Viitorul, februarie 1915 (Anul 9, nr. 2505-2532)

1915-02-01 / nr. 2505

rku.ui Sit — Mo. B © 09 es BANI ABO W AJW E It T E I» țari............... »in an 18 Lei .................sea«« laal 9 Lei In­­tram­ante.... an an 36 Lei. ...........’ease Inni 18 Lei Abonamentele incep la 1 si 16 ale fie­ck­el 1ml REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 intrarea prin pasajr. Imobiliara TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare și prin Academiei TELEFON 22/39 AIHUNCIURI COMERCIALE 56­­ I Vaia corp 7 pe o coloanfi in pagina III.................... go bani 13 II Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV...................... 30 bani Inserții și reclame pagina III linia............................ 2 Lei 5 BANI SITUAȚIA seSnrșeala cere urmează ori­ciret bătălii încordate, egolniieștii tot­deauna si comunicatele Statelor majore­ După luptele inspăimăntate ara Se pe malurile Bzurei, te­legramele de azi ne aduc de acolo pomal ecoul unor slabe Încăierări. Beligeranții de pe Bzura l­i Îngroapă morții» Își adună răniții. iși strâng rândurii« și’ți întregesc monitiorile. Pe urmă lupta va reîncepe dirzi, fiind ci, pe cât se arată» războiul actual nu se va încheia de­cât dacă o serie în­­treaga de bătălii, prina ce unul din beligeranți va ajunge la* tr o inferioritate militară iremediabili. Liniștea temporari de pe Bzara, an se manifesta și in Garpați, unde Rușii și Bastro Garmand­ sunt lo­ciitate de pozitiuni noul. Un recent atac rusesc a avut succes In treci*­toarea Oszec. In Bucovina, Austro-Germanil sunt pe cale să-și Îmbunătățească srinațiunea, firi ca prin aceasta să fi pro­vocat evacuarea intregat Bicovina de către Roși. Din Prusia Orientali r­șii aminti că se retrag spre graniță, mtu­nind forțe mari germane. Pe frontul de Vest, situația staționară­ Chiar bombardări­le din feb­ritile localități au Încetinit, afară de pădurea Argonves, unda și Germanii și Francezii se prevalează cu câte un mic sod­at. Sub raportul politic, sunt de semnalat importantele discot­e ani din Duma rostasei. A de retinut faptul ci atât In discur­surile oficiale: al președintelui Dumei, al primului ministru și al ministrului de externe, cât și in discursurile șefilor de partide, a apărat, ca un refren, necesitatea pentru Rusia de a putea trace liberi prin Dardanele in Marea Mediterani. SOLICITUDINE PENTRU CEI MICI $1 MULȚI — Cu prilejul Interpelărilor din Parlament ar­supra Indemnizațiilor de chirie a funcționari­lor Judecătorești — 7« Senat și Cameră sau produs consecutiv două interpelări, adre­sate ministrului justiției, invocân­­du-se­ pe chestiunea indemnizații­lor de chirie ale funcționarilor ju­decătorești, o nedreptate care s’ar fi făcut unora dintre acești func­ționari în folosul altora. La Senat a vorbit d. N. Coandă și la Cameră a interpelat d. Gr. Trancu-Iași, deputat de Covorhu­. Intre ambele interpelări, deși aveau același obiect, a fost însă o nuanță. Pe cînd la Cameră d. Gr. Trancu-Iași s’a declarat perfect mulțumit de explicațiile ministru­lui justiției, la Senat d. N. Coandă s’a crezut obligat să se prezinte în lumina perfectului opozant, care e din principiu totdeauna nemulțu­mit. Se înțelege, însă, că d. Coandă putea fi sau nu mulțumit. E ches­tie de apreciere și, in cazul special, mai mult chestie de bună sau rea credință. Ceia ce interesează, prin urmare, e numai temeinicia incon­testabilă a lămuririlor ministru­lui, dovedite ca atari fiindcă e­u fost însoțite de fapte precise. S’a pretins că, în repartizarea indemnizațiilor de chirie, s’au ne­dreptățit micii funcționari jude­cătorești în profitul magistraților dela Apel și Casație. Pornind de la acest neadevăr, se înțelege că în­treaga interpelare dela Senat s’a sprijinit pe un fapt fals, înlesnind astfel și mai mult sarcina minis­­trului în