Viitorul, februarie 1915 (Anul 9, nr. 2505-2532)
1915-02-01 / nr. 2505
rku.ui Sit — Mo. B © 09 es BANI ABO W AJW E It T E I» țari............... »in an 18 Lei .................sea«« laal 9 Lei Intramante.... an an 36 Lei. ...........’ease Inni 18 Lei Abonamentele incep la 1 si 16 ale fieckel 1ml REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 intrarea prin pasajr. Imobiliara TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare și prin Academiei TELEFON 22/39 AIHUNCIURI COMERCIALE 56 I Vaia corp 7 pe o coloanfi in pagina III.................... go bani 13 II Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV...................... 30 bani Inserții și reclame pagina III linia............................ 2 Lei 5 BANI SITUAȚIA seSnrșeala cere urmează oriciret bătălii încordate, egolniieștii totdeauna si comunicatele Statelor majore După luptele inspăimăntate ara Se pe malurile Bzurei, telegramele de azi ne aduc de acolo pomal ecoul unor slabe Încăierări. Beligeranții de pe Bzura li Îngroapă morții» Își adună răniții. iși strâng rândurii« și’ți întregesc monitiorile. Pe urmă lupta va reîncepe dirzi, fiind ci, pe cât se arată» războiul actual nu se va încheia decât dacă o serie întreaga de bătălii, prina ce unul din beligeranți va ajunge la* tr o inferioritate militară iremediabili. Liniștea temporari de pe Bzara, an se manifesta și in Garpați, unde Rușii și Bastro Garmand sunt lociitate de pozitiuni noul. Un recent atac rusesc a avut succes In treci*toarea Oszec. In Bucovina, Austro-Germanil sunt pe cale să-și Îmbunătățească srinațiunea, firi ca prin aceasta să fi provocat evacuarea intregat Bicovina de către Roși. Din Prusia Orientali rșii aminti că se retrag spre graniță, mtunind forțe mari germane. Pe frontul de Vest, situația staționară Chiar bombardările din febritile localități au Încetinit, afară de pădurea Argonves, unda și Germanii și Francezii se prevalează cu câte un mic sodat. Sub raportul politic, sunt de semnalat importantele discote ani din Duma rostasei. A de retinut faptul ci atât In discursurile oficiale: al președintelui Dumei, al primului ministru și al ministrului de externe, cât și in discursurile șefilor de partide, a apărat, ca un refren, necesitatea pentru Rusia de a putea trace liberi prin Dardanele in Marea Mediterani. SOLICITUDINE PENTRU CEI MICI $1 MULȚI — Cu prilejul Interpelărilor din Parlament arsupra Indemnizațiilor de chirie a funcționarilor Judecătorești — 7« Senat și Cameră sau produs consecutiv două interpelări, adresate ministrului justiției, invocându-se pe chestiunea indemnizațiilor de chirie ale funcționarilor judecătorești, o nedreptate care s’ar fi făcut unora dintre acești funcționari în folosul altora. La Senat a vorbit d. N. Coandă și la Cameră a interpelat d. Gr. Trancu-Iași, deputat de Covorhu. Intre ambele interpelări, deși aveau același obiect, a fost însă o nuanță. Pe cînd la Cameră d. Gr. Trancu-Iași s’a declarat perfect mulțumit de explicațiile ministrului justiției, la Senat d. N. Coandă s’a crezut obligat să se prezinte în lumina perfectului opozant, care e din principiu totdeauna nemulțumit. Se înțelege, însă, că d. Coandă putea fi sau nu mulțumit. E chestie de apreciere și, in cazul special, mai mult chestie de bună sau rea credință. Ceia ce interesează, prin urmare, e numai temeinicia incontestabilă a lămuririlor ministrului, dovedite ca atari fiindcă eu fost însoțite de fapte precise. S’a pretins că, în repartizarea indemnizațiilor de chirie, s’au nedreptățit micii funcționari judecătorești în profitul magistraților dela Apel și Casație. Pornind de la acest neadevăr, se înțelege că întreaga interpelare dela Senat s’a sprijinit pe un fapt fals, înlesnind astfel și mai mult sarcina