Viitorul, martie 1915 (Anul 8, nr. 2533-2560)

1915-03-01 / nr. 2533

jiKmî »I optelea Wo. 2533 5 BANI A B O ff A M E n T E j n tar&................. kb an Î8 Lei.....................«ease Itmi S Lei­­ I) străinătate... • an an 36 Lei..................... esse Inni 18 Lai Abonamentele încep la 1 §1 15 ale fle­carei ioni REDACȚIA STRATA ACADEMIEI Ne*. 19 iptrarp« nriu na«?*"­. ImpVfterg TELEFON 18/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare «î prin Academiei TELEFON 22/89 58 1? Duminica­­ Marti« ANUNCIURI COMERCIALE I înia corp ? pe o coloamî în pagina III 1­inia corp 7 pe o coloană In pagina IV Inserții şi reclame pagina In­ linia........ ......50 bani ..... 30 bani Lei5 b ani SITUAŢIA coaiaAdamsilla! francez şi cel german pufilică un rezumat al operaţiunilor car! m ava! ioc timp de trei sapîămini pe cloipîa Şampaniei. GomaRicrfai ir antet recunoaşte să scape! 38 a ţi al a! aetsîor operatuio! a fost de a irapeu­lza cât mai vaite trupe germane pe frontul de Vest şi de a te sili la o cât mai mare consumaţiune de ocoiţtani, spre a Împiedica •astfel o întărire a frontalu! german în Sasia. Rez* Italai a* castei campanii este o h­aintara a Francezilor ea doi kilo­metri pe pa front de şapte kilometri şi zădărnicirea succesa- Tai german dupâ lupteîe din Nazuria.­­ Comandamentul german relevă că Francezii sa avat pier­­deri enorme şi câştiguri foarte mici şi că acţiunea de la Vest n’a impsticat operaţinsUs de la Est, pede Gersnsiii, a căror înaintare a fost oprită, dar nu respinsă, coar&aă să ameninţe văile Fiemsealai şi Marevsioi. Generinia care se degajează din ambele comunicate e să laptele de o parte şi de alta sânt extrem de grele şi ca rezultate atât de mici în­cât prelangirea ei malt a războiu­­lui apare ca o dogmă. Şi In Gallţ­a situaţia a rămas staţionară în toate puncte­le, ca toată artileria puternică a Austrielior şi contra-ata­­curile ruseşti. Acţiunea din­­Dardaneîa contiseâ en largi intermitenţe, e•crede că ea se va Înteţi de îndată ce Asglo-Francezii îşi vor aduce corpurile expediţionare din Toolea şi Malta. Noul govern elin a fost carsticait sub prezadintia d-loi Sm­arts, care a fost recomandat coroane! de către d. Ihé&Mis.­i). Goairis, on pnanciar care şi-a lasat educaţia In Germania, a dat presei en cemb­at din tm reiese că Grecia, alup­tarea de opera de pace necesară după războaiele precedente, are şi datorii de anarţă şi urmăreşte realizarea intereselor taie fără să compromită însă trispritatea si teritorială­___ ! SPECULA CU AURUL —­i opera zarafilor şi a spectatorilor de !De trei zile se repetă pe piaţa noastră cu schimbul hîrtiei contra aurului acelaşi joc de speculă în­­drăsneaţă, care la începutul cri­zei internaţionale provocase o a­­devărată panică din pricina spe­ndei cu argintul, acaparat de cîţi I­va pescuitori în apă tulbure. Jocul de schimb cu aurul, ca şi­­Bel cu argintul de acum cite­va luni, tinde spre deprecierea cu ni­mic justificată a hirtiei-moneda, In profilul citor­va acaparatori. Specula cu argintul a fost re­­­pede înlăturată prin lansarea în vată a hirtiei-monedă de cinci lei, Arc a dejucat imediat planurile e cîştiguri mari şi repezi