Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)

1915-01-05 / nr. 2478

5 ÄK&ljfs Síi f: ptéloa — Ko. £478 BANI ASON fl_M E MTE In țară................... un an 18 Lei.......................șease luni 9 Lei In strainatate.... un an 36 Lei............ ....­­șase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDNACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 1» intrarea prin pasaj?. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare și prin Academiei TELEFON 22/39 5/ 17 SITUAȚIA Lupta împsirii aeroplanelor LAGARILE de Lun­ 5 iQouana 1915 p/pjr <M­ivt'yoTto­ ",1*Tn 7x: ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III...................................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV...................................30 bani Inserții și reclame pagina III linia.....................................2 Lei 5 BANI După h­ărb­eil numeroase și violente, dar cu caracter pur local, o lupta cu proporții mai mari a avut loc, la Soi­­sons, Intre Francezi și Germani, luptă cari s’a terminat in desavantagiul Francezilor. Aceștia au treimis să părăsească mai multe pozițțiuni n­eajunui rîului Aisne, pierzând și vreo patru mii de prizonieri, importanța acestei fupte stă în îm­prejurarea că a fost dată un punctaj cel mai înaintat al fron­tali perma­n spre Paris precum și la faptul că arată spiritul excesiv de ofensiv al beligeranților de pe frontul de Vest. in celelalte regiuni ale acestui front au loc lupte inter­­mitente în Flandra și în Argonnes. Pe frontul de Est războiul continuă să aibă un caracter de încetineală, din cauza rigorilor ornai. Germanii afirmă că totuși ofensiva lor în Polonia de Nord înaintează­ din arătări­le unor ziare­­ tatiane reese că Germanii sar afla aproape de Varșovia, așa că bombardarea acestei cetăți ar fi iminentă. Pe malurile Hidar și ale Pin­ței, u­n­de Hușii luptă în con­tra Austriecilor, situația e staționară. De asemenea și în Galiția, unde Băști se mărginesc să concentreze forțe numeroa­se în valea Danayetului. Re peșiie din Londra și din Berlin menționează un nou atac de sub­marine germane în portul Dover­ la genere e de remarcat că activitatea submarinilor și avioanelor germane a fost mai intensă la ultimul timp. . Pe frontul caucazian a intervenit o pauză în arma contra­­atacului răsese de la Ardagan. Statul major turcesc contestă importanța succesului ras din Caucaz, de care a vorbit un recent com­anicat din Petrograd Campania Turcilor în contra Egiptulai e încă în pregătire. Englezii și-au luat însă de mult măsurile de apărare. PREGĂTIREA ECONOMICA Valorificarea asigurărilor și pentru riscul de r­­zboi. Războiul modern cere alături de pr­egătirea militară și o puternică v­enătire economică, menită să pre­vadă și să prepare continuarea fără grpț* metri sguduiri a vieții econo­mica obștești, înlesnind-o statul sca ________, re miții iar ar­borul legat de ele vin datorii morale superioare. își ai­ sufl­tul liniștit și îndreptat numai asupra scopului pentru eme tara lu înar­mat. Din această pregătire economica face parte si consolidarea asigură­­riilor asupra vieții ale acelor cari pleacă la războiu, întrebarea este: cum s’ar putea face valabile contractele actuale de asigurație și pentru cazul de plecare in­ război a asiguratului, caz care astăzi este exclus din rindul riscuri­lor