Viitorul, septembrie 1915 (Anul 8, nr. 2714-2743)
1915-09-01 / nr. 2714
BAH! fiBOBfiMEBTfi J» ţF.r#................ tm un 38 Lei.....*.........şease Inni 3 Let jt Etríílnítato on an S6 Lei..................tesse inni 18 Le» Abonamentele încep i* i $1 15 isis El cărei Luni redacția STRADA ACADEMIEI Sa 19 , 51»♦-.-it’-n*' mirj Îr»n1-‘îî'ir* TELEFON 13/47 și 67/20 * ADMINISTRAȚIA || ANUNCIUI STRADA ACADEMIEI 17 intrare «■ min Calea Victoriei 56 TELEFON 22/3» Cropa Hir-d8Rîîarg ai ds tâts-va zile lepte foarte Iriversosatg la sccîo.irsie din Kuriaada și în cais de la E^t da Ksemen. In KarlSBea, actituisa s’a desfășurat mal ales la sagestus Priadridîssîadt, sgöb GermasU aa lasat o mie da prizonieri. Treiraa rssaalat că mistsața Hușilor a fost acolo din este mai indîrjitg. La est de Nlem Garmaaii au ocupat iosalitatea Skidel, situată la 20 km. spre răsărit de Grodsa. colinskatul prmaa mat stuaiialsază holabardsrea dirt asrsp’ate a îeealitatat Yiiejca, situată la est de Vilaa, și a orașulstilda, situat la sud de Vilsa. Grupa armatei principelui ds Bavaria traie să’şi facă drum dincolo de Sionim, spre a putea ocupa Baranovitciii. Importantă staţie pe drumurile ds fier cari duc spre Vilia şi alssk Trupele asstro-ungare, de sui comanda archidncsiiî Iosif Ferdinand, dau lapte pentru ocuparea pârei din Kolsov, iar armata Maeksssea operează la preajma oraşului Frisk. Gliissetcarsîg sud-sstice sa anunţă că trupele austreplui8B8 se apropie de fortăreaţa Râvno, a treia cetate, neocupata Iacă, din triunghiul fortâreţiior Voihyuiene, la jarul oraşelei Taroopol, din Genţia, se dau lupte crâncene, KlesiI apusând acolo forţe cossidsrabile. Pe valea Siretului damnsata de câteva zile linişte. Ds ps ficatul occidental se semnalează Bombardări reciproce la Artois şi Argaanss. In genere acţiunea Beligeranţilor de pe frontul occidental a slăbit în ultimele zile. alismu! economic. „Prin noi rnşine“ Bene învaţă presentul tragic ? — este adevărat dicto- i vis pacem, para beleta de adevărată si apentru a face un mare baiu treime a te, fi preijte si ecor,omiceşte în [, în vremea linişteî, mari din occident au mai imensa forţă la~igfismvhiî calculat, senk. Fără nicî un gîndoarele intrate in vul•e.remurî în care trăim, demne de rapsozii surdui istoric, — au arăvident puterea enormă ului cuminte, sincer, au arătat rezerva de de forte economice,nergie, acumulată în și o situafie financiară potrivită cu mijloacele firești ce ni s’au dăruit ! Politica economică, „totul prin noi, şi cît mai puţin prin alţii şi dela alţii“, a găsit din potrivă de multe ori în ţara românească, piedici nejustificate, critici nedrepte şi adese ori bîrfeli cari dacă n’au supărat pe cei ce le-au suferit, nu au scăzut totuşi în faţa posterităţei pe cei ce le-au formulat, cu atîta lipsă de prevedere şi cu un atît de uşurel patriotism. Dar acum nu este vremea recriminărilor ; acum e vremea hotăririlor virile şi a atitudinilor ferme dictate numai de un patriotism cald, sincer şi cuminte. Va trebui acuma, şi de acum încolo, să se concentreze energiile ro- V,e. Vmâneşti spre un progres economic a, atu pus la dispoziiţM care materia primă dăruită de ii viaţa şi averea cc °'mntifwr(j( sa se (iospească in vetrele noastre, să se modifice după trebusemnal de războiţi, auinţele noastre, si *« ereste astfel e porniri egoiste, orice} q dopați« internă românească, pur etice, si orice duioase*. romănească, numai românească. ră[î. Totul pentru tată pinirea îi cestul