ale a­­lvaratorior de argint. Circula­­monetară a fost astfel readu­­s normalul ei şi criza de ar­­int a dispărut cu aceiaşi uşurin­­i cu care fusese în chip artificial erată. Aceia ce se încearcă astăzi cu murul, percepindu-se în piaţă un agio neautorizat de şapte şi sece lei la piesa de aur de două­zeci de lei, este iarăşi numai opera cîtor­­va speculatori, cari au acaparat cantităţi mai însemnate de mone­dă in aur. Urcarea aceasta exagerată a va­lorei aurului,­­ care coincide cu introducerea taxei vamale de ex­port plătibilă în aur, p este efectul grabei de a vinde a acelor speculatori de grîne, cari nu au avut răbdarea să aștepte ca taxa vamala, să fie plătită de către cum­părătorul străin. Ințelegînd să realizeze beneficii imediate, speculatorii de la noi țin să achite imediat taxa vamală de export. De aci o adevărată goană după aurul disponibil în piaţă şi, *prin urmare, urcarea în mod fatal a cursului de schimb din partea acelor dintre zarafi, cari deţineau de mai înainte, în vederea unor speculaţiuni eventuale, mome­ntităţi de aur monedă. Iar urcarea valorei aurului, ca car­ea din trecut a valorei ar­­uului, nu e de­cît o urcare pro­­stă în chip artificial, şi care va dea la normal de îndată ce cum­pătorii străini vor începe plata l­atorie in aur şi a taxei vama­­export şi a preţului grinelor prohibite, E o chestie de puţine zile. Fină «moţ, SfWff, eara­fH vor continua speculeze asupra schimbului m­am, reaHsîni­e 2/o beneficiile exagerate, pe cari le­­au încercat provocînd in trecut o criză artificială de argint. Vina, deocamdată, cade de­o po­trivă şi asupra zarafilor, cari fac o speculă nepermisâ, dar şi asu­pra acelor speculatori de grîne prea grăbiţi să realizeze ciştiguri imediate, cari încurajează în goana lor după aur operaţiile de schimb exagerate a zarafilor prea hrăpăreţi. E şi aceasta, încă una din con­secinţele situaţiunilor tulbure, de cari profită ori şi unde speculato­rii de tot felul, cînd împotriva lor nu există sancţiune posibilă imediată. —— - 0X0-------------­ Farmaciştii şi războiul Secole întregi de muncă comună au predat o interdependenţă a sta­telor, care azi, cînd războiul atîta ie vrăjmăşeşte, o dovedeşte pe de­plin. Astfel, viaţa statelor aproape a încetait tocmai din pricină că nu se mai pot face schimburile din­tre naţiuni, şi nu mai pot trece de la o graniţă la alta acele produse fără de cari n’am putea trăi. Şi medicamentele sunt în categoria aceasta. Unei­ state şi-au creiat specialitatea de a produce unele medicamente. Războiul aprind schimbul, viata oamenilor e periclitată, din cauza lipsei tocmai a medicamentului in­dispensabil. Un exemplu dintrio mie. Si un exemplu d© medicament care ar fi putut fi citat chiar și de Moliere, — autorul care nu s-a spe­riat de rolul... purgativelor pe sce­na. E vorba de untul de ricin ce lipseşte din Germania.» De aci a­­nunţuri discrete în marele din uni­vers spre a veni uleiul salvator! Şi ceea ce se întimplă în Germa­nia cu untul de ricin, se întimplă în Franţa cu tinctura de iod, încât asistăm astfel la spectacolul cel mai neaşteptat. După o muncă u­­riaşe care avea de scop stabilirea relaţiilor dintre