asigurate. • Beneficiile societăților, de asigu­rare din timp de pace — mai ales a celor romíne — sunt însemnate si cea mai bună dovadă e urcarea cont­tinuă a actiunilor lor- Intr’un numit trecut al ziarului nostru s’a arătat cît de dezarmat e asiguratul fată de societate, care ra­mine liberă să hotărască dacă și cu re preț primește asigurarea venirii cazul de război, o persoană, care a contractat de paldă o asigurare de viață, cu plata urnui capital după un termen anumit și care ar pleca la război ne­putind împlini condițiunile oneroase ce i se pun de societate, nu poate face alt­ceva decit sa ceară răscumpărarea asigurării sale, primind numai două treimi din sumele ce a vărsat și a­­ceasta numai dacă asigurarea a fost în vigoare cel puțin 3 ani. (art. ÎS: Realizarea acestui drept cere însă formalități, cari nu se pot îndeplini în graba zilelor mobilizării, și asi­gurații vor pierde banii strînși cu grele jertfe, își vor vedea familiile pe pragul mizeriei si vor pleca cu Inima îndoită. Se impune ca societățile de asigu­rare să uite origina capitalului lor tî să stabilească condițiuni de asigu­rare pentru războiu, cari, fără să le primejduiască situația lor financia­ 3%, să fie mai pătrunse de spiritul ei jertfă, obștească, pe care înalte­i datirii îl cer astăzi întregei țări. In primul rînd, ar trebui să se ho­­tarasim următoarele. Toate polițele de asigurare personale cu o vechi­me de un an răpirn valabile și pen­tru riscul de război, dacă se va plăti o prima de 1 la sută rână, la 6 la sută asupra diferenței dintre capitalul a­­sigurat și primele vărsate. In cazul cînd asiguratul­­ nu va putea plăti această primă ca­­se va socoti plătită de drept, ~ sprem­în~ du se din ’capitalul deja adunat tot compt al ’ asiguratului. De altfel, contraetice asfatate țyrt* sfăâ că asiguratul, după 1i sau 3 ani­­ de regulată plată, poate împrumu­ta deja o societate două treimi din rezerva matematică plătind o dobîn­­dă de 6—8 la sută, împrumut ce se înapoiază de asigurat în rate. Ar fi deci vorba de lărgirea și ge­neralizarea acestei clauze, conside­­rîndu-se drept împrumut r—ura v­e­­cinră plătii sl­imei săul Pentru polițele cari nu au dreptul de împrumut sau răscumpărare și cari vor avea o vechime de cel pu­țin un an, să se acorde o păsuire la plata primei speciale pe tot timpul războiului, găsindu-se o modalitate pentru garantarea încasărilor, la care statul va da cu siguranță tot sprijinul său. Și pentru că ar fi nedrept ca pri­mele să rămînă încasate și în cazul cînd a fost numai mobilizare și nu războiu, societățile să se oblige a restitui primele primite. Dacă societățile de asigurare vor alcătui condițiunile de asigurare pentru riscul de războiu astfel, ele își vor îndeplini o datorie față de țara în care s'au îmbogățit, față de asigurații pari le-­au îmbogățit. I­ntangi­b­­itat­ea beneficiilor prea mari nu poate fi un principiu care să se opună principiului superior al conservării și dezvoltării statului rom­înesc. Ernest Ene­­poo- CUVINTE ÎNȚELEPTE “. Nicolae Filipescu a făcut la a­­gapa „Cercului de studii al parti­dului conservator“, un discurs cu­minte. Vom adăuga, insă, pentru lauda d-sale, că acest discurs nu reprezin­tă politica înieei, cum spune, dar a unei prudențe justificate și a unei cumpătări necesare în mijlocul unor evenimente atît de grave ca cele prin