Viitorul, august 1915 (Anul 8, nr. 2683-2713)

1915-08-01 / nr. 2683

Ikes: Inul al optelea No. 2633. BAUS £ * • ’J. Germanii nu s’au oprit la Lomza. Ei înaintează acum la est 48 această cetate, pe linia Bober-Narew și spre sud­u­l Lomza, reușind să ocupe posițiunea fortificată Czerwony- Bor. La Rewo-Georgiewsk, au luat forțat Benjaminow. Armata principelui Leopold al Bavariei continuă orisârirea Rușilor. Ea a ajuns la Karaczyn, apropiindu-si astfel tot mai mult de Siedlce. Geverskoi Woyrich a ajuns lângă Lakow, la sud de Siedice. Armatele generalalui Mackensen operează în sec­toarele Bistriței și Tismieanicei, unde după au comunicat vie­­oaz. Rușii au reluat linia Ostrov-Udinick. Asupra luptelor din partea de nord a frontului de vest, comunicatele germane arată că atacurile ruse în regiunea Riga­litau și la Kovno, au fost respinse. Asupra luptelor de pe frontul de vest, un comunicat ger­man anunță că atacările franceze lângă souchez, au fost res­pinse. Un comunicat francez, anunță că atacările germane In a­­ceastă parte au fost respinse, deasemeni au fost respinse atacurile germane In pădurea Le Pietra, la Groix sau Cannes. Germanii au atacat insula fortificată Stoe, din arhipela­gul Ad­gios, la Marea Baltică, forțele rușești au fost silite să se retragă. Crucișătoarele germane au mai gonit la golful Riga câteva torpiloare rușești ce s'au arătat lângă Zerel. O luptă navală s-a mai dat și lângă insulele Olksey, în­tre vasul german Meteor și mai multe crucișătoare engleze. Un crucișător englez a fost scufundat. Vasul Meteor a fost scufundat din ordinul comandantului său. ABONAMENTE In­ țară. .7.7.1... un an 18 Lei......................șease luni 3 Lei in străinătate...­ un an 86 Lei......................șease luni ÎS Lai Abonamentele încep la 1 .1­16 ale fiecărei luni iitoru REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 intrarea prin na«s*­r. Simteliara TELEFON 13/47 și 67/20 ~~ ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 58 TELEFON 22/39 Chestiunea impozitelor directe in Franța 111 discuția buget­uilui gene­ral Vn 1916 al Franței, s'a pus ches­tiunea dacă în situațiunea actuală, sur face o 11 un ■ politică financiară preconizbulu se creierea de no­­i impozite directe sau sporirea im­pozitelor existente. Discuția a pornit de la faptul că proectul de budget trece sub tăcere aplicarea impozitului personal, ins­tituit prin legea financiară din 15 iulie 1914 și a cărui aplicare a fost amina­tă pentru exercițiul 1916 prin legea dela 26 Decembrie 1914. Din punct de vedere documentar, este interesant și pentru noi să cu­noaștem motivele pentru care im­pozitul personal, instituit la 15 iu­lie 1914, nu va fi aplicat nici prin budgetul exercițiului financiar 1916. Dar mai înainte de a ne ocupa de motive, trebue să constatăm că experiența din cursul anului tre­cut, a făcut să se prevadă o scădere notabilă în percepera impozitelor directe,­­ iar contribuția paten­telor în deosebi va f­i mai ales afec­tată din cauza închiderei sau redu­­cerii mijloacelor de producție a di­feritelor stabilimente, după cum de altfel și cotizațiunile imobilelor distruse, vor înceta de a mai figu­ra în roluri. Răsturnarea pe care războiul a produs-o în vechea­ stare de lucruri, dictează, o prudență elementară gu­vernului francez, care a prevăzut încă din anul trecut o prelungire a ostilităților. Iată de altfel ce spunea d. Richot în expunerea de motive a procetu­­lui de lege relativ la primele șase 12 zecimi