Viitorul, aprilie 1915 (Anul 8, nr. 2561-2590)
1915-04-01 / nr. 2561
Anul al oplelaa tio- 2861 BANI rr ■iWSW*****..abonamente in terîl.............. un an 18 Lei.....................Roase Inni 9 Lei in ttrIinKtnte__un an 86 Lei.......................Feag» Inni 18 Lei Abonamentele incep la I $1 15 ale flectiei Inni REDACTIA STRADA ACADEMIEI No 19 Intrarea prin pasac. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/20 ADMINISTRATIA CALEA VICTORIEI No. Intrare sî prin Academiei TELEFON 22/38 miercuri 1 Aprilie 1918 ANUNCIURI COMERCIALE 59 Lina corp 7 pe o coloană in pagina III......................50 bani 17 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV..................... 30 bani Inserții şi reclame pagina III linia...............................2 Lei BANI SITUAȚIA Când se va seri istoria războiului mondial, paginele care vor vorbi de laptele din Carpaţii galițieni vor fi cele mai înroşite de slogs. Aceste lupte au fost date In condiţiile ceie mai grele ce se pot închipui. O iarnă aspră, ca viscole, geruri şi troepe de zăpadă, venise par’că Înadins să Ingrepeze operaţiunile cari se desfăşurau pe cel mai accidentat teren. Adevărate hecatombe acoperă azi piscurile şi văile Carpaţilor Galiţiei orientale. In fiecare râpă zac sute da morţi şi tributul cel mai dureros l’a dat armata rusă care a trebuit să escaladeze munţii In Împrejurări cari amintesc asaltul colinei de 208 metri dat de Japonezi la Port-Arthur. Numai o armată imensă ca a Rusiei a putut Înregistra atâtea pierderi fără să se resimtă. Azi Ruşii işi continuă atacurile sub ploaia de gloanţe a Austro-Germanilor. Luptele din Carpaţi şi din Besktzi puteau fi o cursă Întinsă Ruşilor. Se atribueiol Hindenborg planul de a fi voit sâ-l Înfunde pe Ruşi ca Intr o capcană lăsându-1 Iutii să pătrundă adine şl cu uşurinţă In trecătorile Carpaţilor. Dar comandamentul austro-legal s’a opus acestei strategii din motive morale şl politice. Astfel se întâmplă azi că Ruşii Işi dispută terenul pas cu pas şi cu valuri de singe vărsate fără cruţare. Şi pe frontul de Vest luptele sunt extrem de slngeroase, fiel e vădit ca Francezii se prezintă In condiţii de ofensivă mult mai bune ca la Inceputul războiului, succesul lor In regiunea cetăţel Verdun e neîndoios. Se importă pildurile pe cari le-au suferit, când e ştiut că şl Germanii au plătit tot cu atâtea pierderi succesele lor ? Se observă cu oarecare nedumerire inacţiunea armatei engleze In raza ei de operaţiuni. Marea ofensivă engleză ampontată de lordul Kitchener pentru Începutul primavere! nu se desemnează Încă. ____ POLITICA ECONOMICA şi capitalurile străine — UN RĂSPUNS NECESAR — ■ Din întreaga noastră presă un singur ziar s’a găsit care — chiar în situaţiunea din prezent, —■ să ia o apărare cel puţin indirectă capitalurilor străine din Romă- Joia. Relevînd un articol al nostru, în care făceam o apropiere între situaţiunea capitalurilor străine în Italia şi la noi, ziarul „Adevărul“" vede în aceasta numai un sistem al partidului liberal de „a rupe cîte-o săgeată împotriva capilurilor străine, cel mai adesea chiar fără nici un prilej“. Regretăm că „Adevărul“ e pina într’atîta, de miop încît să nu vadă, — chiar în plină lumină a evenimentelor de astăzi, — cît de hotărîtor de important este ca un Stat SĂ POATĂ TRĂI ECONOMICESTE NUMAI PRIN EL ÎNSUŞI. Aceasta am voit să dovedim noi, — şi am dovedit-o de sigur, — inspirîndu-ne şi din învăţămintele situaţiunei generale din prezent şi din pilda aşa de elocventă a Italiei, unde sunt abia 550 milioane capital străin la o populaţiune de peste 34 de milioane, pe cînd noi la o populaţiune de 7 milioane avem numai în petrol 400 milioane capital străin faţă de abia 25 