ministrului în explicațiunile date așa de luminos. In ce privește soarta micilor funcționari judecătorești, d. ministru Victor Antonescu a dovedit și Adunărei, — care a priceput, — și interpelatorului, care n'a voit însă să înțeleagă, nu numai că nu au fost nedreptățiți, dar că soarta li s’a îmbunătățit cu o solicitudine excepțională. Ministrul a arătat că lofurile micilor funcționari judecătorești DIN ÎNTREAGA ȚARA au fost sporite încă de la 1 Aprilie 1911, spor de care beneficiază prin urmare de un an de zile, — și cum e vorba de funcționarii cu mai puțin de o sută de lei lunar pînă la 150 inclusiv, ar fi fost ușor chiar interpelatorului de la Senat să priceapă că, situația li s’a îmbunătățit cu atît mai temeinic, cu cit e vorba de creiarea unor salarii cari rămîn definitiv. Indemnizațiile de chirie, cari mi sunt făcute prin lege, pot fi trecătoare și expuse deci capriciului celui dintîiu ministru, cari ar vrea să le suprime. Salariile sporite, însă, răsdun și prezintă pentru micul funcționar un folos real și permanent. Cu toate acestea TOȚI FUNCȚIONARII JUDECĂTOREȘTI mici sau mari din întreaga țară au primit în același timp șî indemnizațiile de chirie. M Metrul justifici le-a făcut și avantagiul de a te fi achitat dintro dată întreaga indemnizație, îm loc s’o importă în două, rate, așa cum s’a practicat de altfel,în toate celalte ministere. Se înțelege, însa, că rejorticașii indemnizațiilor de chirie s’a făcut pe categorii, împărținduse menete S ®wWM traingbmî, după cota chiriilor. Chiriile in Capitală fiind exagerat de urcate, era lucru ușor de priceput ca solicitudinea ministrului să se oprească în deosebi„ asupra funcționarilor judecătorești de la București. Aceasta s’a și făcut, dar fără să se fi nedreptățit, prin vre-o reducere oarecare, funcționarii judecătorești din restul țarei. De aceia din excedentele bugetare ale unor anume capitole din bugetul ministerului de justiție, d. ministru Victor Antonescu a întocmit o sumă, care a fost distribuită ca indemnizație de chirie funcționarilor judecătorești din Capitală, cu deopotrivă dreptate de la cel mai modest funcționar pînă la consilierii de la Casație. După distribuirea surplusului acestuia nu numai că nimeni nu a fost nedreptățit, dar s’a făcut un act de cu atît mai multă dreptate, cu că surplusul distribuit celor de la București nu a fost luat din capitolul indemnizațiilor de chirie. Iată de ce interpelările desvoltate, nu au făcut decit să scoată și mai mult în relief spiritul de dreptate al Ht&nistmlui justiției și să evidențieze în același timp, de la tribuna parlamentului, deosebita solicitudine a d-lui Victor Antonescu pentru lumea numeroasă, a miclor funcționari judecătorești. ------------exo—|-------— " »: NOTE PENTRU COPII! Afirmația că războiul actual se dă pentru copii de acuma, pare la prima vedere o glumă, pe când reflexia ne dovedește cît fond grav și cît adevăr e în ea. Popoarele ce se luptă, în cel mai sîngeros războiu înscris pe filele istoriei, trimet la moarte floarea bărbaților, trimet In foc pe aceia cari sunt părinții, sunt unchii, sînt frații mai mari ai copiilor de acasă„. . Ei înainte de a muri au un surâs ce se îndulcește agonia, cu gândul la copilașii de acasă, cu gândul că ei vor trăi în timpuri mai bune decit noi, decât ei! Căci, în definitiv, ce este acest războiu de mt o jertfa a prezentului pentru un viitor mai bun? Și dorul lăuntric ce trimete la moarte pe eroii de cai, este tocmai acela ca copii să aibă parte dia vremuri mai bune decit noi. Toți mor cu grindul că jertfa de azi va contribui la creiarea unor alte timpuri în care urmașii lor să trăiască mai fericiți decât cei de acuma. Națiunile sunt dornice de realizarea idt alsr.er ?» !