explicațiunile date așa de luminos. In ce privește soarta micilor funcționari judecătorești, d. minis­tru Victor Antonescu a dovedit și Adunărei, — care a priceput, — și interpela­torul­ui, care n'a voit însă să înțeleagă, nu numai că nu au fost nedreptățiți, dar că soarta li s’a îmbunătățit cu o solicitudine excepțională. Ministrul a arătat că lofurile­ mi­cilor funcționari judecătorești DIN ÎNTREAGA ȚARA au fost spo­rite încă de la 1 Aprilie 1911, spor de care beneficiază prin urmare de un an de zile, — și cum e vor­­­ba de funcționarii cu mai puțin de o sută de lei lunar pînă la 150 in­clusiv, ar fi fost ușor chiar inter­­pelatorului de la Senat să priceapă că, situația li s’a îmbunătățit cu atît mai temeinic, cu cit e vorba de creiarea unor salarii cari rămîn definitiv. Indemnizațiile de chirie, cari mi sunt făcute prin lege, pot fi tre­cătoare și expuse deci capriciului celui dintîiu ministru, cari ar vrea să le suprime. Salariile spo­rite, însă, răsdun și prezintă pen­tru micul funcționar un folos real și permanent. Cu toate acestea TOȚI FUNC­ȚIONARII JUDECĂTOREȘTI m­ici sau mari din întreaga țară au primit în același timp șî in­demnizațiile de chirie. M Metrul justifici le-a făcut și avantagiul de a te fi achitat dintro dată în­treaga indemnizație, îm loc s’o im­portă în două, rate, așa cum s’a practicat de altfel,în toate celal­­te ministere. Se înțelege, însa, că rejortica­­șii indemnizațiilor­­ de chirie s’a făcut pe categorii, împărținduse menete S ®w­W­M trai­ngbmî, după cota chiriilor. Chiriile in Ca­pitală fiind exagerat de urcate, era lucru ușor de priceput ca soli­citudinea ministrului să se opreas­că în deosebi„ asupra funcționari­lor judecătorești de la București. Aceasta s’a și făcut, dar fără să se fi nedreptățit, prin vre-o redu­cere oare­care, funcționarii jude­cătorești din restul țarei. De aceia din excedentele buge­tare ale unor anume capitole din bugetul ministerului de justiție, d. m­inistru Victor Antonescu a în­tocmit o sumă, care a fost distri­buită ca indemnizație de chirie funcționarilor judecătorești din Capitală, cu deopotrivă drepta­te de la cel mai modest funcționar pînă la consilierii de la Casație. După distribuirea surplusului a­­cestuia nu numai că nimeni nu a fost nedreptățit, dar s’a făcut un act de cu atît mai multă dreptate, cu c­ă surplusul distribuit celor de la București nu a fost luat din ca­pitolul indemnizațiilor de chirie. Iată de ce interpelările desvolta­­te, nu au făcut de­cit să scoată și mai mult în relief spiritul de drep­tate al Ht&nistmlui justiției și să evidențieze în același timp, de la tribuna parlamentului, deosebita solicitudine a d-lui Victor Anto­nescu pentru lumea numeroasă, a miclor funcționari judecătorești. --------­----exo—|-------— " »: NOTE PENTRU COPII! Afirmația că războiul actual se dă pentru copii de acuma, pare la prima vedere o glumă, pe când reflexia ne dovedește cît fond grav și cît adevăr e în ea.­­ Popoarele ce se luptă, în cel mai sîngeros războiu înscris pe filele istoriei, trimet la moarte floarea bărbaților, trimet In foc pe aceia cari sunt părinții, sunt unchii, sînt frații mai mari ai copiilor de a­­casă„. . Ei înainte de a muri au un surâs ce se îndulcește agonia, cu gândul la copilașii de acasă, cu gândul că ei vor trăi în­ timpuri mai bune decit noi, decât ei! Căci, în definitiv, ce este acest războiu de mt o jertfa a prezentului pen­tru un viitor mai bun? Și dorul lăuntric ce trimete la moarte pe eroii de cai, este tocmai acela ca copii să aibă parte dia vremuri mai bune de­cit noi. Toți mor cu grindul că jertfa de azi va contribui la creiarea unor alte tim­puri în care urmașii lor să tră­iască mai fericiți decât cei de acu­ma. Națiunile sunt dornice de reali­zarea idt alsr.­er ?» !