Viitorul, iulie 1915 (Anul 8, nr. 2652-2682)

1915-07-24 / nr. 2675

Ácul »I optelea EJo. 2675 BANI 5 A­B­O­N­AM­E­N­TE in turn................. nn­a n 18 Lei.................... Sease luni 3 Lei mn îtr S in State__n­ an 26 Lei.......................ccasa luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 ț­ 15 «le fie­cărul luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 1* Intrarea unui nasa­r. Injnbîlîeri* TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 UATIA Ps Întregul front da est. dala Sit au situat aproape de extremul lui da nord și până la Wladimir-Vulynsk si­­tuat la extremul lui de sud, armatele austro-germane sânt în ofensivă. In urma luptelor date în ultimele douăzeci și patru de ore, Roșii au pierdut câteva positiuni la răsărit de Poniewicz, și armatele germane au reușit să treacă linia Wo­­looinski-Luboc. Germanii au mai câștigat teren la Lomza, iar la Varșovia au Înregistrat mici succese. In legatură cu lup­tele de la Varșovia trebuesc pase atacările deligeabilelor ger­mane contra liniilor ferate de la vest de Varșovia. In ceea ce privește luptele de pe restul frontului, avem de notat pe cele dela Ivangorod, s ande după cum anunță an comunicat din Viena, regimentele din Transilvania compuse In majoritate de Români, au silit pe Ruși să se retragă In centura cetății. Lapte s’au dat și dincolo de Cholin, In direc­ția Lenezna. Armatele generalului Mackensen au reușit să o­­cupe acest oraș. El e situat pe drumul de cale ferată ce duce spre Brest-Litovsk și Bielostock. Luptele de pe frontal de vest se rezumă la atacări și contra-atacuri, armate de succese când pentru anul când pentru celați din beligeranți. Mai însemnate sunt succesele pe care de câtva timp te înregistrează Francezii in Vosgi unde au respins atacuri germane și au cucerit tranșee. Un comunicat vienez anunță ca atacurile italiene la Carnia și lângă platoul Palazzo au fost respinse, in Dardanele și Caucaz luptele obicinuite. Agricultorii, Exportul și Administrația C.F.R. — O consfătuire fără propuneri concrete și fără soluții practice serioase — Ministerul lucrărilor publice, răspunzînd cu un comunicat amă­nunțit discuțiunilor și afirmațiu­­nilor făcute în consfătuirea agri­cultorilor dela „Uniunea Centrala a Sindicatelor agricole”, a restabi­lit adevărul și cu privire la posi­bilitățile exportului pe uscat și în ce privește acuzațiunile aduse ad­ministrației căilor noastre fe­rate. In chestiunea specială a expor­tului pe uscat, — la care suntem reduși prin faptul că războiul ne-a închis calea pe Mare, — co­municatul ministerului confirmă în totul punctul de vedere expus în primul nostru articol de orz. Nu vom avea deci de revenit cu o repetire asupra acestei proble­me, a cărei cît mai grabnică și cît mai practică soluționare, în frni­tele posibilităților prezente, a preo­cupat guvernul chiar mai înaint­ea agricultorii să se fi întrunit la Uniunea Sindicatelor. Dar în legătură cu acel comuni­cat și cu discuțiunile din consfă­tuirea de Luni, mai avem de făcut alte observațiuni și constatări. Ele privesc caracterul special, pe care cuvîntările rostite l-a impri­mat unei consfătuiri, în care o­­biectul discuțiunei era firesc să-l formeze numai aceia ce constitue neîndoios adevăratele interese ale agricultorilor noștri mici și mari. Pentru cuvîntul acesta am fi do­rit ca discuțiunile făcute să fi a­vut un caracter de mai multă se­riozitate, din care să rezulte pro­puneri concrete prin cari să se preconizeze, în chip clar și precis soluțiuni practice posibile pentru satisfacerea nevoilor reale