• fulmină auflatul*. *►. și durerii* în»bu».t* esri a* «matatu* Tildt triatti* peat* iaimtlt atarirt. u rrtde a. tata «A dityam, fratru ta «►fii ci fi* sa»! strieiți dt •ît ••t..Ottruptatt, ierârrîți—dt t „pate armați" atît da costisitoare. Efiaboiul «rod de acuma este astfel râaborul sfînt pentru cucerirea unor vremuri mai bune pentru copii de azi,—pentru urmașii de mînnei • , —PWV— ----—~ Petromas, IN PADUREA ARGONEI O luptă între turcoși si infanteriștii germani Asupra modului cum Germanii își exercită dominațiunea asupra populațiunei belgiene, desigur că părerile sunt împărțite, după cum de sant din isvorișau cei eau mau. Germanii, suisțin că viața în Belgia și-a reluat aproape caracterul ei normal, și populațiunea care emigrase în număr mare în Olanda se reîntoarce și-și vede de ocupațiuni. Francezii, dimpotrivă, susțin că stăpânirea germană e autoritară și de o severitate excesivă, și că se fac și multe abuzuri. Dăm mai jos, ca simple documente, după ziarele franceze, citeva fapte tari prezintă un oarecare interes. . . . ,m In urma incidentului provocat de cunoscuta pastorală a cardinalului Mercier, presa Olandeză află cum că Germanii au înștiințat clerul belgian că pe viitor preoții își vor primi lefurile de la guvernul german. In schimb, însă, fiecare membru al clerului va trebui să semneze o declarație că nu va face nici un act care să va teme interesele Germaniei Un ziar german Vossische Zeitung dă cîteva amănunte asupra arestărei contelui Greppi, viceconsul al Italiei la Liege. D. Greppi a fost condamnat la două luni de detențiune, într-o fortăreață, de către consiliul de războiu din acel oraș, pentru că a ajutat transmiterea scrisorilor soldaților belgieni către familiile lor. „In scopul menținerei relațiunilor prietenești între Italia și Germania, zice ziarul german, guvernatorul general a grațiat pe d. Greppi, care a fost totuși silit să părăsească Belgia." Alt fapt pe care-l relevă ziarele franceze, socotindu-l drept o cruzime, este refuzul care se atribuie chiar împăratului Wilhelm II de a autoriza pe contele de Buissevet, ministrul Belgiei la Petrograd, de a se duce la Bruxelles lângă soția sa bolnavă. Contesa de Buisseret murind țara să-și revadă soțul, reprezentanții națiunilor neutre la Bruxelles au obținut de la autoritățile germane, după demersuri repetate, ca diplomatul belgian să-și poată revedea cel puțin copiii, câteva ceasuri. Copiii diplomatului au fost duși de la Bruxelles la granița olandeză, dar fiul mai mare al contelui nu a fost autorizat să părăsească Bruxellul. Acum cîtva timp autoritățile germane au făcut decanului baroului din Bruxelles o plîngere contra unui avotat belgian foarte cunoscut, care era învinuit că nu și-a îndeplinit în mod corect mandatul mi *• Încredința*« de către o •Mă germană din Düsseldorf. Autoritățile germane spunea* în acea adresă «și dacă acuzați» aceasta era întemeiată, „guvernul imperial se va vedea silit să ia alte măsuri pentru a salva interesele germane". Decanul avocaților din Bruxelles a răspuns printr-o scrisoare foarte demnă, adresată domnului von Sandt, șeful administrației civile germine. Ziarele franceze reproduc din această scrisoare câteva pagagii, din cari, ea document, dăm și noi partea următoare: „Negreșit, de find a năvălit a* sap/ii apoawă. "*(Srîna›sătre)a devenit vrășmașe; amenințați de ea în existența noastră, luptăm contra ei cu toată asprimea unui patriotism înrădăcinat. Germaniei, nu-i datorăm nimic. „In schimb Germanul, ca subiect de drept, justițiabU al tribunalelor noastre, e sfînt în ochii noștrii; îndată ce compare înaintea jurisdicțiunilor noastre civile sau represive, poate fi liniștit, nu va cunoaște nici tăgadă de dreptate, nici rea-voință, nici părtinire, nici vexațiuni. Dacă