Viitorul, decembrie 1914 (Anul 8, nr. 2448-2474)

1914-12-02 / nr. 2448

r SITU ATS A ÖH SÄT MIL IMPROVIZAT Telegramele oficiala bb anunța pa ziua de azi bob­ ope­­rațiuni. Luptele de la Ipres, Arras și Argonnes au ajuns epizoade zilnice pe frontul de Vest, care, la trăsăturile lui generale, a rămas neschimbat de mai bine de două luni. Luptele din Polonia de nord și de sud sunt corolarul ne­­cesar al Incăerărei de lingă Lodz, dar aceste fapte n­u a atins Încă nici de-o parte, nici de alta, obiectivul lor strategic. Ar­mata lui Hindenburg se găsește la nord-est de Lovicz, In di­recția Varșoviei, dar ea a întilnit acolo mari forțe rusești așezate în pozițiuni foarte bine Întărite. O altă armată ru­sească, foarte numeroasă se află la Piotrocow. In Polonia de sud, ande Austria eii au misiunea de a o reține în lupte ne^ sarmate, spre a opri unirea ei cu trucele rusești dela nord est de Lovici. In Galiția occidentală, mai ales la Wielicka, la sud-est de Cracovia, ande asemenea loc neîncetate lapte anstro­­nise, menite se rețină de Ruși de la o înaintare în masă prin trecătorile Carpaților. In genere insă laptele din Polonia avolniază iscă așa fel, că nu li se poate prevede rezultatul. Chiar comandamentele respective se abțin de la ori­ce prezicere. Pe frontul sud-est, situația Sârbilor continuă să se ame­lioreze. Sârbii și-au restabilit autoritatea la Valjevo și Ujițe, și se pregătesc pentru noi asalturi. Refileurile munților s-au dovedit un prețios aliat ai lor, înși­și Austriacii, printr'un ultim comunicat, recunosc că se găsesc, în Serbia, în poziți­ona de Inferioritate. de pe câmpul de operații al Turcilor nimic precis de semnalat. Pare-se că armata care a străbătut în două­spre­zece zile deșertul peninsulei Sinal­e pe pontul de a și începe acțiunea. Chemarea Kediveini In fruntea acestei armate e oi conexitate cu iminența acestei acțiuni. FRANCEZII AU CONSTRUIT DIN RAR ȘI BÂRNE LOCUINȚE PENTRU SOLDAȚII DIN LAGAR. REVISTELE ILUSTRATE SE DAU CA O CURIOZITATE. IN ROMANIA SÂNT ATÂT DE FRECVENTE!... ELE Măsurile pentru Proectul guvernului I mobilizați și debitori Protestul polițelor.­­ Acțiunile civile și comerciale a­ re­în averea debitorului. Atunci, însă, cînd anii debitori de rea cre­dință ar abuza de dispozițiunile proectului pe care-l va prezintă guvernul, încercînd să-și înstrăi­neze averea mobilă sau imobilă în dauna creditorilor lor, instanțele judecătorești vor fi chemate să pro­nunțe nulitatea acestor înstrăinări, sub ori­ce formă ar fi făcute. Aceste sunt măsurile de ordin fi­nanciar, prevăzute în proectul gu­vernului. Mîine, vom examina măsurile de alt ordin, cari complectează pe a­cestea într’o nouă serie. Ne-am­ ocupat ori, in trăsăturile , de luarea unor măsuri asigurătoa­generale ale proecturii, de dispo­­zițiunile prevăzute în legea specia­lă a guvernului cu privire la acor­darea moratoriului pentru străină­­ta­te. Am arătat in același timp con­­sider­ați­unile așa de temeinice, cari au decis guvernul să evite acorda­rea unui moratoriu general intern. Cu toate acestea, în aceiași lege specială, guvernul a introdus o serie de măsuri interne de preve­dere pentru cazul unei eventuale mobilizări. De aceia, cum eventualii mobili­zați vor fi siliți să-și lase afacerile in părăsire, legea specială a găsit mijloacele pentru păstrarea și o­­crotirea drepturilor lor pe tot tim­pul duratei mobil­izării sau stărei de război. Așa, spre pildă, pentru cei mo­bilizați, inclusiv voluntarii sau ori­care persoană care va îndeplini un serviciu obligator­in armată, se vor suspenda termenele fixate de codul