cari trecem. In cuvîntarea sa, d-nul Filipescu arată în scurt si­tuația grea în care ne aflăm și con­secințele ce ar putea avea o acțiune nechibzuită a noastră într’un sens sau într’altul. Victoria aliaților, zice d-sa, poate face inutil rolul nostru, dar și a dublei alianțe poate să-i facă primejdios. Ori, pînă azi aceste victorii nu pot să depindă numai de noi și, de aceea, într’un mod foarte cuminte d-nul Filipescu se întreabă care poate fi atitudinea de mîine a Italiei. D-sn se pune chiar în ipoteza,— și aci poate acea frică de care vorbește îi face să vadă negru de tot, — că Ita­lia s’ar putea alia cu Bulgaria pen­tru o acțiune vrăjmașe Rom­iniei. Din această ipoteză nu trebue să luăm de­cît importanța unei ati­tudine a Italiei concordantă cu a noastră; iată, deci, cît de mult se impune cumpătarea și din acest punct de vedere. In sfîrșit, în contestațiile pe cari le vede ridicîndu-se asupra Bucovi­nei, Maramureșului și­ altele privi­toare la Banat, domnul Filipescu pune o altă chestiune foarte delica­tă și care trebue să ne îngrijească pe toți pentru ziua de mîine, ori­care ar fi rezultatul războiului actual. Dar prin atitudinea noastră inter­nă nu am dat noi oare impresia că înflăcărat­ la lumina idealurilor na­­ționale, am pierdut puțin simțul rea­­lităței atît de trebuincios pentru a înlesni teema! earga, care duce că­tre a«®l țel? Iată de ce m ream fiiffin «g­ceastă peaste cuvintele lui Ion Bra­­tianu: un politíist de mea, fiindcă frica orbește judecate, dar o poli­tcă care, bazată pe cumpătare și chibzuială, duce prin siguranța dru­mului ce deschide la înfăptuire, cînd îndrăzneala chiar în cele bine chibzuite-a­ zecea el—nu mai poate fi păgubitoare“. DE LA CUNGREA ----------------0X0---------------­ in Duminica In Duminică DEBUTUL ANIULUI 1916.—CUTREMURUL DE PÂMÂNT DIN ITALIA.­­PREZICERILE DOAMNEI DE THEBES SE ÎMPLINESC.—PRO ITALIA Anul 1915 a­m debutat!... In fața debutului său însă, ne des­coperim îndurerat­i Ca în fața unui catafalc, printre ale cărui flori mor­­tuoare își deapănă somnul de veci, chiar propria noastră speranță. Debutul lui ne-a spulberat toată încrederea iu mai bine, am naufra­giat înainte să fi avut timpul să întindem prînvele pen+vu. a ■uMiia’a. Furtunul ultimei jumătăți a anului defunct, tot­ mai continuă parcă. Debutul noului an, a fost sentința de moarte cu care un tânăr Suve­ran și-ar fi inaugurat semnăturile pe așa zisele decrete regale. In cîte­­va secunde numai, el a dat Italiei mai multe victime omenești de­cît defunctul 19­14, dăduse într’o lună de războiul Europei întregi. Se piare însă că omenirea mai are încă de­­ achitat fatalităței multe și dureroase porțți. Una din acestea își avea scadența la începutul noului­ am. Ea a fost o pagină de doliu și poate chiar o prevestire tristă a ce­­lorice vor urma în paginile ne­tăia­te încă. Cutremurul de pămînt din Italia, ne-a ■deșteptat parcă din toropeala mîngîerilor false, cu care, în ajunsul omului nou, încerca am­ să uităm gro­zăviile anului defunct. Acum însă neam deșteptat. Prezicerile moder­ne nu ne întețiseră,­­ iar profeții luați în­ bătie de joc se răzbună, încep aproape să cred că profeții­le moderne sunt tot atît de sigure ca și mecanismul celui m­ai de precizie cronometru. Prezicerile Doamnei de Thebes în special. ’încep să aibă pen­tru mine, greutate­a așa zisului „cu­­vînt din Evanghe’...