milioane capital românesc. Dar „Adevărul“ ţinînd cu orice preţ să prezinte acţiunea capitalurilor străine la noi intri o lumină mai puţin alarmantă pentru economia noastră naţională, — de altfel simpatia „Adevărului“ pentru capitalurile străine nu ne surprinde, — invoacă mărturia procesului economic normal, care se produce în orice ţară şi care face ca venirea capitalurilor străine să se restrîngă pe măsură ce capitalul propriu se formează. Tocmai aceasta, vrem şi noi, — şi desigur că nu e şi dorinţa „Adevărului“, — ca această restrîngere a capitalurilor străine să se producă cît mai repede ca să putem trăi cu o oră mai înainte numai prin noi singuri. Deocamdată, însă, raportul dintre capitalurile străine şi cele naţionale nu e de natură tocmai liniştitoare, aşa încît să inspire ziarului d-lui Miile lipsa de îngrijorare pe care o manifestă. —■ iar dacă pina acum economia noastră naţională nu e cu totul la discreţia capitalurilor străine, faptul se datoreşte, — şi o afirmăm aceasta fără nici un spirit de polemică, — politicei economice naţionale a partidului liberal şi sforţărilor acestui partid ca să pună neîncetat în valoare capitalul românesc. Fără această, politică economică naţională şi fără aceste sforţări, raportul dintre acţiunea capitalurrilor străine şi capitalurile româneşti ar fi fost de sigur şi mai alarmantă din cauza prea multor partizani, pe cari capitalurile străine au ştiut să-i cîştige la, noi. Avem în aceastădirecţie pilde destul de recente, cari fac dovada că, fără caracterul naţional pe care partidul liberal l-a dat politicei noastre economice şi fără lupta aprigă pe care a dus-o împotriva tentativelor de înstrăinare a avereinaţionale, astăzi am fi fost cu totul la discreţia capitalurilor străine, îşi poate orice reprezintă care ar fi fost situaţiunea noastră din prezent, într’un asemenea caz şi mai ales în împrejurările speciale prin cari trecem . chiar dacă am relevat deunăzi, cum o facem şi azi, chestiunea capitalurilor străine la noi am fost şi suntem călăuziţi de dorinţa ca să facem să apară, în lumina mare a împrejurărilor de azi, pentru cei încă nelămuriţi şi neconvinşi, importanţa preponderenţei capitalului naţional intri un stat care verea să trăiască prin el însuşi. Noi suntem dintre aceia, cari socotesc că trebue să ne inspirăm din pildele altora, cînd ele sunt bune, — şi pilda Italiei e elocventă, — după cum credem că e necesar să profităm de împrejurări, ca să tragem învăţăminte folositoare şi din propria noastră experienţă şi din aceia a altora.O,xo ISTE pictorii şi Cadrilaterul Amatorii de pictură de la noi, aduceau acum cîţiva ani acuzaţiunea, nu tocmai lipsită de temeri, căpictorii noştri, se inspiră mai mult din orizonturi străine ; mai degrabă se impresionează de ruinele, de aspectele, de peisajele, de tipurile din occident, decît de acele forme ale naturei care, româneşti fiind, sunt mai aproape decît oricare altele de sufletul nostru Această acuzaţiune a slăbit azi din puterea ei, deoacece — cum dovedeşte interesanta expoziţiune a „Tinerimei Artistice“ din acest an — mulţi din artiştii noştri şi-au luat ca model de inspiraţie şi de reproducere colţuri din natura romînească şi tipuri de la noi. Dar ceea ce merită o deosebită atent hiîte este faptul că teritoriul dobrogean, alipit de pămîntul Roanîniei, de unde nu trebue nici odăiţă să fie deslipit, teritoriul cadrilatorului a procurat artiştilor noştri, cele mai interesante modele de pictură. Şi pe pînză, marea albastră alăturată de pămîntul alb, de geamiile vechi, de potecile siimcoase, produce un efect impresionant. In pictura noastră Balcicul şi Eorene, coasta de argint şi stradele strimte ale balcanicelor state din cadrilater, constitue tot atâtea minunate visănni artistice. Dacă acest nou teritoriu ne-a folosit economiseşte şi milităreşte, trebue să relevăm şi utilitatea lui artistică, deoarece nici o parte din ţara noastră nu a trezit mai multe simpatii artistice decit noua cucerire alipită de trunchiul României mari, Petronius. CETĂŢILE AUSTRIflCE Vedere din Cracovia ' $ ' .y Vwv ■’* 5 £' ? * ,' :*! - '· j'' ” •' • , ' ·. ••!:•• ^ w ....V x :-V . ;%•!