de comerț pentru protest, precum și toate termenele prevăzute pen­tru exercitarea drepturilor și ac­țiunilor din acest Cod în ce priveș­te efectele semnate, trase, girate sau acceptate de militari. In legătură cu această măsură, s-a adăugat și pe aceia că, pentru tot timpul cit va dura chemarea sub arme, nici­ o acțiune să nu se poată judeca, nici un act de proce­dură sau­ urmărire judecătorească să nu se poată face în contra mili­tarilor. Dar ca să se complecteze aceste măsuri ocrotitoare în folosul mi­litarilor­ pe timp de mobilizare, proectul guvernului mai prevede pentru aceștia suspendarea terme­nelor tuturor prescripțiunilor, pe­­rempțiunilor în materie civilă sau comercială și a termenelor pentru luarea inscriptiunilor ipotecare. Data punerei în aplicare a dispo­­zițiunilor acestora, în întregime sau treptat, după trebuință, se va anunța prin decret regal. In ce pri­vește, însă, moratoriul extern, el își va produce efectul chiar de la data promulgărei legei, adică fără să se mai aștepte o decretare e­­ventuală a mobilizării. In aceiași ordine de măsuri fi­nanciare, proectul de lege al gu­vernului, inspirîndu-se din același spirit de prevedere și întrevăzînd toate posibilitățile, prevede și oa­­recari măsuri, menite să ușureze, în caz de război, situațiunea ace­lor debitori, cari s’ar găsi în im­­iosibilitate de a-și achita dato­riile. Intru acest scop, atît în ce pri­vește acțiunile civile sau comer­ciale, cit și în privința actelor de urmărire, se va lăsa instanțelor judecătorești latitudinea să apre­cieze dacă strîm­­torarea debitoru­lui e datorită unui caz de forță ma­joră, provenită din cauza situației ••■refată de război. In acest caz, ins­tanțele vor acorda un termen de plată, care însă va fi condiționat —---------------poo-----------------­ NOTE Ocultismul în România „Să avem și noi faliții noștri!“ exclamă un tip­­ din etern intere­santele comedii de moravuri ro­mânești ale lui Caragiale. Și con­form acestei ambițiuni patriotice nimic din cea ce are occidentul, — occidentul rafinat și bătrîn — nu trebue să lipsească din viața noastră tînără, — prea tînără! Dacă există acolo o exagerație estetică, noi trebue să o imităm, și dacă în apusul luminat a putut să apară întoarceri spre misticismul diaMeian, reminiscențe din Kab­bala, și practice indiane, atunci și noi, firește, trebue să avem misti­cismul nostrM, și ocultismul nos­tru! Din prea multă știință, în occi­dent s’a trezit deodată o întoarcere la metodele de aflare a adevărului pe căile spiritismului, ocultismu­lui. Poate din o ignoranță sau din modă s’a trezit la noi și gustul de învârtire a meselor, de consultare a spiritelor și de convorbire cu morții, prin „liturghii negre“ și prin practice de Magi­ihaldeeni ! Firește se găsesc și suflete cu a­­devărat luminate cari să practice ocultismul, dar sunt și mulți, mai mulți decât credem, cari fac mis­ticism, cu aceiași desinvoltură și nevinovăție cu care un personaj comic francez făcea proză fără să știe! Dar sunt oare mulți mistici și ocultiști în țara noastră? Credem că da, dacă ținem seamă de faptul că acuma, cîți­va ani o revistă poate cea mai interesantă de a­­cest fel în țara noastră — Profetul avea cititori, și că acuma cînd cer­neala e scumpă mai port apărea: Reviste de științe oculte! In grădina intelectuală ribSunea­scă se găsesc cu modestie repre­zentate toate felurile de flori! Petroonnus -oxo- AEROPLANELE AVIAȚIA IN RĂZBOIU ARMATEI GERMANE — sunt o contrafaceri­­ a aeroplane­LOR FRANCEZE — Vizitele pe care aeroplanele ger­mane, le-au făcut la Paris, au dat prilejul