popoare, şi după c division® a muncei între ele, care zicea ca­ unele să producă un fel de lucruri şi altele altfel, azi răz­boiul a tăiat legăturile, şi atunci s’a simţit că viaţa e o grupare de interese, o reţea de servicii şi » solidaritate economică generală. Ce păcat însă, ei acaastă lecţia de lucruri via» atîta de tirada şi la momente «aad nu poate să fie aplicată! PetroBros O minune a - HHBBBBh* — CAZUL SUB-LOCOTENENTULUI BIMONT — Nu­ntei încape îndoială că în răz­boaiele de azi, se ivesc acte de ero­ism aşa cum numai în antichitate se vedeau. De­oare­ce însă numărul luptăto­rilor este enorm,—cite­va milioane,— era firesc ca chiar în societăţile mo­derne, în cari nivelul eroismului e mai scăzut de­cît la cei mai vechi, să se găsească totuși numeroase exemple de virtute războinică, dem­ne de pus în evidență. Iată, de pildă, cazul într’adevăr extraordinar, al sublocotenentului francez Bimont, povestit în primul articol al lui „Fifraro" de zilele tre­cute.* * * Cînd a izbucnit războiul franco­­gelaten, aghiotantul Bimont era în­­tr’o garnizoană de la graniță spre Germania. Era fericit că putea „să-și facă me­seria” — cum zicea el. In adevăr, era un soldat de carieră, care-și cîș tigase primele galoane în campania din Sahara. Timp de trei luni a luptat în pădu­rea Argonei. Soldaţii îl iubeau şi a­­veau o încredere nemărginită în el, tocmai din pricină că nu ştia ce e frica. Acum e într’un spital, sub-locote­­nent şi a istorisit unui redactor de la Figaro ce i s’a întîmplat. „Germanii instalaseră tranşee la Saint-Hubert, în Argona, şi tot a­­propiindu-se tranşeele franceze de cele germane, au ajuns la vre­o 40 de metri unele de altele. „Obuzele plouau. Erau cam mană, de calibra 220. Oamenii se fereau cît puteau, trîntindu-se la pămînt, dar Bimont, stătea în picioare, tocmai ca să-i încurajeze. In vreme ce obuzele plouau necon­tenit­, germanii săpau un transeu transversal pentru a ataca din flanc pe francezi. Imediat, sub-locotenentul Bimont dădu ordin să se sape doua tranșee perpendiculare pe cele existente si stînd cu oamenii săi la pîndă, aș­teptau atacul. A treia zi germanii au pornit la atac. Ofiţerul mergea în cap: un băiat înalt şi voinic, mai mare ca mine. II culc la pămînt cu um glonţ de revolver şi culc la pămînt şi pe soldatul ce-l însoţea. Dar un al treilea soldat îmi trage un glonţ în cap. N’am simţit aproa­pe nimic: un sgomot în ureche, cu soneria unui telefon... Un caporal, care nu mă părăsea de loc, îmi zise: „Să vă fac un pan­­saiment“. I l-am răspuns: „Nu n’a­m timp“. I Căci vedeam că germanii dau îna­poi, j,n urma morţei ofiţerului lor. Şi trebuia să profităm*“. ! Si sub­ locotantul Bimont, profită cît putu mai bine, de această impre­jurare. Glonţul îi străbătuse toasta deasupra urechei stingi și eșise prin partea dinapoi a capului. Timp de ci­te va minnta Birnout nu­­ simți de cît căldura dîrei de sînge, care se scurgea pe obraz. Și firește, nu s’a ocupat de un amănunt așa de neînsemnat. Trăgea necontenit. Dar fu apucat de o ameţeală. Şezu. Oamenii îl pan «ară în grabă. Apoi pune mîna din nou pe puşcă şi trage. Germanii cad. Din cînd în cînd simţeam că mă duc... Atenei