ale a­­griculturei noastre, care a aru în adevăr de suferit din cauza în­chiderei căilor normale de export In locul unor asemenea discu­țiuni obiective cu folos pentu toți, nota caracteristică discuțiu­­nilor urmate în consfătuirea de la „Uniune“, a fost reprezintată în­ atacuri personale, prin afirmați­uni neîntemeiate și prin acuza­țiuni la adresa unei administra­țiuni publice, care nu are de­cît vina că este pusă în imposibilita­te — cu toată buna ei voință — să dea imediat satisfacție la toate nevoile agricultorilor exportatori. De altfel singurile cazuri enun­țate în susținerea acuzărilor for­mulate de către unii agricultori ca­ fost imediat anchetate de către Ministerul lucrărilor publice; — comunicatul publicat, le dă o des­­m­ințire categorică, sprijinită pe ide oficiale, cari nu pot fi puse la îndoială de nimeni. "A­tu feci în ce lumină rămîne se­riozitatea Sinet consfătuiri de în­semnătatea celeia ținută la Uniu­nea Sindicatelor, cînd se dovedeș­te oficial că, singurele fapte impu­tate administrației, sunt pure in­­vențiuni de fantezie ziaristică? Ș nu e oare aceasta pentru ori­cine indicțiunea evidentă că, acuză­rile formulate în consfătuire, nu au fost de­cît ecoul denunțurilor, cari se fac cu atîta ușurință în o parte a presei noastre. Chipul acesta de a discuta, în­­tr’o asemenea consfătuire a agri­cultorilor,­pe bază de fapte inexac­te­, coroborat cu lipsa unor pro­puneri concrete tocmai din par­tea celor adunați la consfătuirea de Luni, constitue pentru noi o lipsă de orientare surprinzătoare asupra adevăratelor lor interese, pe care unii păreau chiar să le subordoneze unor calcule politice cu scopuri imediate. -o­o­o­o ■ HOTE Banul bătrânei Am citat în ziarele franceze o scenă care e cu adevărat impre­sionantă : Guvernul francez a făcut un apel la public, ca să depună aurul ce-i are, în schimbul hîrtiilor, numite bonuri pentru apărarea națională. A fost de ajuns aces­t simplu apel pentru ca la ghișeurile Băncei Na­ționale să curgă aurul, strîns cu prețul atîtor munci șî jertfe­­ de buni economici francezi. Printre cei ce luptau ca să a­­jungă la ghișeu era o bătrână, ca­re ținea strîns în mîînî o legătură... In fine ajunse în fața funcționa­rului, desfăcu legătura cea mare le făcu un pachețel, apoi altul din năuntru, apoi iarăși o mîcă legă­tură, pînă ce raza de soare prinsă pe aurul prețios sie i­­... Era un amplu napoleon. Pentru sărmana femee, această monedă de aur la... tot ceea ce avea, era bucu­r­­a eî de femee săracă. Dar ce preț mai poate aver­nica satisfacție personală, cînd Patria e în pericol­? A înțeles acest mare adevăr cu intuiția celor sim­pli, buna bătrînă franceză, dînd ultima ei bucurie pentru salvarea scumpei ei țări! Și cît de mult se scuza sărmane că n’are mai mult! Și cît de mira­­lă a fost cînd i s’a dat „bonul“ de hîrtie! Ce să facă cu el ? Ce ea are bani de vînzare ? Și dafcă a dat tot ceea ce avea ea mai plă­cut, aurul lucitor, la ce îi servește să aibă peticul de hîrtie»! Șî bătrîna cu spinarea încovoia­tă de muncă și sărăcie își făcu ia­răși loc prin mulțime plecând a­casă cu mulțumirea ce-i ilumina fata, de-a fi făcut, ceea ce trebuia să facă. Magnific exemplu de jertfă mo­destă și de sacrificiu­, fără poză de teat­ru­ — 000 £»•• Petronius toTn­illa lifeiÄäs­inner! 