d-lui Louis Dauphin de a publica u­n­ articol în revista pa­riziană „Les Annales“ în care face descrierea diferitelor sisteme de­ ae­roplane întrebuințate în armata germană. Iată ce spune d. Dauphin: „Dumineca trecută parizienii au­­ primit încă odată vizita aeropla­nelor germane. Ca și cu ocazia vi­zitei penultime, făcută parizieni­lor, de avioanele germane, bombe­le aruncate de aviatori nu a prea produs mare emoțiune și nici prea mari stricăciuni. Nouile bombe pe cari le întrebuințează aviatorii ger­mani de­și au particularitatea de a exploda la cea mai mică atinge­re producînd în jurul lor o vie lu­mină și svîrlind sfărămături de fier, n’au produs nici stricăciuni mai mari, și nici emoție mai pro­fundă ca cele întrebuințate pînă a­­cum. In tot cursul zilei de Duminecă atît dimineața cît și după amia­­ză, ținta procotilelor germane, a fost catedrala Notre-Dame-de-Lo­­rette. Nu s’a reușit însă decît a se provoca un început de incendiu la una din turle, care repede a fost stins. O altă bombă a fost aruncată în foburgul Montmartre, fără nici un succes iar alta a căzut pe o casă, din str. Bourdalome, pe care a incen­diat-o. Aeroplanele care s’au dedat la a­­ceastă operațiune erau: un „Alba­tros“, două „Taube“ și un „Avia­tic”. Autorul articolului din „Les An­nales“ face apoi o descriere a dife­ritelor sisteme de aeroplane între­buințate de armata germană. „Albatros“ — spune d. Dauphin — este un sistem de aeroplan con­struit de inginerul Werke sub in­spirația­­ marelui fabricant austri­ac de aeroplane Igo Etrich. Acest aparat are liniile de demarcațiune exact aproape cu acelea ale avioa­nelor franceze prezentînd toate ca­racteristicile biplanului Henri Far­man, și multă vreme aparatul „Al­batros“ a fost aproape o copie fi­delă a aparatului „Farman“. Ac­tualmente aparatul Albatros a fost modificat, adoptând comenzi­le, stabilizatorul și șasiul apara­­tului Voisin un alt aeroplan fran­cez. Albatros este pus în mișcare prin motor cu apă ca acela de tră­suri. Germanii afirmă că acest ae­roplan ar fi invențiunea lor, de­și planurile au fost furate din Fran­ța. Aparatul Taube a fost construit de inginerul Rumpler, are o greu­tate de 400 kgf. Este condus de motor Daimler cu patru cilindre verticale puse în circulațiune cu a­­pă și avînd acțiune directă asupra helicei; viteza o are de 90 Mm. pe oră; extremitățile aripelor sînt în­toarse avînd fiecare o lungime de doi metri si patruzeci. Ca particu­­laritate acest aparat aterisează­ insantaneu, dar rulează cu plină viteză pe pămînt, așa că e greu să fie oprit de voința pilotului pu­seul de aterisare al aparatului Tau­be este o copie fidelă a aceluia al aparatului francez Blériot. Aero-•v • ■ > planele „Taube“ sunt cu un loc și cu iouă. Aparatul „Aviatic“ este construit tot după metoda lui Igo Etrioli și este o amestecătură a aparatelor Voisin“ francez și „Curtiss“ en­glez. Ca și aparatele Taube are ex­tremitățile aripelor întoarse iar scheletul aripelor este de lemn de bamba, foarte flexibil, ceea ce face ca în­totdeauna să aibă o stabili­tate naturală.