• fulmin­ă auflatul*. *►. și durerii* în»bu».t* esri a* «matat­u* Til­dt triatti* peat* iaimtlt atarirt. u rrtde a. tata «A dityam, fratru ta «►fii ci fi* sa»! strieiți dt •ît ••t.­.Ottruptatt, ierârrîți—dt t „pate armați" atît da costisitoare. Efiaboiul «rod de acuma este astfel râaborul sfînt pentru cuce­rirea unor vremuri mai bune pen­tru copii de azi,—pentru urmașii de mînnei • , —PWV— ----—~ Petromas, IN PADUREA ARGONEI O luptă între tur­coși si infanteriștii germani Asupra modului cum Germanii își exercită dominațiunea asupra populațiunei belgiene, desigur că părerile sunt împărțite, după cum de sant din isvor­ișau cei eau mau. Germanii, suis­țin că viața în Bel­gia și-a reluat aproape caracte­rul ei normal, și populațiunea ca­re emigrase în număr mare în O­­landa se reîntoarce și-și vede de ocupațiu­ni. Francezii, dimpotrivă, susțin că stăpânirea germană e autoritară și de o severitate excesivă, și că se fac și multe abuzuri. Dăm mai jos, ca simple docu­mente, după ziarele franceze, cite­va­­ fapte tari prezintă un oare­care interes. . . . ,m­ In urma incidentului provocat de cunoscuta pastorală a cardina­lului Mercier, presa Olandeză a­­flă cum că Germanii au înștiințat clerul belgian că pe viitor preoții își vor primi lefurile de la guver­nul german. In schimb, însă, fiecare mem­bru al clerului va trebui să sem­neze o declarație că nu va face nici un act care să va teme intere­sele Germaniei Un ziar german Vossische Zei­tung dă cîteva amănunte asupra arestărei contelui Greppi, vice­consul al Italiei la Liege. D. Greppi a fost condamnat la două luni de detențiune, într-o for­tăreață, de către consiliul de răz­boiu din acel oraș, pentru că a a­­jutat transmiterea scrisorilor sol­daților belgieni către familiile lor. „In scopul menținerei relațiuni­­lor prietenești între Italia și Ger­mania, zice ziarul german, guver­natorul general a grațiat pe d. Greppi, care a fost totuși silit să părăsească­­ Belgia." Alt fapt pe care-l relevă ziarele franceze, socotindu-l drept o cru­zime, este refuzul care se atribuie chiar împăratului Wilhelm II de a autoriza pe contele de Buissevet, ministrul Belgiei la Petrograd, de a se duce la Bruxelles lângă soția sa bolnavă. Contesa de­­ Buisseret murind ța­ra să-și revadă soțul, reprezentan­ții națiunilor neutre la Bruxelles au obținut de la autoritățile ger­mane, după demersuri repetate, ca diplomatul belgian să-și poată re­vedea cel puțin copiii, câteva cea­suri. Copiii diplomatului au fost duși de la Bruxelles la granița o­­landeză, dar fiul mai mare al con­telui nu a fost autorizat să pără­sească Bruxellul. Acum cîtva timp autoritățile ger­mane au făcut decanului baroului din Bruxelles o plîngere contra u­­nui a­votat belgian foarte cunos­cut, care era învinuit că nu și-a îndeplinit în mod corect manda­tul m­i *• Încredința*« de către o •Mă germană din Düsseldorf. Autoritățile germane spunea* în acea adresă «și dacă acuzați» a­­ceasta era întemeiată, „guvernul imperial se va vedea silit să ia alte măsuri pentru a salva interesele germane". Decanul avocaților din Bruxelles a răspuns printr-o scrisoare foar­te demnă, adresată domnului von Sandt, șeful administrației civile germine. Ziarele franceze repro­duc din această­ scrisoare câteva pagagii, din cari, ea document, dăm și noi partea următoare: „Negreșit, de find a năvălit a* sap/ii apoawă. "*(Srîna›să­tre)a de­venit vrășmașe; amenințați de ea în existența noastră, luptăm con­tra ei cu toată asprimea unui pa­triotism înrădăcinat. Germaniei, nu-i datorăm nimic. „In schimb Germanul, ca subiect de drept, justițiabU al tribunale­lor noastre, e sfînt în ochii noștrii; îndată ce compare înaintea juris­­dicțiunilor noastre civile sau re­presive, poate fi liniștit, nu va cu­noaște nici tăgadă de dreptate, nici rea-voință, nici părtinire, nici vexațiuni. Dacă libertatea, cins­tea, sau