Viitorul, august 1915 (Anul 8, nr. 2683-2713)
1915-08-01 / nr. 2683
Ikes: Inul al optelea No. 2633. BAUS £ * • ’J. Germanii nu s’au oprit la Lomza. Ei înaintează acum la est 48 această cetate, pe linia Bober-Narew și spre sudul Lomza, reușind să ocupe posițiunea fortificată Czerwony- Bor. La Rewo-Georgiewsk, au luat forțat Benjaminow. Armata principelui Leopold al Bavariei continuă orisârirea Rușilor. Ea a ajuns la Karaczyn, apropiindu-si astfel tot mai mult de Siedlce. Geverskoi Woyrich a ajuns lângă Lakow, la sud de Siedice. Armatele generalalui Mackensen operează în sectoarele Bistriței și Tismieanicei, unde după au comunicat vieoaz. Rușii au reluat linia Ostrov-Udinick. Asupra luptelor din partea de nord a frontului de vest, comunicatele germane arată că atacurile ruse în regiunea Rigalitau și la Kovno, au fost respinse. Asupra luptelor de pe frontul de vest, un comunicat german anunță că atacările franceze lângă souchez, au fost respinse. Un comunicat francez, anunță că atacările germane In această parte au fost respinse, deasemeni au fost respinse atacurile germane In pădurea Le Pietra, la Groix sau Cannes. Germanii au atacat insula fortificată Stoe, din arhipelagul Adgios, la Marea Baltică, forțele rușești au fost silite să se retragă. Crucișătoarele germane au mai gonit la golful Riga câteva torpiloare rușești ce s'au arătat lângă Zerel. O luptă navală s-a mai dat și lângă insulele Olksey, între vasul german Meteor și mai multe crucișătoare engleze. Un crucișător englez a fost scufundat. Vasul Meteor a fost scufundat din ordinul comandantului său. ABONAMENTE In țară. .7.7.1... un an 18 Lei......................șease luni 3 Lei in străinătate... un an 86 Lei......................șease luni ÎS Lai Abonamentele încep la 1 .116 ale fiecărei luni iitoru REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 intrarea prin na«s*r. Simteliara TELEFON 13/47 și 67/20 ~~ ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 58 TELEFON 22/39 Chestiunea impozitelor directe in Franța 111 discuția bugetuilui general Vn 1916 al Franței, s'a pus chestiunea dacă în situațiunea actuală, sur face o 11 un ■ politică financiară preconizbulu se creierea de noi impozite directe sau sporirea impozitelor existente. Discuția a pornit de la faptul că proectul de budget trece sub tăcere aplicarea impozitului personal, instituit prin legea financiară din 15 iulie 1914 și a cărui aplicare a fost aminată pentru exercițiul 1916 prin legea dela 26 Decembrie 1914. Din punct de vedere documentar, este interesant și pentru noi să cunoaștem motivele pentru care impozitul personal, instituit la 15 iulie 1914, nu va fi aplicat nici prin budgetul exercițiului financiar 1916. Dar mai înainte de a ne ocupa de motive, trebue să constatăm că experiența din cursul anului trecut, a făcut să se prevadă o scădere notabilă în percepera impozitelor directe, iar contribuția patentelor în deosebi va fi mai ales afectată din cauza închiderei sau reducerii mijloacelor de producție a diferitelor stabilimente, după cum de altfel și cotizațiunile imobilelor distruse, vor înceta de a mai figura în roluri. Răsturnarea pe care războiul a produs-o în vechea stare de lucruri, dictează, o prudență elementară guvernului francez, care a prevăzut încă din anul trecut o prelungire a ostilităților. Iată de altfel ce spunea d. Richot în expunerea de motive a procetului de lege relativ la primele șase 12 zecimi provizorii, aplicabile exercițiului 1915. — „Campania actuală diferă cu totul de războaele anterioare. Perfecționarea armamentului, numărul considerabil al beligeranților, va avea desigur ca efect prelungirea duratei ostilităților, făcînd în același timp lupta mai ucigătoare ca in trecut; pe de altă parte, din cauza serviciului militar obligator, națiunea întreagă a trebuit să ia armele, ca să respingă pe năvălitor și astfel numeroși părinți de familie, rezerviști sau teritoriali, riscă să moară în fiece zi, victime ale daoriei“. Pentru ce motive atunci aplicarea impozitului personal nu mai are loc? Fără a se preocupa în expunerea de motive, de examenul dificultăților