mă aşezam jos, îmi pu­neam capul Intre miini, ti ziceam : «Lăsaţi-mă liniştit cinei minute*. Anai mă sculam şi dădeam ordi­ne. Numai d» cit toată partea a tra­pului mi se îngreuna, şi vorbeam ea erentfi». La urmă, an mai puteam ,«# de «w «Ite or «avta* d«u* . •— Curaj ! Sau : „Ţineţi-vă bine !. — Şi cît ai stat laşa 1, — Mai mult de un ce­as. Eram jplin cu totul de sînge. La fie­care 10­­ minute, cile un soldat îmi făcea un­­nou pansament. Aveam vre­o opt, puse tunul peste altul. Păream un pachet. Dar sîngele curgea necontenit. Bi­­­mont, acum abea mai vedea limpede Mai trăgea încă, cu privirea rătăci­tă, iar limba lui paralizată nu mai putea articula nici­­un cuvînt. Ger­manii priveau de departe enormul cap roşu al acestui ofiţer. Dar, atacul lor nu izbuti ș­i se re­traseră tocmai în clipa cînd Bimont leşină. Soldaţii aduseră o targa. Dar Bi­mont se deşteaptă, pune mîna iar pe o puşcă, și încape să tragă. De data asta soldaţii îl iau cu sila ș i-l pun pe targă.­­ II duc pînă la ambulanţă. Apoi se întorc, plîngînd. H socoteau pierdut. 4 * * » Timp de cîte­va zile Bimont­a •a stat ca mort, în „coma“. I-a­u făcut doctorii trepanaţie, şi doctorii se mirau în fie­care zi că mai trâeşte. încetul cu încetul, însă, încăpăţînîn­du -se să trăiască a început să se fa­că mai bine.­­ Acum, după ce a fost citat în ordi­nul de zi, aşteaptă să se facă sănă­tos, ca să se întoarcă iar în front. Cn asemenea oameni, o ţară e greu de cucerit!., sfîrşeşte ziaristul francez povestirea sa.­­OXO­ SCENE DIN RAZSO'­Mttfivi’iiiiTV DOAMNE DIN BUNA SOCIETATE S­AU ISASCA RĂNIȚII I M OFERIT SA INGR3- PAGINI DIN RĂZBOI 1 document. IN FIE­CARE ZI Bl Un corespondent din Constanţi­­ei asupra Egiptului si acum în nopol ne scrie că unul din rezulta­ perspectivă izgonirea din Europa— tele bombardărei Dardanelelor —­­a trezit, conştiinţa naţională neaşteptat de aliaţi­­ este deştep. In Turcia fie­care isi dă seama tarea, conştiinţei turceşti şi hotărî­ astăzi de ce poate rezerva viitorul rea poporului musulman de-a lup- apropiat. De unde popularitatea ta pe viaţă şi pe moarte pentru partidului războinic era b­un mo­­stâpînirea oraşului de pe ţărmuri­­ment ameninţată — acum ,şi-a refa le Bosforului.­­ Ch­t.D­in ata fcl că tot­ musulmanii văd singura lor scăpare într’un război hotă­rit pentru victorie ori moarte. Elementele armatei, noapte pen­tru noua situaț­iune, au fost scoa­se ; de și micșorată prin această a­­legere, armata otomană s’ar prezin­ta sub un aspect nou, care face speranţa conducătorilor Turciei moderne. Corespondentul ne­ mai scrie că în Capitala Turciei nu se pune te­mei pe ştirile răspîndite în străină­tate asupra succeselor aliaţilor la Dardanele. Strîmtoarea este form­i­dabil întărită şi cercurile militare turceşti afirmă că de forturile sa­le se vor zdrobi ori cite flote. Ea nu poate fi stăpînită fără să se cu­cerească peninsula Galipoli. Ori debarcările sînt foarte anevoiase şi sar putea încerca numai prin gol­ful Sáros. Turcia, însă este pregătită pen­tru acest din urmă atac şi la Bu­­­­laxi va fi o nouă mare cetate in­acel cu statele balcanice, poporul de care s’a. sfărimat fusese surprins da eveniment» n­ ofensiva bulgarilor In războ preocupat de luptele intestine d­es­­t M‘ „*"» 19f*­chise de modificarea constimiiu- * D&m MÎe mM & In războiul cu Italia și în urmă noi, eu s’a putut reculege Pierderile suferite in Europa și Atxtet. — spMlbgxmm­wi&emgfr-1 Sult&aul Mohamed al V-lea Fem­ele - Gum sânt împărţite şi în ce mări evoluiază­­ Intriunul din mimerile noastre trecute am arătat din ce unităţi se compun marinele de războiu ale statelor beligerante din cele două grupe. Tripla Înţelegere şi Dubla a­­lianţă. Dacă adunăm la un loc toate aceste unităţi scăzînd bine înţeles vasele cari urmau să fie lansate la sfîrşitul anului 1914, şi cari nu se ştie precis d­acă au fost lansate sau nu, atunci ajungem la următorul re­zu­ltat: Tripla Intercffere împreună cu Ja­ponia dispune de o putere navală formidabilă compusă din 118 m/nri vase de războiu, Dreadnought-uri şi mari cruci­şetoare cuirasete : 167 crucişătoare, 687 con­trato­rpil­oare şi torpiloare şi 175 sub­marine. Dubla alianţă, (Germania şi Aus­­tro-Ungaria) dispune de 46 mari va­se de războiu, Dreadnough­turi şi imuri crucişăt­oa­re cui­rasate : 46 cru­cişetoare, 251 contratorpiloare şi torpiloare si 36 sub-m­arine. Să vedem acum, cum sunt predis­puse aceste formidabile forţe nava­le şi în ce mări evoluează. In Marea Nordului care este consi­derată ca teatru principal al războ­iului naval, En pi­­t era dispune de ur­mătoarele forţe navale: 60 mari cui rasate şi emerşetoare cuirasate , 85 crueişetoare de oi­l şi uşoare, 250 contra torpiloare şi torpiloare, pre­cum şi 64 submarine. Acestor forţe cît şi forţelor navale ruseşti din Ma­rea Baltică, cari se compun din 4 mari cui rasate, 5 mari crue­işetoare, 34 contra torpiloare şi 8 m­p­ marine Germania opune: 33 mari cuirasate şi crucişetoare cuirasate, 30 crucişă­toare cl. I şi uşoare, 170 contra tor­piloare şi 25 sub-marine. Pe teatrul de operaţiune din Ma­rea Mediterană, operează contra A­­ustriei, numai flota Franţei, care se compune din 21 arteri cui­rasate şi­­mari erueişetoare; 8 erueişetoare cu­irasate ; 90 contra torpiloare şi tor­piloare şi 40 sub­marine. Austro-Un­garia contra căreia este îndreptată această forţă navală, opune urmă­toarele vase de războiu: 11 mari cuirasate şi erueişetoare cuirasate; 6 erueişetoare, 18 contra torpiloare 58 torpiloare mici pentru apărarea coastelor şi 10 sub­raarme. Tot în Marea Mediterană mai ope­rează o parte a flotei de război en­gleză, numită flota Mediteranei şi care se compune din 7 mari emerşe­toare, 8 erueişetoare 17 contra torpi­loare şi 6 submarine. Această flotă unită cu flota de războiu franceză numită de Levant, operează în flota st­rîmtorei Darda­­nelelor şi pe coastele Asiei Mici. Restul vaselor de război ale pute­rilor cari compun Tripla înţelegere precum şi puterea navală a Japoni­ei, operează pe cele­lalte mări de pe suprafaţa globului. Aceste forţe răz­leţe şi cari au de scop urmărirea şi distrugerea atît a vaselor de război cît şi de comerţ ale Germaniei şi Aus­tro-Urcariei, se compun din 21 mari, cuirasate, 62 crueişetoare, 266 contra torpiloare şi 97 submarine. Aceas­tă flotă este răspîndită atît pe dife­rite coaste ale