Viitorul, aprilie 1915 (Anul 8, nr. 2561-2590)

1915-04-01 / nr. 2561

Anul al oplelaa tio- 2861 BANI rr ■iWSW*****..a­bonamente in terîl.............. un an 18 Lei.....................Roase Inni 9 Lei in ttrIinKtnte__un an 86 Lei.......................Feag» Inni 18 Lei Abonamentele incep la I $1 15 ale fle­ctiei Inni REDACTIA STRADA ACADEMIEI No 19 Intrarea prin pasac. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/20 ADMINISTRATIA CALEA VICTORIEI No. Intrare sî prin Academiei TELEFON 22/38 miercuri 1 Aprilie 1918 ANUNCIURI COMERCIALE 59 Lin­a corp 7 pe o coloană in pagina III......................50 bani 17 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV..................... 30 bani Inserții şi reclame pagina III linia...............................2 Lei BANI SITUAȚIA Când se va seri istoria războiului mondial, paginele care vor vorbi de laptele din Carpaţii galițieni vor fi cele mai în­roşite de slogs. Aceste lupte au fost date In condiţiile ceie mai grele ce se pot închipui. O iarnă aspră, ca viscole, geruri şi troepe de zăpadă, venise par’că Înadins să Ingrepeze operaţiunile cari se desfăşurau pe cel mai accidentat teren. Adevărate hecatombe acoperă azi piscurile şi văile Carpaţi­­lor Galiţiei orientale. In fie­care râpă zac sute da morţi şi tributul cel mai dureros l’a dat armata rusă care a trebuit să escaladeze munţii In Împrejurări cari amintesc asaltul colinei de 208 metri dat de Japonezi la Port-Arthur. Numai o armată imensă ca a Rusiei a putut Înregistra atâtea pierderi fără să se resimtă. Azi Ruşii işi continuă atacurile sub ploaia de gloanţe a Austro-Germanilor. Luptele din Carpaţi şi din Besktzi puteau fi o cursă Întinsă Ruşilor. Se atribueiol Hinden­­borg planul de a fi voit sâ-l Înfunde pe Ruşi ca Intr o cap­­cană lăsându-1 Iutii să pătrundă adine şl cu uşurinţă In trecătorile Carpaţilor. Dar comandamentul austro-legal s’a opus acestei strategii din motive morale şl politice. Astfel se întâmplă azi că Ruşii Işi dispută terenul pas cu pas şi cu valuri de singe vărsate fără cruţare. Şi pe frontul de Vest luptele sunt extrem de slngeroase, fiel e vădit ca Francezii se prezintă In condiţii de ofensivă mult mai bune ca la Inceputul războiului, succesul lor In regiunea cetăţel Verdun e neîndoios. Se importă pildurile pe cari le-au suferit, când e ştiut că şl Germanii au plătit tot cu atâtea pierderi succesele lor ? Se observă cu oare­care nedumerire inacţiunea armatei engleze In raza ei de operaţiuni. Marea ofensivă engleză am­pontată de lordul Kitchener pentru Începutul primavere! nu se desemnează Încă. ____ POLITICA ECONOMICA şi capitalurile străine — UN RĂSPUNS NECESAR — ■ Din întreaga noastră presă un singur ziar s’a găsit care — chiar în situaţiunea din prezent, —■ să ia o apărare cel puţin indirectă­­ capitalurilor străine din Romă- J­oia. Relevînd un articol al nostru, în care făceam o apropiere între si­­tuaţiunea capitalurilor străine în Italia şi la noi, ziarul „Adevărul“" vede în aceasta numai un sistem al partidului liberal de „a rupe cîte-o săgeată împotriva capi­­lurilor străine, cel mai adesea chiar fără nici un prilej“. Regretăm că „Adevărul“ e pi­na într’atîta, de miop în­cît să nu vadă, — chiar în plină lumină a evenimentelor de astăzi, — cît de hotărîtor de important este ca un Stat SĂ POATĂ TRĂI ECO­NOM­IC­E­ST­E NUMAI PRIN EL ÎNSUŞI. Aceasta am voit să dovedim noi, — şi am dovedit-o de si­gur, — inspirîndu-ne şi din învă­ţămintele situaţiunei generale din prezent şi din pilda aşa de eloc­ventă a Italiei, unde sunt abia 550 milioane capital străin la o popu­­laţiune de peste 34 de milioane, pe cînd noi la o populaţiune de 7 milioane avem numai în petrol 400 milioane capital străin faţă de abia 25 milioane capital româ­nesc. Dar „Adevărul“ ţinînd cu ori­ce preţ să prezinte acţiunea ca­pitalurilor străine la noi intri o lum­ină mai puţin alarmantă pen­­tru economia noastră naţională, — de altfel simpatia „Adevăru­lui“ pentru capitalurile străine nu ne surprinde, —­ invoacă măr­turia procesului economic nor­mal, care se produce în orice ţa­ră şi care face ca venirea capita­lurilor străine să se restrîngă pe măsură ce capitalul propriu se form­ează. Tocmai aceasta, vrem şi noi, — şi desigur că nu e şi dorinţa „A­­devărului“, — ca această restrîn­­gere a capitalurilor străine să se producă cît mai repede ca să pu­tem trăi cu o oră mai înainte nu­mai prin noi singuri. Deocamdată, însă, raportul dintre capitalurile străine şi cele naţionale­ nu e de natură tocmai liniştitoare, aşa în­cît să inspire ziarului d-lui Miile lipsa de în­grijorare pe care o manifestă. —■ iar dacă pina acum economia noastră naţională nu e cu totul la discreţia capitalurilor străine, faptul se datoreşte, — şi o afir­măm aceasta fără nici un spirit de polemică, — politicei economi­ce naţionale a partidului liberal şi sforţărilor acestui partid ca să pună neîncetat în valoare capita­lul românesc. Fără această, politică economi­că naţională şi fără aceste sfor­ţări, raportul dintre acţiunea ca­­pitalurr­ilor străine şi capitalurile româneşti ar fi fost de sigur şi mai alarmantă din cauza prea multor partizani, pe cari capita­lurile străine au ştiut să-i cîştige la, noi. Avem în această­­direcţie pilde destul de recente, cari fac dovada că, fără caracterul naţio­nal pe care partidul liberal l-a dat politicei noastre economice şi fără lupta aprigă pe care a dus-o împotriva tentativelor de înstrăinare a averei­­naţionale, as­tăzi am fi fost cu totul la discre­ţia capitalurilor străine, îşi poate orice reprezintă care ar fi­ fost situaţiunea noastră din prezent, într’un asemenea caz şi mai ales în împrejurările specia­le prin cari trecem . ch­iar dacă am relevat deunăzi, cum o facem şi azi, chestiunea capitalurilor străine la noi am fost şi suntem călăuziţi de dorinţa ca să facem să apară, în lumina mare a îm­prejurărilor de azi, pentru cei în­că nelămuriţi şi neconvinşi, im­portanţa preponderenţei capita­lului naţional intri un stat care verea să trăiască prin el însuşi. Noi suntem dintre aceia, cari socotesc că trebue să ne inspirăm din pildele altora, cînd ele sunt bune, — şi pilda Italiei e eloc­ventă, — după cum credem că e necesar să profităm de împreju­rări, ca să tragem învăţăminte folositoare şi din propria noastră experienţă şi din aceia a altora.­­O,xo­ ISTE pictorii şi Cadrilaterul Amatorii de pictură de la noi, a­­duceau acum cîţi­va ani acuzaţiu­­nea, nu tocmai lipsită de tem­eri, că­­pictorii noştri, se inspiră mai mult­­ din orizonturi străine ; mai de­gra­bă se impresionează de ruinele, de aspectele, de peisajele, de tipurile din occident, de­cît de acele forme ale naturei care, româneşti fiind, sunt mai aproape de­cît ori­care al­tele de sufletul nostru Această acuzaţiune a slăbit azi din puterea ei, de­oace­ce — cum do­vedeşte interesanta expoziţ­iune a­ „Tinerimei Artistice“ din acest an — m­ulţi din artiştii noştri şi-au luat ca model de inspiraţie şi de reproducere colţuri d­in natura romînească şi tipuri de la noi. Dar ceea­ ce merită o deosebită a­­tent hiîte este faptul că teritoriul do­brogean, alipit de pămîntul Roanîni­­ei, de unde nu trebue nici odăiţă să fie deslipit, teritoriul cad­rilatoru­lui a procurat artiştilor noştri, cele mai interesante modele de pictură. Şi pe pînză, marea albastră alătura­tă de pămîntul alb, de geamiile vechi, de potecile siimcoase, produce un efect impresionant. In pictura noastră Balcicul şi Eorene, coasta de argint şi stradele strimte ale bal­canicelor state din cadrilater­, cons­­titue tot atâtea minunate visănni artistice. Dacă acest nou teritoriu ne-a folosit economiseşte şi milită­­reşte, trebue să relevăm şi utilitatea lui artistică, de­oare­ce nici o parte din ţara­ noastră nu a trezit mai multe simpatii artistice de­cit noua cucerire alipită de trunchiul Româ­­niei mari, Petronius. CETĂŢILE AUSTRIflCE Vedere din Cracovia ' $ ' .y Vwv ■’* 5 £' ? * ,' :*! - '· j'' ” •' • , ' ·. ••!:•• ^ w ....V x :-V . ;%•!