tehnice, susceptibile de a împiedeca funcționarea noului impozit atîta vreme cit războiul nu va fi luat sfîrșit, e suficient de a arăta că o mulțime de contribuabili și-au văzut veniturile micșorîndu-se, dacă nu dispărînd cu totul, pe cînd alții au încercat chiar pierderi superioare veniturilor lor anuale. In asemenea condițiuni determinarea veniturilor bmpozabile e prin urmare și delicată și nesigură. De aceia ministrul de finanțe francez susținea în 1914 și făcea să înțeleagă că nu e momentul experiențelor fiscale pentru aplicare de taxe și de măsuri susceptibile să agraveze situația economică și financiară a Statului. D. Richot mai arăta că în situația de atunci nu era momentul propice nici pen .Deși progresele științei moderne ne-au obișnuit din ce în ce mai mult, chiar cu platoul O Patagoniei sau a popoarelor negre din centrul Africei, există totuși o parte a Europei care de abia de curînd a fost descoperită de Sud-Estul. Ultimul războiu din Balcani a dat pe față o lume nouă la 60 de ore depărtare de Londra. “Așa începe d. Constantin Mavrodin studiul său de popularizare a țărei noastre în occident, cu titlul „La Roumanie contemporane: son importance dans le concert balcanique et pour la guerre présent“, studiu prefațat de istoricul și membru al institutului Franței, d. Lacom Gayet. Constatarea că statele balcanice, implicit și România, care nu este totuși balcanică, au fost ignorate în occident în mod enigmatic este din cele mai adevărate. Cetind și urmărind cele ce s’au scris și se scriu încă în cărțile străine, în cărțile de știință chiar, în ziarele, revistele, enciclopediile, publicațiile felurite din țările occidentale, despre Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, și România, am rămas totdeauna surprinși de superficialitatea cunoștințelor cu privire la aceste state. Nici cultura lor, nici istoria lor, nici frămîntările lăuntrice, nici dorințele lor legitime, idealurile lor și durerile lor, nimic din cea ce constitue personalitatea etnică a unor state ce se găsesc totuși în Europa, nu a fost cunoscut precis, exact și cu temeiu de către occidentali. A trebuit să fie un războiu, pentru ca cei din occident să afle în sfîrșit că aproape lîngă eî, e o lume de popoare ce au pretențiunea legitimă de a-șî face soarta lor, cum o cred ea mai bună, nu cum le-o dictează diplomații ce ascundeau sub o abilitate profesională o profundă ignoranță istorică și etnică. Și pentru a stabili printr’un exemplu concret și recent felul mentalitatei occidentale în judecata noastre creierea de noul impozite și nici j tră, oare chipul cum d. Clemenceau pentru sporirea celor existente. Toti— pe care cu toții îl admirăm și-l așa în situația de astăzi perceperea respectării— ne dojenește ca pe impozitelor fiind grea, ministrul de finanțe francez adaugă acum că nimeni nu poate gândi să sporească sarcinele, pe cari sora le suportă. La rîndul lor, marile ziare frai paze susținînd acest punct de vt niște copii, și ne mustrumește ca pe niște „senegalezi”, nu este și el o dovadă că în mintea occidentalilor, Romînii, Sârbii, Bulgarii, Greci, sunt încă în faza tutelară; sînt topii ce nu pot fi luați în serios? v Petron îna ------------------—0000--------------------- — cu prilejul discuției noului budget -j*rț 1 a dere, explică pentru că impozitul personal, prevăzut prin legea din Iulie 1914, nu se poate aplica nici în 1916, spunînd că în criza actuală Statului îi trebue credit și nu o vagă speranță în perceperea nouilor impozite, cari ar însemna sămânța de neliniște pentru munca franceză. Dar chiar dacă contribuțiile existente s’ar preta la adăogire, de centime adiționale moderate, în tot cazul contribuabilul trebue menajat, căci numai astfel[ s’ar putea manifesta o reluare a vieței economice mai înainte de liberarea teritoriului. Prin urmare, ceia ce importă astăzi în Franța, e să se întrețină încrederea publicului, ajutînd astfel să se continue acel aport voluntar de capitaluri, care a dat pînă între șapte și opt miliarde tezaurului public. Cu ocazia discuției proectului de budget, mai e de reținut că atît ministrul de finanțe, cit și presa franceză, relevă însă că rezervele statului sunt așa, nicit Franța poate privi cu încredere, prelungirea ostilităților. ---------------p 000--------------1001 Occidentalii despre noi . UN EXEMPLU RECENT — adunceori comerciale Linia corp 7 pe o coloană in pagina III..................