Viitorul, septembrie 1915 (Anul 8, nr. 2714-2743)

1915-09-01 / nr. 2714

BAH! fiBOBfiMEBTfi J» ţF.r#................ tm un 38 Lei.....*.........şease Inni 3 Let jt Etríílnítato on an S6 Lei..................tesse inni 18 Le» Abonamentele încep i* i $1 15 isis El­ cărei Luni r­edacția STRADA ACADEMIEI Sa 19 , 51»♦-.-it’-n*' m­irj Îr»n1-‘îî'ir*­­ TELEFON 13/47 și 67/20 * ADMINISTRAȚIA || ANUNCIUI STRADA ACADEMIEI 17 intrare «■ m­in Cal­ea Victoriei 56 TELEFON 22/3» Cropa Hir-d8Rîîarg ai ds tâts-va zile lepte foarte Iriver­­sosatg la sccîo.irsie din Kuriaada și în cais de la E^t da Ksemen. In KarlSBea, actituisa s’a desfășurat mal ales la sagest­us Priadrid­îssîadt, sgöb GermasU aa lasat o mie da prizonieri. Treiraa rssaalat că mistsața Hușilor a fost acolo din este mai indîrjitg. La est de Nlem Garmaaii au ocupat iosalitatea Skidel, situată la 20 km. spre răsărit de Grodsa. colinsk­atul prmaa mat stuaiialsază holabardsrea dirt asrsp’ate a îeealitatat Yiiejca, situată la est de Vilaa, și a orașulst­ilda, situat la sud de Vilsa. Grupa armatei principelui ds Bavaria traie să’şi facă drum dincolo de Sionim, spre a putea ocupa Barano­­vitciii. Importantă staţie pe drumurile ds fier cari duc spre Vilia şi alssk­ Trupele asstro-ungare, de sui­ comanda ar­­chidncsii­î Iosif Ferdinand, dau lapte pentru ocuparea pârei din Kolsov, iar armata Maeksssea operează la preajma o­­raşului Frisk. Glii­ssetcarsîg sud-sstice sa anunţă că trupele austre­­plui8B8 se apropie de fortăreaţa Râvno, a treia cetate, ne­­ocupata Iacă, din triunghiul fortâreţiior Voihyuiene, la jarul oraşelei Taroopol, din Gen­ţia, se dau lupte crâncene, KlesiI apusând acolo forţe cossidsrabile. Pe valea Siretului damnsa­­ta de câte­va zile linişte. Ds ps ficatul occidental se semnalează Bombardări re­­ciproce la Artois şi Argaanss. In genere acţiunea Beligeranţi­lor de pe frontul occidental a slăbit în ultimele zile. alismu­! economic. „Prin noi rnşi­ne“ Bene învaţă presentul tragic ? — este adevărat dicto- i vis pacem, para bel­eta de adevărată si a­­pentru a face un mare baiu treime a te, fi pre­­ijte si ecor,omiceşte în [, în vremea linişteî, mari din occident au mai imensa forţă la~­igfismvhiî calculat, se­nk. Fără nicî un gînd­­oarele intrate in vul­•e.­remurî în care trăim, demne de rapsozii su­­rdui istoric, — au ară­­vident puterea enormă ului cuminte, sincer, au arătat rezerva de de forte economice,­nergie, acumulată în și o situafie financiară potrivită cu mijloacele firești ce ni s’au dăruit ! Politica economică, „totul prin noi, şi cît mai puţin prin alţii şi dela alţii“, a găsit din potrivă de multe ori în ţara românească, pie­dici nejustificate, critici nedrepte şi adese ori bîrfeli cari dacă n’au supărat pe cei ce le-au sufe­rit, nu au scăzut totuşi în faţa pos­­terităţei pe cei ce le-au formulat, cu atîta lipsă de prevedere şi cu un atît de uşurel patriotism. Dar acum nu este vremea recri­minărilor ; acum e vremea hotă­­ririlor virile şi a atitudinilor fer­me dictate numai de un patriotism cald, sincer şi cuminte. Va trebui acuma, şi de acum în­colo, să se concentreze energiile ro- V,e. Vmâneşti spre un progres economic a, atu pus la dispoz­iiţM care materia primă dăruită de ii viaţa şi averea cc °'mntifwr(j( sa se (iospească in vetrele noastre, să se modifice după trebu­semnal de războiţi, auinţele noastre, si *« ereste