• • y • Piaţa şi primăria din Cracoviat unul din cele mai înfloritoare oraşe ale Austriei şi o cetate formidabilă ÎNAINTE DE RAZBOIU Germania comercială și industrială. UN ECONOMIST FRANCEZ EXPLICA IN AMfiNUNT CAUZELE MAREI DESVOL­­TARI COMERCIALE Sl INDUSTRIALE A GERMANIEI IN ULTIMELE DECENII secretul unei prosperități * ....* ——■— Economistul francez Georges Aubert, în ultima sa lucrare scoa­să cu două luni înainte de războiu, — şi în care propovăduia pacea între Franfla şi Germania­, •— e­­xaminează într’un capitol cauzele extra­ ordinareî desvoltări comer­ciale şi industriale ale Germaniei. In primul rînd economistul fran­cez constată cît de răspândită e în Germania educaţiunea comercială. Germanul e îndreptat spre afa­cerile comerciale încă din cea mai fragedă copilărie. Afară de clase­le cari transmit tradiţiunile lor urmaşilor, şi afară de cariera mi­litară, marea mrassă a populaţiu­­nei e comerciantă. Mai cu strania la şcoală, copi­lul primeşte o educaţie specială, în care greaca şi latina e înlocui­tă cu limbile vii ; lecţiunie prac­tice, studiile prin imagine sau chiar la faţa locului, sunt foarte răspândite. La 15 ani copilul începe să în­veţe contabilitatea, apoi intră la 16 ani ca practicant, stau „ucenic“ la un comerciant din oraş, unde face practică trei ani fără leafă. Incepînd cu cele mai mici lu­crări de birou, copiind scrisori, etc., el învaţă astfel de la început meseria de comerciant. Economia care conduce viaţa germană este prin ea însăşi o ex­celentă şcoală pentru comerţ. A­­poi educaţia religioasă şi civică, duse am­indouă paralel cu educa­ţia comercială, întăresc judecata tânărului, care devine­ serios, chib­zuit, conştiincios şi cinstit. * Germania nu e o ţară agricolă. Din potrivă însă, totul e combinat pentru a înlesnit întreprinderile industriale. Mine de fier şi de cărbuni bo­gate, o admirabilă reţea de mij­loace de transport, fluvii, canalu­­ri şi drumuri de fier, — iată marile bogăţii ale Germaniei. Ele au creat atelierul şi uzina, au făcut să se nască lucrătorul şi fabrican­tul.O populaţiune industrială s’a fonna­t încetul cu încetul împre­jurul centrelor mari, — populaţie activă, înstărită şi productivă. Totuşi sporul mare al populaţi­­unei a făcut să se, nască un curent de emigrare. Se socoteşte la cîteva milioane numărul germanilor e­­migraţi. In lumea întreagă Germanii au cucerit un loc de primul ordin : pretutindeni au instalat comp­ioa­ne, magazine cari progresează foarte bine. Pentru a le conduce, ei au geranţi de primul ordin, for­maţi în marile case comerciale din Hamburg şi Brema. Dar Germanii mai au şi un ta­lent de a-şi crea debuşeuri, de a fabrica produsele lor după gustul clienţilor, vînd marfa pe credit şi creează mereu noutăţi­, zice econo­mistul francez. Nu ajunge să fabrici un­ articol oare­care­­ trebue să-l şi vinzi Germanii cunosc minunat meşte­şugul de a creia debuşenii, cu o stăruinţă şi statornicie demne de laudă. „Voiajorii“ lor sunt activi, in­teligenţi şi stârnitori: dacă-i dai afară pe uşe, intră pe fereastră... întrebuinţează totdeauna limba ţărei în care sunt, sunt veseli şi politicoşi. „Voiaj oral“ german inundă lu­mea şi duce cu sine probe de măr­furi, „eşantilloiane“ în­totdeauna admirabil prezentate. El găseşte în fiecare ţară un reprezentant ge­neral al casei