provizorii, aplicabile e­­xercițiului 1915. — „Campania actuală diferă cu totul de­­ războaele anterioare. Per­fecționarea armamentului, numă­rul considerabil al beligeranților, va avea desigur ca efect prelungi­rea duratei ostilităților, făcînd în același timp lupta mai ucigătoare ca in trecut; pe de altă parte, din cauza serviciului militar obligator, națiunea întreagă a trebuit să ia armele, ca să respingă pe năvă­litor și astfel numeroși părinți de familie, rezerviști sau teritoriali, riscă să moară în f­ie­ce zi, victime ale da­oriei“. Pentru ce motive atunci aplica­rea impozitului personal nu mai are loc? Fără a se preocupa în expunerea de motive, de examenul dificultă­ților tehnice, susceptibile de a îm­piedeca funcționarea noului impo­zit atîta vreme cit războiul nu va fi luat sfîrșit, e suficient de a arăta că o mulțime de contribuabili și-au văzut veniturile micșorîndu-se, da­că nu dispărînd cu totul, pe cînd alții au încercat chiar pierderi su­perioare veniturilor lor anuale. In asemenea condițiuni determi­narea veniturilor bmpozabile e prin urmare și delicată și nesigură. De aceia ministrul de finanțe francez susținea în 1914 și făcea să înțeleagă că nu e momentul expe­riențelor fiscale pentru aplicare de taxe și de măsuri susceptibile să agraveze situația economică și financiară a Statului. D. Richot mai arăta că în situația de atunci nu era momentul propice nici pen .Deși progresele științei moder­ne ne-au obișnuit din ce în ce mai mult, chiar cu platoul O Patagoniei sau a popoarelor negre din centrul Africei, există totuși o parte­­ a Eu­ropei care de abia de curînd a fost descoperită d­e Sud-Estul. Ultimul războiu din Balcani a dat pe față o lume nouă la 60 de ore depăr­tare de Londra. “Așa începe d. Con­stantin Mavrodin studiul său de popularizare a țărei noastre în oc­cident, cu titlul „La Roumanie con­temporane: son importance dans le concert balcanique et pour la guer­re prés­ent“, studiu prefaț­at de is­toricul și membru al institutului Franței, d. Lacom­ Gayet. Constatarea că statele balcanice, implicit și România, care nu este totuși balcanică, au fost ignorate în occident în mod enigmatic este din cele mai adevărate. Cetind și urmărind cele ce s’au scris și se scriu încă în cărțile stră­ine, în cărțile de știință chiar, în ziarele, revistele, enciclopediile, pu­blicațiile felurite din țările occiden­tale, despre Bulgaria, Serbia, Mun­­tenegru, Grecia, și România, am ră­mas totdeauna surprinși de super­ficialitatea cunoștințelor cu privire la aceste state. Nici cultura lor, nici istoria lor, nici frămîntările lăuntrice, nici do­rințele lor legitime, idealurile lor și durerile lor, nimic din cea ce con­stitue personalitatea etnică a unor state ce se găsesc totuși în Europa, nu a fost cunoscut precis, exact și cu temeiu de către occidentali. A trebuit să fie un războiu, pentru ca cei din occident să afle în sfîr­șit că aproape lîngă eî, e o lume de popoare ce au pretențiunea legiti­mă de a-șî face soarta lor, cum o cred ea mai bună, nu cum le-o dic­tează diplomații ce ascundeau sub o abilitate profesională o profundă ignoranță istorică și etnică. Și pentru a stabili printr’un exem­plu concret și recent felul mentali­tatei occidentale în judecata noas­tre creierea de noul impozite și nici j tră, oare chipul cum d. Clemenceau pentru sporirea celor existente. Tot­i— pe care cu toții îl admirăm și-l așa în situația de astăzi perceperea respectării— ne dojenește ca pe impozitelor fiind grea, ministrul