• • y • Piaţa şi primăria din Cracoviat unul din cele mai înfloritoare oraşe ale Austriei şi o cetate formidabilă ÎNAINTE DE RAZBOIU Germania comercială și industrială. UN ECONOMIST FRANCEZ EXPLICA IN AMfiNUNT CAUZELE MAREI DESVOLTARI COMERCIALE Sl INDUSTRIALE A GERMANIEI IN ULTIMELE DECENII secretul unei prosperități * ....* ——■— Economistul francez Georges Aubert, în ultima sa lucrare scoasă cu două luni înainte de războiu, — şi în care propovăduia pacea între Franfla şi Germania, •— examinează într’un capitol cauzele extra ordinareî desvoltări comerciale şi industriale ale Germaniei. In primul rînd economistul francez constată cît de răspândită e în Germania educaţiunea comercială. Germanul e îndreptat spre afacerile comerciale încă din cea mai fragedă copilărie. Afară de clasele cari transmit tradiţiunile lor urmaşilor, şi afară de cariera militară, marea mrassă a populaţiunei e comerciantă. Mai cu strania la şcoală, copilul primeşte o educaţie specială, în care greaca şi latina e înlocuită cu limbile vii ; lecţiunie practice, studiile prin imagine sau chiar la faţa locului, sunt foarte răspândite. La 15 ani copilul începe să înveţe contabilitatea, apoi intră la 16 ani ca practicant, stau „ucenic“ la un comerciant din oraş, unde face practică trei ani fără leafă. Incepînd cu cele mai mici lucrări de birou, copiind scrisori, etc., el învaţă astfel de la început meseria de comerciant. Economia care conduce viaţa germană este prin ea însăşi o excelentă şcoală pentru comerţ. Apoi educaţia religioasă şi civică, duse amindouă paralel cu educaţia comercială, întăresc judecata tânărului, care devine serios, chibzuit, conştiincios şi cinstit. * Germania nu e o ţară agricolă. Din potrivă însă, totul e combinat pentru a înlesnit întreprinderile industriale. Mine de fier şi de cărbuni bogate, o admirabilă reţea de mijloace de transport, fluvii, canaluri şi drumuri de fier, — iată marile bogăţii ale Germaniei. Ele au creat atelierul şi uzina, au făcut să se nască lucrătorul şi fabricantul.O populaţiune industrială s’a fonnat încetul cu încetul împrejurul centrelor mari, — populaţie activă, înstărită şi productivă. Totuşi sporul mare al populaţiunei a făcut să se, nască un curent de emigrare. Se socoteşte la cîteva milioane numărul germanilor emigraţi. In lumea întreagă Germanii au cucerit un loc de primul ordin : pretutindeni au instalat compioane, magazine cari progresează foarte bine. Pentru a le conduce, ei au geranţi de primul ordin, formaţi în marile case comerciale din Hamburg şi Brema. Dar Germanii mai au şi un talent de a-şi crea debuşeuri, de a fabrica produsele lor după gustul clienţilor, vînd marfa pe credit şi creează mereu noutăţi, zice economistul francez. Nu ajunge să fabrici un articol oarecare trebue să-l şi vinzi Germanii cunosc minunat meşteşugul de a creia debuşenii, cu o stăruinţă şi statornicie demne de laudă. „Voiajorii“ lor sunt activi, inteligenţi şi stârnitori: dacă-i dai afară pe uşe, intră pe fereastră... întrebuinţează totdeauna limba ţărei în care sunt, sunt veseli şi politicoşi. „Voiaj oral“ german inundă lumea şi duce cu sine probe de mărfuri, „eşantilloiane“ întotdeauna admirabil prezentate. El găseşte în fiecare ţară un reprezentant general