“. N’a trecut nici o lună de cînd ia apărut, faimosul Calendar cu coper­ta roșie, și cele prevăzute de d-na de Thebes încep­­ să se petreacă aidoma. O?ire zi doi ,de î mîine, să nu mai aibă nei un farmec asu­pra noastră?... Să fi venit oare tim­pul cînd sclavii zilei de mîine își pot permite luxul de a ceti prin anitici­­pație voința celui care pină azi con­stituia­ cel mai mare mister și cea mai chinuitoare preocupare a cree­­rului omenesc?... Iată o serie de întrebări pe ca­re le poți perpetua ca aceiași candidă banalitate cu care te-ai interesa zil­nic de sănătatea inutilă a unui om condamnat la moarte. Să recapitulăm însă prezicerile pentru anul 1915 rămășind bine re­tres la cele ce privesc Italia. Pentru întreaga omenire, spune Doamna de Thebes, anul 3915 va­ fi un an cețos, un an uscat, un fan al fenomenelor vulcanice. Ceața anu­lui 1915 a fost tălmăcită prin fumul, ier­bei de pușcă pe care nici crivă­țul lunilor Ianuarie și Februarie, nici adierile primăverei nu-l vor pu­tea împrăștia cu totul, de­oare­ce profeta adaogă,­­actualul războiu nu va­ lua sfîrșit de­cît după ce soarele își va fi parcurs jumătate din cale și va intra în al treilea sfert al obișnuitului său intinerar. Această­­ fată, ar fi deci începutul toamnei. Pentru Italia, Doamna de Thebes, prevede un an glorios. Nici odată Italia nu se va înalta in ochii ome­ni­rei matern pe ca in acest om. Fu­ssu,pus.italian, un om modest care in momentele de fața drace i" aproape retras pe una dte teo­rte alte vecine fluviului Arno, va eși de-odată la lumină și numele­­ lui va străbate lu­mea legindu-i se de gloria patriei sa­le. Din nefericire însă, Italia va fi îndoliată în prima imunitate a anu­lui de o mare­­ catastrofă care o va costa nu numai vieți omenești, d­ar și bogății artistice și atrosta catas­trofa, va fi de natură vulcanicii. Iată clar Italia prevenită!... Dar contra vote tei puterilor­ sub­­prlmxiten­e, ce poți face, când unil trecut ne-a, confirmat odată mkai mult temerea, că aproape nu mai pu­tem­­ avea influență mici chiar asu­pra voințelor de aci de pe pămînt!... Hidasul legendar ce doarme­­ sus­ pămîntu­l cu est­re s’a învelit ca cu o plapomă, s’a mișcat din nou. Plapo­­rma s’a încrețit după noua poziție­­ a cornului, și păiuiitu­l s’a eutrcua­urat croindu-și noui deschideri și îngro­­pînd în ele edificii­­ seculare, difor­­nind pitorescul unic pe lume al u­­nor localități, înfrățite cu legenda și grăbind sfîrșitul a zeci de mii de vieți, dintre care multe poate n’avu­­seseră nici timpul să învețe ce în­seamnă u­n cutremur de pămînt. In fata nenorocirilor însă, dato­ria noastră, este să stăm cu fruntea in sus ca în fața vieței însăși. Mult încercatul pământ al străve­­chei Italii, a fost din nou îndoliat. Doliul ei insă este și doliul nostru și doliul­ nostru, se­­ revanșă, peste frontieri, peste ape, peste munțți, pies­t, popoare, peste rase chiar. Omeni­rea întreagă se simte nedreptățită și insultată în sentimentul ei pentru frumosul idem. Cntmumul de pă­­mînt din Italia a­ fost ea pietricica­­ pe care ar fi aruncat-o în mijlocul lacului, zlopele lui însă s'au turburat pină la țărm. De peste tot, d­e pe unde se grăieș­te, se judecă și se simte, îmi pare că aud venind spre.".Europa aceiași fra­ză magică în coprtalul căreia și-a depus parca prinosul