de finanțe francez adaugă acum că nimeni nu poate gândi să sporea­scă sarcinele, pe cari sora le su­portă. La rîndul lor, marile ziare frai paze susținînd acest punct de vt niște copii, și ne mustrum­ește ca pe niște „senegalezi”, nu este și el o dovadă că în mintea occidentali­lor, Romînii, Sârbii, Bulgarii, Gre­ci, sunt încă în faza tutelară; sînt topii ce nu pot fi luați în serios? v Petron îna ------------------—0000---------------------­ — cu prilejul discuției noului budget -j*rț 1 a­ dere, explică pentru că impozitul personal, prevăzut prin legea din Iulie 1914, nu se poate aplica nici în 1916, spunînd că în criza actua­lă Statului îi trebue credit și nu o­­ vagă speranță în perceperea noui­­lor impozite, cari ar însemna să­mânța de neliniște pentru munca franceză. Dar chiar dacă contribuțiile exis­tente s’ar preta la adăogire, de centime adiționale moderate, în tot cazul contribuabilul trebue me­najat, căci numai astfel[ s’ar putea manifesta o reluare a vieței econo­mice mai înainte de liberarea teri­toriului. Prin urmare, ceia ce importă as­tăzi în Franța, e să se întrețină în­crederea publicului, ajutînd astfel să se continue acel aport voluntar de capitaluri, care a dat pînă între șapte și opt miliarde tezaurului pu­blic. Cu ocazia discuției proectului de budget, mai e de reținut că atît mi­nistrul de finanțe, cit și presa fran­ceză, relevă însă că rezervele sta­tului sunt așa, nicit Franța poate privi cu încredere, prelungirea os­tilităților. ---------------p 000--------------­1001 Occidentalii despre noi . UN EXEMPLU RECENT — adunceori comerciale Linia corp 7 pe o coloană in pagina III..................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV......................30 bani Inserții și reclame pagina III linia...................................2 Lei­BagBBgBBBBO rvAff ­ri­i&OCANII FRANȚA Tipuri de soldati marocani cari lupta Pe frontul francez. Intre ei se găsesc șî Senegalezî, a căror bro­­șură a fost cîntată în versuri de poeții francezi pe cari împrejurările i-au înalțat din noroiul tran­șeelor, unde s-au plămădit atîtea glorii. ■ î 1:­ 4î;Li­tenii î APROVIZIONAREA ARMATELOR Armata franceză consumă 2.000.000 de vite pe an Chestiunea aprovizionărea cu a­van­taj al carnei congelate, mai a­­les în vremuri de război, precum și repeziciunea cu care se poate a­­proviziona o arma­tă aflată pe cel mai depărtat cîmp de luptă, în mod constant și din abundența. In asemenea condițiuni nici o armată, fie cît de departe de cen­trul de aprovizionare, nu poa­te duce nici cea mai mică lipsă de carne cu care se poate aprovizio­na în orice moment și pe orice vreme* —.A­­­> carne a armatelor care iau parte actualmente în războiul european este de cea mai mare însemnă­tate. In felul Cum se făcea această aprovizionare înainte vreme, ar­matele rămâneau de multe ori fă­ră carne iar cheltuelile făcute în acest scop erau foartea a­desea ab­solut zadarnice. Aprovizionarea cu carne a ar­matelor de pe teatrul războiului se făcea în două moduri : 1) Armatele erau urmate de Ci­rezi de vite pentru tăiat, ceea ce constituia un mare neajuns și o greutate fără seamăn. Fiecare corp de armată, pornit dinscr-o di­recțiune oare­care, pe lîngă coloa­nele de munițiuni și de subsisten­­ță, mai trebuiau să târască după dînsul cireada de vite și cu fura­jele necesare. Este ușor de înțeles cu­­ ată greutate putea să se miș­te un astfel de corp cînd, după toate celelalte, mai avea și atîtea vite de luat și de hrănit. Afară de asta, vitele erau totdeauna slabe din cauza drumului iar multe din ele mureau. 