24 Iulie 191# ANUNCIURI COMERCIALE IP­ la corp 7 pe o coloană In pagina III..................... 50 bani Liîfia corp 7 pe o coloană în pagina IV..................... 30 bani Inserții și reclame pagina III linia................................2 Lei 5 BANI O serbare a tipografilor Foto ISPAS Ilustrația reprezintă un grup format din membrii soc. Gutemberg care și-a serbat patronul Exportul nostru de mărfuri și în special acela de cereale a avut foarte mult de suferit din cauza actualului războiu european. Nea­junsul acesta mare, datorit ex­clusiv evenimentelor externe, a căutat guvernul pe cât posibil, să-l înlăture, spre binele și folosul general all economiei noastre na­­ționale. In acest scop s’a făcut tot ce a fost cu putință și s’au luat de mai multă vreme cele mai intruse mă­suri. Rău­l însă este foarte greu de înlăturat cu d­esăvîrșire, din cau­za marei cantități de mărfuri ce sunt destinate exportului. Ori ce s’ar face, căile noastre ferate nu pot suporta un export așa de mare și nici nu vor putea îndeplini rolul vapoarelor, prin a­­jutorul cărora se scurg pe apă mii de vagoane pe zi. Totul rămîne deci să se facă ori­ce fel de înlesnire pentru activa­rea exportului pe uscat, singura cale rămasă deschisă traficului nostru și chiar aceasta de multe ori stingherită, desigur nu din vina noastră. Din această cauză mărfurile au rămas în mare parte prin coșare, hambare, docuri și magaziile căi­lor ferate, așa că noua recoltă vi­ne peste cea veche, care așteaptă să-și ia drumul spre țările de con­­sumațiune. Față cu aceasta stare de lu­cruri și față cu reclamațiunile și plângerile producătorilor agricoli, ozi au rămas cu recolta veche ne­­vîndută sau neexportată, era nea­părată mevite să se ia măsuri ur­gente pentru a aduce o cât mai mare înlesnire traficului nostru. In consecință, ministerul lucră­rilor publice s’a gândit la toate mijloacele ce ar putea contribui la sporirea exportului. De astă da­­ă acest export se va putea face pe trei căi: prin liniile ferate ac­tuale, sporind liniile de garaj în rațiunile principale și pe șoselele naționale în legătură cu punctele de graniță. .. „..­ « In primul rând, ministerul lu­crărilor publice a luat măsuri să se construiască Linii de garaj la Predeal, Palanca și Burdujeni, spre a mări capacitatea gărilor și a spori debitul de vagoane care ar putea trece peste graniță. Lu­crările pentru construirea acestor linii de garaj au început de mai multe zile, așa că ele vor fi în cu­­rînd terminate, spre marea mulțu­mire a agricultorilor. Pînă cînd noua recoltă va fi gata de export, toate aceste Linii de garaj vor fi­ date în exploatare. Pe lîngă aceste linii ferate, se vor mai construi linii Decauville între diferite localități și frontie­ră. Și aceste linii au început a se lucra între T.-Jiu-Lainici, Fal­ticeni-Domul Luncei, Fălticeni Bib­ești, Pad­anca-G­himeș și B­u­­cecea-Mihăi­leni. Este ușor de înțeles marea în­lesnire ce se va aduce exportulu nostru cînd toate aceste linii vor fi terminate. Aceasta în ceea ce privește li­niile ferate. In afară în­să de aceste linii, exportul se mai face și pe șoselele naționale care duc la graniță, in­­­diferent de distanța de la care sunt pornite carele cu cereale. In ceea ce privește starea actua­lă a acestor șosele, d. inginer in­­­spector general I. Zonne ne-a a­­firmat, într’o scurtă Convorbire pe care am avut-o deunăzi cu d-sa, că ea este admirabilă. S’au împetruit,1 s’au nivelat și s’au ci­­lim­brat absolut toate șoselele din țară. a j Ceea ce s’a făcut de cîteva luni încoace, cu privire la drumuri, nu s’a făcut în ani de zile de-a nndul. Guvernul a dat cu cea mai mare­ bunăvoință toate sumele necesare pentru îmbunătățirea acestor căi de comunicație. Așa că se poate spune, cu drept cuvînt, că azî avem cele mai ad­mirabile șosele, cum nu s’au vă­­zăut și pomenit nici o dată în