­­ A­­cest tip de aeroplan nu este în­că bine stabilit căci mai are nevoe de multe modificări atît în ceea ce privește viteza cît și aterisagiul și altele. Germanii mai întrebuințează un biplan construit la „Deutschen Flugzeug Werke“ sub direcțiunea șefului pilot Buchner și are o bu­nă fabricațiune. Este pus în miș­care printrun motor „Mercedes“, de o sută, cai putere, avînd cilin­drele verticale și o helice propriu germană, numită Gadura cu o vi­teză de 80 ktm. pe oră. Monoplanul „Hans Grade“ este datorit unuia dintre primii avia­tori germani, proprietar al școalei de aviație din loba mn­­st­al și țpork lângă Berlin. Germanii mai posedă în sfârșit și un alt monoplan numit „Schnei­der“, construit la „Zuiftwerks Ge­sellschaft“ acesta însă este o copie fidelă a aparatului francez „■Nieu* port“. Schneider a fost multă vre­me șef de atelier al marelui con­structor francez Edmond Nieu­­port, după moartea acestuia însă Schneider a plecat în Germania luînd cu el secretul fabricaț­tinei. După cum se poate vedea din a­­cest scurt studiu,—spune d. Lou­is Dauphin — hoi am format pi­loți germani, le-am dat brevetele și i-am încurajat în debuturile lor, ei în schimb ne-au copiat aparate­le și ne-au luat secretele de fabri­cațiune, aceasta însă nu prea face mult sînge rău francezilor. " In schind aparatele pe care le are Franța, au fost modificate în ultimul timp, perfecționîndu-le, la Saint-Cyr și­­ Buc. Ele sunt deja montate de ofițeri piloți francezi și fac serviciul zilnic trupelor și liniilor de foc. IN FIE­CARE ZI Prizonierii Francezi Ziarul „Le Figaro“ publică ur­mătorul articol asupra situației prizonierilor francezi și germani, la Friedrichsfeld: Friederichsfeld este o întinsă câmpie uscată, unde prizonierii stau închiși în barăci construite fiecare pentru 500 d­e oameni. Aceste barăci au câte o instala­­țiune pentru încălzit; fiecare pri­zonier are patul lui cu, o saltea de pat și cifc două pături de lâna pen­tru fiecare. Fiecare baracă are bucătărie, unde prizonierii își prepară sin­­guri mîncarea, fiind însă deopo­trivă obligați să îngrijească de curățenie. Li se lasă libertatea de-a ceti, fuma ia vorbi, dar nu le îmădiat ap­asă tâfei loatțș șîf> nici să primească vizite. Printre prizonieri sunt și doi medici fran­cezi și unul englez, care sunt ata­șați la serviciul sanitar al compa­trioților lor. Aceștia, au toată li­bertatea de mișcare, putind chiar să părăsească lagărul. Aci apare și un ziar francez re­dactat de prizonieri și tipărit la Wesel, sub controlul autorităților germane. Soldații sunt întrebuin­țați la corvezi, de care ofițerii, sub­ofițerii și caporalii sunt scutiți, g îngăduit să li se trimeată acestor prizonieri cărți, veșminte precum și scrisori, totul însă sub suprave­gherea autorităților militare, care nu le dă nimic fără ca mai înainte să-l fi examinat. Prizonieri soldați francezi făcînd serviciul de brancardieri 1 SERBĂRILE PENTRU BELGIA Numai la Scala se pot vedea spectacole de neuitat ca cel de a­­seară dat de Asociațiunea Ziariș­tilor din Milano în folosul Bel­gienilor rămași fără patrie! Magnificența și­ rafinata elegan­ță a damelor din cea mai înaltă aristocrație —■ cam­ cu tradiționa­lul spirit de caritate ce face­ din Milano orașul-suflet al Italiei, își cumpăraseră îndoit propriile lor lo­ji pentru a putea astfel con­tribui la opera de înfrățire cu ne­norocita, țara, — făceau ca serba­rea să fie și mai de neuitat. Ar­tiștii cei mai de seamă dintre cari e de ajuns să citez pe marea cân­tăreață Rosina Storchio, pe Ale­xandru Bonei — care aud că vine la București — pe Giraldoni pe Pini-Corsi, pe Cecilia Gaghiar­di își daseră spontan concursul pentru ea, un public cât mai nu­meros să-și dea obolul. Și publi­cul milanez s-a arătat cum este, entuziast, generos, plin de inimă! Sun încasat 40.000 de lei și s’a afirmat cu strigăt și cu urate ne­­sfîrșite solidaritatea cu micul și eroicul popor belgian care a lup­tat pentru onoare! Lua parte la spectacol și celebrul violonist bel­gian Thomson. La apariția bătrî­­nului artist aplausele au devenit impunătoare. Intr’o lo­je asista i­­lustrul