Viitorul, iulie 1915 (Anul 8, nr. 2652-2682)

1915-07-01 / nr. 2652

Inul BANI a bonamente T» t»1R................. un un 18 Lei...................șease luni 3 Lui în Mi Sinitjuto... un­u n 36 Lei.....................te­ase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .1­15 ale fie­cărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. IS Intrarea unui nassur. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUNCRIRI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina m..................... 50 bani Linia corn 7 pe o coloană în pagina IV................... 30 bani Inserții și reclama pagina III linia................................. 2 Lei 5 BANI TOATIA Din arătările, concordasîs, ate câtor-va mari ziare precum și din asete masări ds natura strict militară, pars a reeși iminența unor mari încăierări pe frontul apuseas, merite sa carm8 lupta de pozițiani si operațiunea de amâ­­nant cari da atâtea leul lui îngerează campi­le Franței sep­tentrionale. Buistrieie de azi din Paris și din Berlin anunța o nouă serie da asemenea operațiuni la nord de Arras, lângă Sanchez,, la Gu­ampagne și în Argonnas. In nici una din aceste regiuni, nu s’a stâns la an Rezultat precis. te semnalat ,­e Insă o operațiune a Francezilor în Vosg!, între Bandesaat și Fontenslle, care s'a terminat ca o loavitare­ pe o distanță de 700 m, pe un front de 600 m. Acest suc­­ces a adus Francezilor vre-o șapte sute de prizonieri, la rîndul lor Germanii anunță respingerea unui atac al Englezilor cari au Încercat să is smulgă o pozițiune de pe Yser precum și reluarea unei tranșee cucerite de Francezi la nord-vest de Beausejour. Pe frontul oriental, acțiunea e, după comunicatele austro­­germar.8, aproape nulă In sectoarele nordice, iar In Ga­­liția și Foguia meridională, situația stagnează. Buletinul rus nu E8­ a sosit încă. De pe frontul meridional, Italienii semnalează respingerea u­nor atacuri austriace în valea Davas și In Garniolia. Viena s?’a comunicat Încă nimic privitor la frontul meridional. — CU PRILEJUL ÎNTRUNIREI DE LA DACIA — T’ JAcțiunea Națională“ și-a dat alaltăieri măsura popularităței, pe care violențele de limbagiu i-a cîș­­tigat-o în rîndurile maselor popu­lare. Întrunirea de la Dacia, cu toate cele șapte semnături din josul „chemărei“ către poporul Capita­lei, a reprezentat chiar pentru op­timismul unora dintre organiza­tori un fiasco, pe care la expli­cat cu prisosință sforțarea d-lui Delavrancea ca să salveze apa­rențele cel puțin printr’um ridicol scandal de stradă. In sala de la Dacia, ca și în fața prefect­urei poliției Capitalei, d. Delavrancea reîntorcedu-se cu ani în urmă, s’a sforțat să dea impetuozităței d-sale un maximum de energie și violență, crezînd că din răscolirea cenușei amintirilor trecutului, va găsi puterea care să reacționeze asupra neputinței pre­zentului. Rezultatul a fost pantru d-sa, în constatarea lipsei efectului urmărit, încă o nouă dezilu­zie din acele cari în anume împrejurări, creiază în jurul unor oameni ca d. Delavrancea o at­mosferă de ușoară melancolie, de care se resimt­, desigur, mai mult ca d-sa spectatorii cari asistă la acest fel de manifestări. Nu știm dacă, stăpînit de ener­varea și violența neputinței, .. Delavramcea a putut sau nu să-și­­ dea seama de elocvența totuși con­vingătoare a golul­ui, pe care opi­nia publică la făcut alaltăeri în jurul întrunirei de la Dacia. Este neîndoios, însă, că un al­tul, — tovarăș ad-hoc de violențe al Trubadurului de altă dată, — a avut și vremea și prilejul să cons­tate, netulburat de obligațiunea unui discurs de rostit, efectul compromițător care la avut pen­tru „Acțiunea Națională“ tovarăș și a „Adevărului“. D. Miile dacă e asistat la întrunirea de Dumi­nică, — și desigur că cinismul­­ d-sale nu la împiedicat