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV......................30 bani Inserții și reclame pagina III linia...................................2 LeiBagBBgBBBBO rvAff rii&OCANII FRANȚA Tipuri de soldati marocani cari lupta Pe frontul francez. Intre ei se găsesc șî Senegalezî, a căror broșură a fost cîntată în versuri de poeții francezi pe cari împrejurările i-au înalțat din noroiul tranșeelor, unde s-au plămădit atîtea glorii. ■ î 1: 4î;Litenii î APROVIZIONAREA ARMATELOR Armata franceză consumă 2.000.000 de vite pe an Chestiunea aprovizionărea cu avantaj al carnei congelate, mai ales în vremuri de război, precum și repeziciunea cu care se poate aproviziona o armată aflată pe cel mai depărtat cîmp de luptă, în mod constant și din abundența. In asemenea condițiuni nici o armată, fie cît de departe de centrul de aprovizionare, nu poate duce nici cea mai mică lipsă de carne cu care se poate aproviziona în orice moment și pe orice vreme* —.A> carne a armatelor care iau parte actualmente în războiul european este de cea mai mare însemnătate. In felul Cum se făcea această aprovizionare înainte vreme, armatele rămâneau de multe ori fără carne iar cheltuelile făcute în acest scop erau foartea adesea absolut zadarnice. Aprovizionarea cu carne a armatelor de pe teatrul războiului se făcea în două moduri : 1) Armatele erau urmate de Cirezi de vite pentru tăiat, ceea ce constituia un mare neajuns și o greutate fără seamăn. Fiecare corp de armată, pornit dinscr-o direcțiune oarecare, pe lîngă coloanele de munițiuni și de subsistență, mai trebuiau să târască după dînsul cireada de vite și cu furajele necesare. Este ușor de înțeles cu ată greutate putea să se miște un astfel de corp cînd, după toate celelalte, mai avea și atîtea vite de luat și de hrănit. Afară de asta, vitele erau totdeauna slabe din cauza drumului iar multe din ele mureau. 2) Armatele erau aprovizionate cu carne tăiată, proaspătă, trimisă adesea de la distanțe foarte mari, așa că pe căldurile de vară ajungea de multe ori stricată. Amin toate aceste neajunsuri, greutăți, întârzieri și pagube au fost înlăturate, prin întrebuințarea cărniei congolate. ^ ^ i, i *• * " | Am arătat în diverse rînduri cum se procedează la congelarea (înghețarea) cămei. După ce se tac și se curăță vitele în Abatorii, se împarte fiecare vită în patru mari buturi. Aceste buturi se depun apoi în mașinele frigorifere iar de acolo sînt trecute la congelare, în niște compartimente cu pereți dubli, la un frig care atinge 12—15 grade sub zero. După ce carnea are înfățișarea unui bloc de gheață, buturile sânt scoase pe rînd din aparatele de congelare, sânt învăluite într’o pînză subțire și expediate cu vapoarele, cu trenul sau cu căruțele la orice distanță. Carnea astfel congelată durează mai multe zile, fără nici o teamă că se va desgheța sau strica. Dacă această carne congelata este păstrată în frigorifere, ea poate dura, fără să capete cea mai mică vătămare, TV”ll+ű luni de zile. Odată carnea desghețată și dată în consumație, ea are același gust și aceiași valoare nutritiva ca și cum ar fi tăiată în aceiași zi. Dimpotrivă, carnea congelată este chiar mai fragedă și mai bună la gust decît cea proaspătă. .Oricine poate marele a * ?■*, . . '3 f V VII .* ■ ii-V .1 .a. . ’.