Viitorul, decembrie 1914 (Anul 8, nr. 2448-2474)
1914-12-02 / nr. 2448
r SITU ATS A ÖH SÄT MIL IMPROVIZAT Telegramele oficiala bb anunța pa ziua de azi bob operațiuni. Luptele de la Ipres, Arras și Argonnes au ajuns epizoade zilnice pe frontul de Vest, care, la trăsăturile lui generale, a rămas neschimbat de mai bine de două luni. Luptele din Polonia de nord și de sud sunt corolarul necesar al Incăerărei de lingă Lodz, dar aceste fapte nu a atins Încă nici de-o parte, nici de alta, obiectivul lor strategic. Armata lui Hindenburg se găsește la nord-est de Lovicz, In direcția Varșoviei, dar ea a întilnit acolo mari forțe rusești așezate în pozițiuni foarte bine Întărite. O altă armată rusească, foarte numeroasă se află la Piotrocow. In Polonia de sud, ande Austria eii au misiunea de a o reține în lupte ne^ sarmate, spre a opri unirea ei cu trucele rusești dela nord est de Lovici. In Galiția occidentală, mai ales la Wielicka, la sud-est de Cracovia, ande asemenea loc neîncetate lapte anstronise, menite se rețină de Ruși de la o înaintare în masă prin trecătorile Carpaților. In genere insă laptele din Polonia avolniază iscă așa fel, că nu li se poate prevede rezultatul. Chiar comandamentele respective se abțin de la orice prezicere. Pe frontul sud-est, situația Sârbilor continuă să se amelioreze. Sârbii și-au restabilit autoritatea la Valjevo și Ujițe, și se pregătesc pentru noi asalturi. Refileurile munților s-au dovedit un prețios aliat ai lor, înșiși Austriacii, printr'un ultim comunicat, recunosc că se găsesc, în Serbia, în poziționa de Inferioritate. de pe câmpul de operații al Turcilor nimic precis de semnalat. Pare-se că armata care a străbătut în douăsprezece zile deșertul peninsulei Sinale pe pontul de a și începe acțiunea. Chemarea Kediveini In fruntea acestei armate e oi conexitate cu iminența acestei acțiuni. FRANCEZII AU CONSTRUIT DIN RAR ȘI BÂRNE LOCUINȚE PENTRU SOLDAȚII DIN LAGAR. REVISTELE ILUSTRATE SE DAU CA O CURIOZITATE. IN ROMANIA SÂNT ATÂT DE FRECVENTE!... ELE Măsurile pentru Proectul guvernului I mobilizați și debitori Protestul polițelor. Acțiunile civile și comerciale a reîn averea debitorului. Atunci, însă, cînd anii debitori de rea credință ar abuza de dispozițiunile proectului pe care-l va prezintă guvernul, încercînd să-și înstrăineze averea mobilă sau imobilă în dauna creditorilor lor, instanțele judecătorești vor fi chemate să pronunțe nulitatea acestor înstrăinări, sub orice formă ar fi făcute. Aceste sunt măsurile de ordin financiar, prevăzute în proectul guvernului. Mîine, vom examina măsurile de alt ordin, cari complectează pe acestea într’o nouă serie. Ne-am ocupat ori, in trăsăturile , de luarea unor măsuri asigurătoagenerale ale proecturii, de dispozițiunile prevăzute în legea specială a guvernului cu privire la acordarea moratoriului pentru străinătate. Am arătat in același timp considerațiunile așa de temeinice, cari au decis guvernul să evite acordarea unui moratoriu general intern. Cu toate acestea, în aceiași lege specială, guvernul a introdus o serie de măsuri interne de prevedere pentru cazul unei eventuale mobilizări. De aceia, cum eventualii mobilizați vor fi siliți să-și lase afacerile in părăsire, legea specială a găsit mijloacele pentru păstrarea și ocrotirea drepturilor lor pe tot timpul duratei mobilizării sau stărei de război. Așa, spre pildă, pentru cei mobilizați, inclusiv voluntarii sau oricare persoană care va îndeplini un serviciu obligatorin armată, se vor suspenda termenele