interesele sale ar fi pe nedrept amenințate, baroul va fi acolo ca să-l proteagă. „Ci­ despre amenințarea ce ni se face „de a se lua măsuri" con­tra noastră — ea e de prisos. Vom lucra și în viitor, cum am făcut o în trecut, fără nici o altă preocu­pare și fără alt mobil de cit acela de a face bine. „Va fi eterna cinste a baroului belgian și rațiunea sa de a fi, — de­ a nu asculta in exercițiul înaltei sale misiuni de­cit de conștiința sa, de a vorbi și de a lucra fără ură și fără teamă, de a răm­îne, ori ce s’ar putea întâmpla, fără fri­­că și fără să-și poată imputa ni­mic. „Să’mi fie îngăduit să adaug că baroul nu e un corp administra­tiv. El constituie un organism au­tonom șî liber. Așezat prin lege a­­lături de magistratură, pentru a realiza cu dînsa opera comună a justiției, protejat de tradiții secu­lare, el nu cunoaște nici tutela, nici controlul vre­unei puteri po­litice, își regulează viața și acti­vitatea așa cum o înțelege; nu pri­mește nici ordine, nici injuncțiuni de la nimeni. „Această libertate fără obstacole o exercită, nu în interesul membri­lor săi, ci în acela al misiinei sa­le. Ea a descultat în sinul acestei organizații mai multă disciplină decit mîndrie; ea a creat un­­ cod de reguli severe de onoare, și de delicatețe, pe cari numai­ o elită le poate suporta. A atinge această instituțiune ar fi să se atingă în­săși justiția, adică suprema garan­ție a vieței naționale. „Așezat în fruntea baroului Ca­pitalei belgiene prin încrederea confraților mei, ași lipsi dela pri­ma mea datorie dacă nu a-și re­vendica,—văzîndu-le amenințate,— prerogativele noastre în­potriva u­­nei puteri streine, cu aceiași res­pectuoasă libertate cu care a­ și face-o dacă m’ași afla în fața u­­nui ministru belgian“. -------------ox------------— IN JURUL RAZBOIULUI OCUPAMI­N­ BELGIA GUVERNUL GERMAN VA PLATI LEFURILE PREOȚILOR. — CAZUL VICECON­SULULUI ITALIAN DIN LIÈGE. — FAMILIA UNUI DIPLOMAT BELGIAN. — GERMANII ȘI BAROUL DIN BRUXELLES Cei cari vor hotărî Soarta Europei In situațiune g­ereiata de războ­iul european, Italia joacă un rol hotărîtor și cu atît mai important eu ett de rezolut­iunea si va 4ep­», de crearat ntuilor d­etăuSri !« Eu­ropa Este dar de la sine fițele» răs­punderea uriașă pe care «o aducă­torii de astăzi ai Italiei o tu. In fața filelor ««scrise «le Istoriei bărbații de stat italieni încearcă să scruteze viitorul și nu pot lua o hotărîre fiindcă de clipa care prinde cea dinții acțiune decisivă va depinde ani» veacului nu a in­­cernit așa de trist. Dacă un moment balanța s’ar a­­pleca de o parte sau de alta, ni­­mens la lume nu va putea opri răs­­turnarea puterilor ce se măsurau cu greutăți egale. Echilibrul sta­bilit prin forța armelor va piere fără posibilitate de a mai reveni, cu toate sforțările ce s’ar pune in urmă. Guvernul italian reconstituit cu Sonino la ministerul de externe cumpănește cu grije situația, fără să ia vre­o hotărire. Ministrul său de externe, d. Sonino are reputa­ția unui distins și ager diplomat, a cărui faimă a trecut granițele țarei, c­are de îndeplinit cea mai grea însărcinare. Urmaș al lui San Giuliano, d. Sonino a primit să facă parte din guvern deși în alte timpuri constituise sub preziden­ția sa un cabinet Ministru sub pri­mul ministru Salandra, care cu­noaște a fi această onoare. — So­nino și-a oferit serviciile sale Pa­triei c> >e conduce cu o abilitate caracteristică acestui fin diplo­mat. Deși, după mamă, ere­tinge an­glos, Sonina n’a arătat cea mai mi­că preferință pentru poporul care-i amintește origina sa maternă. Im­parțial, au ageră judacatd și au o vie pătrundere. Sonina em omul cel m­iai indicat să conducă desti­nele politicei externe ale Italiei, în condițiunile extraordinare de astăzi. ! All*­. ! IN FIE­CARE ZI SOM­ NO Ministrul de externe al