scriitor Maurice Maeter­linck­en d-n­a Talleway scriitoa­re, și cu poetul Henry Max, Geor­gette Leblanc fiind bolnavă la Nizza. Un ziarist a desfășurat steagul belgian din lojă, — tot publicul a aclamat în picioare în sunetul imnului belgian pe marele fiu­ al­­ Belgiei care era vădit emoționat­­ de grandioasa manifestație. Fim­' i—n­Tii l­ui iinii I III ii—im ii iuiii H Mi­mmm......... n—— du-i interzis să vorbească la Sca­la de teamă să nu se provoace in­cidente, Maeterlinck a­runcînd flori în public, a strigat: Trăias­că Italia. Atunci aplauzele mul­ți­mei și strigătele insistente au decis orchestra (în care răm­a ca prim violin cunoscutul comic Guasti) să intoneze Mariei Ucsa.­.. Momente de sublimă emoțiune în cari aruite din­ principese­le­ sta­­tui cu coroană de briliante in par­c și înfășurate în ermelină, și-au șters pe furiș o lacrimă! Am renuz­it poema „Gallia“ de Gounod. Concertul de Vieux temps, un aet din ,„Cristofor Co­­lomb“ de Franchetti, un act din „Linda de Chamonix“ și un­ act din „Ballo in Maschern“ în care Bonei a acordat să biseze <* scher­zo di follia în care e neîntrecut. Mîine seară Maeterlinck va ți­ne un discurs întru un teatru de aici, tot în folosul nenorocitei sa­le patrii. Poetul tăcem și al vi­sului și-a lăsat soția bolnavă în vila sa de la Nizza și a venit sa descrie încă odată glorioasa tra­gedie a Belgiei. Având norocul să-i fiu prezintată, am manifestat dorința ca și în țara noastră­­ ia­­părtată, să facă să răsune glasu-i plin de autoritate pentru patria-i nefericită dar poetul mi-a răs­puns: „nu știm dacă noi suntem iubiți în România“... Nu ți s’a dat parcă .. .1 Câtó^trist­e rea și admirația noastră!.. Zoe Garbea Tom Clini SCRISORI DIN ITALISK Maeterlinck la Milano.­- Serbarea de la Scala.­Marele scriitor și România PAGINI DE ACTUALITATE In tara Moților de ALEX ODOBESCU Unele ziare am, vorbit de­ o mișca­re a Moților. Credem interesant să reproducem mai jos o descriere a lui­ Odobescu despre Moți, dintr'o conferință de pe vremuri, care cons­­titue una din cele mai frumoase pa­gini ale lit­er­at­u­r­ei noastre , Nicolae Bâlcescu ne-a schițat, dom­nitor, cu penel se in­ter­ior, conturele generale și priveliște!e caracteristi­ce ale Transilvaniei. Dați-mi voie acum și mie, umilit închinător al marelui nostru isto­ric — să vă prîmblu un minut vede­rile pe harta topografică a acelui unghiu, care conține vizuinele vite­jilor munteni sau Moți­­i Niu este acel unghiu, țara Oltului pe care mai cu seamă o vizităm noi, cînd trecem vara granița pe la Tur­nu-Roșu, pe la Predeal, pe la Oituz sau pe la Bicaz. Dar chiar aci de va­le sub poalele prelungite ale Ceahlă­ului, în ținutul säen iese numit Ci­kul, stă obîrșia Oltului, și alături cu dînsa, aceea a fratelui său arde­lenesc, a Mureșului.„carele mai întîi se urcă spre nord, străbate tot șesul trasovan, de la răsărit spre­­ apus și în fine, aplecîndu-se iar către Car­­pați, vine­ tocmai la marginea occi­d­entală a principatului transalpin, de desparte prin mănoasa-i luncă aprigii munți ai Hațegului, de stîn­­cele nu mai puțin aspre și păduroa­se ale Zaramdului și Abrudului. Prin țara Hațegului, lipită dos în dos cu Gorji­ul nostru, se scurg spre Mureș apele Siretului, scăldînd, el și pîraiele lui, numai sate și cătune românești, printre care stau ruinele anticei Sarmizegevize, la Grădiștea și cetățuiele mai moderne ale Hune­­d­oarei­ și Hațegului. De partea dreaptă a Mureșului,­ cam acolo trece pe lingă tîrgul De­vei, pe lîngă Italia, și apoi se stre­coară în Ungaria și în Banatul Ti­­m­ișoarei, către Arad. — d’a