex­cepția regiunei de lângă Verdun un­de Germanii dau o luptă crâncenă și prelungită pentru cucerirea pă­­durei Arguimés,, fără de care ceta­tea Verdun nu poate fi înconjurată Francezii cari în cursul acestui război, fac din nou dovada tradițio­­n­alei lor vitejii, mai au în avanta­jul lor și configurația terenului și puternicele lor cetăți. Totuși nu e mai puțin evident că mai toată Franța de nord e ocupată de ina­mic, și trebue relevat că regiunea o­­cupată e cea mai bogată a Franței, o parte din câmpia Șampaniei și­­ departamentul Nord, cu minele de cărbuni și puternica lui industrie, înaintarea generalului Joffre, care a știut, acum două luni,, să respingă pe Germani ajunși pînă în apro­pierea Parisului, nu a putut merge pînă la izgonirea inamicului din țară. Pe afirotul oriental situația se prezintă în alt sens. Și aci au avut loc două mișcări alternante, în di­­rectiven total opuse. Sutîi a avut loc o invaziune austro-germană pînă în inima Poloniei rusești. Apoi, în ur­ma luptelor de la Varșovia și Ivan­gorod, unde Rușii au avut superio­ritatea, armatele austro-germane au început să se retragă pe propriul lor teritoriu, urmărite de Ruși cari au trecut în multe puncte granița ger­mană și austro-ungară. Nu mai vor­bim de faptul anterior luptelor de la Varșovia și Ivangorod, că Rușii au luat Austro-ungarilor Galiția orientală și o parte­­ a Bucovinei. Situația de pe frontul oriental nu poate fi însă prejudecată, pînă ce nu se va da m­ai ales între Ruși și Germani, o nouă serie de lupte con­­v­iugătoare, fiindcă forțele mari se încaieră la cursul războiului actual, «unt fuit de »Exk iu­nt eu ut fu­ts ICUL III Fiuct u usit.iiJB L­ hiua. J­ aui­t_» x V.­W.­Í.V­.———1 - 1 "D.­. .inAn­stit­u­l­­­l­ui de a lai aceasta serie de lupte a­­ fost dată, așa că azi putem cunoaș­­­te precis și vigoarea atacului­­ ger­­­­man și rezistent­a­ admirabilă a fran­cezului. Pe frontul oriental însă armatele­ germană și rusă abia s-au măsurat, luînd cunoștință de forțele lor și o părere e greu de formulat, mai a­­les că succesului rus de lângă Var­­­șovia și Ivangorod Germanii opun­­ viciaria lor de lângă lacurile mazu­­­­riene.­­ Intrarea Turciei în acțiune, all­­­turea de Germania și Austro-Unga­­­ria a lărgit considerabil conturul­ cîmpului de războiu. Nu e atîta vor­ba de concursul efectiv al armatei turcești, ci­ de întinderea probleme­­­lor pe cari acest concurs le pună.­ Poate că fără participarea Turciei­­ la războiu, chestiunea Dardanelelor­­ ar fi suferit o amînare de interes­­ general. ? Dar intrarea Turciei în acțiune o­­ pune pe de-a întregul și cu carac­­­ter imediat. Acelaș lucru și cu pro­blema canalului de Suez.­­ Dar intrarea Turciei în acțiune, a mai pus pe tapet toată proble­­­ma musulmană. Sultanul­­ Mehmedi V, în calitatea sa de Calif, a pro­­­clamat războiul sfânt musulman în­ contra Rusiei, Angliei și Franței. Cunoscători ai lumei islamitice a­­firmă că sentimentul religios a su­­­ferit și la musulmani o slăbire. Poate că fatalismul mahomedan a­ înlocuit pe nesimțite pornirile răz­­­boinice de altă dată. Poate fi însă și altfel. Se mai poate ca în regiu­nile depărtate ale Indiei­, Persiei și Afganistanului, și în tot nordul A­­fricei, se înteia fanatismului război­nic să se aprindă, mai ales că va fi întețită de emisari sub influență germană. In această ipoteză, vom asista la o răscoală a lumei maho­medane în contra dominațiunei creș­tine, răscoală care n’ar provoca re­­mușcări nici în Germania luthera­­nst, nici în Austro-Ungaria catolică. Blocul austro-german susține că de vreme ce Anglia protestantă,­ Franța catolică și Rusia orthodoxă nu se sfiesc să ceară concursul Ja­ponezilor și Indienilor budhiști, al Algerienilor musulmani și ali păgî­­nilor din Africa, în lupta dusă con­tra popoarelor creștine din