sufletesc în­treaga omenire: Pro Italia!... La Italia dar să ne mînc­im și noi. In cele mai sfinte cline de indiso­lubilă legătură a Romnni­ei cu Ita­lia, în clipa cînd toată Europa în­­sîngerează sub năprasnica furtună a zeului Marte, în clipa asta sin­ge, cînd Italia și Bomtaia — legate ca două flori cu aceiași panglică — visau­­ aimîndouă la idealul lor de mîine; iată că vecin­icul cer albas­tru al Italiei se întunecă și războiul subteran de foc și ele smoală, îi cu­tremură pămîntul săpînd șanțuri și brazde adinei și îngropînd sub mi­ne enorme, frumosul Avezxano. Intră­ și orașul lui Romulus și Re­­mus, cetatea eternă, Roma, își sacri­fică statui și tempi © oarbei como­­țiuni valeauieis și îm­brmm Italie plina» pe puiuaîe «metal jaeristrios vie­­al »temrai, «ara m­eaprîeU sporî«« «epîcifi taPeraatel gest date Messia». Noi tați, frați de singe și de ideal cu Italienii îndoliați, le trim­item astăzi expresiunea dureroaselor noastre compătimiri și duioșia la­crimilor sincere ce picon« ipe rui­nele c­ia Avezzinia .«ü Roma!... — î. in. — Pe zi ce trece războiul uriaș care zguduie temeliile bătrînului conti­nent ia înfățișări nouă. Faptele de arme de astăzi prevestesc pe cele de mîine și poate nici nu bănuim intensitatea pe care mijloacele teh­nicei moderne o pot da luptelor, vii­torre. CONTELE ZEPPELIN E destul să ne amintim pregătiri­­le ce le fac neîntrerupt și nu cu cele din urmă sforțări statele în războiu pentru ca să putem întrezări groză­via viitoarelor lupte din apropiata primăvară a anului 1915. Ni se anunță chiar spectacole grandioase și împliniri de planuri­­ pe care dacă le-am fi găsit înscrise în cărți dinaintea războiului de azi, am fi zâmbit sceptic lăsîndu-le pe seama creerului înfierbîntat al u­­nui vizionar. Ce poate fi mai fantastic și totuși atît de real acum, de­cît pregătirea alacărei Angliei cu ajutorul unei puternice escadre de dreadnoughts­­uri aeriene ? Gemnandi a făcut, încă din vreme de pace, mari sacrificii pentru ba­loanele sale Zeppelin, cu toate că presa franceză și chiar glasuri izo­­late­ în presa germană arătă inefi­cacitatea acestui tip de balon în răz­boiu. Experiența ce-au făcut-o aceste di­­rigiabile în războiu au dovedit însă că le sunt de mare folos si au dat Germaniei superioritatea aeriană. Contele Zeppelin, care­­ i-a văzut munca încoronată de succes, a cre­zut că trebuie să dea încă si mai mult pe acest teren si se­ spune că a­ reușit sa alcătuiască o flotilă in­vincibilă neroidă cu care Germania poate contrabalansa puterea navală, a Angliei. Cînd vînturile și ceaț­a ternei s’or liniști, această flotilă aeriană va porni spre coasta Angliei, de-asu­­pra Londrei. Cu ajutorul ei și cu al submarinelor, germanii cred că vor putea zdrobi vasele engleze și vor acoperi orașele cu o ploaie de bombe. Este ui plan îndrăsneț și a evrei reușită ne ea arăta r­ites-ul apro­piat de aste caeturi, thddardh de ptnă egi ale m­ Um­erilor francsati, m­­ijleei si germani lasă posibiltatea unu­i plan de atac așa cum a fost conceput în Germania. Dar dacă Germanii s’au pregătit, de­sigur că nici Englezii nu așteaptă să treacă vremea apărărei. Cine știe c­e secret ascund ei sub tăcerea care acoperă operațiunile lor de apă­rare St­yx. ---------------1—ooc-----------------­ IN FIE­CARE ZS FLOTILIî Dread My îMs­til Isr­aiisne Cum se pregătesc