gînd, eeînd cohorta celor ce i ca robii antici, striirm absurd : „Cei ce ku‘; ei eu sentimentul 3 pentru fară , cm sentfel făcută cu voință știentă. gă această enormă forare este una din eountuiile ale unui război, popoetaele mari si omomură pe care ele se n ateste vremuri de ină. iv [topoarele in luptă judistrie internă, nu ri economice ereiate și spiritul de economiei ci ir; stăm o întreagă producţiei pentru ca dară să rămînă eît fat'd, printr’un im- i minimum, căci eu eît .»oflfc să-ţi îndestuleze eu din propriile hă puteri, nevoile interne, eu shnita este mai liber pe mişcările lui poHHee, eu atîta este mal bogat. Porţile 3'oh putut inchide În nutrite ţări ; şi totuşi viaţa din năitru nu a încetat, căci erau măi pregătite condiţiunile pentru ca ea să dăinuiască chiar tind legăturile cu alte etate ar fi încetat. Această politică chibzuită a crekd puterea marilor state. Şi acea pompoase, fără a fi frumoase gre-WC.91P iJttse ir.cs «iv* IU Ul'Ctl-2 • »v- v 1T * astă politică va trebui mt* ahs de-TM* fă/ă. elexen^' Ul, acum încolo, să devină reiata ge-'nu tr*me fă sfldeat;, Ci ea ladmonerată pentru popoarele car. om ?exf ’ ,lu ^One să creeze in euflefăvnii pînă acum prea multă Wn-' V e,L sf lliîrll'f1ilV11 n'ld zoologie, prea destul xenofiUsm «a eterne, pierdereî trepara»a portta urma fără pericol, acelaș\\ . e J* ,rd «ifta-ce a fost farmec m mod superficiali, sie a înțelege pa- i v la'a—triotisimul. I La cimifirrdl Bethi, e trufie mul-Avtnd bogății interne, pe care a^*1 aflevărată.O ferice «w le-am credit prin munca noas- aivV J!n^ 0 ,SBiCţ® Pletoasă cstrq. ci ni le-au hărăzit natura eu de e, Bn o generozitate re care na avut-o fat piram&lSSa*TM VrOVOtUX 06 tu de a!te veninuri , avind un subl T n .. sol păstrător al energiei ereiatoare. •• r aixjî nu e destulă îngri de forţă ; poscahul un pămint mă-\VTe decora^vă ; nu e destul fast nos ra iu poveste; avînd cursuri' (‘e ve vp0eată, »Je flori, de arborî, de «pe fie care tu puţină muncă le' ** HT5!Si , cimbirul nostru , e putem subjuga nevoilor noastre; nutrind a pofmlnţiiine sobră şi cmminte,' ntu irni snitut încă creia o rețea ecotomică •• »ftirmată, o canalizare o mc' :;}ihr ti a bogățiilor primare, peront iPnă reducem importul 17 ive** iy '■ trst să creion cu ceea t- - fest dăruit din plin. o stare economica niegendentă •oooo. Aceasta va fi rea politica, ci religia de mi iac. Prin cimitirul Belo... —. —— •----------------« o o o---------------- O împrejurare tristă ne a dat prilejul de-a vizita locaşul acela prra lipsit de oij-oe îneîntare artistică, aşa în cit dim’rea morte? n are cahnantul şi consolarea frumuseţe! ce pune în «ufl© e asprra♦■Imiile şi speranţele unui dincolo etern !... HOTE Numărul imeins al legiunilor cari se luptă azi, ne e un îndemn să facem o ochire spre marile lupte din trecut, spre bătăliile istorice, şi cunoscînd, din izvoarele cele mai demne de crezare, numărul luptătorilor de atunci, vom vedea că sub acest raport cele mai unde aproape orice bucureştean celebre încăierări consemnate de în viaţă are o fiinţă scumpă pen- istorie sunt o deriziune faţă de tm totdeauna întoarsă la alma războiul gigantic de azi. mater, în sinul nature! inerte şi Cimitirul Bell» este vast. Perspectiva Bucureştilor este poetică. Bar tine n văzut eimitirîe din alte ţări are na termen ita comparaţie, «are nu ajută la lauda cimitirului bnetmsfceuß. In adată cîteva date : Marea armată a lui Xerxes por .»ita în contra grecilor nu nuntăte