libertatea, cinstea, sau interesele sale ar fi pe nedrept amenințate, baroul va fi acolo ca să-l proteagă. „Ci despre amenințarea ce ni se face „de a se lua măsuri" contra noastră — ea e de prisos. Vom lucra și în viitor, cum am făcut o în trecut, fără nici o altă preocupare și fără alt mobil de cit acela de a face bine. „Va fi eterna cinste a baroului belgian și rațiunea sa de a fi, — de a nu asculta in exercițiul înaltei sale misiuni decit de conștiința sa, de a vorbi și de a lucra fără ură și fără teamă, de a rămîne, ori ce s’ar putea întâmpla, fără frică și fără să-și poată imputa nimic. „Să’mi fie îngăduit să adaug că baroul nu e un corp administrativ. El constituie un organism autonom șî liber. Așezat prin lege alături de magistratură, pentru a realiza cu dînsa opera comună a justiției, protejat de tradiții seculare, el nu cunoaște nici tutela, nici controlul vreunei puteri politice, își regulează viața și activitatea așa cum o înțelege; nu primește nici ordine, nici injuncțiuni de la nimeni. „Această libertate fără obstacole o exercită, nu în interesul membrilor săi, ci în acela al misiinei sale. Ea a descultat în sinul acestei organizații mai multă disciplină decit mîndrie; ea a creat un cod de reguli severe de onoare, și de delicatețe, pe cari numai o elită le poate suporta. A atinge această instituțiune ar fi să se atingă însăși justiția, adică suprema garanție a vieței naționale. „Așezat în fruntea baroului Capitalei belgiene prin încrederea confraților mei, ași lipsi dela prima mea datorie dacă nu a-și revendica,—văzîndu-le amenințate,— prerogativele noastre înpotriva unei puteri streine, cu aceiași respectuoasă libertate cu care a și face-o dacă m’ași afla în fața unui ministru belgian“. -------------ox------------— IN JURUL RAZBOIULUI OCUPAMIN BELGIA GUVERNUL GERMAN VA PLATI LEFURILE PREOȚILOR. — CAZUL VICECONSULULUI ITALIAN DIN LIÈGE. — FAMILIA UNUI DIPLOMAT BELGIAN. — GERMANII ȘI BAROUL DIN BRUXELLES Cei cari vor hotărî Soarta Europei In situațiune gereiata de războiul european, Italia joacă un rol hotărîtor și cu atît mai important eu ett de rezolutiunea si va 4ep», de crearat ntuilor detăuSri !« Europa Este dar de la sine fițele» răspunderea uriașă pe care «o aducătorii de astăzi ai Italiei o tu. In fața filelor ««scrise «le Istoriei bărbații de stat italieni încearcă să scruteze viitorul și nu pot lua o hotărîre fiindcă de clipa care prinde cea dinții acțiune decisivă va depinde ani» veacului nu a incernit așa de trist. Dacă un moment balanța s’ar apleca de o parte sau de alta, nimens la lume nu va putea opri răsturnarea puterilor ce se măsurau cu greutăți egale. Echilibrul stabilit prin forța armelor va piere fără posibilitate de a mai reveni, cu toate sforțările ce s’ar pune in urmă. Guvernul italian reconstituit cu Sonino la ministerul de externe cumpănește cu grije situația, fără să ia vreo hotărire. Ministrul său de externe, d. Sonino are reputația unui distins și ager diplomat, a cărui faimă a trecut granițele țarei, care de îndeplinit cea mai grea însărcinare. Urmaș al lui San Giuliano, d. Sonino a primit să facă parte din guvern deși în alte timpuri constituise sub prezidenția sa un cabinet Ministru sub primul ministru Salandra, care cunoaște a fi această onoare. — Sonino și-a oferit serviciile sale Patriei c> >e conduce cu o abilitate caracteristică acestui fin diplomat. Deși, după mamă, eretinge anglos, Sonina n’a arătat cea mai mică preferință pentru poporul care-i amintește origina sa maternă. Imparțial, au ageră judacatd și au o vie pătrundere. Sonina em omul cel miai indicat să conducă destinele politicei externe ale Italiei, în condițiunile extraordinare de astăzi. ! All*. ! IN FIECARE ZI SOM NO Ministrul de externe al