2) Armatele erau aproviziona­te cu carne tăiată, proaspătă, tri­misă adesea de la distanțe foarte mari, așa că pe căldurile de vară ajungea de multe ori stricată. Am­in toate aceste neajunsuri, greutăți, întârzieri și pagube au fost înlăturate, prin întrebuința­rea cărniei congolate. ^ ^ i,­­ i *• * " | Am­ arătat în diverse rînduri cum se procedează la congelarea (înghețarea) cămei. După ce se tac și se curăță vi­tele în Abatorii, se împarte fie­care vită în patru mari buturi. Aceste buturi se depun apoi în mașinele frigorifere iar de acolo sînt trecute la congelare, în niște compartimente cu pereți dubli, la un frig care atinge 12—15 grade sub zero. După ce carnea are înfățișarea unu­i bl­oc de gheață, buturile sânt scoase pe rînd din aparatele de congelare, sânt învăluite într’o pînză subțire și expediate cu va­poarele, cu trenul sau cu căruțele la orice distanță. Carnea astfel congelată durea­ză mai multe zile, fără nici o tea­mă că se va desgheța sau strica. Dacă această carne congelata este păstrată în frigorifere, ea poate dura, fără să capete cea mai mică vătămare, TV”ll+ű luni de zile. Odată carnea desghețată și da­tă în consumație, ea are același gust și aceiași valoare nutritiva ca și cum ar fi tăiată în aceiași zi. Dimpotrivă, carnea congelată este chiar mai fragedă și mai bu­nă la gust de­cît cea proaspătă. .Ori­cine poate marele a­ ­ * ?■*, . . '3 f V V­II .* ■ ii-V .1­­ .a. . ’.îl ia războiul european de azi a­­proape toate armatele se hrănesc cu carne congelată, în special cea franceză, engleză și germană. Rația zilnică a unui soldat fran­cez, care în timp de pace era de 300 gr., azi este de 400—500 gr. Dacă socotim consumațiunea în­­regei armate franceze, ea se ri­dică la vre-o cinci mii d­e vite pe zi sau la aproape două milioane de vite pe an. Dacă mai adăugăm paguba pri­cinuită de transportul cămei pe un front așa de întins, pierderile și mortalitatea vitelor precum și acelea luate de Germani în depar­­amentele Cucerite, se poate înțe­­ege cu­ d­e mult a scăzut numărul vitelor în Franța.­­Pentru a arăta aceasta prin ei­­­te, este destul să spunem că de unde înainte de războiu numărul vitelor comute mari din Franța era de 14 milioane, azi a scăzut a mai puțin de opt milioane.­ Iată pentru ce armatele fran­ceză și engleză de pe teatrul răz­boiului se hrănesc azi aproape ex­clusiv cu carne congelată. In A­­m­erica de Nord lumea se hrăneș­te de mult numai cu carne con­gelata, carne care intră cu 40 la sută în alimentația populațiunei din Anglia­.­ Azi Franța și Anglia, în spe­cial pentru armatele lor — pe lîngă cea produsă în Franța — se aprovizionează cu carne congela­tă de vacă și de vai din America. Această carne este supusă la o temperatură de 12—15 grade sub zero, care o transformă într-un bloc solid­. Sub această formă car­nea se poate păstra timp de șase luni și se transportă ori­unde cu cea mai mare ușurință. Din cauza înghețării, carnea poate fi păs­trată mai multe zile chiar în afa­ră de întrepozite.