al casei sale, care e în contact permanent cu comerţul ţărei, şi-l poate informa asupra punctelor folositoare de ştiut. Apoi industriaşii ştiu să fabrice produsele care li se cer, conform nevoilor clientelei lor. E o mare superioritate asupra francezilor şi a englezilor, zice economistul francez. Germanii sunt foarte largi în ceea ce priveşte creditul, se informează cu grije de moralitatea şi de situaţiunea clientului lor, dar nu se lipsesc niciodată de o afacere din cauza unui credit prea lung. In mod obicinuit dau un credit de şase luni şi pentru ţări ca Rusia şi Orient, iac credit pe 0 luni sau de un an chiar. In Siberia dau marfa pe un credit de 18 luni. Bineînţeles marfa e încărcată cu dobînda respectivă. Germanii iau un număr enorm de brevete de invenţie, mai multe de cîte cele cari se iau de Franţa şi Anglia la un loc. Ei creează fără încetare noutăţi în toate genurile şi pentru toate articolele. Desigur nu toate sumt bune, din 100 de creaţiuni 90 nu sunt bune şi dispar, dar rămîn zece cari devin un noi articol uzual. Pe lingă aceste toate calităţi, Germanii produc o marfă industrială foarte ieftină, se mulţumesc cu un beneficiu minim, şi fabrică în general articole de calitate mijlocie. Iată secretul prosperitate comerciale şi industriale al Germaniei, examinat de un economist francez care regretă că nu poate găsi aceleaşi calităţi la propria sa viară.______________ Deschiderea expoziţiei „Tinerimea artistică SUS. MM. LL. Regele şi Regina sosesc la expoziţie. AA. LL. Principesele Elisabeta şi Maria însoţesc pe Suverani. JOS: După solemnitatea inaugurărei A. S. Principele Carol de Romînia şi A. S. Principesa Maria, cu d-na de onoare Irina Procopiu plecând de la expoziție. Ne-am ocupat de multe ori despre cauzele mortalităţei mari a copiilor în special a celor de la ţară. Cauzele acestea, după cum aau arătat din cele constate de oameni de ştiinţă, sînt multe şi adiatei: starea de mizerie în care trăeşte populaţia rurală, ignoranţa şi intunerecul ei o domnesc la sate, precum şi atâtea alte pricini de ordin economic, cultural şi sanitar. In această privinţă a apărut o nouă lucrare asupra mortalităţei copiilor, datorită d-lui dr. Ioan M. Dinceriu, medic primar al spitalului de copii „Cuza Vodă“ din Ruginoasa. Este un studiu medico-social foarte important, în care se cercetează cu deamănuntul toate cauzele acestei stări primejdioase de lucruri, care merită să atragă serioasa atenţiune a tuturor bărbaţilor de seamă ai ţarei. Cele expuse în acest studiu de către d. dr. Dinescu sînt un strigăt de durere care trebue să găsească 11 n puternic răsunet în inima oricărui Român şi bun patriot. * S’au făcut pînă acum multe cercetări şi studii asupra mortalităţei copiilor. Medicii, oamenii de ştiinţă şi statisticianii şi-au spus de mult cuvîntul lor cu privire la această chestiune care este sirius legată de viitorul neamului. „ Din statisticile făcute rezultă că trei tara,IU01 “ fiecare an liU.000 copii de la naştere pînă la virsta de 15 ani. Aşadar, mai bine de 60 la sută din cei născuţi nu ajung cetăţeni ai patriei, ci ai morţi. Dacă moartea face un adevărat dezastru în primul an dela naşterea pruncilor, furia ei nu dispare, ci numai se micşorează la celelalte vîrste ale copiilor. „ In adevăr, statistica ne arată că in fiecare an mor între 60—70.000 copii pînă la virata de un an; 28—30.000^ copii dela 2—3 ani; 14—15 mii copii dela 6—15 ani. La o sută de morţi de toate vîrstele, aproape 32 sunt copii pînă la un an iar peste 17 sunt copii dela 2—5 ani. Ceea Ce însemnează că jumătate din numărul morţilor de toate vârstele, dintr’un an, sunt numai copii pînă la virsta de cinci ani ! Ravagiile mari printre copiii