cercetările aeriane . Un lagăr de aeroplane se com­pune dintr-un număr de gurturi a­­șezate unul lingă altul. Un aseme­nea parc de aeroplane e prevăzut cu toate cele necesare pî­nă în cele mai mici amanunte, de la aparat și atelierul de­sbinat, pînă la legătu­ra telefonică din utom­obilul biu­­rou. Din cauză că aceste lagăre se­­ strămută foarte adeseori, astfel că în câteva ceasuri trebue să fie gata de plecare, biroul e instalat într-uni omnibus a,virus materiale de scris, telefon, rafturi cu cărți și acte, hărți și alte materiale necesare. Două alt­e om­nibuse servesc la transportul echipei. Intr-un cort al lagărului e de­pozitul de benzină și ulei. Celelalte corturi sunt desti­nata aparatelor ,de sburat. Afară de acestea fiecare lagăr mai are o statikase meteorologică. Arta războiului modern, care a știut să ptie și aerul în serviciul ei, atârnă acum cu mult mai mult de starea atmosferică. Aviatorul și aeronautul, care vrea să întreprindă un sbor de re­cunoaștere, trebue să știe mai di­nainte la ce tărie a vîntului și la ce direcție a curentelor atmosferi­ce trebue să se aștepte. Căci de­­aceasta im depinde numai rezulta­tul sbomb­i, ci și siguranța dirija­bilului, care e o armă prețioasă și de aceea nu trebue­e spus în zadar. In acest scop fiecare e înzestrat cu stațiuni meteorologice de cîmp, compuse­­ dir­tr’un automobil cu instrumentele ne­cesare, fiind con­dus de un meteorolog și câteva a­­jutoare. Cel mai însemnat instru­ment e „pilot balonul“. El sen­ește la cercetarea stărei atmosferice la înălțimi mari. Se compune dintr-un balon de gumă umplut cu hidrogen. Pentru um­flarea acestuia fiecare stație are tuburi de oțel cu hidrogen cote,pri­mat. De acest balonaș sunt atârnate instrumente­­ cu aparate automate de înregistrare, care cântăresc în total cam 5 kgr. și i se dă apoi drumul. Aceste instrumente sunt: ane­m­­o(i­t­ i­l­tat­i­ iv masurat ,itensi­­ta­tea vîntului), barograful, th­er­­mograful și hydrograful (pentru măsurarea um­idităței aerului). Inălțarea e urmărită cu ajutorul unui­­ Theodolit pentru a se putea det­erm­i­­a direcția vuitului la di­ferite înălțimi. Pilot lu stemi­ se înalță, în timp ce aparatele înregistrează, pînă când învățeșul de gumă folesitește. Instrumentele ,însă, cu­ ajutorul unei umbrele nu se gase­ta in inte­riorul balonului, cad liniștit pe­­ pă­mânt. E de­ mare importanță de a sa ști direcția și intensitatea curentelor atmosferice, care sunt diferite la suprafața pămîntului de­cit la m­ăl­țimi mari. Așa se întâmplă că la 1000 de me­trii domnește un vînt așa de pu­ternic inciți ar îngreuia manevra­rea unui Zeppelin, fie cînd la 600 la. cimentul e potrivit. E bine să știe aviatorul cînd se înalță la ce înălțimi poate întâlni curente favo­rabile. Cu ajutorul telefonului și tele­grafului de cîmp rezultatele înre­gistrate pe instrumentele balonu­lui sunt comunicate de la stația meteorologică la lagărul de aviație și de aici la comandamentul gene­ral, care dă apoi ordinile de recu­noașteri potrivit acestora. HOTE I. G. Telefonul la Anul Nou... Tradițiile pentru a se putea men­ține trebue să se transforme după moravurile și întreaga mentalitate a unei­­ epoce. Altfel ele riscă să dis­pară, cum a dispărut vicleimul, a ne da aceiași Irozi cu bărbi de vată și Paiațe cu... cuvinte trivia­le. Obiceiul „felicitărilor“ de anul