­­Țările care exportă carne con­gelată sunt Argentina, Uruguay, Australia, Noua Zelandă, Patago­nia,­­Venezuela iar acum a înce­put să exporteze și Brazilia. Colonia franceză Madagascar, ale cărei cirezi de bovidee trec de ș­ase milioane capete, este de a­­semenea o foarte importantă sur­să de aprovizionare pentru capi­tala Franței. In America sunt uzine imense pentru congelarea carnei, care es­te apoi transportată în Europa, în frigoriferele vapoarelor. Qh. Compoteca • 0000- simbäta 4L August 1913 v ÎNTRE FRANCEZI ȘI GERMANI Ce cred anii despre alții? INFORMAȚIILE LUI MAUDE AU ASUPRA ORDANI­ZAREI GERMANE Cel mai bun mijloc de a cu­noaște starea reală de lucruri la un popor este de­ a căuta informa­ții de la alte popoare. Dacă se re­cunosc de către adversari une­le părți bune, aceasta face mai mult de­cît laudele pe care un neam și le decerne­ște însuși. Din punctul acesta de vedere valorează mai mult elogiile pe care unele ziare germane le aduc eroismului oștire­ franceze, de­cît elogiile presei franțuzești. Și tot asemeni, recunoașterea calităților oștire­ germane, făcute de francezi, sunt documente mai edificatoare de­cît comunicatele și broșurile de propagandă isvo­­rîte din lagărul austro-german. In general spiritele luminate franceze sunt unanime în a re­cunoaște metoda, prevederea și or­dinea ce caracteriză pe germani. Chipul cum știu să organizeze o provincie cucerită imediat după intrarea lor în stăpînire este o dovadă a acestui spirit organisa­tor, meticulos și prevăzător. Iată de altfel modul cum cu­noscutul reporter de războiu, a­­cela care a asistat la toate marile războaie din timpul nostru, d. Ludovic Naudeau ne arată ce-au făcut Germanii în Rusia. (El es­te corespondent de războiu în Rusia, al lui „Le Journal“, cum a fost și în Manciuria, și în răz­boiul Balcanic etc.) . „Trebue totuși a recunoaște că Germanii au făcut dovada de spi­ritul lor obișnuit de prevedere și de metodă în ceea ce privește pu­nerea în valoare a țărilor cuce­rite. Ei au adus din țara lor în fecundele cîmpii ale Poloniei tot felul de mașine agricole; ei au semănat griul sau au plantat cu cartofi spațiurî imense. In Polonia, ca și pe pămîntul german, sistemele cele mai inten­sive, cele mai perfecționate au fost întrebuințate. In regiunea Lodzului 1000 de acre de pămînt au fost împărțite în 30.000 grădini și împărțite gra­tuit muncitorilor din acele ținu­turi. Semințele au fost date de un comitet agricol și conferențe au fost făcute pentru­­ a-i în­demna la sisteme de producere mai bune. Astfel austro-germa­­nii în afară de cea ce au putut să cumpere prin intermediari, de la popoarele neutre, vor dispune în toamnă de recoltele întregeî Ger­manii, de întreaga Ungarie, și de recoltele Poloniei occidentale și ale Curlandei“. Aceste relațiuni concordă de altfel cu ceea ce știm că au făcut germanii cu minele de petrol din Galiția exploatate a doua zi după intrarea lor în posesiune. f w « Ș Din aceste date rezultă că cu a­­devărat germanii sunt un spirit organisator și așa cum se zice la bosse a afacerilor bune, a calcu­lului bine făcut, a prevederei ca­re duce la cele mai bune rezul­tate. Acest lucru nu este afirmat, ca o laudă de germani, ci ca o sim­plă constatare pe care o fac Fran­cezii. Ch. Humbert a arătat prin­­tr-o campanie ce va rămîne cele­bră ca sistem de convingere, și ca temeinicie de susținere, cît au fă­cut de mult germanii pentru a se pune la adăpost de vremuri gre­le, de neașteptate și dureroase surprize. Dar ce dovedește această preca­uție, de cît tocmai o superioritate le calcul, o economisire de forțe, și de timp, și o punere în valoa­re a calităților unei ra­se ? Iată de ce nici Francezii însăși nu pot de­cît să aibă cuvinte de laudă pentru acest mod de a pre­vede în cele mai mici amănunte, viitorul bun om­ rău. Spiritul acesta de prevedere ar putea fi imitat și de alte neamuri, căci calculul viitorului