nici dela această lipsă de pudoare, — a pu­tut să se convingă, privind în go­lul solei de la Dacia, cum știe să pedepsească opinia publică în­drăzneala cu care-și etalează vio­lențele și apelurile incendiare în coloanele celor două ziare din Să­rindar. De altfel noi am spus-o dela în­ceput, — și ținem să reamintim aceasta, — că tovărășia d-lui Mii­le și a ziarelor d­ sale va croia în­­ junii activitățea ,,Acțiunea națio­nale“ o atmosferă­­ de suspiciune, pe care o legitimează în de-ajuns afacerea „Iha“, santagiul Castelan și tot trecutul de reputațiune atît­­ de dubioasă a ziarului „Adevă­rul“. Opinia publică nu a uitat a­­cuzațiunile de necinste pe care u­­nii dintre cei mai principali fac­tori din „Acțiunea Națională“ le-au adus nu de mult „Adevăru­lui“ și d-lui Miile, alături de care era firesc să scadă astăzi autori­tatea morală a cuvîntului lor. De aceea roadele tovărășiei și a violențelor acestei tovărășii sus­pecte, au trebuit să le culeagă a­­laltă orî împreună. Recunoaștem că pentru unii din „Acțiunea Na­țională“ lecția a fost dureroasă, dar în același timp meritată, ori­cit de mult s’ar încerca să se scu­ze mijloacele prin scopul urmărit. Dar scopul ? S’a divulgat cu imprudență unul dintre membrii „Acțiu­nei Naționale“, pecetluind deschiderea întrunirei de la Da­cia cu strigătul sincer : „VREM GUVERN NATIONAL !“ Nimeni nu s’a îndoit vre­odată și noi cu atît mai puțin. — și așa se explică golul pe care opinia publică îl face în jurul acestor, a­­gitațiuni factice. -o­o­o­o- Lili CÂINELE GENIAL Alăturea de atîția oameni carî n’au decît intuiția melcului, și atî­­tea genii umane, decretate de me­diul israelit Nord au ca degenera­te, figurează la locul de cinste, ge­niu zoologic, cîinele din Mannheim pe care îl studiază cei mai vestiti psihologi și naturaliști ai timpu­lui nostru. Această preocupare e de altfel foarte explicabilă de­oa­re­ce inteligența acestui cîine do­vedește, dacă mai era nevoe de o dovadă în acest sens, că teoria lui Descartes, după care animalele ar fi simple „mașini“ este cu totul greșită. Dar și naturaliștii pare nu au admis opiniile marelui filosof, n’au făcut de­cit să reducă mișcă­rile conștiente ale animalelor la simple acte instinctive. Darwin este propagandistul acestei doctri­ne. Romanes, nu face de­cît să în­­șiruiască acte inteligente, făptuite de animale, dar și acestea sunt în fond instincte mai complicate. Cîi­nele din Mannheim are, însă, ceva mai mult de­cît semenii săi, poate ceva mai mult de­cît unii oameni, adică spontaneitatea. El are putin­ța de a emite o cugetare din pro­priul său domeniu sufletesc. El a­­firmă (prin semne convenționale) că-i place lenea, dar că e nevoit să muncească, afirmă cu curaj senti­mentele sale de amor pentru o to­varășă patrupedă... Cîinele a a­­proape om ! Și într’unele privințe — prin curajul de ași afirma egois­mul — un „supra-om“ de al lui Nietzsche. Dar ar fi, poate, interesant a­ i se cere cîinelui savant să-și dea pă­rerea despre războiul actual, și despre actele de cruzime ce le pro­voacă. E posibil ca el să fie filan­trop, și ca cinismul să fie încă un cuvînt de care ar avea drept să se supere cîinii cînd se aplică oame­nilor cu care ei nu voesc a fi ase­muiți . Petronilla ---------------o o o o--------------­ ARTILERIA GREA fsî­orti­ere germane de 305 mm. formidabilele mașini de război ale căror obuze au o explozie îngrozitoare SITUAȚIA SIRII r Incontestabil că actualul răz­boi nu a făcut să se evidențieze u­­nele laturi slabe ale organismu­lui social, și să pună în lumină probleme etnice și sociale cu deo­sebire de interesante. Și una din acestea este modul cum un stat știe și înțelege a trata pe străinii din năuntrul său. Problema este de­sigur pe cît de interesantă pe atîta de delicată, dat fiind ca