țară. Este demn de notat că în aceas­tă stare se află azi nu numai șo­­­­­elele naționale, dar chiar cele ju­­­dețene, vecinale și comunale, așa că pretutindeni s’a muncit din zor pentru construirea și perfecta lor întrețineri Cu liniile Le garaj și Cu­cele Decauville, care se află în curs de lucrare, ca și cu șoselele noastre, traficul pe uscat va putea lua o desvoltare necunoscută pînă acum la noi. Grație acestor căi de comunica­ție, se va putea ajunge la un ex­port zilnic — pe linii ferate și șo­sele — de djaiba pe o mie de va­goane. Va fi­ desigur cel mai mare record pe care l’a atins vreo dată exportul nostru pe aceste căi. Toate aceste măsuri vor putea compensa — măcar în parte — greutatea mare pe care o prici­­nuește agricultorilor oprirea ex­portului pe apă. Chestiunea este însă dacă și ve­cinii noștri vor înlesni trecerea peste graniță a cerealelor, adi­că dacă și ei vor pune la dispoziție vagoanele și casele necesare pen­tru acest export. Aceasta, se înțe­lege, nu depinde de noi. Guvernul și în special minis­terul lucrărilor publice de care depind căile noastre de comunica­ție, a făcut și face tot ce-i stă :n putere, absolut tot, pentru a adu­ce o înlesnire cât mai mare exp­or­­tului. Aceasta, de­sigur, nu o va pu­tea tăgădui nimeni. .Gr. N. O. EXPORTUL NOSTRU TRANSPORTUL CEREALELOR înmulțirea liniilor ferate.­Starea admirabilă a șoselelor ANIVERSAREA — Reflexii asupra împlinirei unui an dela isbucnirea războiului european — Cum trece vremea!... Pd­rcă nici nu-i vin­­a erele că zilele acestea s’a împlinit un an de cînd, dintr’un lucru de nimic aproape, cele mai mari puteri din Europa s’au luat la ceartă și în urmă l­a bătae, exact ca și niște indivizi de proastă condiție, pe care sfîrșitul unei petreceri co­mun­­i, nu le mai poate păstra a­­celeași bune dispoziții dela înce­put. Un an de zile, sau mai bine zis iifrei sute ș­ase zeci și cinci de zile de cînd telegraful s bírnia­ amenin­țător de la Vi­en­a la Belgrad dînd de știre micului popor de pe ma­lul drept al Dunărei că Monarhia de Habsburg îl face direct răs­punzător de gestul m Păltui­t al sic­bului de la Sarajevo, de gloanțele căruia sucombasia arhiducele Frantz Ferdinand și soția sa. Cee-a urmat, mai târziu se știe. Evenimentele s-au precipitat ca și o adevărată cădere de apă. O ploaie torențială n’ar fi făcut ma­i multe ravagii în parcul unui castel de veacuri ca a­cest război general aproape în cel mai bă­trân și mai civilizat continent al planetei noastre. De la Viena, telegraful a sbîr­­m­it la Petersburg — azi Petro­grad — do trei la Berlin, apoi la Paris și în urmă la Londra. Mai rămînea Constantinopolu­l și Ro­ma. Primul a intrat în joc după patru luni, iar A, doua după nouă luni și astăzi dacă privești actua­la hartă a Europei, te cutremuri de groază cînd vezi că dansul mor­ței a coprins mai bine de tirei sfer­turi din ea și că restul popoarelor care încearcă să-și păstreze cal­mul par condamnate să moară su­focate de nebunia ce se deslănție tot mai furioasă dealungul fron­tierelor țărilor neutre. Peste cîteva zi­li i se va împlini un am de cînd primul foc de pușcă a fost­ tras cu intenția adevărată ca cel tare să încalce pămîntul ce­lui mai slab. Amîndouă aoriste are aniversări însă, nu fac de­cît una și aceiași dată tristă, înroșită de singe și cernită de doliul atîtor familii­ care își plîng mortal scumpi, din oasele cărora se va îngrășa pămîntul de cultură al generațiilor viitoare. Care va fi însă moștenirea pe care cei de azi o vor hărăzi celor de mâine ?... De sigur că nu voi face aluzie la acele hărți