este unul din mijloacele prin care prezentul devine mai ușor, și soarta zile­lor de menie este mai bine al­cătuită. Ulani austriaci coborînd pe malurile Vistulei, in cercetarea unui loc pentru trecere peste marele fiu­viu -0000- CARITATEA PUBLICA Sanatori pentru săraci LA TEKIR­GIN­OL E VORBA SA SE ÎNFIINȚEZE UN STA­BILIMENT DE RAI PENTRU BOLNAVII LIPSIȚI DE MIJ­LOACE O morală socială caracterizată prin mila și solicitudinea celor a­­vuti fată de numărul mare al a­­celora cărora soarta nu le-a hără­zit de­­cît nevoi și necazuri, se ac­centuează tot mai mult. Pretutindeni unde se simte ne­voia unei asistente pentru acești dezmoșteniți, sufletele caritabile — și sunt destul de numeroase — înglădiindu-se în fața suferințe­lor acestora, caută prim toate mij­loacele posibile să le ușureze sitia­țiunea, cu aceea mulțumire pe auto­ri-o­ dă conștiința că faci un bin« societățe» ca­re aree nevoe de ele­mente capabile a contribui cu ceva la bună­ st­area și propășirea ei. In toate țările civilizate s’au cre­­iat, prin larga dărnicia a nume­roșilor donatori, sanatorii și stabi­limente de asistență and ® suferin­zii, care nu au mijloace materiale care să le permită a-șî căuta de să­nătate găsesc adăpost, hrană și a­­sistență medicală gratuite. Și la­ noi, caritatea publică se­condată de Stat, a înființat multe așezăminte de binefacere și de a­­sistentă, a căror utilitate au dove­­dit cu destulă prisosință, însăși ne­cesitatea înfrîntărei lor. Suntem, e drept, la începutul dez­voltărei noastre, dar începuturile sunt destul de mari și de serioase pentru a fi îndreptățiți să nădăj­duim că această tendință va rea­liza­ lucruri m­ari, cum de alfel ori­ce încercare foia stîtp­ vrc a prins și a durat . . Astăzi o nouă formă a acestei asistente tinde spre o mai mare dezvoltare. Este vorba de înființa­rea unei societăți de binefacere pentru crearea unui stabiliment de cură și a unui spital pentru să­raci în Techirghiol. Inițiativa se da­torește d-lui dr. Niculescu-Zînca, medicul oficial al stabilimentelor balneare Techir­ghiol. In apelul lansat de d-sa, după ce arată puterea curativă a acestei stațiuni balneare, față de anumite boale care bîntue mai ales clasa a­­celora care locuesc în case ume­de și igrasioase unde nu intră „pici soarele nici doctorul“, face o des­criere mișcătoare a spectacolului de pe marginea lacului unde stau nenorociții „care vim să cerșească să li se îngădue a-șî construi un bordei, corturi și covertire, și ca­re nemîncatî, în soare, vînt și ploae își cau­tă sănătatea înmuin­­du-se în acest­ lac miraculos și ungîndu-se cu nămolul tămădui­tor“. „Și nu există un prilej mai bun pentru cei ce vor să vadă mizeriile acestora — continuă apelurl — da cît sutele de nenorociți, cocoșați, sgîrcițî, fără cîte un picior, ologi, cu gîturile mai­­ groase, cu­ capul de scrofulî, oblojiți cu cârpe mur­dare, zăcîmid pe margi­nea șanțuri­lor și lacului și în grajdurile cu­’* unui binefăcător“. E drept că Ministerul Industriei și Comerțului acordă totdeauna ott foarte multă bună-veată hăi­tuite, însă numărul celor sute este prea­ mare și nevoile prea mir­meroase.­­ Cei mai mulți dintre acești IHN norociți nu știu carte și nici ml știu unde să se adreseze pentru a cere, așa în­cât vin la voia întimr plărea acolo unde întrezăresc mi»­nunele binefăcătoare ale lacului. I Fată cu această nenorocită s­lartf, de lucruri, suferind alături de ea,­­ce suferă și călăuzit de dorința da, a le veni în ajutor, dr. dr. Niete,

Next