nou va dispare și el, dacă în locul cartoanelor insipide, și a banalelor telegrame, nu s’ar introduce auxi­liarul vieței noastre zilnice: telefo­nul. Ne închipui­m­, astfel, ce practic ar fi ea în fața aparatului stând co­mod, în pantofi de casă, să trimitem urările noastre de sănătate și fe­ricire prietenilor, cunoscuților, ce­lor mai mici și celor mai m­u­i de noi! prin viața e o solidaritate, evident că mai mult shr­ stabili ea prin contunnitatea glasurilor dec­ît prin transmiterea din iilor. ’ Mărturisim, că această inovație ar fi fericită. Ar fi și puțin costi­sitoare, și m­ai susceptibilă colum­­ni­cărei sufletelor, celor ce­ și urea­ză ani mulți in anul care moare. Contra acestei inovații n’ar fi decât numai domnișoarele de la telefon. Dar cine pare poate mulțumi pe toată lumea. ---------------exo- —————— Petronius. DOLIUL INDUSTRIEI ROMÂNEȘTI DUMITRU Marinescu­-Bragadiru — Pierderea unui mare om de mun­că națională — Industria națională încearcă un mare doliu prin moartea marelui industriaș Dumitru Maxinescu- Bragadiru. Știrea mortei acestui fruntaș al comerțului și industriei românești s’a răspândit Vineri seara și a pro­dus o adevărată consternare. Ü« ai xSBrte«sea.BrsiladiiTi se­nim într^o vîrsta destul de toaia­­ta», totuși nimeni nu «« »strpîn la »­sat uspraznic de susdămînt. Moartea­ lui­­ Bragadiru lasă una­nime regrete în toate cercurile co­merciale și industriale, în Capita­lă și țară,­­aci defunctul prin felul său, de a fi, prin munca sa fără preget de mai bine de o jim­ătate de veac, prin spiritul său inventiv naționale, știuse să se facă respec­tat și iubit. D­u­m­­iltru M­a­rin­escu- B­r­aga -11 -­a era prototipul omului care știuse prin muncai și perseverență­ să­­ o nrea pe cele mai înalte trepte, reu­șind din nimic aproape să facă mult, foarte mult chiar și să lase urmașilor săi, nu numai un patri­moniu bogat, dar și un nume cin­stit, frumos și respectat. Numele lui Bragadiru va ocupa un loc de frunte în istoria comerțului și in­dustriei rom­îneș­ti. Pornind de la începuturile cele mai modeste, dintr'o mică cofoí­ á­­rioară din strada Carol și cu un ca­zan rudimentar pentru destinat ra­chiurile, — Dumitru Marinascu- Bragadiri, prin munca sa lar’ă preget, prin spiritul său­ inventiv, ne­ajutat de nimeni do­cit de min­tea ,și­ brațele lui, reușise să ajungă marele comerciant și marele­ fabri­cant­ pe care lumea l-a cunoscut in ultimul timp. Culmea pe care o ridicase cu atât succes, nu­ i-a înfierbîntat nici­oda­tă creerud el, a rămas acelaș mo­dest și sobru om de muncă. Cu ini­ma, plină de milă față de­­ cei­­ ce erau mai jos de cît ei, Marinescu- Bragailini nu și-a uitat nici o dată origină mai modestă c­i din contra, de cîte ori avea prilejul o ,spunea la toți, tare ca să se știe și să fie pildă tu­turor, propovăduindu-le că numai Amica îți­ dă prilejul a­de­­vorat și sănătos de a te ridica. thim Uri Marinescu-Bragadirb, mai era fi an­unt-o filantrop. Pun­­g» Ini și cînd f­osese mai modestă și în timpul când avea mijloace «i­dostală prisosință, nu a rămas nici odată închisă în fața mâinilor­­ ce se întindeau spre el și cereau aju­tor. El nu uita nici o dată că poate trecuse și el prin vremuri când­­ a avut nevoc de ajutorul altora. Poate de multe ori abuzau de bu­nătatea inimei acestui om întreg; de multe ori i se atrăgea atenția

Next