dreapta Mureșului­, zic, se întinde în depor­tare, regiunea muntoasă a Zarandu­­lui, străbătută de apa Cri­șul­ui, care curge și el către a­p­u­s, în paralel cu Mureșul. Pe malurile Crișului stau îndesate tot­ tîrgulețe și sate romî­­nești: Cnrochii, Bradul, Meste­acă­­nul, Baia de Griș, Alma,gini și mul­te, multe altele, care și-au lăsat nu­mele lor în analele memorabile ale anului 1784. Deasupra Zarandului, și încins în­­tr’un brîu îngust de munți aspri și înalți, șerpuiește riul Arieșdl, în a cărui sălbatică vale,, stau pitulate, printre stânci și păduri, numai sela­șe neaoș românești, adăpostiri ale mîndrilor Moți din țara Abrudului. Acolo, sub piscurile semețe ale De­tunatei stă târgul Abrudului și băi­le lui de aur. Mai sus, pe apa­ Arieșulm­­— care­le eșind apoi din strimtoarea mun­ților, curge spre răsărit, pe lîngu, Turda, — mai șt».. .Pe Arieș se văd satele Câmpeni, Ponoarele, Scări­șoara și Vidra, ce se read mă spre a­pus de munții Bihorului , iar în vun col mai al»« văilor,­­ chiar satul de naștera al lui Horia, unde modesta lui căscioară țărănească, încă și pînă astăzi se păstrează cu sfințenie de nepoții eroilor și mar­tirilor de l­a 1785". Horia din Albac, iobăgia de pe do­meniile Statului, fost’a ei, mai întâi precum se pretinde, cătană împără­tească ? Aceasta e probabil, și ce «Este încă și mai probabil este că el știa seri« și citi, că vorbea nemțește, și fără îndoială că, prin mintea și integim­­­ea lui, era privit ca omul cel m­ai de frunte și mai de temei dintre ță­ranii romi­ni din ținuturile împrej­muitoare. Pe dînsul îl aleseră dor ei, în mai multe rînduri, ca să ducă la Vie­­na, plîngerile lor către împăratul. Intr’un rînd chiar, văzând ei că, din cîte bunuri le făgăduise, nimi­c nu se împlinea, și, încredințați fi­­ind-că vina nu este a monar­hului, ci a nemeșilor și vicespijinilor și a solgabirăilor, adică a­ boierilor, pre­fecților și subprefecților unguri, ci legară cu jurămînt pe tr­ămișul lor, ca să nu se întoarcă înapoi, pînă ce nu se va fi încredințat cu ochii, care că împăratul le-a citit jalba. Horia jură și, pricind pe jos la Vien­a. — ca și în alte rînduri, a­­vu vreme, în patru saptämini cît ți­nu drumul, să plănu­iască cum va face spre a-și împlini juruirea. Horia era om cu minte și încer­cat ; el știa bine că împăraților nu le prea place a-și perde vremea ci­tind lungi jefuiri. Iată dar ce se gândi să facă : împăratul Iosif a­vea obiceiul foar­te lăudabil de a­ primi pe oricine în palatul său. Vizitatorii de orice treaptă se înșirau, la­ anum­ite lire ale zilei, în lungi galerii, și monarhul, trecând pe dinaintea fiecării», îl în­treba ce-i este de lipsă. In ziua, cînd veni și rândul lui Ho­ria de a fi­­ cercetat de Iosif, el îi zi­­se că vine cu plîngeri de la Românii din Ardeal și-i înm­ână o hârt­ie, în c­­­i­re toate acele plângeri erau cuprinse. — »Bine, voinice, voi îngriji eu de voi!“ — „Așa, e, mărite împărate. — răs­pun­se Horia, —­ dar cn am venit aci legat cu jurămînt de la ai mei, ca să văd pe Măria ta, citind cu ochii Măriei tale, cartea noastră, că de a citi-o însuți, bine știm noi cu totî, că nu ne-i uita“. . Iosif zîmbi cu bună-voință de ob­­tinațiunea țăranului și deschizând lui’lia. iată, domnilor. , ce citi în­­tr’însa : Mările împărate ! „împărțeala săptăminii: „Patru zile de robot (adică de Clacă) ; „A cineva la pescărit­ , A șeosea la vdrătoare! „fii toate acesti o­rn­u ioftit, nnma, pe sama­ domnului. „A seaptea zi, doară-i a lui Dim­­ucz&n­! „Apoi judică, prea drei,tr rute, cu ce o sa ne mai plătim noi de bir și cu toate cete duri

Next