îl ia războiul european de azi aproape toate armatele se hrănesc cu carne congelată, în special cea franceză, engleză și germană. Rația zilnică a unui soldat francez, care în timp de pace era de 300 gr., azi este de 400—500 gr. Dacă socotim consumațiunea înregei armate franceze, ea se ridică la vre-o cinci mii de vite pe zi sau la aproape două milioane de vite pe an. Dacă mai adăugăm paguba pricinuită de transportul cămei pe un front așa de întins, pierderile și mortalitatea vitelor precum și acelea luate de Germani în deparamentele Cucerite, se poate înțeege cu de mult a scăzut numărul vitelor în Franța.Pentru a arăta aceasta prin eite, este destul să spunem că de unde înainte de războiu numărul vitelor comute mari din Franța era de 14 milioane, azi a scăzut a mai puțin de opt milioane. Iată pentru ce armatele franceză și engleză de pe teatrul războiului se hrănesc azi aproape exclusiv cu carne congelată. In America de Nord lumea se hrănește de mult numai cu carne congelata, carne care intră cu 40 la sută în alimentația populațiunei din Anglia. Azi Franța și Anglia, în special pentru armatele lor — pe lîngă cea produsă în Franța — se aprovizionează cu carne congelată de vacă și de vai din America. Această carne este supusă la o temperatură de 12—15 grade sub zero, care o transformă într-un bloc solid. Sub această formă carnea se poate păstra timp de șase luni și se transportă oriunde cu cea mai mare ușurință. Din cauza înghețării, carnea poate fi păstrată mai multe zile chiar în afară de întrepozite.Țările care exportă carne congelată sunt Argentina, Uruguay, Australia, Noua Zelandă, Patagonia,Venezuela iar acum a început să exporteze și Brazilia. Colonia franceză Madagascar, ale cărei cirezi de bovidee trec de șase milioane capete, este de asemenea o foarte importantă sursă de aprovizionare pentru capitala Franței. In America sunt uzine imense pentru congelarea carnei, care este apoi transportată în Europa, în frigoriferele vapoarelor. Qh. Compoteca • 0000- simbäta 4L August 1913 v ÎNTRE FRANCEZI ȘI GERMANI Ce cred anii despre alții? INFORMAȚIILE LUI MAUDE AU ASUPRA ORDANIZAREI GERMANE Cel mai bun mijloc de a cunoaște starea reală de lucruri la un popor este de a căuta informații de la alte popoare. Dacă se recunosc de către adversari unele părți bune, aceasta face mai mult decît laudele pe care un neam și le decernește însuși. Din punctul acesta de vedere valorează mai mult elogiile pe care unele ziare germane le aduc eroismului oștire franceze, decît elogiile presei franțuzești. Și tot asemeni, recunoașterea calităților oștire germane, făcute de francezi, sunt documente mai edificatoare decît comunicatele și broșurile de propagandă isvorîte din lagărul austro-german. In general spiritele luminate franceze sunt unanime în a recunoaște metoda, prevederea și ordinea ce caracteriză pe germani. Chipul cum știu să organizeze o provincie cucerită imediat după intrarea lor în stăpînire este o dovadă a acestui spirit organisator, meticulos și prevăzător. Iată de altfel modul cum cunoscutul reporter de războiu, acela care a asistat la toate marile războaie din timpul nostru, d. Ludovic Naudeau ne arată ce-au făcut Germanii în Rusia. (El este corespondent de războiu în Rusia, al lui „Le Journal“, cum a fost și în Manciuria, și în războiul Balcanic etc.) . „Trebue totuși a recunoaște că Germanii au făcut dovada de spiritul lor obișnuit de prevedere și de metodă în ceea ce privește punerea în valoare a țărilor cucerite. Ei au adus din țara lor în fecundele cîmpii ale Poloniei tot felul de mașine agricole; ei au semănat griul sau au plantat cu cartofi spațiurî imense. In Polonia, ca și pe pămîntul german, sistemele cele mai intensive, cele mai perfecționate au fost întrebuințate. In regiunea Lodzului 1000 de acre de pămînt au fost împărțite în 30.000 grădini și împărțite gratuit muncitorilor din acele ținuturi. Semințele au fost date de un comitet agricol și conferențe au fost făcute pentru a-i îndemna la sisteme de producere mai bune. Astfel austro-germanii în afară de cea ce au putut să cumpere prin intermediari, de la popoarele neutre, vor dispune în toamnă de recoltele întregeî Germanii, de întreaga Ungarie, și de recoltele Poloniei occidentale și ale Curlandei“. Aceste relațiuni concordă de altfel cu ceea ce știm că au făcut germanii cu minele de petrol din Galiția exploatate a doua zi după intrarea lor în posesiune. f w « Ș Din aceste date rezultă că cu adevărat germanii sunt un spirit organisator și așa cum se zice la bosse a afacerilor bune, a calculului bine făcut, a prevederei care duce la cele mai bune rezultate. Acest lucru nu este