Italia! Duminică 1 Fewusil © 1(<4 5 ■^iiiiii Miw Mia Birfinirii îi nTaffi rgiwní 11 ■ [UNK] ■, na~naf Tfrtf CAMPANII INPOTRIVA INTERESELOR TAREI Unele ziare și în special „Adevărul“, continuă o campanie, care facă demască unele scopuri nemărturisite, deservește în schimb interesele țarei. Știri inexacte și tendențioase, unele menite să tulbure opiniunea publică românească, altele să stînjenească din acțiunea Statului în afară, se răsfață cu voluptate în coloanele acestei ciudate prese. Interese de tarabă, sau altele — despre mari numeroase și indiscutabile dovezi le avem încă din vremurile tulburi de altă dată — primează, și în mijlocul împrejurărilor de astăzi, activitatea acestor ziare. Campania dusa contra guvernului și în felul... cum este dusa, mărturisește, de altfel, scopurile de măruntă și pătimare politică internă, scopuri urmărite de acei cari ca și in I 1900, îmbracă — pentru circumstanță — haina patrioților guralivi, și sgomotoși. După o ședință a comitetului „Acțiunei naționale“ ziarul „Adevărul“ anunță cu litere mari, reîncepere activităței acestei asociații chiar „cu riscul sacrificam guvernului“. Iată, prin urmare, îndeletnicirea... riscata — dar de fiecare zi— a ziarului din strada Sărindar. Duioasa afecțiune și încurajarea călduroasă, acordate din belșug, unui politician bolnav și nestăpânit, care se răzbună astăzi prin lungi și incoherente discursuri într’un parlament, din care a lipsit 20 de ani; Zgomotul asurzitor făcut în jurul „Cazului Stere“ exploatat cu o rea credință, care depășește orice margine, sunt — nu-i așa ! — dovezi... de înflăcărate preocupări patriotice. Să fie oare la mijloc — ca și în timpul conflictului cu Bulgaria. DIN 1900 — numai motive de tiraj, așa de însemnate pentru ziare, cari nu pot găsi mijlocul să trăiască curat . Vehementele atacuri, îndreptate, apoi, contra Șefului Guvernului, pot proba ura învierșunată față de un om, dar pun în tristă lumină concepțiunea despre îndatoririle pe cari toți ar trebui să le avem, în mijlocul împrejurărilor grele de astăzi. Cine este inconștientul, care să creadă că ar fi în interesul Statului și al acțiunei sale viitoare, o campanie necugetată, care filtrează veninul unei uri nestâpînite ? Nu, nu. Este vorba de altceva, interese de tarabă nemărturisite încă și motive josnice de mărunt politicianism intern, mină întreaga și asurzitoarea activitate a unor patrioți de răspîntit. Că Țara va putea suferi, sau că s’ar putea stînjeni din acțiunea în afară a oamenilor luminați, conștienți și cu răspundere... acestea sunt considerațiuni cari nu pot tortura mintea, nici răscoli inima... românilor adevărați, din strada Sărindar. -------------exo------------ w GLASURI DIN PUBLIC Ideile d-lui Cuza Domnule Director. Mă ridic eu indignare împotriva atitudinei ce aveți față de d. A. C. Cusa Imputați deputatului de Iași că vorbește tocmai când ar trebui să tacă. Nu aveți dreptate. D. Cuza, e un om cu judecată simplă. D a știe că prin definiție etimologica, un Parlament e un loc unde se vorbește. Și s’ar părea că nu-și îndeplinește mandatul dacă n’ar trincăni ci îl iartă puterile. De altminteri în trîncăneala recentă a d-lui A. C. Cuza am găsit cîteva idei foarte judicioase. Așa, bunăoară. d. Cuza are perfectă dreptate cînd afirmă că „în împrejurările de azi, țara are nevoie de un guvern care să inspire încredere înăuntru și de un guvern care să se bucure de autoritate în afară". Sunt și eu de părere să dăm țarei două guverne, mai ales că în acest chip, va scăpa și d. Brătktmi de învinuirea, pe care i-a adus-o d. Cusa. vă a întronat mottocrația. In ce privește ideia d-lui Cuza că la începutul războiului trebuia să ocupăm Transilvania și Bucovina și pe urnea, să ne declarăm neutri, ea e de o logică impecabilă. Neutralitatea unei fărei e o chestie de geografie.