fixate de codul de comerț pentru protest, precum și toate termenele prevăzute pentru exercitarea drepturilor și acțiunilor din acest Cod în ce privește efectele semnate, trase, girate sau acceptate de militari. In legătură cu această măsură, s-a adăugat și pe aceia că, pentru tot timpul cit va dura chemarea sub arme, nici o acțiune să nu se poată judeca, nici un act de procedură sau urmărire judecătorească să nu se poată face în contra militarilor. Dar ca să se complecteze aceste măsuri ocrotitoare în folosul militarilor pe timp de mobilizare, proectul guvernului mai prevede pentru aceștia suspendarea termenelor tuturor prescripțiunilor, perempțiunilor în materie civilă sau comercială și a termenelor pentru luarea inscriptiunilor ipotecare. Data punerei în aplicare a dispozițiunilor acestora, în întregime sau treptat, după trebuință, se va anunța prin decret regal. In ce privește, însă, moratoriul extern, el își va produce efectul chiar de la data promulgărei legei, adică fără să se mai aștepte o decretare eventuală a mobilizării. In aceiași ordine de măsuri financiare, proectul de lege al guvernului, inspirîndu-se din același spirit de prevedere și întrevăzînd toate posibilitățile, prevede și oarecari măsuri, menite să ușureze, în caz de război, situațiunea acelor debitori, cari s’ar găsi în imiosibilitate de a-și achita datoriile. Intru acest scop, atît în ce privește acțiunile civile sau comerciale, cit și în privința actelor de urmărire, se va lăsa instanțelor judecătorești latitudinea să aprecieze dacă strîmtorarea debitorului e datorită unui caz de forță majoră, provenită din cauza situației ••■refată de război. In acest caz, instanțele vor acorda un termen de plată, care însă va fi condiționat —---------------poo----------------- NOTE Ocultismul în România „Să avem și noi faliții noștri!“ exclamă un tip din etern interesantele comedii de moravuri românești ale lui Caragiale. Și conform acestei ambițiuni patriotice nimic din cea ce are occidentul, — occidentul rafinat și bătrîn — nu trebue să lipsească din viața noastră tînără, — prea tînără! Dacă există acolo o exagerație estetică, noi trebue să o imităm, și dacă în apusul luminat a putut să apară întoarceri spre misticismul diaMeian, reminiscențe din Kabbala, și practice indiane, atunci și noi, firește, trebue să avem misticismul nostrM, și ocultismul nostru! Din prea multă știință, în occident s’a trezit deodată o întoarcere la metodele de aflare a adevărului pe căile spiritismului, ocultismului. Poate din o ignoranță sau din modă s’a trezit la noi și gustul de învârtire a meselor, de consultare a spiritelor și de convorbire cu morții, prin „liturghii negre“ și prin practice de Magiihaldeeni ! Firește se găsesc și suflete cu adevărat luminate cari să practice ocultismul, dar sunt și mulți, mai mulți decât credem, cari fac misticism, cu aceiași desinvoltură și nevinovăție cu care un personaj comic francez făcea proză fără să știe! Dar sunt oare mulți mistici și ocultiști în țara noastră? Credem că da, dacă ținem seamă de faptul că acuma, cîțiva ani o revistă poate cea mai interesantă de acest fel în țara noastră — Profetul avea cititori, și că acuma cînd cerneala e scumpă mai port apărea: Reviste de științe oculte! In grădina intelectuală ribSunească se găsesc cu modestie reprezentate toate felurile de flori! Petroonnus -oxo- AEROPLANELE AVIAȚIA IN RĂZBOIU ARMATEI GERMANE — sunt o contrafaceri a aeroplaneLOR FRANCEZE — Vizitele pe care aeroplanele germane, le-au