ţări, scose triste locuri, somi a-1 la mai mult de 200.000 oameni, devfirafce pireurî bin« îngrijite, eu (irttul le-au rezistat «a mai puţin capele artistice; iar seripturiie 70.000 soldaţi. xverale, «hile sunt «ele din Pere Lachaise din Paris şi de» la Ta*ck«n din Bruxifilles, adaogă o notă ardslică la tristeţa solemnă a sfîrşitului ce-l vedem acolo în chip plastic şi concret. La noi, monumentele hraelor» sunt rare-Ori artistice. Simt unde 300.000 soldaţi. Juliu Caesar a luptat în contra Gailor avînd sub comanda lui între 100.000 — 120 Petroniu. linia eorp 7 pe o coloani Linia eorp 7 pe o eoloani Interni și recine parin. In pădurea de la Biserateni (Yosgi) ofiţeri şî alpini francezi au experimentat noul tip de mitralieră a căpitanului Richard. Mitraliera este aşezată pe un schelet de lemn cu două roţi— aşa ca să poată fi transportată uşor. Ceia ce va da războiului in curs o notă caracteristică în Istorie, nu e nici înverşunarea Statelor beligerante, nici perfecţiunea tehnică a mijloacelor de luptă, ei, mai ales, numărul combatanţilor Să nu se uite un singur moment că în rîndurile de bătaie stau două zeci de milioane de oameni ; că alte douăzeci de milioane stau pregătite pentru noile atacuri ; că militanţi războinici sânt şi cetăţenii rămaşi acasă şi chiar femeile fac un voluntariat nu numai ca surori de caritate şi înserviciile auxiliare, ci chiar pe cîmpurile de luptă deasupra cărora plouă gloanţele şi şrapnelele. Omenirea toată e în războiu şi nu ştim zău dacă pe vremea invardurilor barbare, cînd nu erau soldaţi profesionali, cînd toată lumea era în luptă, a fost o războire atît de generală ca cea de azi. * A ic » • Amiatti vcondusă de Alexandru cel mare număra 100.000 oameni. Formidabilii putere militară a Romanilor se bizuia în vremurile cele mai bune, pe un număr de mii soldaţi. Luptele punice au pus pe picior de războiul de o parte şi de alta, mai puţin de 80.000 soldaţi. In bătălia de la Cannae au luptat de partea Romanilor 52.000 soldaţi, de partea lui Hannibal şi 70.000 soldaţi din partea Romanilor. In luptele cu barbarii, Romanii î au dispus şi de mai puţine forţe- Julian a luptat la Strasburg cu 13.000 ostaşi în contra 15.000 vizigoţî. După cum vedem, nici barbarii n’au dispus de prea multe forţe militare. Vandalii au întemeiat regatul african numai cu 10.000 soldaţi. Nici chiar războaiele cruciaţilor n’au mobilizat prea multe forţe militare. In cea mai mare bătălie dată de dînşii în Palestina auluptat 14.000 ostaşi. RĂZBOIUL MORDAL : Prin numărul ostaşilor, cele mai mari războaie din trecut sunt o idilă, faţă de cel de azi meni. Iar armata care a pornit sub comanda lui Sinan Paşa, în contra lui Mihai Viteazu, a numărat 200.000 oameni. Se ştie că marele Domn român, a învins-o cu mult mai puţini soldaţi. Cînd vorbim de numărul osta- Turcilor. Armata otoraa»! «ap» & şilor cari au dat cele mai celebre atacat Vie na a fost de 256.800 «sbătăliî din Istorie, trebue să facem o distincţie între infanterie şi cavalerie. Numărul cavaleriştilor era foarte restrîns. De cînd cu descoperirea Americeî, armatele au început a fi mai numeroase. Aurul importat din noul continent a înlesnit mult angajarea mercenarilor. Graţie înmulţirea aurului, s’a îmbrunţit şi numărul cavaleriştilor, fiind-că aceştia găseau mai cu înhisuire nutreţ pentru caisfor. Cea mai mare armată din timpurile mai apropiate de noi e armata cu care Napoleon şi-a făcut expediţia din Rusia. Se ştie că această armată a fost