pînă la vîrsta de 7 ani le fac epide-convulsivă, desiatorie, etc. — mala-« dii de care se îmbolnăvesc pină la 40.000 copii pe an. Cauzele acestei mari mortalităţi a copiilor sînt multe. In jwimul rînd trebue puse mizeria fiziologică a părinţiior, sărăcia în care terăescignoranţa mamei de a-şi creşte copilul şi lipsa unei îngrijiri suficiente în primii ani după maştere. * ' In afară însă de cauzde care provoacă marea mortalitate a copiilor, mai sînt atîtea alte boli c ume decimează populaţia adultă a tăreii . Aşa, de pildă, se internează cita zece mii de bolnavi de sifilis pe fiecare an în spitale. Sunt 1625 pausana infectate de această urîtă și primejdioasă boală, cu aproape 14.000 bolnavi. Cea mai infectată este Moldova, cu aproape cinci la mia de locuitori sifilitici, Oltenia cu 4 luni la mie și Muntenia cu una la mie. De tuberculoză sunt o sută mii de ofticoși, din cari mor 25.000 anual. Pelagra face de asemenea foarte multe victime. In anul 1913 se flau în toată tara vre-o 450.000 pelagroși. Azi de sigur că numărul lor a ajuns la jumătate milion. Ceea ca este foarte trist, e că mi s’a făcut nici un progres în coanba* * * ■ lerea acestei teribile boli. Paludismul, boală isvorîtă din rîuri, gîrle, mlaştini, anotimpuri ploioase, atît de prielnice la înmulţirea ţînţarilor cari dau boala, face şi el destule victime. In fiecare an se internează în spitale pînă la opt mii bolnavi de friguri şi se împarte chinină la 3.400.000 bolnavi. Dacă am aduna toţi bolnavii daţi de statistica maladiilor ,numărata mai sus, spune d. dr. Dinescu am găsi 3.750.000 bolnavi adică jumătate din populaţia ţărei! Aceasta însemnează că cel puţin jumătate din căsătorii se contractează între bolnavi . Autorul dă apoi numeroase sfaturi, prin importanta sa lucrare, cu an ar trebui să se ferească lumea de asemenea boale şi cum ar trebui să alerge, la prima ocazie, la concursul medicului. Studiul de care ne ocupăm sfirşeşte cu marea reformă melico-socială, cerută de creşterea ştiinţifică a copiilor, arătând toate îmbunătăţirile de ordin general şi special ca ar trebui făcute. Oi. N. C. Un studiu metilod-social SLABESTE NEAMUL! * In fiecare an mor alte 170.000 copii DISCUTIUNI INTERESANTE Artele decorative aplicate la noi •4 ' ' r — Trebue să se dea o direcţiune sănătoasă dezvoltăreî artelor decorative romîneşti, înainte de-a fi compromise de străinii speculatori — Cele ce voi spune aci, sunt în strânsă legătură, cu cele ce am spus în No. din 13 Martie al „Viitorului“, asupra Artelor Decorative. Nu ştiu cum s’ar spune mai bine, pentru a pune în lumină, importanţa acestui lucru, din punct de vedere al interesului naţional. E un lucru cunoscut de toţi, că simţul pentru frumos şi pentru podoabă e înăscut în om. De la popoarele cele mai vechi şi pînă azi, o bună parte din activitatea omenească s’a cheltuit în acest scop. Clădiri monumentale la care au conlucrat arhitectura, sculptura şi pictura, înfrumuseţarea interiorului locuinţei, unde intră în rol artele decorative, pînă şi împodobirea omului prin arta bijuteriei, toate aceste reprezintă secole de muncă răsfrîngînd şirul evolutiv al imaginaţiei şi gustului omenesc. Neapărat că manifestarea lor se schimbă, cu timpul şi progresul. De exemplu industria ferului care a luat aşa mare desvoltare, tinzînd a înlocui, din ce în ce mai mult piatra va adauga un capital nou la arhitectură. Aci însă nu mă voi ocupa decit de artele decorative aplicate. , Aceste arte — numite într’o vreme şi „artele minore“ — erau foarte apreciate în evul mediu. Ele cuprind — după cum am mai spus — vitrailuri, miniatură pe porţelan, dantele, modelatul pielei, ceramica etc. Cu timpul înmulținduse fabricele care le imitau