făcut la Paris, au dat prilejul d-lui Louis Dauphin de a publica un articol în revista pariziană „Les Annales“ în care face descrierea diferitelor sisteme de aeroplane întrebuințate în armata germană. Iată ce spune d. Dauphin: „Dumineca trecută parizienii au primit încă odată vizita aeroplanelor germane. Ca și cu ocazia vizitei penultime, făcută parizienilor, de avioanele germane, bombele aruncate de aviatori nu a prea produs mare emoțiune și nici prea mari stricăciuni. Nouile bombe pe cari le întrebuințează aviatorii germani deși au particularitatea de a exploda la cea mai mică atingere producînd în jurul lor o vie lumină și svîrlind sfărămături de fier, n’au produs nici stricăciuni mai mari, și nici emoție mai profundă ca cele întrebuințate pînă acum. In tot cursul zilei de Duminecă atît dimineața cît și după amiază, ținta procotilelor germane, a fost catedrala Notre-Dame-de-Lorette. Nu s’a reușit însă decît a se provoca un început de incendiu la una din turle, care repede a fost stins. O altă bombă a fost aruncată în foburgul Montmartre, fără nici un succes iar alta a căzut pe o casă, din str. Bourdalome, pe care a incendiat-o. Aeroplanele care s’au dedat la această operațiune erau: un „Albatros“, două „Taube“ și un „Aviatic”. Autorul articolului din „Les Annales“ face apoi o descriere a diferitelor sisteme de aeroplane întrebuințate de armata germană. „Albatros“ — spune d. Dauphin — este un sistem de aeroplan construit de inginerul Werke sub inspirația marelui fabricant austriac de aeroplane Igo Etrich. Acest aparat are liniile de demarcațiune exact aproape cu acelea ale avioanelor franceze prezentînd toate caracteristicile biplanului Henri Farman, și multă vreme aparatul „Albatros“ a fost aproape o copie fidelă a aparatului „Farman“. Actualmente aparatul Albatros a fost modificat, adoptând comenzile, stabilizatorul și șasiul aparatului Voisin un alt aeroplan francez. Albatros este pus în mișcare prin motor cu apă ca acela de trăsuri. Germanii afirmă că acest aeroplan ar fi invențiunea lor, deși planurile au fost furate din Franța. Aparatul Taube a fost construit de inginerul Rumpler, are o greutate de 400 kgf. Este condus de motor Daimler cu patru cilindre verticale puse în circulațiune cu apă și avînd acțiune directă asupra helicei; viteza o are de 90 Mm. pe oră; extremitățile aripelor sînt întoarse avînd fiecare o lungime de doi metri si patruzeci. Ca particularitate acest aparat aterisează insantaneu, dar rulează cu plină viteză pe pămînt, așa că e greu să fie oprit de voința pilotului puseul de aterisare al aparatului Taube este o copie fidelă a aceluia al aparatului francez Blériot. Aero-•v • ■ > planele „Taube“ sunt cu un loc și cu iouă. Aparatul „Aviatic“ este construit tot după metoda lui Igo Etrioli și este o amestecătură a aparatelor Voisin“ francez și „Curtiss“ englez. Ca și aparatele Taube are extremitățile aripelor întoarse iar scheletul aripelor este de lemn de bamba, foarte flexibil, ceea ce face ca întotdeauna să aibă o stabilitate naturală. Acest tip de aeroplan nu este încă bine stabilit căci mai are nevoe de multe modificări atît în ceea ce privește viteza cît și aterisagiul și altele. Germanii mai întrebuințează un biplan construit la „Deutschen Flugzeug Werke“ sub direcțiunea șefului pilot Buchner și are o bună fabricațiune. Este pus în mișcare printrun motor „Mercedes“, de o sută, cai putere, avînd cilindrele verticale și o helice propriu germană, numită Gadura cu o viteză de 80 ktm. pe oră. Monoplanul „Hans Grade“ este datorit unuia dintre primii aviatori germani, proprietar al școalei de aviație din loba mnstal și țpork lângă Berlin. Germanii mai posedă în sfârșit și un alt monoplan numit „Schneider“, construit la „Zuiftwerks Gesellschaft“ acesta însă este o copie fidelă a aparatului francez „■Nieu* port“. Schneider a fost multă vreme șef de atelier al marelui constructor francez Edmond Nieuport, după moartea acestuia însă Schneider a plecat în Germania luînd cu el secretul fabricațtinei. După cum se poate vedea din acest scurt studiu,—spune d. Louis Dauphin — hoi am format piloți germani, le-am dat brevetele și i-am încurajat în debuturile lor, ei în schimb ne-au copiat aparatele și ne-au luat secretele de fabricațiune, aceasta însă nu prea face mult sînge rău francezilor. " In schind aparatele pe care le are Franța, au fost modificate în ultimul timp, perfecționîndu-le, la Saint-Cyr și Buc. Ele sunt deja montate de ofițeri piloți francezi și fac serviciul zilnic trupelor și liniilor de foc. IN FIECARE ZI Prizonierii Francezi Ziarul „Le Figaro“ publică următorul articol asupra situației prizonierilor francezi și germani, la Friedrichsfeld: Friederichsfeld este o întinsă câmpie uscată, unde prizonierii stau închiși în barăci construite fiecare pentru 500 de oameni. Aceste barăci au câte o instalațiune pentru încălzit; fiecare prizonier are patul lui cu, o saltea de pat și cifc două pături de lâna pentru fiecare. Fiecare baracă are bucătărie, unde prizonierii își prepară singuri mîncarea, fiind însă deopotrivă obligați să îngrijească de curățenie. Li se lasă libertatea de-a ceti, fuma ia vorbi, dar nu le îmădiat apasă tâfei loatțș șîf> nici să primească vizite. Printre prizonieri sunt și doi medici francezi și unul englez, care sunt atașați la serviciul sanitar al compatrioților lor. Aceștia, au toată libertatea de mișcare, putind chiar să părăsească lagărul. Aci apare și un ziar francez redactat de prizonieri și tipărit la Wesel, sub controlul autorităților germane. Soldații sunt întrebuințați la corvezi, de care ofițerii, subofițerii și caporalii sunt scutiți, g îngăduit să li se trimeată acestor prizonieri cărți, veșminte precum și scrisori, totul însă sub supravegherea autorităților militare, care nu le dă nimic fără ca mai înainte să-l fi examinat. Prizonieri soldați francezi făcînd serviciul de brancardieri 1 SERBĂRILE PENTRU BELGIA Numai la Scala se pot vedea spectacole de neuitat ca cel de aseară dat de Asociațiunea Ziariștilor din Milano în folosul Belgienilor rămași fără patrie! Magnificența și rafinata eleganță a damelor din cea mai înaltă aristocrație —■ cam cu tradiționalul spirit de caritate ce face din Milano orașul-suflet al Italiei, își cumpăraseră îndoit propriile lor loji pentru a putea astfel contribui la opera de înfrățire cu nenorocita, țara, — făceau ca serbarea să fie și mai de neuitat. Artiștii cei mai de seamă dintre cari e de ajuns să citez pe marea cântăreață Rosina Storchio, pe Alexandru Bonei — care aud că vine la București — pe Giraldoni pe Pini-Corsi, pe Cecilia Gaghiardi își daseră spontan concursul pentru ea, un public cât mai numeros să-și dea obolul. Și publicul milanez s-a arătat cum este, entuziast, generos, plin de inimă! Sun încasat 40.000 de lei și s’a afirmat cu strigăt și cu urate nesfîrșite solidaritatea cu micul și eroicul popor belgian care a luptat pentru onoare! Lua parte la spectacol și celebrul violonist belgian Thomson. La apariția bătrînului artist aplausele au devenit