decimaţi La moartea lui Frederic del maro s’a socotit ca un merit deosebit că a lăsat Prusiei o armată bine instruită de 100.000 oameni. Vorbind de războaiele trecute trebue să menţionăm şi pe cele ale • O OOO —VDin cele ce preced reiese că, sub raportul numărului ostaşilor, războaiele cele mai mari din trecut au fost adevărate idile faţă de cel de azi. Războiul de azi e ca adevărat fantastic prin numărul ostaşilor şi, implicit prin întinderea fronturilor. Istoricii viitorului, cînd vor sări despre războiul de azi, vor trebui să fie şi etraegi şi geografi şi... socotitori contabili. H FIECARE ZI un non name la ordinea zilei De cîteva zile presa străină discută cu o patimă puţin ascunsă evenimentele a căror desfăşurare se aşteaptă un Balcani. Poate nicîodată ca astăzi actele şefilor de guverne nu sunt mai cîntărite şi judecate în lumina diferitelor interese cari albuentează marea luptă diplomatică deschisă intre cele două grupe de mari puteri. is. D. sa I erîhim• Radeslnroff se spune că joaastăzi actul cel mare al unei politici dela a cărei schimbare şi unii şi alţii din cele două grupe duşmane vor să tragă aceltiş profit — judecindu-se după felul cum presa străină prezintă lucrurile. Preşedintele consiliului bulgar ar cunoaşte acum popularitatea intensă pe care ziarele străine i-o creiază tocmai fiindcă curiozitatea publicului cere amănuntele care nu se pot da înainte de evidenţierea actelor oficiale prin forţa împrejurărilor. Pînă cînd momentul marilor declaraţii mi a de sosit, reprezentanţii presei din occident la Sofia caută a compensa lipsa actelor oficiale prin interpretarea gesturilor izolate a ctitorei persoană apropiată de guvern, cereînd să limpezească orizontrul viitorului. Din această atmosferă creiată în jurul d-lui Radoslavoff pornesc dlepoţile cu înţeles deosebit după grupa intereselor ce sunt la baza luptei diplomatice din Balcani. Să aşteptăm însă desfăşurat evenimentelor fără înfrigurarea pe carte ştirile de senzaţie o dă totdeauna opiniei publice veşnic doritoare de turul fapte. Deocamdată datoria cronicarului de fiecare Atenţiunea generală este însă zi este sa înregistreze varul nume îndreptată spre Bulgaria. Cores-pe care evenimentele îl pun la orionderiţiî străini pîndesc gestiu- dinea zilei înaintea tuturor celor nile și vorbele primului ministru , cari amintesc personagiile conbulgar pentrpi a putea orienta o-1 ducătoare ale unei vlfji mult agi■phîia publică din ţările occid-sn-1 late ale cărei linii de viitor tutlul către realitatea stărilor po-n'au fost încă hotărîte. tUice din regnnul dela sudul Duj S^yx. tiarei. O OOO SFÎRŞIT .’ BLEMA ! IEŞAN.— LA MIRC TLRILE ! Finis vei laşul îşî ilă, cant în roam p£ş’ de obîoaiu... Activitatea şcolară care începe la 1 Septembrie aduce paşnicului oraş un aspect extraordinar. Centrul culural al Moldovei, avînd şcoli mai numeroase ca în judeţele limitrofe, laşul atrage în fiecare sezon şcolar o lume străină, lumea din provinciile Moldovei, care vine să-şi stabilească copii prin şcoli, îşi reiau deci activitatea, odat cu noul an şcolar, şi aşa zisele gazde particulare care primesc în pensiune lumea şcolară din provincie. Despre chestiunea acestor gazde, am mai amintit în treacăt, cînd am înregistrat propunerea lansată de către d-na Ana Conta Kernbach de a se institui o „ligă pentru protejarea fetelor“. Chestiunea de resort educativ, pedagogic, preocupă lumea şcolară şi se aşteaptă o soluţionare inteligentă, care, sperăm, nu va