Italia! Duminică 1 Fewusil © 1(<4 5 ■^iiiiii Miw Mia Birfinir­ii îi n­Taffi rgiwní 11 ■ [UNK] ■, na~n­af Tfrtf CAMPANII IN­POTRIVA INTERESELOR TAREI Unele ziare și în special „Ade­vărul“, continuă o campanie, care facă demască unele scopuri ne­­mărturisite, deservește în schimb interesele țarei. Știri inexacte și tendențioase, unele menite să tulbure opiniu­­nea publică românească, altele să stînjenească din acțiunea Statu­lui în afară, se răsfață cu volup­tate în coloanele acestei ciudate prese. Interese de tarabă, sau altele — despre mari numeroase și indiscu­tabile dovezi le avem încă din vre­murile tulburi de altă dată — primează, și în mijlocul împreju­rărilor de astăzi, activitatea aces­tor ziare. Campania dusa contra guver­nului și în felul... cum este dusa, mărturisește, de altfel, scopurile de măruntă și pătimare politică internă, scopuri urmărite de acei cari ca și in I­ 1900, îmbracă — pentru circumstanță — haina pa­trioților guralivi, și sgomotoși. După o ședință a comitetului „Acțiunei naționale“ ziarul „A­­devărul“ anunță cu litere mari, reînceper­e activităței acestei a­­sociații chiar „cu riscul sacrifi­cam guvern­ului“. Iată, prin urm­are, îndeletnici­rea... riscata — dar de f­iecare zi— a ziarului din strada Sărindar. Duioasa afecțiune și încuraja­rea călduroasă, acordate din bel­șug, unui politician bolnav și ne­­stăpânit, care se răzbună astăzi prin lungi și incoherente discur­suri într’un parlament, din care a lipsit 20 de ani; Zgomotul a­­surzitor făcut în jurul „Cazului Stere“ exploatat cu o rea credin­ță, care depășește orice margine, sunt — nu-i așa ! — dovezi... de înflăcărate preocupări patriotice. Să fie oare la mijloc — ca și în timpul conflictului cu Bulga­ria. DIN 1900 — numai motive de tiraj, așa de însemnate pentru ziare, cari nu pot găsi mijlocul să trăiască curat . Vehementele atacuri, îndrepta­te, apoi, contra Șefului Guvernu­lui, pot proba ura învierșunată față de un om, dar pun în tristă lumină concepțiunea despre în­datoririle pe cari toți ar trebui să le avem, în mijlocul împrejurări­lor grele de astăzi. Cine este inconștientul, care să creadă că ar fi în interesul Sta­tului și al acțiunei­ sale viitoare, o campanie necugetată, care fil­trează veninul unei uri nestâpî­­nite ? Nu, nu. Este vorba de altceva,­ interese de tarabă nemărturisite încă și motive josnice de mărunt politicianism intern, mină întrea­ga și asurzitoarea activitate a u­­nor patrioți de răspîntit. Că Țara va putea suferi, sau că s’ar putea stînjeni din acțiunea în afară a oamenilor luminați, conștienți și cu răspundere... a­­cestea sunt considerațiuni cari nu pot tortura mintea, nici răscoli inima... românilor adevărați, din strada Sărindar. -------------exo------------­ w­ GLASURI DIN PUBLIC Ideile d-lui Cuza Domnule Director. Mă ridic eu indignare împotriva atitudinei ce aveți față de d. A. C. Cusa Imputați deputatului de Iași că vorbește tocmai când ar trebui să tacă. Nu aveți dreptate. D. Cuza, e un om cu judecată simplă. D­­ a știe că prin defini­ție etim­ologica, un Parlament e un loc unde se vorbește. Ș­­i s’ar pă­rea că nu-și îndeplinește manda­tul dacă n’ar trincăni ci îl iartă puterile. De altminteri în trîncăneala re­centă a d-lui A. C. Cuza am găsit cîteva idei foarte judicioase. Așa, bună­oară. d. Cuza are per­fectă dreptate cînd afirmă că „în împrejurările de azi, țara are ne­voie de un guvern care să inspire încredere înăuntru și de un gu­vern care să se bucure de autori­tate în afară". Sunt și eu de părere să­ dăm ța­rei două guverne, mai ales că în acest chip, va scăpa și d. Brătktmi de învinuirea, pe care i-a adus-o d. Cusa. vă a întronat mottocrația. In ce privește ideia d-lui Cuza că la începutul războiului trebuia să ocupăm Transilvania și Buco­vina și pe urnea, să ne declarăm neutri, ea e de o logică impecabilă. Neutralitatea unei fărei e o ches­tie de geografie.