impunătoare. Intr’o loje asista ilustrul scriitor Maurice Maeterlincken d-na Talleway scriitoare, și cu poetul Henry Max, Georgette Leblanc fiind bolnavă la Nizza. Un ziarist a desfășurat steagul belgian din lojă, — tot publicul a aclamat în picioare în sunetul imnului belgian pe marele fiu al Belgiei care era vădit emoționat de grandioasa manifestație. Fim' i—nTii lui iinii I III ii—im ii iuiii H Mimmm......... n—— du-i interzis să vorbească la Scala de teamă să nu se provoace incidente, Maeterlinck aruncînd flori în public, a strigat: Trăiască Italia. Atunci aplauzele mulțimei și strigătele insistente au decis orchestra (în care răma ca prim violin cunoscutul comic Guasti) să intoneze Mariei Ucsa... Momente de sublimă emoțiune în cari aruite din principesele statui cu coroană de briliante in parc și înfășurate în ermelină, și-au șters pe furiș o lacrimă! Am renuzit poema „Gallia“ de Gounod. Concertul de Vieux temps, un aet din ,„Cristofor Colomb“ de Franchetti, un act din „Linda de Chamonix“ și un act din „Ballo in Maschern“ în care Bonei a acordat să biseze <* scherzo di follia în care e neîntrecut. Mîine seară Maeterlinck va ține un discurs întru un teatru de aici, tot în folosul nenorocitei sale patrii. Poetul tăcem și al visului și-a lăsat soția bolnavă în vila sa de la Nizza și a venit sa descrie încă odată glorioasa tragedie a Belgiei. Având norocul să-i fiu prezintată, am manifestat dorința ca și în țara noastră iapărtată, să facă să răsune glasu-i plin de autoritate pentru patria-i nefericită dar poetul mi-a răspuns: „nu știm dacă noi suntem iubiți în România“... Nu ți s’a dat parcă .. .1 Câtó^triste rea și admirația noastră!.. Zoe Garbea Tom Clini SCRISORI DIN ITALISK Maeterlinck la Milano.- Serbarea de la Scala.Marele scriitor și România PAGINI DE ACTUALITATE In tara Moților de ALEX ODOBESCU Unele ziare am, vorbit de o mișcare a Moților. Credem interesant să reproducem mai jos o descriere a lui Odobescu despre Moți, dintr'o conferință de pe vremuri, care constitue una din cele mai frumoase pagini ale literaturei noastre , Nicolae Bâlcescu ne-a schițat, domnitor, cu penel se interior, conturele generale și priveliște!e caracteristice ale Transilvaniei. Dați-mi voie acum și mie, umilit închinător al marelui nostru istoric — să vă prîmblu un minut vederile pe harta topografică a acelui unghiu, care conține vizuinele vitejilor munteni sau Moții Niu este acel unghiu, țara Oltului pe care mai cu seamă o vizităm noi, cînd trecem vara granița pe la Turnu-Roșu, pe la Predeal, pe la Oituz sau pe la Bicaz. Dar chiar aci de vale sub poalele prelungite ale Ceahlăului, în ținutul säen iese numit Cikul, stă obîrșia Oltului, și alături cu dînsa, aceea a fratelui său ardelenesc, a Mureșului.„carele mai întîi se urcă spre nord, străbate tot șesul trasovan, de la răsărit spre apus și în fine, aplecîndu-se iar către Carpați, vine tocmai la marginea occidentală a principatului transalpin, de desparte prin mănoasa-i luncă aprigii munți ai Hațegului, de stîncele nu mai puțin aspre și păduroase ale Zaramdului și Abrudului. Prin țara Hațegului, lipită dos în dos cu Gorjiul nostru, se scurg spre Mureș apele Siretului, scăldînd, el și pîraiele lui, numai sate și cătune românești, printre care stau ruinele anticei Sarmizegevize, la Grădiștea și cetățuiele mai moderne ale Hunedoarei și Hațegului. De partea dreaptă a Mureșului, cam acolo trece pe lingă tîrgul Devei, pe lîngă Italia, și apoi se strecoară în Ungaria și în Banatul Timișoarei, către