așa zise ale Europei de mii­me pe care cei interesați Ie împart aproape gratis celor naivi și pa care se poate observa cea mai bogată fantezie a geografilor improvizat! de evenimentele zilei. Nu voi spune nici că Germania va­ lua nordul Franței pină la Ca­­lais, nici că F­ran­ța se va întinde r­înă la Rin. Nu voi spune de ase­menea nici ca Rusia va tăia din Germania, Prusia orientală și din Austria Galiț­ia, nici că Germania va anexa Polonia și provinciile Baltice. Voi spune însă că moște­nirea celor de mâine­­­r fi demnă de lafortul înaintașilor lor și că această moștenire va fi obținută cu sacrificiile, nu ale unui an de război pe care îl prăznuim astăzi, ci cine știe dacă nu cu ac­ieași jertfe cu care istoria ne-a obici­nuit pe vremea războaelor d­e șap­te, de trei­zeci sau de o sută de ani. Iată clar cum aniversa­rea de azî pare o?va în miniatură fa­xă cu eforturile năpraznice pe ca­re ș­apte mari pope­­e europene le cheltuiesc pentru o victorie tre­cătoare. Că victoria finală nu s’a desem­nat încă, e lucru natural. E foarte probabil însă că aceiași nesigu­ranță să mai dăinuiască și de azi înainte și alte nouă aniversări ro­­ș­ii să îmbogățească pagina isto­riei de mâine care va aminti vii­torime­ evenimentele de azi. •---------------o o o o-------------— Koh-y-nQQjr Intre generalii cari au plătit cu viața actele lor de bravură este și Merland Ponty, marele general al Africei occidentale franceze, un o­­fițer care a lăsat în urmă o orga­nizație ce în veci îi va pomeni nu­mele. Merland Ponty a fost creatorul armatei negre franceze și i-a fost dat să vadă trupele organizate pe cîmpile aride ale Africei luptînd pentru apărai­ea Patriei In fruntea lor, generalul a cău­tat să le dea un rol precumpănitor și a reușit să cîștige admirația to­varășilor. Intr’adevăr, trupele ne­gre s’au dovedit admirabile mașini umane de războiu și curajul lor în­născut le-a permis să facă acte de bravură cari au înscris în nenu­mărate­ rîmfurî numele regimente­lor coloniale în ordinul de zi pe ar­mată. Dacă unei armate se cere să fie conștientă de scopul urmărit de conducători atunci cînd este tri­misă să apere cinstea și pămîntul Patriei, nu mai puțin în anumite împrejurări armatele mercenare pot hotărî clipa victoriei prin acte de curaj fanatic. Rolul acesta îl joa­că trupele negre cari nu cunosc în­­frînarea atunci cînd ordinul de a­­tac a pornit de pe buzele coman­dantului. Educația lor este specia­­lă, tocmai în vederea scopului pe care comandanții francezi — stră­ini de pămîntul soldaților acestora colorați — îl urmăresc. Generalul Merland-Ponty a ur­mărit de-aproape aplicarea și roa­dele educațiunei pe care el cel din­tîi a încercat s-o aplice la trupele speciale d­e negri și a pregătit su­fletul generațiilor de soldați ast­fel că Franța se poate azî­răziua cu speranță în aceste trupe. Ascultători și credincioși, solda­ții negri adoră pe ofițerii lor fran­cezi de la cari au un tratament pă­rintesc — tratament ce formează baza unui întreg regulament mili­tar întocmit de generalul Ponty. Franța îi va fi pentru aceasta veșnic recunoscătoare marelui ge­neral Merland-Ponty care a adus pe altarul Patriei însăși jertfa per­soanei sale în serviciul credincios și devotat al națiunei sale.