Europei, afară de mă­rile Nordului, Baltică şi Meditera­nă, precum şi pe coastele celorlalte, continente. Flota aceasta, care apar­ţine Triplei înţelegeri şi Japoniei, are de scop de a face curse şi a atât­ea vasele de războiu germane, şi ca­re sunt: vasele exiploatatoare „Bre­men“, „Dresden”, „Kerlske“ „Leip­zig“ „Nürnberg” şi „Emden“, (aces­ta din urmă a fost înecat), precum şi încrucişetoarele cuirasate „Scha­rnhorst“ şi „Gneisenau“ şi încrucişa­toarele „Condor” şi „Cormoran“. De asemenea forţele navale ale Triplei înţelegeri urmăresc ori ce vas apar finind puterilor din Dubla Alianţă fie de războiu fie de comeri. ’ Intr’un număr viitor ne vom o­cu­pa despre forţele navale cari luptă în Marea Neagră, adică de puterile navale ale Rusiei şi Turciei, şi apoi vom arăta după părerile unui speci­al­ist, cum se urmează lupta navali pe toate mările și cari pot fi rezulta­tele probabile ale acestor lupte. C. St. Fest ----------------0X0------------­ REABILITAREA O grijă, care preocupă în mod deo­sebit, pe toţi oameni de bine şi în special pe acei cari se ocup cu ştiin­ţa criminalogiei, este grija de a lup­ta prin toate mijloacele în contra recidivei.­­ Intradevăr, este un fapt constatat­­ că, prin influenţa alcoolismului, cri­­­­minaţii, precum şi cea mai mare­­ parte dintre alienaţii alcoolici, dar fii foarte mare contingent recidivis­­mulu­i: aceasta se confirmă prin da­­­te statistice. Apoi, între recidivism şi manifesta filmele­­psiho,m­orale în funcţiune de alcoolism este o core­laţie evidentă şi ‘apariţia din nou a acestora din urmă, aduce, în majori­tatea cazurilor, repetarea pornirilor criminale. Asupra acestor chestiuni, însă, o încă discuţie între­ crimina­­lişti şi antropologişti, mai ales pen­tru elucidarea chestiunei referitoare la recidivă şi a acelora în legătură cu ea: condamnarea vinovaţilor şi aplicarea pedepsei. In afară de aceasta, faptul că con­damnaţii — in timpul cit îşi fac pe­deapsa— trăiesc in penitenciare la un loc cu toţii, fără a fi izolaţi, con­­tribue, în mare foarte la mărirea per­versităţei multora dintre ei şi la co­ruperea şi a acelora cari, poate, mai I aveau putinţa să devie oameni cum- i secade. Supr­aveg­hier­ea poliţiei după eli­berarea acestor condamnaţi din în­­­­chisoare, unită cu necontenita bănu­ială ce planează asupra lor ori de cite ori i se comite vre-o infracţiune nouă,­­ face ca aceşti indivizi me­reu să fie cercetaţi de poliţie şi me­reu să fie ocăriţi de lume„. Adăugaţi la toate acestea şi lipsa totală a oricărui sprijin material şi, lesne ,o va putea explica de ce libe­raţii din închisori sunt a­şa de uşor tentaţi a face din nou fapte rele şi, fatalmente, devin recidivişti. Din aceste cauze — şi multe­­s­te­le — recidiva a devenit un rău, un mare rău social, o adevărată plagă socială. Pentru remedierea acestui rău social, tarile din occident au luat de mult măsuri serioase, între cari: * suspendarea, pedepsei şi liberarea condiţionată a condamnaţilor, comi­tete pentru apărarea criminalilor a­­duşi în faţa justiţiei, şi în special numeroase, foarte numeroase socie­tăţi de va.trov.ag­m, reabilitarea con­damnaţilor, etc. „Societăţile pentru