* la închipuiți-vă că țara noastră ar fi o peninsulă, ca Italia. Ei­ cel intîi lucru ce am fi făcut la izbuc­nirea războiului, n’ar fi fost să ne întindem neutralitatea pe o zonă lărgită a apelor teritoriale, așa cum au făcut Italienii . Iar dacă Dumnezeu ne-a așezat mai mult pe uscat, trebuia, firește, să ne în­tindem neutralitatea măcar într’o parte pînă la granița apusană a Bucovinei și Transilvaniei. Șt ia să fi venit Dubla Alianță să ne violeze neutralitatea Am fi avut, în fața lum­ii intregi, un casii« m­Hi nedorit de noi, provocat de alții. Și ia urma urmei, ce tot aveți, mi rog, au i. Cuza ! Știți bina că nu vremurile trecute regii și im­­primfii își aveau bufonii. E indi­cat ea pe vremea noastră, de su­veranitate națională, Parlamentul să-și aibă și el bufonul Ini. C. Cu­za răspunde acestei chemări. Lă­sați-!, căci aceasta îi e­vocațiuma. Primiți, etc. etc. ■--------—xx------——­Vi» ea/isf . Economia Națională și r războiul monopolul cerealelor în Germania Dacă multe războaie au fost pro­vocate prin cauze economice, toa­te sunt în cea mai strînsă legătură cu viața și economia naționala. Cel de acuma este mai mult poate de cît toate din trecut în strînsă relație cu nevoile interne econo­mice și forțele productive ale sta­telor în luptă. Și cum Germania — al cărui spirit metodic, a cărei organizare de stat, și putere de jertfă pe toate terenurile, sunt re­cunoscute chiar și de adversarii ei — este țara care resimte mai mult poate de­cât altele greutățile de natură economică, măsurile pe care le ia statul german merită să fie cunoscute de toți. In privința aceasta un studiu ce ni-l trimete d. dr. M. N. Coșoiu, vine să informeze în chip precis publicul dela noi, despre modul cum marele stat în luptă știe să prevină marile greutăți economice isvorîte din războiu. Știm de altfel cari au fost mă­surile parțiale — măsuri cari­­ se adresau la consumatorii râmași a­casă — pentru ca făina să fie cît mai mult economisită, acuma gu­vernul ia măsuri radicale, după cum ne lămurește d. dr. Coșoiu : „Guvernul german pășește acu­ma la­ ultima lovitură. El aduce­­ și consiliul federal admite, cel mai complet monopol pe întregul de­pozit de cereale sau făină ce s’ar putea afla in Germania, fie la ne­gustorii de aceste mărfuri, fie la morari, agricultori de orice clasă precum chiar și la ultimul parti­cular. Cit de mare are să fie munca și cit de minuțioasă trebue să fie organizația și controlul putem a­­vea o imagină dacă ne gindim că va trebui să se întindă asupra a mii de agricultori, asupra celor 50.000 de mori, precum și a celor cîteva sute de mii de brutarii și cofetării. Proectul Ud Kanits care ceruse odată introducerea acestui mono­­pol în Germania, a căzut, tocmai din causa acestor grozave greutăți de aplicare. Azi însă, Germania trebue să pă­șească la această măsură pentru a­­ putea susține sacrificii și mai mari ce se fac pe alte terenuri, pentru salvarea imperiului și ideii ger­mane. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri s’a creiat o nouă instituțiune de Stat „Kriegsgetrei­che­geselschaft“ în fruntea căruia s’a pus prezidentul institutului îm­părătesc de statistică Delbrück, o personalitate organizatorie de pri­ma mînă.­­ Ori și cine în Germania, care po­sedă mai mult de cât mia sută ki­­lograme grhi, secară, făină este o­­bligat să-și declare acea cantitate, întreagă acea cantitate — chiar dacă era­ prevăzută pentru coi­ Su­­mația familiei—va fi sechestrată tn numele acestei legi, trebuind, să treacă în orice moment în posesia autoristicei comunale ori departa­mentale din care face­­ parte. Posesorul va trebui să facă, de­clarația precum­ și­­ viniarm de bu­na voie, pentru a nu cădea sub as­primea pemlitățilors prescrise.

Next