astfel e porniri egoiste, orice} q dopați« internă românească, pur etice, si orice duioase*. romănească, numai românească. ră[î. Totul pentru ta­­tă pinirea îi cestul gînd, eeînd cohorta celor ce i ca robii antici, stri­­irm absurd : „Cei ce ku‘; ei eu sentimentul 3 pentru fară , cm sen­­tfel făcută cu voință știentă. gă această enormă for­are este una din eou­­nt­uiile ale unui război, popoetaele mari si o­­m­omură pe care ele se n ateste vremuri de i­­nă. iv [topoarele in luptă judi­strie internă, nu ri economice ereiate și spiritul de economiei ci ir; st­ăm o întreagă producţiei pentru ca dară să rămînă eît­­ fat'd, printr’un im- i minimum, căci eu eît .»oflfc să-ţi îndestuleze eu din propriile hă puteri, nevoile interne, eu shnita este mai liber pe mişcările lui poHHee, eu atîta este mal bogat. Porţile 3'oh putut in­ch­ide În nutrite ţări ; şi totuşi via­ţa din năit­ru nu a încetat, căci e­­rau măi pregătite condi­ţiunile pentru ca ea să dăinuias­că chiar tind legăturile cu alte etate ar fi încetat. Această politică chibzuită a cre­­kd puterea marilor state. Şi acea­ pompoase, fără a fi frumoase gre-WC.91P iJttse ir.cs «iv* IU Ul'Ctl-2 • »v- v 1T * a­stă politică va trebui mt* ahs de-TM* fă/ă. elexen^' Ul, acum încolo, să devină reiata ge-'nu tr*me fă sfldeat;, Ci ea ladmo­nerată pentru popoarele car. om ?exf ’ ,lu ^One să creeze in eufle­­făvnii pînă acum prea multă Wn-' V e,L sf lliîrll'f1ilV11 n'ld zoologie, prea destul xenofiUsm «a eterne, pierdereî trepara­»a portta urma fără pericol, acelaș\\ . e J* ,rd «ifta-ce a fost farmec m mod superficiali, sie a înțelege pa- i v la'a—­triotisim­ul. I La cimifirrdl Bethi, e trufie mul-Avtnd bogății interne, pe care a^*1 aflevărată.O ferice «w le-am credit prin munca noas- aivV J!n^ 0 ,SBiCţ® Pletoasă cs­­trq. ci ni le-au hărăzit natura eu de e,­ Bn o generozitate re care na avut-o fat piram&lSSa*TM VrOVOtUX 06 tu de a!te veninuri , avind un sub­l T n .. sol păst­rător al energiei ereiatoare. •• r aixjî nu e destulă îngri de forţă ; poscahul un pămint mă-\VTe decora^vă ; nu e destul fast nos ra iu poveste; avînd cursuri' (‘e ve vp0eată, »Je flori, de arb­orî, de «pe fie care tu puţină muncă le' ** HT5!Si , cimbirul nostru , e putem subjuga nevoilor noastre; nutrind a pofmlnţiiine sobră şi cm­­m­inte,' nt­­­u irni snitut încă creia o rețea ecoto­mică •• »ftirmată, o cana­lizare o mc' :;}ihr ti a bogățiilor primare, peront iPnă reducem im­portul 17 ive** iy '■ trst să creion cu ceea t- - fest dăruit din plin. o stare economica ni­egendentă •oooo. Aceasta va fi rea politica, ci reli­gia de mi iac. Prin cimitirul Belo... —. —— •----------------« o o o----------------­ O împrejurare tristă ne a dat prilejul de-a vizita locaşul acela prra lipsit de oij-oe îneîntare ar­tistică, aşa în cit dim’rea morte? n are cahnantul şi consolarea fru­museţe! ce pune în «ufl© e asprra­­♦■Imiile şi speranţele unui dincolo etern !... HOTE Numărul imeins al legiunilor cari se luptă azi, ne e un îndemn să facem o ochire spre marile lupte din trecut, spre bătăliile is­torice, şi cunoscînd, din izvoarele cele mai demne de crezare, numă­rul luptătorilor de atunci, vom vedea că sub acest raport cele mai unde aproape ori­ce bucureştean celebre încăierări consemnate de în viaţă are o fiinţă scumpă pen-­­ istorie sunt o deriziune faţă de tm tot­deauna întoarsă la alma­ războiul