Europa centrală, nu încape nici un scrupul cînd e vorba de pus în mișcare lu­­mea islamitică în contra Puterilor Triplei înțelegeri. Dar încă odată, treb­ue așteptat în­­tîi efectul proclamărei _ războiului sfînt de către Cal­if­at. Am mențio­nat problema numai spre a învede­ra că în războiul actual care în a­­parenta urmărește un echilibru de forțe și în realitate e o deslănțuire de pofte, de ambiții și de expansi­une economică- popoarele europene nu s’au sfiit să amestece în con­flictul lor elemente de rase diferite, de religii diferite sau fără de nici o religie, chemínd pînă și pe sălba­tecii din Africa să fie martirii ci­vilizației albe de pe continentul eu­ropean.­­ Dar războiul mondial in faza în care se găsește, mai dă loc și la al­te reflecții, constatări și încheeri cari vor forma» «hi««tul unui arti­col viitor. e. 1 ■­­ ni.^OXKl---­-------------­ PAGINI DIN RĂZBOIU ) IN AMBULANȚELE FRANCEZE... !— CUM SUNT TRATAȚI RĂNIȚII FRANCEZI IN AMBULANȚELE sanitare — Ziarele franceze sunt pline de amănunte de fa­pt asupra condițiu­­ni­lor în cari Republica duce răz­boiul contra Germaniei. Negreșit se spuni numai lucrurile și faptele cari nu au­ nici o legătură cu mișca­rea strategică a trupelor. In acest cadru, găsim o intere­santă descriere a felului cum sunt tratați răniții în ambulanțele sa­nitare franceze.* In apropierea Parisului, s’au­­ de­semnat mai multe gări cari să primească trenurile cu răniți ce sosesc de pe linia de foc. In aceste stațiuni se face, ceea ce în termen tehnic se numește „triajul" răniților. Cu alte cuvinte se aleg răniții grav, de cei mai­­ ușor răniți sau de bolnavi. Cei dinții sunt cu îngrijire vi­zitați, înainte de a fi trimiși la Pa­ris cu­ ambulanțe automobile; ce­lor răniți mai ușor li se schimbă pansamentele, bine­înțeles cînd e nevoe și sunt expediați cu trenur, cari ocolesc Parisul în spitalele de prin provincie. In această muncă penibilă, ser­viciul sanitar al armatei e ajutat de persoane civile de bună-voință, infirmiere și infirmieri voluntari delegați de diferite societăți, din care cea uma Roșie. Iată cum povestește unul din a­­cești voluntari serviciul de o noap­te pe care Ta făcut într’o ambu­lanță, în aceste gări de tm­agiu din jurul Parisului: Mi-am luat serviciul în primire la or de 6 seara, în gara X.. In curtea de mărf­uri, care e enormă, funcționează serviciul nostru, ins­talat într’un cort enorm luat de la germani în bătălia de pe Marna Am găsit echipa de noapte adu­nată. Sub direcția d-nei M, soția unuiuia din confrații noștrii, cinci femei și cinci bărbați de diferite vîrste și categorii sociale, îngrijesc cu activitate de hrana viitorului comvoiu de răniți, care va sosi în curând în gară.­­ Sunt orele 7 și jumătate seara; un tren sanitar intră în gară. Aler­găm repede. Puțini răniți grav. Așezați con­for­t­ab­il în comparti­­men­te de clasa a doua, bine încăl­zite, soldații noștri de toate arme­le stau întinși, vorbesc, sau dor­mitează. Vin din Pas­ile-i Mali, din Nord, din regiunea Somme. Lupta, după ce de ce spun a fost crincena, dar Germanii au fost respinși. Dealu­n­gul 1­i­ c­iînhu, c­are nu se mai sfîr­șește, patru echipe com­puse fiecare din­ cîte un bărbat și o femeie, sunt postate la depărtări ega­le, ca să-și împartă munca. Ușile se deschid cu zgomot, și soldații încep să simtă mirosul su­pei pe care fiecare echipă o duce cu sine. îndată, își iau gamelele și se în­tind. Tovarășa mea ia ,ea grabă vasul de zinc, iar soldatul, mul­țumit, așteaptă. Asta îți încălzește oasele,, cel puțin!