sale, care e în con­tact permanent cu comerţul ţărei, şi-l poate informa asupra puncte­lor folositoare de ştiut. Apoi industriaşii ştiu să fabri­ce produsele care li se cer, con­form nevoilor clientelei lor. E o mare superioritate asupra france­zilor şi a englezilor, zice econo­mistul francez. Germanii sunt foarte largi în ceea ce priveşte creditul, se in­formează cu grije de moralitatea şi de situaţiunea clientului lor, dar nu se lipsesc nici­odată de o afa­cere din cauza unui credit prea lung. In mod obicinuit dau un credit de şase luni şi pentru ţări ca Ru­sia şi Orient, iac credit pe 0 luni sau de un an chiar. In Siberia dau marfa pe un credit de 18 luni. Bi­ne­înţeles marfa e încărcată cu dobînda respectivă. Germanii iau un număr enorm de brevete de invenţie, mai multe de cîte cele cari se iau de Franţa şi Anglia la un loc. Ei creează fă­ră încetare noutăţi în toate ge­nurile şi pentru toate articolele. De­sigur nu toate sum­t bune, din 100 de creaţiuni 90 nu sunt bune şi dispar­, dar rămîn zece cari de­vin un no­i articol uzual. Pe lingă aceste toate calităţi, Germanii produc o marfă indus­trială foarte ieftină, se mulţumesc cu un beneficiu minim, şi fabrică în general articole de calitate mij­locie. Iată secretul prosperitate­ co­merciale şi industriale al Germa­niei, examinat de un­­ economist francez care regretă că nu poate găsi aceleaşi calităţi la propria sa viară.______________ Deschiderea expoziţiei „Tinerimea artistică SUS. MM. LL. Regele şi Regina sosesc la expoziţie. AA. LL. Principesele Elisabeta şi Maria însoţesc pe Suverani. JOS: După solemnitatea inaugurărei A. S. Prin­cipele Carol de Romînia şi A. S. Principesa Maria, cu d-na de onoare Irina Procopiu plecând de la expoziție. Ne-am ocupat de multe ori despre cauzele mortalităţei mari a copiilor în special a celor de la ţară. Cauzele acestea, după cum aau arătat din cele constate de oameni de ştiinţă, sînt multe şi adiatei: starea de mi­zerie în care trăeşte populaţia ru­rală, ignoranţa şi intunerecul ei o domnesc la sate, precu­m şi atâtea alte pricini de ordin economic, cul­tural şi sanitar. In acea­stă privinţă a apărut o nouă lucrare asupra mortalităţei copiilor, datorită d-lui dr. Ioan M. Din­ceriu, medic primar al spitalu­lui de copii „Cuza Vodă“ din Ru­­ginoasa. Este un studiu medico-so­­cial foarte important, în care se cer­cetează cu deamănuntul toate cau­zele acestei stări primejdioase de lucruri, care merită să atragă seri­oasa atenţiune a tuturor bărbaţilor de seamă ai ţarei. Cele expuse în acest studiu de că­tre d. dr. Dinescu s­înt un strigăt de durere care trebue să găsească 11 n puternic răsunet în inima ori­cărui Român şi bun patriot. * S’au făcut pînă acum multe cer­­cetări şi studii asupra mortalităţei copiilor. Medicii, oamenii de ştiin­ţă şi statisticianii şi-au spus de mult cuvîntul lor cu privire la a­­ceastă chestiune care este sirius le­gată de viitorul neamului. „ Din statisticile făcute rezultă că trei ta­ra,IU01 “­ fiecare an liU.000 copii de la naştere pînă la virsta de 15 ani. Aşa­dar, mai bine de 60 la sută din cei născuţi nu a­­jung cetăţeni ai patriei, ci ai mor­­ţi. Dacă moartea face un adevărat dezastru în primul an dela naşterea pruncilor, furia ei nu dispare, ci nu­mai se micşorează la celelalte vîr­­ste ale copiilor. „ In adevăr, statistica ne arată că in fiecare an mor între 60—70.000 copii pînă la virata de un an; 28—30.000^ copii dela 2—3 ani; 14—15 mii copii dela 6—15 ani. La o sută de morţi de toate vîr­­stele, aproape 32 sunt copii pînă la un an iar peste 17 sunt copii dela 2—5 ani. Ceea Ce însemnează că ju­mătate d­in numărul morţilor de toa­te vârstele, dintr’un an, sunt numai copii pînă la virsta de cinci ani ! Ravagiile mari printre copiii pî­nă la vîrsta