patronagiul a­­restanţilor in timpul şi după termi­narea ostndei“, au de scop de a face o mare schimbare în bine asupra tuo­r ralului deţinutului în timpul osin­­d«i sî de a­­ ajuta apoi să-şi eîştige axistenţa după liberarea diai închi­soare. Asemenea societăţi !b străină tata s unt foarte numeroase şi, ca e­­jCEmplu, nu voîu cîic de cît Franţa, ear«,' aatualmenta, ar» peste 1300 — ţfttsf trai 9Srte —■ solistăii do pa»« tronagiu, cu un număr colosal de membri, pentru propăşirea căror so­cietăţi şi statul francez, dar mai cu seamă iniţiativa particulară, a con­tribuit şi contribue şi azi foarte mult. 1) . Mijloacele de care se servesc mem­brii acelor societăţi de patronagiu sunt, în primul loc, educaţia deţinu­tului şi, în special, ridicarea moroiu­lui, în scopul de a-i căpăta încrede­rea. Odată încrederea dobindită, res­tul vine de la sine: deţinutul urmea­ză cu bună-voinţă sfaturile protec­­torilor săi, cari, avînd un program bine chibzuit— începe, apoi, a-i­nt­rat­a calea dreaptă a vieţei şi a-i la îndemn la muncă. In acest scop ii se pun deţinuţilor la dispoziţie şcoli practice, ateliere de lucru, anume înfiinţate în penitenciare, precum şi maeştrii destoinici­ şi bine voitori, cari ii deprind a lucra, munca fiind un­­agent moralizator. Şi, astfel, cu vorbă bliidă şi în­demn la muncă rodnică, se cultivă, se ridică moralul defi­mtului, care, încetul cu încetul, începe a se simţi şi el altfel, a căpăta încredere în si­ne, văzînd că nu toată lumea’­ des­­preţuieşte şi că se mai găseşte cine­va care-i vrea binele». El îndepăr­tează, astfel, tot mai mult, pornirii g­rele, pentru a urma sfatul binefăcă­torului său şi, în sfîrşit, se hotă­răşte a urma calea dreaptă a mun­­teei şi a cinstei, aşteptînd cu încre­dere ziua cînd şi el va f­i liber pen­tru a-şi cîştiga în mod onest exis­tenţa. Precum vedem, in ţările din occi­dent, în ziua cină deţinutul işi tenni­nă pedeapsa, el reintră în societate cu moralul înălţat cu o educaţie a­ voinţei şi cu o meserie bine deprin­să, — el este, deci, bine înarmat pen­tru a intra din nou în viaţa socia­lă. Toţii?’, societăţile de patronagiu nu­ părăsesc, ei’şi­­ continuă rollul lor de protectoare şi în gfara de în­chisori.* In triade­văr, societăţile de patro­­nagiu din occident ştiu mai din nainte data cînd va fi pus în liber­tate un deţinut şi au grijă ca ime­diat ce e liber să fie transportat şi plasat într’o altă localitate, întrait mediu, în alt oraş decit acel al locu­lui de origină a celui liberal, unde, potrivit meseriei ce a deprins în în­chisoare, i se dă de lucru, fără a se divulga nimic din antecendentele lui, pentru a nu-şi croia o situaţie grea şi umilitoare faţă de ceilalţi lucră­­tori. I se menţine însă supraveghe­rea şi protecţia sorietfii«i de patro­naj, de care liberatul acum are ma multă nevoie ca oricând «i anume pînă cînd încep« a se lua de mus­că, în mijlocul noului mediu social, unde se familiarizează şi rămîne a­­poi mai departe.­După câţiva ani Şi cînd dovada că a devenit om cinstit ai folositor coveteţei 40 in fi- CONDAMNAŢILOR­ ­ CE SE FACE IN STRĂINĂTATE.-UN EXEM­PLU DE INVITAT ŞI LA NOI — XBZ.&ClUL NAVAL CHESTIUNI SOCIALE

Next