afirmat, ca o laudă de germani, ci ca o simplă constatare pe care o fac Francezii. Ch. Humbert a arătat printr-o campanie ce va rămîne celebră ca sistem de convingere, și ca temeinicie de susținere, cît au făcut de mult germanii pentru a se pune la adăpost de vremuri grele, de neașteptate și dureroase surprize. Dar ce dovedește această precauție, de cît tocmai o superioritate le calcul, o economisire de forțe, și de timp, și o punere în valoare a calităților unei rase ? Iată de ce nici Francezii însăși nu pot decît să aibă cuvinte de laudă pentru acest mod de a prevede în cele mai mici amănunte, viitorul bun om rău. Spiritul acesta de prevedere ar putea fi imitat și de alte neamuri, căci calculul viitorului este unul din mijloacele prin care prezentul devine mai ușor, și soarta zilelor de menie este mai bine alcătuită. Ulani austriaci coborînd pe malurile Vistulei, in cercetarea unui loc pentru trecere peste marele fiuviu -0000- CARITATEA PUBLICA Sanatori pentru săraci LA TEKIRGINOL E VORBA SA SE ÎNFIINȚEZE UN STABILIMENT DE RAI PENTRU BOLNAVII LIPSIȚI DE MIJLOACE O morală socială caracterizată prin mila și solicitudinea celor avuti fată de numărul mare al acelora cărora soarta nu le-a hărăzit decît nevoi și necazuri, se accentuează tot mai mult. Pretutindeni unde se simte nevoia unei asistente pentru acești dezmoșteniți, sufletele caritabile — și sunt destul de numeroase — înglădiindu-se în fața suferințelor acestora, caută prim toate mijloacele posibile să le ușureze sitiațiunea, cu aceea mulțumire pe autori-o dă conștiința că faci un bin« societățe» care aree nevoe de elemente capabile a contribui cu ceva la bună starea și propășirea ei. In toate țările civilizate s’au creiat, prin larga dărnicia a numeroșilor donatori, sanatorii și stabilimente de asistență and ® suferinzii, care nu au mijloace materiale care să le permită a-șî căuta de sănătate găsesc adăpost, hrană și asistență medicală gratuite. Și la noi, caritatea publică secondată de Stat, a înființat multe așezăminte de binefacere și de asistentă, a căror utilitate au dovedit cu destulă prisosință, însăși necesitatea înfrîntărei lor. Suntem, e drept, la începutul dezvoltărei noastre, dar începuturile sunt destul de mari și de serioase pentru a fi îndreptățiți să nădăjduim că această tendință va realiza lucruri mari, cum de alfel orice încercare foia stîtp vrc a prins și a durat . . Astăzi o nouă formă a acestei asistente tinde spre o mai mare dezvoltare. Este vorba de înființarea unei societăți de binefacere pentru crearea unui stabiliment de cură și a unui spital pentru săraci în Techirghiol. Inițiativa se datorește d-lui dr. Niculescu-Zînca, medicul oficial al stabilimentelor balneare Techirghiol. In apelul lansat de d-sa, după ce arată puterea curativă a acestei stațiuni balneare, față de anumite boale care bîntue mai ales clasa acelora care locuesc în case umede și igrasioase unde nu intră „pici soarele nici doctorul“, face o descriere mișcătoare a spectacolului de pe marginea lacului unde stau nenorociții „care vim să cerșească să li se îngădue a-șî construi un bordei, corturi și covertire, și care nemîncatî, în soare, vînt și ploae își caută sănătatea înmuindu-se în acest lac miraculos și ungîndu-se cu nămolul tămăduitor“. „Și nu există un prilej mai bun pentru cei ce vor să vadă mizeriile acestora — continuă apelurl — da cît sutele de nenorociți, cocoșați, sgîrcițî, fără cîte un picior, ologi, cu gîturile mai groase, cu capul de scrofulî, oblojiți cu cârpe murdare, zăcîmid pe marginea șanțurilor și lacului și în grajdurile cu’* unui binefăcător“. E drept că Ministerul Industriei și Comerțului acordă totdeauna ott foarte multă bună-veată hăituite, însă numărul celor sute este prea mare și nevoile prea mirmeroase. Cei mai mulți dintre acești IHN norociți nu știu carte și nici ml știu unde să se adreseze pentru a cere, așa încât vin la voia întimr plărea acolo unde întrezăresc mi»nunele binefăcătoare ale lacului. I Fată cu această nenorocită slartf, de lucruri, suferind alături de ea,ce suferă și călăuzit de dorința da, a le veni în ajutor, dr. dr. Niete,