de 7 ani le fac epide-convulsivă, desiatorie, etc. — mala-« dii de care se îmbolnăvesc pină la 40.000 copii pe an. Cauzele acestei mari mortalităţi a copiilor sînt multe. In jwim­ul rînd trebue puse mizeria fiziologi­că a părinţii­or, sărăcia în care teră­­esc­­ignoranţa mam­ei de a-şi creşte copilul şi lipsa unei îngrijiri sufi­ciente în primii ani după maştere. * ' In afară însă de cauzde care pro­voacă marea mortalitate a copiilor, mai sînt atîtea alte boli c ume deci­mează populaţia adultă a tărei­­i . Aşa, de pildă, se internează cita zece mii de bolnavi de sifilis pe fie­care an în spitale. Sunt 1625 pausana infectate de această urîtă și primej­dioasă boală, cu aproape 14.000 bol­navi. Cea mai infectată este Mol­dova, cu aproape cinci la mia de locuitori sifilitici, Oltenia cu 4 luni la mie și Muntenia cu una la mie.­­ De tuberculoză sunt o sută mii de ofticoși, din cari mor 25.000 anual. Pelagra face de asemenea foarte multe victime. In anul 1913 se flau în toată tara vre-o 450.000 pe­­lagroși. Azi de sigur că numărul lor a ajuns la jumătate milion. Ceea ca este foarte trist, e că mi s’a făcut nici un progres în coanba* * * ■ lerea acestei teribile boli. Paludismul, boală isvorîtă din rîuri, gîrle, mlaştini, anotimpuri­­ ploioase, atît de prielnice la înmul­ţirea ţînţarilor cari dau boala, face şi el destule victime. In fiecare an se internează în spitale pînă la opt mii bolnavi de friguri şi se împar­te chinină la 3.400.000 bolnavi. Dacă am aduna toţi bolnavii daţi de statistica maladiilor ,numărata mai­ sus, spune d. dr. Dinescu am găsi 3.750.000 bolnavi adică jumă­tate din populaţia ţărei! Aceasta însemnează că cel puţin jumătate din căsătorii se contractează între bolnavi . Autorul dă apoi numeroase sfa­turi, prin importanta sa lucrare, cu an ar trebui să se ferească lumea de asemenea boale şi cum ar trebui să alerge, la prima ocazie,­ la con­cursul medicului. Studiul de care ne ocupăm sfir­­şeşte cu marea reformă melico-so­­cială, cerută de creşterea ştiinţifică a copiilor, arătând toate îmbunătă­ţirile de ordin general şi sp­ecial ca ar trebui făcute. Oi­. N. C. Un studiu metilod-social SLABESTE NEAMUL! * In fie­care an mor alte 170.000 copii DISCUTIUNI INTERESANTE Artele decorative aplicate la noi •4 ' ' r — Trebue să se dea o direcţiune sănătoasă dezvoltăreî artelor decorative romîneşti, înainte de-a fi compromise de străinii speculatori — Cele ce voi spune aci, sunt în strânsă legătură, cu cele ce am spus în No. din 13 Martie al „Viitorului“, asupra Artelor Decorative. Nu ştiu cum s’ar spune mai bine, pentru a pune în lumină, importanţa aces­tui lucru, din punct de vedere al in­teresului naţional. E un lucru cunoscut de toţi, că simţul pentru frumos şi pentru po­doabă e înăscut în om. De la po­poarele cele mai vechi şi pînă azi, o bună parte din activitatea ome­nească s’a cheltuit în acest scop. Clă­diri monumentale la care au conlu­crat arhitectura, sculptura şi pic­tura, înfrumuseţarea interiorului lo­cuinţei, unde intră în rol artele de­corative, pînă şi împodobirea omu­lui prin arta bijuteriei, toate aceste reprezintă secole de muncă răsfrîn­­gînd şirul evolutiv al imaginaţiei şi gustului omenesc. Neapărat că manifestarea lor se schimbă, cu timpul şi progresul. De exemplu in­dustria ferului care a luat aşa mare desvoltare, tinzînd a înlocui, din ce în ce mai mult piatra va adauga un capital nou la arhitectură. Aci însă nu mă voi ocupa decit de artele decorative aplicate. , Aceste arte — numite într’o vre­me şi „artele minore“ — erau foarte apreciate în evul mediu. Ele cuprind — după cum am mai spus — vitrailuri, miniatură pe por­ţelan, dantele, modelatul pielei, ce­ramica etc. Cu timpul înmulțindu­­se fabricele care le imitau aceste industrii artistice