­.. Din toate părțile curg mulțu­miri. Cei mai greu răniți abea șop­tesc mulțumirea; toate însă sunt rostite cu recunoștință. După împărțirea supei, vine a­­ceea a cafelei. Aceeași ceremonie. .Suntem răsfățați“, zic aproape toți. Ah! Ce puțin lucru trebuie ca să râsfeți pe băeții aceștia cari vin din foc!... După­­ ce sfârșim cu împărțirea mîncărei, ni se dau cărți poștale militare, cu însărcinarea să le dăm la poștă. Alții nu pot scrie, și ne roagă să le sorim noi, sub dictarea lor. Imediat, le aruncăm la cutie. Răniții­­ mai greu sunt­ luați de infirmieri militari și așazați în fur­­goane, cu brancarde de pînză. Așezați apoi pe masa de opera­ție, răniții primesc îngrijirile in­firmierelor. Rănile, cu grijă spălate și desinfectate, par mai puțin cumplite acuma... Sunt din nou pansați, cu materiale curate, și a­­poi,­ după ce medicul maior se con­­vinge că vor putea suferi călăto­ria pînă la Paris, sunt retrimiși în furgonul care-i va duce pînă la spital. Sunt uimit de ordinea și curățe­nia ce domnește în toate aceste serviciu. O atențiune specială se­­ dă injec­­țiunei contra tetanosului. Nici un rănit nu e așezat în tren înainte de a fi injectat cu ser contra teta­­nosului. De altfel chiar în tren sunt medici cari merg cu convoiul pînă la locul de destinație. In timpul călătoriei, care de multe ori e de 3—4 zile, medicul supraveghează pe rănit­, notează în cazurile serioase modificările pe cari le-a suferit rana, și cînd călătoria e sfîrșită, transmite re­zultatul observațiilor sale medicu­lui spitalului în mâna căruia pre­dă pe răniții ce i-au fost încredin­țați. Toate acestea, e adevărat, costă multe parale. Un pansament, mare costă 1.75, altul mijlociu 1.25, iar rănile mici cer pansamente de 75 de bani. Nu e vorbal de lux însă, căci curățenia și schimbarea pan­samentelor asigură salvarea a mii de vieți omenești. Se face noapte complect. Afară plouă și noi, în cort, ne distrăm, — după ce luăm o ușoară gustare frugală — pregătind alte mâncări pentru convoiurile de răniți ce vor sosi în cursul nopții. f­imală e Crucea d IN PE FIE­CARE ZI Jertfa supremă Intre victimele luptelor aeriane, ziarele citează și pe cunoscutul a­­viator Emile Reymond, membru­­ al Senatului francez și doctor în medicină. Dr. Reymond conta în rîndurile armatei ca unul din cei mai inte­­prizi aviatori și moartea sa a cons­fințit pentru totdeauna gloria care și-o cucerise încă în timp de pace, primejdioase că­reia i-a căzut jert­fa. Plecînd pe un momplan cu bri­gadierul aviator Clamadieu efec­­tuă un zbor de mică înălțime fiind­că altfel n'ar fi putut observa mișcările inimicului. Conducăto­rul aparatului căzu repede ucis: dr. Raymond, grav rănit, se lăsă în voia soartei iar aparatul ateri­­să încet între­­ cele două linii de bătaie. Germanii s-au repezit atunci să pună mina pe aeroplan și aviatori. Francezii lo rindu-le să scape pe cei doi bravi. După o luptă corp la corp, Francezii reușiră să alun­ge pe inimic și aduseră pe dr. Rey­­m­ond în trani­le lor și de aci la spitalul din Teul unde pînă în Ul­timele clipe a făcut, cu conștiința clară, raportul observațiunilor sale. Senatorul Reymond a murit de o moarte glorioasă, dînd un stră­lucit exemplu de eroism prin jert­fa persoanei sale care s’orr fi putut bucura de hmnnitatea ce i-o acor­da alegerea sa ca senator. De altfel într’o tabără sau alta, pildele aceste de jertfire a perso­­nalitătei pentru ideea de Patrie shit afa de numeroase în­cît su­praviețuitorii războaielor de azi vor putea cu drept cuvînt să se mîndrească cu presarea unei epoci caracterizată­­ sir­n cea mai curată expansiune patriotică, epocă fără egal in afară numai de aceea a e­­rdir M «tar. La izbucnirea războiului, sena­torul Reymond ceruse sa­ fie înro­lat in armata aeriană ti nu mult după acea a solicitat onoarea de­ a face p­reeum­pagtere din <&l* f>ț#i Tătaru­ 4 Noemu­ria 191? . BIBLIOTECA I­I universității .