­ ­000-Styx. IN FIE­CARE ZI Creatorul trupelor negre 0 ȘCOALA MEDIE INDUSTRIALA — Răspuns la câte-va întrebări — Intr’unul din numerile trecute, reamintind dispozitiunea din tes­tamentul Răposatului Mare Rege al Romînie și Carol I, care a lăsat un legat d­e trei milioa­ne lei, cu care să se însemneze o școală me­die industrială, după modelul ce­lei similare din München, am dat în cîteva rânduri chipul de orga­nizare și de funcționare al aicelei școli. Tot at­unci am arătat și mo­tivele, cari l-au încemunat pe regre­tatul Suveran, de­­ a se gîndi la o asemenea fundațiune, un mai mare progres industrial pentru țara pe care a iubit-o atîta și pes­te care­­ a domnit, cu atîta înțelep­ciune aproape o jumătate de se­col-In urma celor publicate de noi, am primit la redacție un mare­ nu­măr de scrisori prin cari, ni se cer relații mai complecte asupra­ or­­ga­i­zărei și funcționărei acestei școli, iar alții își dau părerile lor, cum ar trebui să funcționeze și să fie organizată această școală, pentru a corespunde mai mult ne­voilor. Așa de pildă,­­ unii din­tre acești corespondenți ocazio­nali, își dau cu părerea că acea­stă școală, ar trebui să fie un fel de anexă superioară, a școalelor de altile și meserii, — existente ac­tualmente una la Iași iar alta la București, — alții emit părerea ca în această școală să se pri­mească numai me­seri­ași sau lu­crători industriali, în sfârșit o se­rie de păreri diferite. Tuturor celor cari emit diferite păreri și cari cred că după păre­rea lor, școala ar fi mai folositoa­re, le răspundem prin următoare­le, cari vor pune capăt ori­căror discuțiuni: Răposatul Suveran a spus în testamentul Său, clar și categoric: DORESC O ȘCOALA MEDIE INDUSTRIALA EXACT DUPĂ FELUL SCO­ALEI SIMI­LARE DIN MÜNCHEN. Prin urmare, cînd această școa­lă se­ va înființa, ea nu va putea fi organizată de­cât așa cum a do­rit-o fondatorul ei. Este necesar la noi în țară o școală așa cum a întrevăzut-o De­functul Suveran? De­sigur că dori, și imediat vom ar­ăta motivele. Mai înainte de ori­ce, trebue eă se știe un lucru: Regele Carol nu a dorit să fundeze o instituțiune culturală, care să form­­­ze mese­riași sau lucrători industrii !T, —. pentru aceștia sunt școalele de meserii atît cele inferioare cît și cele superioare, — Regretatul Su­veran a vroit să înceraceze o in­­stituțiune c­are să creeze conducătă­tori industriali, ingineri cari să concure la interne­er­ea și prospe­­rarea unei industrii naționale so­lide. Avem astăzi în țară vre-o in­­­stituțiune care să preeai r­semenea elemente? Nu. La noi nu există da­cît două instituțiuni culturale tehnice superioare: Școala națio­nală de poduri și șosele, cart­ere­­ază numai ingineri de poduri și construcțiuni și Școala­ superioară de arhitectură, care crează numai arhitecți. La nici una din aceste două școli superioare nu se fac studii aprofundate de ingineria mecanică, electrică, industrială, de mine, agricolă, chimică ș. a. Ab­­solvenții școalei noastre de, po­­turi și șosele, dacă vor să se spe­cializeze într’una din aceste ra­muri de inginerie trebue să se ducă în străinătate pentru ca să-și comple­teze cultura. Regretatul Su­veran, tocmai aceasta a vroit, să se prei­ze în țară o instituție cul­tura­lă care să dea pregătirea ne­­­cesară viitorilor ingineri indus­triali. Odată înființată școala me­die industrială, satul va trebui să-și schimbe organizarea actuali și școala națională d­­e poduri și șosele complectîndu-și cursurile și înființând pe cele ce lipsesc pen­tru a deveni o adevărată școală Politec­nică, după felul simika­relor din centrele civilizate.­­ Aceasta­ a vroit Defunctul Su­­ve­ran și așa se vor petrece lucru­rile ori cită discuție s’ar face în jurul chestiunei și ori­cite păreri s’ar emite. Dorința Lui, nu a fost să creeze lucrători industriali, ci conducători ai­­#ie$tei ramuri de activitate omenească.­­ C. St Fest --o O­o O-

Next