gigantic de azi. mater, în sinul nature! inerte şi Cimitirul Bell» este vast. Perspectiva Bucureştilor este poe­tică. Bar tine n văzut eimitirîe din alte ţări are na termen ita comparaţie, «are nu ajută la lau­da cimitirului bnetmsfceuß. In ad­­ată cîte­va date : Marea armată a lui Xerxes por .»ita în contra grecilor nu nuntă­te ţări, scos­e triste locuri, somi a-1 la mai mult de 200.000 oameni, devfirafce pireurî bin« îngrijite, eu (irttul le-au rezistat «a mai puţin capele artistice; iar seripturiie 70.000 soldaţi. xverale, «hile sunt «ele din Pere La­­chaise din Paris şi de» la Ta*ck«n din Bruxifilles, adaogă o notă ar­­dslică la tristeţa solemnă a sfîrşi­­tului ce-l vedem acolo în chip plas­tic şi concret. La noi, monumentele hraelor» sunt rare-Ori artistice. Simt und­e­ 300.000 soldaţi. Juliu Caesar a lup­tat în contra Gailor avînd sub comanda lui între 100.000 —­ 120 Petroniu. l­inia eorp 7 pe o coloani Linia eorp 7 pe o eoloani Interni și recine parin. In pădurea de l­a Biserateni (Yosgi) ofiţeri şî alpini francezi au experimentat noul tip de mitralieră a căpitanului Richard. Mitraliera este aşezată pe un schelet de lemn cu două roţi­­— aşa ca să poată fi transportată uşor. Ceia ce va da războiului in curs o notă caracteristică în Is­torie, nu e nici înverşunarea Sta­telor beligerante, nici perfecţiu­nea tehnică a mijloacelor de luptă, ei, mai ales, numărul combatan­ţilor Să nu se uite un singur mo­ment că în rîndurile de bătaie stau două zeci de milioane de oa­meni ; că alte două­zeci de milioa­ne stau pregătite pentru noile ata­curi ; că militanţi războinici sânt şi cetăţenii rămaşi acasă şi chiar femeile fac un voluntariat nu nu­mai ca surori de caritate şi în­­ser­viciile auxiliare, ci chiar pe cîm­­puril­e de luptă de­asupra cărora plouă gloanţele şi şrapnelele. O­­menirea toată e în războiu şi nu ştim zău dacă pe vremea invardu­rilor barbare, cînd nu erau sol­daţi profesionali, cînd toată lumea era în luptă, a fost o răz­boire atît de generală ca cea de azi. * A ic » • Amiatti vcondusă de Alexandru cel mare număra 100.000 oa­meni. Formidabilii putere militară a Romanilor se bizuia în vremurile cele mai bune, pe un număr de mii soldaţi. Luptele punice au pus pe pi­cior de războiul de o parte şi de alta, mai puţin de 80.000 soldaţi. In bătălia de la Cannae au lup­tat de partea Romanilor 52.000 soldaţi, de partea lui Hannibal şi 70.000 soldaţi din partea Romani­lor. In luptele cu barbarii, Romanii î au dispus şi de mai puţine forţe- Julian a luptat la Strasburg cu 13.000 ostaşi în contra 15.000 vi­zigoţî. După cum vedem, nici bar­barii n’au dispus de prea multe forţe militare. Vandalii au înte­meiat regatul african numai cu 10.000 soldaţi. Nici chiar războaiele cruciaţi­lor n’au mobilizat pr­ea multe for­ţe militare. In cea mai mare bătă­­lie dată de dînşii în Palestina au­­luptat 14.000 ostaşi. RĂZBOIUL MORD­AL­­ : Prin numărul ostaşilor, cele mai mari războaie din tre­cut sunt o idilă, faţă de cel de azi­ meni. Iar armata care a pornit sub comanda lui Sinan­ Paşa, în con­tra lui Mihai Viteazu, a numărat 200.000 oameni. Se ştie că marele Domn român, a învins-o cu mult mai puţini sol­daţi. Cînd vorbim de numărul os­ta- Turcilor. Armata otoraa»! «ap» & şilor cari au dat cele mai celebre atacat Vie na a fost de 256.800 «s­bătăliî din Istorie, trebue să fa­cem o distincţie între infanterie