­ L­­**i í ANUNC lCIm COMERCIALE Linia corp 7 ție o coloană în pagina III.................... 50 bani Linia corp 7 ție o ec­oană în pagina IV ....................30 bani Inserții și reeL —e pagina III lini­u.................................2 Lei 5 BANI -v. ARTILERIA BELGIANA RĂSPUNZÂND PE DE-ASU­PRA ORAȘULUI MP­LINES—PREFĂCUT IN RUINE—ARTILERIEI GRELE GERMANE Ori­care ar fi opiniunea, în bună parte dictată de sentimente, pe ca­re unii sau alții dintre Europeni ar avea-o reciproc, cea­ ce rămâne ca fapt, pentru­ că e evident, este spiritul de jertfă și iubire de țară pe cari fiecare neam a dovedit-o. S­e zicea că Franța­ este subminată de doctrinele­ antimilitariste , se făcea din neastâmpărul spiritului francez, o boală fără leac, și­ un iz­­vor permanet al anarhiei. Dar a fost de ajuns ca vrășmașii Franței să se aproprie de granițe pentru­, ca socialiști, doctrinarii anti-mili­­tarismului și scriitori teoretici ani ai­ armonii internaționale, să se transforme în cei mai vajnici apă­rători ai oștirei, în cei m­ai înflă­cărați, patrioți. Deasemeni se credea că germa­nia, cu tot militarismul ei, nu va putea ține în frâu acele puternice curente socialiste, cari dau atâția de mulți deputați socialiști în parlamentul din Berlin. Totuși este de ajuns­­­ să­ urmărim mișcările tru­pelor și starea de fapt a armatei germane pentru ca să înțelegem cit de adine, cît de neclintit e sen­timentul patriotic în statul ger­man. In privința aceasta o publica­­țiune, eșită din colaborarea, mai multor învățați germani cu ti­tlul. Adevărul ‘asupra răsboiului european din 1914“, ne arată cît de puternic a fost și este spiritul de jertfă în Germania. „Cel mai bun grad pentru a con­sta­t­a însufleți­re­a, eu t­u și asumi Editarea voluntarilor de războiu. Mai­ mult decit un milion de oa­meni s’au înscris pe tabele de vo­luntari, în puține zile. Numărul a­­cesta prezintă o cifră care este mai m­are decit numărul de soldați pe care îi avem în timp de pace, înscrierile acestea veneau din par­tea oamenilor, făcînd parte din toate clasele sociale: fii de nobili, elevi de liceu, tineri agricultori, comercianți, lucrători; nimeneai nu vo­ia să rămâe pe jos și tutunor, le părea rău când erau respinși. Dacă comparăm aceste manifes­tări de devotament pentru patrie, cu abnegația belgienilor cu pildele mari ale francezilor, dacă ne gân­dim la atițea prinți germani cât și-au găsit moartea pe cîmpurile de glorie, și la participarea atâtor descendenți de mari familii, și la fii oamenilor mari politici din Franța, care nu s’au dat deoparte de la nici-o îndatorire și nu au voit să beneficieze de nici­ un pri­vilegiu social, atunci înțelegem și mai bine că civilisația­ marilor po­poare din occident este întemeiată pe­ o puternică dragoste de țară Pentru unii, cari judecau­­ lumea prin prisma unui apriorism, ce s’a dovedit acuma fals, oamenii de as­tăzi fiind obișnuiți cu un prea delectabil confort d­ar­­ fi putut sa­se lepede de toate mulțumirile u­­nui secol de bun­ train pentru o idee oare­care, fie ea chiar și idea de țară ! Totuși realitatea a dovedit că ni­mic din cea­ ce face nobleță sufle­tului omenesc nu­ e perdat din lo­cuitorii cetăților moderne, cari au toată splendoarea anticilor Atena tu ~ - «-» vmxnj-----x-avrj—«.----XTCO----w-tor«-*- JZt. —»./ biciuiri ?; nici­ o trândăvie egoistă . — t — Manifestări patriotice VOLUNTARII in actualul războiu s’au prezentat mai mulți voluntari de­cât efectivul de pace german T­ELEGRAME Italia și interesele balcanice față de acțiunea Turciei Roma, 2 Noembrie. — Ziarul „Vitoria“ scrie următoarele: Se vorbește de Interesele balcanice ale Italiei, și de contralovitura pe care acțiunea Turciei o va provoca inevitabil din partea statelor du­nărene. Să examinăm situațiunea fie­căruia din aceste state și atitu­dinea ce ele ar putea lua în viitor. Bulgaria aproape, oficial a lăsat să se înțeleagă că ea nu are nimic în contra Turciei, că nici nu s’a gînditi cu tot dinadinsul sa­u cuce­rirea