aceste industrii artistice au început a fi depreciate, deoarece imitațiile fabricate erau pentru toate pungile. Fabricele în acelaiș timp prin imitațiile lor, le-au vulgarizat, le-au internaționalizat, și ceia ce era odinioară specialitatea şi mîndria unei localităţi a ajuns prin fabricaţiune să fie de toate ţările. Se fabrică imitaţii de Gobelin de Aubuisson. Tablouri celebre se reproduc în cromolitografii. Fotografia colorată pe porţelan e miniatura de odinioară, dantelele sunt imitate şi aşa mai departe. Atâta s’a produs că s’a depreciat. Şi atunci, faţă de lupta economică, înverşunată de azi, trebuia o renovare. Renovare potrivită trebuinţelor şi gustului rafinat de azi. Această renaştere a artelor decorative se face de vre-o 30 ani încoace. După cum spune Couyba în „L’Art et la Democrație“, „On a compris et on comprend de plus en plus, oue ces efforts, pui contribuent à l’émbelissement du cadre de notre vie sociale et intime, répondent mieux oue tous Ies autres aux besoins de notre société moderne“. Fiecare tară vrea însă atât din interes, cît şi din mândrie naţională se ocupe un loc de frunte pe piaţa mondială. De aceea pretutindeni , Franţa, Anglia, Germania, Italia cedesfăşoară o deosebită activitate, prin cursuri şi concursuri, ca să se dea pregătirea necesară artistică aviierilor South Hesington Museum din Englitera cel mai bogat muzeu de artă decorativă, are săli de lucru, pe care le pune la dispoziţia luvrierilor pentru educaţiunea artis- tică. Nu ştiu dacă românul e născut poet, — după cum se zice — un lu- ' cru însă e cert, că e succeptibil de artă şi frumos. Altfel nu se păstrau la el isvoarele artei noastre naţionimile. Cuiul roşi în foc, cu care împodobeşte ţăranul cafele şi alte obiecte de lemn, ce este decât pirogravură primitivă. Cu folii cunoaştem varietatea broderiilor sabacelor, ouăle împestriţate de Paşti. Numai bună voinţă să fie, şi de la un popor aşa bine înzestrat, s’ar obţine rezultate admirabile. Dar mai intâiu de toate, trebue făcută educaţiunea artistică a uvrierului. Altfel se produc lucruri fără sens, sfădite cu arta. La manufactura de Gobeline, din Paris, sunt două cursuri de desemn, unul elementar, altul superior. Nici un elev nu este admis în atelierele de ţesut, înainte să fi urmat cel puţin un an cursul de desemn elementar. Cursul superior îl face paralel cu tesutul. Cursurile de desemn constă din: descini după antice, flori, model viu, composiţie, natură moartă şi copii după Gobelin«. Toate astea se fac în mod alternativ. La manufactura de Beauvais elevii ţesători, sunt ţinuţi să urmeze cursul de desemn pînă la vîrsta de 25 ani. Prin atelierele de leşul din ţara, nu ştiu dacă un sfert — din cele ce lucrează — ştiu să fie un creion în mină. Insist asupra acestui lucru, cat fiind foarte important. La noi lipseşte pregătirea necesară personalului Juvrier — uneori şi celui ce dirigo —*te unde se apucă direcţiuni greşite1, cite odată. Nepricepîndu-se valoarea integrală artistică a unui lucru, se fac imitaţiuni, fără folos şi fără scop. Spre exemplu: Covoarele numitei persiane. Covoare per subne făcute di»‘ Romînia. Portocali cultivaţi pe câmpia Bărăganului! Concurenţa orieiw talitev nu o i s’o facem noi. Cine doreşte să le cumpere nu le ia din atelierele româneşti. Cel mult în preţuri pot rivaliza cu originalele. Imitaţia niciodată nu va fi la înălţimea originalului. Orientalii au lînat lor specială au felul lor de a o colora, dar în afară de aceste consideraţiuni de ordine materială —au coloritul şi deseoriul datorite imaginaţiunei lor proprii. Astea mui se pot imitai. Produsul unui popor în materie de artă, este suma totală a imaginatinnei, a priceperei, a genialită raaei.