şi cavalerie. Numărul cavaleriştilor era foar­te restrîns. De cînd cu descoperirea Ameri­­ceî, armatele au început a fi mai numeroase. Aurul importat din noul conti­nent a înlesnit mult angajarea mercenarilor. Graţie înmulţirea a­­urului, s’a îmbrunţit şi numărul cavaleriştilor, fiind-că aceştia gă­seau mai cu înhisuire nutreţ pen­tru caisfor. Cea mai mar­e armată din tim­purile mai apropiate de noi e ar­mata cu care Napoleon şi-a făcut expediţia din Rusia. Se ştie că a­­ceastă armată a fost decimaţi La moartea lui Frederic del maro­­ s’a socotit ca un merit deo­sebit că a lăsat Prusiei o armată bine instruită de 100.000 oameni. Vorbind de războaiele trecute trebue să menţionăm şi pe cele ale • O OOO —V­Din cele ce preced reiese că, sub raportul numărului ostaşilor, răz­boaiele cele mai mari din trecut au fost adevărate idile faţă de cel de azi. Războiul de azi e ca adevărat fantastic prin numărul ostaşilor şi, implicit prin întinderea fron­turilor. Istoricii viitorului, cînd vor sări despre războiul de azi, vor trebui să fie şi etra­egi şi geo­grafi şi... socotitori contabili. ­H FIE­CARE ZI un non name la ordinea zilei De cîte­va zile presa străină dis­cută cu o patimă puţin ascunsă evenimentele a căror desfăşurare se aşteaptă un Balcani. Poate nicî­odată ca astăzi actele şefilor de guverne nu sunt mai cîntărite şi judecate în lumina diferitelor in­terese cari albuentează marea lup­tă diplomatică deschisă intre cele două grupe de mari puteri. is. D. sa I erî­h­im• Radeslnroff se spune că joa­­astăzi actul cel mare al unei politici dela a cărei schimbare şi unii şi alţii din cele două grupe duşmane vor să tragă aceltiş pro­­fit — judecindu-se după felul cum presa străină prezintă lucrurile. Preşedintele consiliului bulgar ar cunoaşte acum popularitatea intensă pe care ziarele străine i-o creiază tocmai fiindcă curiozita­tea publicului cere amănuntele care nu se pot da înainte de evi­denţierea actelor oficiale prin for­ţa împrejurărilor. Pînă cînd mo­mentul marilor declaraţii mi a de sosit,­­ reprezentanţii presei din occident la Sofia caută a compen­sa lipsa actelor oficiale prin in­terpretarea gesturilor izolate a cti­torei persoană apropiată de gu­vern, cereînd să limpezească ori­zontrul viitorului. Din această at­mosferă creiată în jurul d-lui Ra­doslavoff pornesc dlepoţile cu în­ţeles deosebit după grupa interese­lor ce sunt la baza luptei diploma­tice din Balcani. Să aşteptăm însă desfăşurat evenimentelor fără înfrigurarea pe carte ştirile de senzaţie o dă tot­­deauna opiniei publice veşnic do­ritoare de turul fapte. De­ocamda­­tă datoria cronicarului de fiecare Atenţiunea generală este însă zi este sa înregistreze varul nume îndreptată spre Bulgaria. Cores-­pe care evenimentele îl pun la or­­ionderiţiî străini pîndesc gestiu-­ dinea zilei înaintea tuturor celor nile și vorbele primului ministru , cari amintesc pers­onagiile con­­bulgar pentrpi a putea orienta o-1 ducătoare ale unei vlfji mult agi­­■phîia publică din ţările occid-sn-1 late ale cărei linii de viitor tutlul către realitatea stărilor po-­­n'au fost încă hotărîte. tUice din regnn­ul dela sudul Du­­j S^yx. tiarei. O OOO SFÎRŞIT .’ BLEMA ! IEŞAN.