Adrianopolului și că intere­sele sale mari sunt in Macedonia, pe care Grecii și Sârbii au împăr­țit-o în paguba sa. Grecia va interveni aproape cu siguranță, dar acțiunea sa nu va putea fi decât navală și la coaste deci aproape neînsemnată. Ar pu­tea să încerce o debarcare de tru­pe în Turcia continentală, dar nu ar avea de așteptat rezultate mari, căci tot eă Grecia a avut de luat, a obținut în urma războiului bal­canic, și ocuparea­­ Epirului alba­nez. Motivele care se pronunță pen­tru Italia se pot spune și pentru România. Din acest punct de ve­dere, orice preocupațiune a Italiei este clar prematură, dacă nu chiar ne ia locul ei. Italia nu va avea a se ocupa de Turcia dec­ît în cazul unei amenin­țări în Libia. Dar pină cînd a­­ceastă nu se va întîmpla, Italia poate privi liniștită la desfășura­rea evenimentelor. (A. T. I.). ----------------—000------------------ 3talia și intrarea forciti în acțiune Roma. 1 Noembrie.­­ Cu privire la raporturile italo-turcești în urma intrării în războiu­­ a Turciei împo­triva Rusiei, ziarul „Vittoria“ ob­servă că dacă Turcia va căuta să ațate și populația din Libia contra Italiei, atunci de sigur că se va im­pune o intervenire imediată din par­tea Italiei pentru a păstra această colonie care o costă atâtea sacrifi­cii. Rămâne chestiunea insulelor din Dodecanes. Dar cum ar putea Tur­cia să vină cu­ flota sa să bombar­deze acele insule cînd ea nu este în stare să lupte eu­, flota rusească și­ Marea Neagră și îndată ce s’ar a­­vînta în afară de Dardanele va pu­tea fi ușor sfărâmată de flota fran­­co-engleza . Nici mișcări interne­­ in hefiuíe nu sunt de așteptat pentru că popula­țiunea nu este musioline. *Si' ■ ■ - Un critic militar italian despre situația pe frontul oriental — Austro-germani) încearcă să se concentreze .— Stafii vor avea să lupte cu un mili­on de oameni. Roma, 1 n­oembrie. Critic­ul militar al ziarului „Tribuna“ ta­­r ațișează astfel situația trupelor austro-germane pe sectorul răsti­­ritean. Perderea liniei de comunicație­­ nord-vest de la Varșovia la Thorn și respingerea armatelor germa­ne în­spre sud-vest reprezintă fara îndoială, o urmare a acț­iun­ii vic­torioase din partea rușilor, dar nu reprezintă pentru germani o stare critică dacă ne mărginim să cercetăm situația cu considera­­țiuni pur militare iar nu politice. Care este, în adevăr din panelul de vedere militar, efectul acestei respingeri a germanilor în spree sud-vest, asupra orașului Kaliș. Acela, cu adevărat capital, de a ține strînse într’un bloc solid toa­te forțele austro-germane. Prin retragerea lor în­­spre gra­nița Siliștei»,, la sud de­­ Kaliș, ar­matele germane se vor găsi in sta­re de a da mina armatelor austro­­ungare, dacă aceste în retragerea lor vor reuși să se concentreze la Cracovia. Ceva mai mult. In ca­­zul cînd armatele austro-ungare, cari se întindeau la est de Vistula, pînă la San și la poalele Carpați­lor, vor izbuti să­ împiedece ca să la fie tăiat drumul principal pentru retragerea lor, atunci pe linia Ka­­liș-Libințț-Cracovia-Tarnow se va constitui o formidabilă mus­să com­pactă de aproape un milion și ju­mătate de oameni, cu cari Rușii, va trebui să se măsoare mai înainte de a pune la cale operațiuni ulte­rioare cu scopul de a năvăli în Germania prin trecătoarea pe jub uutate deschisă: K­alis-Thom. Această interpretare a situa­­­uiei austro-germane pe teatrul răsăritean, este, ce e drept, cea mai optimistă, dar totdeodată și cel, mai probabilă. Cît despre armatel­e austro-un­­gare cari se află la restul Pistri­lei, — închee criticul „Tribunei“ socotim că ele vor face o ultimă sforțare, spre a rupe unde­va cer­cul învăluirei rusești, mai înainte ca Rușii să treacă cu trupe sufi­ciente între dinsele șițQmcovia d­e scopul de a le tăia drumul retra­­­­getei. (A. T. I.)

Next