tre­fa de a se lua măsuri cari să satis­facă echitatea, filantropia, să nu strice raporturile internaționale, dar în a­celașî timp să se pună la adăpost un stat de amestecul «stră­inilor în năuntrul lui. In Franța, țară în­ care libertă­țile publice sunt evident la apo­geu, s’a emis, mai ales acuma, u­­nele opinii ce tind la o ceva mai redusă generozitate, care tind la un control mai eficace al străini­lor. Unii publiciști afirma astfel că în presă nu ar trebui să fie per­mis accesul străinilor, pe motiv că e o nepotrivire între calitatea de străin, cu aceea de apostol al na­ționalismului... altora ! Dar acestea sunt desiderate. Să vedem juridicește oare este ac­tualmente situația străinilor în Franța. Ei se pot bucura acuma de libertatea al­egerei domiciliu­lui, au capacitatea a-1 schimba, și se bucură întri o largă măsură de drepturile civile și comerciale. Totuși în Franța există legea ex­­pulsărei din 3 Decembrie 1849. Printr’o simplă decizie a minis­trului de interne, orice străin poate fi expulzat­ă la vapeur din Franța. Bacă ne gîndim acuma la cam­pania ce s’a dus la noi de o anu­mită presă contra legei de expul­­sare (o lege de higienă socială!), înțelegem cum la noi unii — pro­babil avocați pro domo — au voit să întrecem în libertăți pe Fran­ța, pe acea țară în care s’au fău­rit „drepturile omului“ și s’a al­cătuit constituția liberala a unei mare părți din Europa ! Dar modul de tratare al străi­nilor depinde într’o largă măsu­ră de raporturile internaționale ce leagă patria lor de patria un­de locuesc. Cînd există tratat de bună înțelegere între anumite state, e clar că cetățenii se vor bucura, în mod reciproc de un tra­tament conform clauzei națiunei celei mai favorizate. „Tratamen­tul cel mai favorabil, spune Char­les Dupuis în ancheta „Les les demains de la guerre“ din „La Revue hebdomadaire“, este acela care a fost stipulat în tratatul franco-elvețian“. Intru­cît privește felul cum a evoluat condiția străinilor în Franța studiul lui Dupuis,, e o bună orientare ! „La sfârșitul vechiului regim, străinii erau puțin numeroși în Franța, ei erau obiectul măsuri­lor de defavoare destul de grave. După rigoarea principiilor juri­dice admise atunci, ei nu puteau lașa sau primi succesiuni. Mai tîrziu ei au căpătat această liber­tate, dar fiind impuși la grele ta­xe succesorale. După Restaurație seceta de ca­pitaluri, și deci nevoia importu­rii lor ,se aiurea, fărea să se în­dulcească rigorile față de străini. După legea din 1889, orice co­pil născut în Franța dintr-un ta­tă străin născut tot acolo, capătă de drept cetățenia franceză. Daca un copil se naște din părinți stră­ini afară din Franța, dar resădă la 21 ani acolo, devine cetățean francez, afară numai dacă nu fa­ce declarația că-și conservă na­ționalitatea după naștere. Intru­cît privește alte măsuri excepționale se citează legea din 1914 care stabilește un imposit de 5 la sută pe cupoanele valorilor mobiliare străine plătibile în Franța. Legea din 15 iulie 1914 care stabilește impositul pe venit, se a­­plică și străinilor domiciiliare în Franța. Ei plătesc impozitul cal­culîndu-se venitul la 7 ori chiria ce o plătesc. In paranteză se poa­te spune că acest impozit e atît de împovărător în­cît mulți stră­ini nu mai aleg Franța ca domi­ciliu. Evident că actualul războiu a creiat o situațiune cu totul excep­țională Germanilor și Austro-un­­garilor. Raporturile de adîncă vrăjmășie de azi vor avea triste consecințe și în viitor. Dar în a­­fără de situația Germanilor și Austriacilor în Franța, e cert că și față de alți străini, și înainte de războiu, Franța a fost prevă­zătoare și­ a luat măsuri de apă­rare națională. La noi, însă, orice măsură de control al străinilor a fost consi­derată de unii ca vexatorie. E o­­cazia a spune