întîrzia să vie. In cazul acela, e posibil ca Iaşul să fie înzestrat cu un adevărat pension pedagogic în care elevele— că e! de-ocam dată de ele e vorba— vor avea o îngrijire şi o educaţiune aleasă. Noul an şcolar aduce mult aşteptatul sezon al librarilor. Intrăm în epoca cărţilor de studii, rimeul „sezon“ comercial al librarilor. In acrstă privinţă înregistrăm plîngerea întenajantă pe care a formulat-o „asociaţia generală a librarilor“, prin Circulara semnată de d-nia Pavlovici preşedintele şi Cterwcî secretar, adrapa fi tuturor şcoalelor private şi pensioanelor. Asociaţia librarilor arată că negustori librari nu prea exercită un comori fericit — căcî au sezorul şcolar odată în an — şi în consterinţă invită pe directorii şcolilor private ca să nu mai oblige pe şcolar să-şî procure cărţile şcolare prin direcţiunea şcolilor, ei direct de la librari. Astfel librari! riscă a nu mai reeliza micul rabat de pe cărtînie în timpul acestei epoci. Tot acum va reîncepe şi activitatea judiciară — fără nici o ar fi solemnitate de cît tragerea la sol, a judecă orilor de şedinţă la tribunale şi repartizarea parchetului “și a portăreilor. In vederea noului an judiciar, decanul baroului local, d. Al. Gheorghiu, deputat, împreună cu membrii consiliului de disciplină au luat o serie de măsuri în legăură cu reorganizarea baroului din Iași. Aceste măsuri , pe cari le-am mai amintit în trecut, vor fi atinse la cunoştinţa d-lor avocaţi în adunarea generală ca va avea loc în primele alle din Septembrie a. c. Iaşul culural a retrăit clipe frumoase în cursul săptămînei trecute, cînd a avut loc comemorarea bardului de la Mirceştî. Primarul laşului, în emoţionanta-ienvîntare rostiă, la Mîrceşti, a evocat trecutul falnic al Moldovai şi a salutat memoria raarelui romîn şi scriitor a cărui operă la ruinează şi generaţiile de aai. Pelerinii de la Mirceşti au tresărit emoţionaţi de evocarea faptelor măreţe care încunună opera mare ini bard naţianeî. A fost o ?.i mare aceea a comemorărcl — şi Iaşui a trăit« ca o ai d* e&rfefi «are Amiefiade«mem«rarea bardului de la Mire«?tî ținem a arăta eu aeest prilej patriotica ia estiune de «arc e «uiiinat actualul preşedinte a! Academiei Române a dr. C. Îstrati, de a teansforma conacul din Mireasa, într’un „muzeu «I pep®-ului". Am avut prilejul de a întreţine, în tren, o interesană convorbire cu d. dr. C. Istrati şi a aflatatre altele că d-sa a adunat « »«trie de © treete care au aparţinut pe vremuri poetului comemorat. Aee*/*' obiecte vor figura în muzeul de iH Mireeşti. Ne asperena şi n-te du dragă inimă la aprlul făcut d. dr. L tra i de a trimite pentru acest îTiTi^iMirîiCrite obiecte, cărţi, ziare soviete vechi, în legătură cu i -* : e sa referă la Vasile Aleess ruin. Aceste donaţiuni, vor avea un caracer într’adevăr naţional şi astfel conacul de la Mirceşti va putea reveni ceea ea doreşte preşedintei’ Academiei Române — „un muzeu al poporului“. Arâ'.înd însemnătatea acestui muze.11 de la Mirceşi, suntem o idigaţ! a arăta că pictorul ieşm D. Crudu. a executat în timpul vevei acesteia, o serie de picturi în «axe » xugrÂTÎt Mirert iî. lunea. .vitrcc-su şi ele vor figura în muzeul plănuit. i ictorul Crudu, pe lîigă c*a executat cîte-va lucrări doar 5. a aut ast-fel, — singur d-ca. Jintee -Oii pictorii ieşeni — imperioasa i■eo de a retine o serie de privelişti interesante cari în viitor vor avea o însemnătate istorică. Cu acest pri tej Crudu, pe cari legaturi de fa■nilie l‘au adus de