* la închipuiți-vă că țara noastră ar fi o peninsulă, ca Italia. Ei cel intîi lucru ce am fi făcut la izbucnirea războiului, n’ar fi fost să ne întindem neutralitatea pe o zonă lărgită a apelor teritoriale, așa cum au făcut Italienii . Iar dacă Dumnezeu ne-a așezat mai mult pe uscat, trebuia, firește, să ne întindem neutralitatea măcar într’o parte pînă la granița apusană a Bucovinei și Transilvaniei. Șt ia să fi venit Dubla Alianță să ne violeze neutralitatea Am fi avut, în fața lumii intregi, un casii« mHi nedorit de noi, provocat de alții. Și ia urma urmei, ce tot aveți, mi rog, au i. Cuza ! Știți bina că nu vremurile trecute regii și imprimfii își aveau bufonii. E indicat ea pe vremea noastră, de suveranitate națională, Parlamentul să-și aibă și el bufonul Ini. C. Cuza răspunde acestei chemări. Lăsați-!, căci aceasta îi evocațiuma. Primiți, etc. etc. ■--------—xx------——Vi» ea/isf . Economia Națională și r războiul monopolul cerealelor în Germania Dacă multe războaie au fost provocate prin cauze economice, toate sunt în cea mai strînsă legătură cu viața și economia naționala. Cel de acuma este mai mult poate de cît toate din trecut în strînsă relație cu nevoile interne economice și forțele productive ale statelor în luptă. Și cum Germania — al cărui spirit metodic, a cărei organizare de stat, și putere de jertfă pe toate terenurile, sunt recunoscute chiar și de adversarii ei — este țara care resimte mai mult poate decât altele greutățile de natură economică, măsurile pe care le ia statul german merită să fie cunoscute de toți. In privința aceasta un studiu ce ni-l trimete d. dr. M. N. Coșoiu, vine să informeze în chip precis publicul dela noi, despre modul cum marele stat în luptă știe să prevină marile greutăți economice isvorîte din războiu. Știm de altfel cari au fost măsurile parțiale — măsuri cari se adresau la consumatorii râmași acasă — pentru ca făina să fie cît mai mult economisită, acuma guvernul ia măsuri radicale, după cum ne lămurește d. dr. Coșoiu : „Guvernul german pășește acuma la ultima lovitură. El aduce și consiliul federal admite, cel mai complet monopol pe întregul depozit de cereale sau făină ce s’ar putea afla in Germania, fie la negustorii de aceste mărfuri, fie la morari, agricultori de orice clasă precum chiar și la ultimul particular. Cit de mare are să fie munca și cit de minuțioasă trebue să fie organizația și controlul putem avea o imagină dacă ne gindim că va trebui să se întindă asupra a mii de agricultori, asupra celor 50.000 de mori, precum și a celor cîteva sute de mii de brutarii și cofetării. Proectul Ud Kanits care ceruse odată introducerea acestui monopol în Germania, a căzut, tocmai din causa acestor grozave greutăți de aplicare. Azi însă, Germania trebue să pășească la această măsură pentru a putea susține sacrificii și mai mari ce se fac pe alte terenuri, pentru salvarea imperiului și ideii germane. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri s’a creiat o nouă instituțiune de Stat „Kriegsgetreichegeselschaft“ în fruntea căruia s’a pus prezidentul institutului împărătesc de statistică Delbrück, o personalitate organizatorie de prima mînă. Ori și cine în Germania, care posedă mai mult de cât mia sută kilograme grhi, secară, făină este obligat să-și declare acea cantitate, întreagă acea cantitate — chiar dacă era prevăzută pentru coi Sumația familiei—va fi sechestrată tn numele acestei legi, trebuind, să treacă în orice moment în posesia autoristicei comunale ori departamentale din care face parte. Posesorul va trebui să facă, declarația precum și viniarm de buna voie, pentru a nu cădea sub asprimea pemlitățilors prescrise.