că aceștia e’au ară­tat „mai catolici decît Papa“, deși ei nu aparțin religiei catolice ! —|— -----------——0 000--------------­ PROBLEME SOCIALE COMPARAȚIE INTRE ACEASTA SITUAȚIE ȘI CRITICELE NEFUNDATE DE LA NOI m FIE­CARE Z| REGINA BELGIEI Dacă războiul a cerut bărbaților în stare să poarte arma sacrificiul cel mai mare, femeile n’au rămas să guste în liniște la adăpostul zi­dului brațelor de fer, viața de toa­te zilele. Aceleași suferinți au cutremurat sufletele și ale celor cari pleacă și ale celor care rămîn. Părăsind că­­minurile în voia soartei, războini­cii duceau cu ei grija zilei de mîin­ie nu atît pentru ei cît pentru a­­ceia cari rămîneau acasă. Dacă ei ar fi văzut exodul dureros al fe­meilor și copiilor, fără putință de apărare, poate, n’ar fi putut sta ne­clintiți în Unia de foc. Speranța re­­vederii le-a dat puterea bărbăției de pe urmă , uitarea durerilor e­i ei înșiși simțeau.­­Celor de-acasă nu le-a fost dat să poarte lumina speranței­, veșnica gri­je că mîine poate va sosi știrea fatală le-a turburat și clipa de li­niște pe care depărtarea de fron­tul de luptă le-o asigurase. Și te miri cum din miile de pepturi du­rerea n’a scos glas de bocet, întriun voet prelung și grozav, cum jalea noi ,drobii cu totul ființele acelea plăpînds oarî chemau și vor che­ma­ zadarnic numele celor dragi. Înțelegerea marilor clipe ce tră­iesc a fost mai conștientă decît ne așteptam, pildele nobile de de ln­te­resare și înălțare a găsit ecou vi­brator în sufletele acestea încor­date sub povara doliului. Pildele au venit de sus, din ca­sele celor, cari puteam dar n’au vrut sa se ferească de jalea perderei fi­inței scumpe, — de pe lîngă tro­nuri pînă în colibe, moartea a cu­les, fără alegere. Int­re aceste pilde, loc de seamă o­­cupă exemplul reginei Belgiei c­a­re împărtășeșt­e cu poporul său soar­ta pe care vremurile vitregi de azi i-a impus-o. Pentru femeile belgie­ne, regina este o sfîntă și nemăsu­rată e a fost ușurarea sufletească pentru sărmanele pribege, însăși pribegirea augustei suverane. Împărtășind pericolele și priva­țiunile pe cari regalul său soț și le-a impus, regina n’a încetat cu vorba și cu fapta să încurajeze pe cel care nu-i e permis să se descu­rajeze. Zbuciumîndu-și ființa sa plăpîndă, regina caută să pună în serviciul patriei și a poporului toa­tă puterea sa de renunțare și luptă pentru binele obștesc. Asupra-i sînt îndreptate cu ado­­rațiune privirile poporului bel­gian, care va păstra ca veșnică a­­mintire icoana reginei celei mai nefericite dar și cea mai iubită, s­* - Styx. Marcuri 4 Iulie 191S DIN ȚĂRILE BELIGERANTE SCUMPETEA VIEȚEI N HO - CORESPONDENTUL LUI LE TEMPL» LA PETRO­GRAD CONSTATĂ CĂ IN RUSIA VRATA S’A SCUM­PIT EflORIM — Fenomenul scumpirei vietei era general, în toatăl lumea, încă înain­te de izbucnirea conflagrației euro­pene. Războiul a accentuat această scumpire, care de altfel s-a produs și în țările neutrale, ca de pildă la noi. Charles Rivet, cunoscutul corespon­dent al lui „Le Temps” la Petro­grad, trimite ziarului său o cores­pondență asupra acestei chestiuni, din care extragem, ca document, câte­va fapte. Scumpirea vietei în Rusia, zice ziaristul francez, ar putea avea mari consecințe sociale, dar per­turbările economice pe care le prici­­nuiește printre clasele mijlocii și ce­le nevoiașe pot fi oprite imediat prin măsurile pe care guvernul le are în vedere. Cauzele răului pot fi ușor suprimate. In adevăr, scumpirea s’a produs nu numai la mărfurile manufactu­rate, care se importau pînă acuma din Germania, ci chiar la produsele de prima necesitate de cari Rusia o plină, de­oare­ce exportul a fost aproape nul, mai cu seamă în ceea ce­­ privește produsele alimentare. Grnul, untul, ouăle, zahărul cărbu­nii, sunt articole aproape cu ne­putință de găsit în centrele mari. S­e știe cu toate acestea că în Rusia aceste articole sunt în abundență. Cauzele scumpirei articolelor de prima necesitate sunt deci altele decât lipsa lor reală. Ele sunt de natură administrati­vă și deci nu e imposibil a le face să dispară. E vorba mai întîî de un fapt în aparentă foarte mic.