muie orî Iu Mirlesti, A întoles sii-sî manifusic dragostea pentru opera marelui bird al natiu ii ei. ArH Iaşi SI August 1915. -exo-Cronicii Ctnfral DESCHIDERE A STAGIUNEI TEATRULUI NATIONAL CU OVIDIU PIESA IN 1I ACTE DE V. ALECSANDRI FANTANA IPLANDUZTE1, PIESA IN TREI ACTE, DE V. ALECSANDRI Teatrul Naţional şi a deschis grcagiunea cu Ovidiu piesă istorică a lui Alecsandri, clasică prin conţinutul ei şi frumuseţea sclipitoare a versurilor pe care le cuprinde. Pentru o deschidere de stagiune în clipele cînd întreaga suflare românească proslăvea memoria bardului de la Mircești, Ovntiu era o alegere nimerită ,* era în acelaș timp un omagiu pe care Teatrul National trebuia să-l aducă aceluia, care a pus umărul cu atîta rîvnă și talent la întemeiereia teatrului românesc. Mulţime imensă a venit la reprezentaţia de deschidere a stagiune! Teatrului Naţional spre a aduce aceîaşî omagiu patului Alecsandri Şi acelaşi omagiu l’a adus poetului, întreaga noastră familie regală care prin prezenţa eî la reprezentarea lui Ovidiu a dat strălucirea unei sărbători romaneşti şi regească, povestei dragostei lui Ovidiu cu o nepoată de Coşar. Povestea e fără îndoială simplă şi ştiută. Poetul Ovidiu, cel care a scris „Metamorfozele“ şi a corupt Roma prin „Arta iubiriii mutată in versuri elegante şi lascive, iubeşte pe Iulia nepoata împăratului Octervian August. Mima ‘împărătească exilează pe Ovidiu la Tomis, neluînd în seamă că prin măsura aceasta loveşte adine şi inima Ionel, nepoată de Otvai. I’o vestea dragostei acesteia simpla şi adevărată, Alecsandri o ciută în versuri duioase, elegante, strălucitoare, fără să pătrundă in mișcările profunde sufletești «ik* pf-ioo nagiilor, fără să nască ronflicte dramaios puternice ; povestea e cîntată doar pentru frumusețea eînd eenintt, eînd «fid&tosire, eînd duTerjasfi a unei dragoste nevinovată. Ovidiu îşi spune astfel dragostea in pareu împărătesc, cină noaptea e înstelată şi liniştea imensă iadoamnă la iubire. Ovidiu îşi spune drag«stea cînd sufletul îi e îndurerat şi cîntă uitarea în petreceri alături de cele mai frumoase curtezane ale Romei ; şi Ovidiu îşî spune dregesta, departe de Roma, la Tomis, unde împăratul August îl exilase. Tot atît de frumos şi în aceleaşi clipe, Iulia îşi erată dragostea ei pentru Ovidiu. Iulia, asemănătoare «roiaekar corneliase, are însă şi curajul să-şi ejimnfi dragostea şi in faţa împăratului cere vrea fă faefi dintr’în ea o nouă Iphigenie, căci vrea că o ÎB«ctCRscă după un rege barniar ale cărui hoarde îi «ă- 1 ălesc necontenit in imperiu. Dar însăși împăratul Octa vian. August, ae ridică «nvori pînă la frumusețea eroică a [Ki-^juagi»l°r lui Corneilli.* Sclavi’5 c'oaur, după M desvăluie rinpfirctiihiî dragostea d--tre fulia Ovidiu, iD..„„u pe stăpîcul *fiu, ee Irrime și faifi. — Să mori, răspunde împăratul. Și astfel ,dragostea unui poet ca o fală de împărat, cîntată în versuri ușoare și strălucitoare, ne incintă. AteoMiuli a învăluit povestiri» aceasta în cadrul unei vieţi ,om®Ste. Teatrul Rationei, prin costuiele şi decorurile cu care a reprezentat pe Ovidiu, a căutat să dea culoarea locală a vieţei acesteia. Costumele foarte frumoase. Decirurile din cetol a- II-dea -şi IV, minunate. Primul decor mirentînd un forum a redat culoare« Și perspectiva pieţei romane de pe vremurile de îmlx-lsmrare şi decădere a imperiului roman : eoxrane corintiens, «siri lit«rah- frumoase în etradă. Cel d«-al «mitea decir, un interrrr din ea*« lui Ovidiu.