Arad. — d’a dreapta Mureșului, zic, se întinde în deportare, regiunea muntoasă a Zarandului, străbătută de apa Crișului, care curge și el către apus, în paralel cu Mureșul. Pe malurile Crișului stau îndesate tot tîrgulețe și sate romînești: Cnrochii, Bradul, Mesteacănul, Baia de Griș, Alma,gini și multe, multe altele, care și-au lăsat numele lor în analele memorabile ale anului 1784. Deasupra Zarandului, și încins într’un brîu îngust de munți aspri și înalți, șerpuiește riul Arieșdl, în a cărui sălbatică vale,, stau pitulate, printre stânci și păduri, numai selașe neaoș românești, adăpostiri ale mîndrilor Moți din țara Abrudului. Acolo, sub piscurile semețe ale Detunatei stă târgul Abrudului și băile lui de aur. Mai sus, pe apa Arieșulm— carele eșind apoi din strimtoarea munților, curge spre răsărit, pe lîngu, Turda, — mai șt».. .Pe Arieș se văd satele Câmpeni, Ponoarele, Scărișoara și Vidra, ce se read mă spre apus de munții Bihorului , iar în vun col mai al»« văilor, chiar satul de naștera al lui Horia, unde modesta lui căscioară țărănească, încă și pînă astăzi se păstrează cu sfințenie de nepoții eroilor și martirilor de la 1785". Horia din Albac, iobăgia de pe domeniile Statului, fost’a ei, mai întâi precum se pretinde, cătană împărătească ? Aceasta e probabil, și ce «Este încă și mai probabil este că el știa seri« și citi, că vorbea nemțește, și fără îndoială că, prin mintea și integimea lui, era privit ca omul cel mai de frunte și mai de temei dintre țăranii romini din ținuturile împrejmuitoare. Pe dînsul îl aleseră dor ei, în mai multe rînduri, ca să ducă la Viena, plîngerile lor către împăratul. Intr’un rînd chiar, văzând ei că, din cîte bunuri le făgăduise, nimic nu se împlinea, și, încredințați fiind-că vina nu este a monarhului, ci a nemeșilor și vicespijinilor și a solgabirăilor, adică a boierilor, prefecților și subprefecților unguri, ci legară cu jurămînt pe trămișul lor, ca să nu se întoarcă înapoi, pînă ce nu se va fi încredințat cu ochii, care că împăratul le-a citit jalba. Horia jură și, pricind pe jos la Viena. — ca și în alte rînduri, avu vreme, în patru saptämini cît ținu drumul, să plănuiască cum va face spre a-și împlini juruirea. Horia era om cu minte și încercat ; el știa bine că împăraților nu le prea place a-și perde vremea citind lungi jefuiri. Iată dar ce se gândi să facă : împăratul Iosif avea obiceiul foarte lăudabil de a primi pe oricine în palatul său. Vizitatorii de orice treaptă se înșirau, la anumite lire ale zilei, în lungi galerii, și monarhul, trecând pe dinaintea fiecării», îl întreba ce-i este de lipsă. In ziua, cînd veni și rândul lui Horia de a fi cercetat de Iosif, el îi zise că vine cu plîngeri de la Românii din Ardeal și-i înmână o hârtie, în cire toate acele plângeri erau cuprinse. — »Bine, voinice, voi îngriji eu de voi!“ — „Așa, e, mărite împărate. — răspunse Horia, — dar cn am venit aci legat cu jurămînt de la ai mei, ca să văd pe Măria ta, citind cu ochii Măriei tale, cartea noastră, că de a citi-o însuți, bine știm noi cu totî, că nu ne-i uita“. . Iosif zîmbi cu bună-voință de obtinațiunea țăranului și deschizând lui’lia. iată, domnilor. , ce citi într’însa : Mările împărate ! „împărțeala săptăminii: „Patru zile de robot (adică de Clacă) ; „A cineva la pescărit , A șeosea la vdrătoare! „fii toate acesti ornu ioftit, nnma, pe sama domnului. „A seaptea zi, doară-i a lui Dimucz&n! „Apoi judică, prea drei,tr rute, cu ce o sa ne mai plătim noi de bir și cu toate cete duri