­­Pentru a îm­­pedica­ specula, administrația însă a stabilit prețuri maximale pen­tru alimentele de prima necesi­tate. Aceste tarife au fost însă ope­ra administrațiilor locale, ceea ce a făcut ca în diferite orașe ale im­periului taxele­­ să aibă diferențe în­semnate. Negreșit că fabricanții sau comercianții și-au îndreptat mărfurile spre acele orașe unde pro tprile sunt mai remuneratorii, lă­­sînd pe celelalte în suferință. Retrogradul a avut să sufere cu deosebire de această lipsă. A doua cauză a scumpetei vietei e provocată în Rusiip — zice zia­ristul francez, — de lipsa mijloace­lor de transport. Căile ferate nu au vagoane suficiente pentru a a­­sigura circulațiunea economică. Materialul rulant rusesc este des­tul de restrîns și e acuma aproape în întregime absorbit de nevoile e­­norm­e aler războiului. A treia cauză e tot de ordin ad­ministrativ. Nu se știe bine din ca motiv s’a interzis acuma cîte­va luni populați­unei rurale să-ți tran­sporte produsele dintr’un guvernă­­mînt în altul. Astfel în unele gu­­vernăminte este belșug iar în alte­le e mare lipsă, o disproporție enor­mă între cerere și ofertă. Această măsură inexplicabilă, a­­daugă d. Charles Rivet, a făcut pe țăranii din Curlanda să-și pără­sească vitele în mîinile Germanilor fiindu-le interzis de a le trece în Li­vonia sau altă parte. Ultima cauză a scumpirei însfîr­­șit­ e din domeniul financiar: e scă­derea considerabilă a rublei. Astăzi cînd pentru o rublă hîrtie negustorul nu mai primește în stră­inătate, de­cît ceef­ ce i se vindea o­­dinioară pentru ]7­ ț copeici, el se gră­bește să vi­ndă și în amănunt măr­furile cu aceiași diferență de preț. Diferența e însă aplicată și produ­sele rusești, a căror cumpărare în­să nu are de a face cu fluctuația u­­nităței monetare. Din acest complex de cauze, re­zultă o situație grea pentru grosul națiunei, zice ziaristul francez, de­ja încercată de războiu. Am spus că­ e ușor să se îmbunătățească condi­­țiunile anormale ale vieței rusești actuale, și la această operă se con­sacră acuma cu activitate adminis­trația și patrioții. inSTITCIȚII FOLOSITOARE CERCETAȘI! - Intr’un scurt interval instituția a luat un mare avânt - Peste cîteva luni se împlinesc trei ani, de cînd un tînăr entuziast însuflețit de cele mai frumoas sen­timente patriotice, făcu să apară o mică broșură, în care atrăgea a­­tențiunea­— în special directorilor de școli și profesorilor —, asupra admirabilelor rezultate date de or­ganizația Boy-Scouts-tilor în An­glia. D. Gabriel Giurgea, — căci de d-sa este vorba —, care studiase chiar în Anglia organizarea Boy­­Scouts-iilor, semnala toate foloa­sele ce decurg din organizarea a­­cestei înstituțîuni pentru educațiu­­nea fizică și morală a tinerilor ge­­nerațiuni și făcea un apel călduros tuturor, cu dorul de țara și cu gri­ja zilei de mîine, — în special mem­brilor corpului didactic —■, pentru a porni o acțiune care să aibă drept rezultat întemeerea șî la noi a organizărei Boy-Scoute-iilor. La epoca cînd se făcea acest a­­pel, luna Octombrie 1912, organi­zarea Boy-­Scoute-iilor exista încă de mult în maî toate statele euro­pei, în Franța, Germania, Grecia, Ialia și Rusia, țări cari , dîndu-șî seama de importanța instituțiunei, căutase să imite ceea ce cu cîțiva ani în urmă se făcuse în Anglia. Despre chipul organizărei Boy- Scouts-uilor și despre origina în­­ființărei acestei înstituțîuni, pen­tru prima oară, în Anglia, am­ vor­bit în mai multe rânduri