au început a fi depreciate, de­oare­ce imitațiile fa­bricate erau pentru toate pungile. Fabricele în acelaiș timp prin imi­tațiile lor, le-au vulgarizat, le-au internaționalizat, și ceia ce era odi­nioară specialitatea şi mîndria unei localităţi a ajuns prin fabricaţiune să fie de toate ţările. Se fabrică imi­taţii de Gobelin de Aubuisson. Ta­blouri celebre se reproduc în cromo­­litografii. Fotografia colorată pe por­ţelan e miniatura de odinioară, dan­telele sunt imitate şi aşa mai departe. Atâta s’a produs că s’a depreciat. Şi atunci, faţă de lupta economică, în­verşunată de azi, trebuia o renovare. Renovare potrivită trebuinţelor şi gustului rafinat de azi. Această re­naştere a artelor decorative se face de vre-o 30 ani încoace. După cum spune Couyba în „L’Art et la De­mocrație“, „On a compris et on com­­­prend de plus en plus, oue ces ef­forts, pui contribuent à l’émbelisse­­ment du cadre de notre vie sociale et intime, répondent mieux oue tous Ies autres aux besoins de notre so­­ciété moderne“. Fiecare tară vrea însă atât din in­teres, cît şi din mândrie naţională se ocupe un loc de frunte pe piaţa mondială. De aceea pretutindeni , Franţa, Anglia, Germania, Italia ce­­desfăşoară o deosebită activitate, prin cursuri şi concursuri, ca să se dea pregătirea necesară artistică a­­viierilor South Hesington Museum din Englitera cel mai bogat muzeu de artă decorativă, are săli de lu­­­­cru, pe care le pune la dispoziţia l­uvrierilor pentru educaţiunea artis-­ tică.­­ Nu ştiu dacă românul e născu­t­­ poet, — după cum se zice — un lu-­ ' cru însă e cert, că e succeptibil de artă şi frumos. Altfel nu se păstrau la el isvoarele artei noastre naţion­i­mile. Cuiul roşi­ în foc, cu care îm­podobeşte ţăranul cafele şi alte o­­­biecte de lemn, ce este decât piro­gravură primitivă. Cu folii cunoaş­tem varietatea broderiilor sabacelor, ouăle împestriţate de Paşti. Num­ai bună voinţă să fie, şi de la un popor aşa bine înzestrat, s’ar obţine re­zultate admirabile. Dar mai intâiu de toate, trebue făcută educaţiunea artistică a uvrierului. Altfel se pro­duc lucruri fără sens, sfădite cu arta. La manufactura de Gobeline, din Paris, sunt două cursuri de de­semn, unul elementar, altul supe­rior. Nici un elev nu este admis în atelierele de ţesut, înainte să fi ur­mat cel puţin un an cursul de de­semn elementar. Cursul superior­ îl face paralel cu tesutul. Cursurile­ de desemn constă din: descini după antice, flori, model viu, composiţie, natură moartă şi copii după Gobe­lin«. Toate astea se fac în mod alter­nativ. La manufactura de Beauvais ele­vii ţesători, sunt ţinuţi să urmeze cursul de desemn pînă la vîrsta de 25 ani. Prin atelierele de leşul din ţara, nu ştiu dacă un sfert — din cele ce lucrează — ştiu să fie un creion în mină. Insist asupra acestui lucru, cat fiind foarte important. La noi lipseş­te pregătirea necesară personalului J­uvrier — uneori şi celui ce dirigo —*­­te unde se apucă direcţiuni greşite1, cite odată. Nepricepîndu-se valoarea integrală artistică a unui lucru, se fac imitaţiuni, fără folos şi fără­ scop. Spre exemplu: Covoarele numitei persiane. Covoare per subne făcute di»‘ Romînia. Portocali cultivaţi pe câm­pia Bărăganului! Concurenţa orieiw talitev nu o i s’o facem noi. Cine do­reşte să le cumpere nu le ia din ate­lierele româneşti. Cel mult în pre­ţuri pot rivaliza cu originalele. Imitaţia nici­odată nu va fi la în­ăl­ţim­­ea originalului. Orientalii au lînat lor specială au felul lor de a o colora, dar în afară de aceste consideraţ­iu­ni de ordine materială —­au coloritul şi deseoriul datorite imaginaţiunei lor proprii. Astea mui se pot imitai. Produsul unui popor în materie de artă, este suma totală a imagina­­t­­innei, a priceperei, a genialită raaei.

Next