în ziarul nostru; despre scopul urmărit el se sintetizează în următoarea lo­zincă: cetățeni sănătoși, morali și cu dragoste de țară. Ce instituțiune >30* putea avea un scop mai nobil și mai frumos de­cît acesta? Să vedem acum­, cum a luat fi­ință la noi Boy-Scouts-u­l, cărora li s-a dat un nume românesc de „Cer­cetași“ — după denumirea de „Ec-1­erori“ dată J Bay-Scoute­rilor din Franța—, și la ce rezultate a a­­juns propaganda pentru întemee­rea acestei admirabile instituțiuni? Apelul d-lui Giurgea făcut în Octombrie 1912, avu un ecou din cele mai fericite, căci un mare nu­măr de persoane din lumea didac­tică și din înalta societate dîndu-șî seama de rezultatele frumoase și folositoare ale unei asemenea or­ganizări, se alăturară mișcărei în­cepute șî peste cîteva luni luă fi­ință prima formațiune de cerce­tași compusă dîntr-un număr din­tre elevii liceului Lazăr din Capi­tală. Imediat apoi luă ființă aso­ciația cercetașilor, iar în fruntea comitetului central fu ales ca pre­ședinte unul dintre cei mai distinși militari pe care îi are țara noastră, d. Colonel adjutant Gr. Berendei, care este sufletul acestei mișcări, iar ca vice­președinți d-ni. Matei Balș magistrat: Al. Florescu fost ministru plenipotențiar și Gabriel Giurgea inițiatorul mișcărei. A. S. Regală Principele Carol azi Principe Moștenîtor al Tronu­lui, întelegînd toată importanța pe care o avea mișcarea începută pen­tru educatiunea fizică și morală a viitorilor cetățeni, pete care va avea să domnească și a viitorilor ostași pe cari va avea să-i comanda într’o zi, se alătură cu tot sufletul mișcărei cercetășești și deveni ast­fel Comandantul Marei Legiuni a Cercetașilor. O dată mișcarea pornită, ea pro­gresă cu o iuțeală vertiginoasă și de unde în Februarie 1913 nu exis­tau de­cît 20 cercetași. — cohorta liceului Lazăr, — azi în numărăm în toată țara peste zece mii de cer­cetași. Aproape nu există oraș în țară care să nu-șî aibă cohorta sa de cercetași și mișcarea a început să se întindă șî la țară căci în mul­te comune rurale au început să se înființeze cohorte de cercetași. • Idealul însă va fi atunci atins cînd toți elevii școalelor, vor fi în­regimentari în organizările de cer­cetași. Pentru a se vedea principiile să­nătoase pe care este organizată a­­ceastă instituțiune, este de ajuns să reproducem cîte­va articole din legea cercetașului, pe care fiecare cercet­aș să leagă prin jurămînt să o respecte. Iată ce spune această lege: Art. 1. — Cercetașul își ține tot­deauna cuvîntul; pentru el cinstea este o nindrie. Art. 111. — Cercetașul este drept el disprețuește minciuna, invidia, răutatea și ura. Art. VI. — Cercetașul nu face nici o deosebire de clasă socială de avere și de credință; el este respec­­tos față de toată lumea și este fra­tele celorlalți cercetași. Art. VII. — Cercetașul este cum­ragios; el este gata să ajute pe ce­lalți aflați in novoe și primejdie caută să fie folositor altora. Art. Vili. — Cercetașul este murt citor și economi el respectă munca și avutul altuia. Art. X. — Cercetașul este curat în gînd, în vorbă și fapte; el se în­grijește de curățenia trupului, de viața igienică dînd sfaturi și aju­toare. Pot să existe principii mai fru­moase, mai sănătoase, pentru edu­cațiunea unui popor 1 r1 Cu ocazia unei solemnități, A. S. R. Principele Moștenitor Coman­dantul ,J Marei Legiuni 9 Cerce­ta­niere­nilor­ 5a, spunea într’o cuvîntere : „Legea cercetașilor nu este fals­­nă numai pentru cercetași, ei pen­­tru ori­ce individ. Cît de fericită ar fi țara noastră cînd fiecare ce­tățean va fi un cercetași“ Intr’un număr viitor vom arăta serviciile imense pe cari le-au ** dus țărei lor, cercetași! # din Fran­ța și Germania, cu ocazia actualu­­lui război. O.­ST. FEST ---------------p 000--------------- -

Next