— LA MIRC TLRILE ! Finis vei laşul îşî ilă, cant în ro­am p£ş’ de obîoaiu... Activitatea şcolară care începe la 1 Septembrie aduce paşnicului oraş un aspect extraordinar. Cen­trul cul­ural al Moldovei, avînd şcoli mai numeroase ca în judeţ­ele­ limitrofe, laşul atrage în fie­care sezon şcolar o lume străină, lumea din provinciile Moldovei, care vi­ne să-şi stabilească copii prin şcoli, îşi reiau deci activitatea, oda­t cu noul an şcolar, şi aşa zisele gaz­de particulare care primesc în pen­siune lumea şcolară din provincie. Despre chestiunea acestor gazde, am mai amintit în treacăt, cînd am înregistrat propunerea lansa­tă de către d-na Ana Conta Kern­­bach de a se institui o „ligă pentru protejarea fetelor“. Chestiunea de resort educativ, pedagogic, preo­cupă lumea şcolară şi se aşteaptă o soluţionare in­teli­gen­tă, ca­re, sperăm, nu va întîrzia să vie. In cazul acel­a, e posibil ca Iaşul să fie înzestrat cu un adevărat pension pedagogic în care elevele— că e! de-o­cam dată de ele e vorba­— vor avea o îngrijire şi o educaţiu­ne aleasă. Noul an şcolar aduce mult aş­teptatul sezon al librarilor. In­trăm în epoca cărţilor de stud­ii, ri­meul „sezon“ comercial al librari­lor. In acrstă privinţă înregistrăm plîngerea întenajantă pe care a for­mulat-o „asociaţia generală a li­brarilor“, prin Circulara semnată de d-nia Pavlovici preşedintele şi Cterwcî secretar, adrapa fi tuturor şcoalelor private şi pensioanelor. Asociaţia librarilor arată că ne­­gustori­ librari nu prea exercită un comori fericit — căcî au sezo­­rul şcolar odată în an — şi în con­sterinţă invită pe directorii şcolilor private ca să nu mai oblige pe şco­lar­ să-şî procure cărţile şcolare prin direcţiunea şcolilor, ei direct de la librari. Ast­fel librari! riscă a nu mai reeliza micul rabat de pe cărtî­nie­ în timpul acestei epoci. Tot acum va reîncepe şi activita­tea judiciară — fără nici o ar fi solemnitate de cît tragerea la sol,­ a judecă orilor de şedinţă la tribu­nale şi repartizarea parchetului “și a portăreilor. In vederea noului an­ judiciar, decanul baroului local, d. Al. Gheor­ghiu, deputat, împreună cu mem­brii consiliului de disciplină au luat o serie de măsuri în legă­ură cu reorganizarea baroului din Iași. Aceste măsuri , pe cari le-am mai amintit în trecut,­­ vor fi a­­tinse la cunoştinţa d-lor avocaţi în adunarea generală ca va avea loc în primele alle din Septembrie a. c. Iaşul culural a retrăit clipe fru­moase în cursul săptămînei trecu­te, cînd a avut loc comemorarea bardului de la Mirceştî. Primarul laşului, în emoţionan­ta-i­envîntare rosti­ă, la Mîrceşti, a evocat trecutul falnic al Moldo­vai şi a salutat memoria raarelui romîn şi scriitor a cărui operă la ruinează şi generaţiile de aai. Pelerinii de la Mirceşti au tresă­rit emoţionaţi de evocarea faptelor măreţe care încunună opera mare ini bard naţianeî. A fost o ?.i ma­re aceea a comemorărcl — şi Ia­şui a trăit­« ca o ai d* e&rfefi «are Amiefiad­e«mem«rarea bardului de la Mire«?tî ținem a arăta eu a­­eest prilej patriotica ia estiune de «arc e «uiiinat ac­tualul preşedinte a! Academiei Române a dr. C. Îs­trati, de a teansforma conacul din Mireasa, într’un „muzeu «I pep®­­-ului". Am avut prilejul de a întreţine, în tren, o interesan­ă convorbire cu d. dr. C. Istrati şi a afla­tatre al­tele că d-sa a adunat « »«trie de © treete care au aparţinut pe vre­muri poetului comemorat. Aee*/*' obiecte vor figura în muzeul de iH Mireeşti. Ne asperena şi n-te du dragă ini­mă la apr­lul făcut d. dr. L tra i de a trimite pentru acest îTiTi^iMi­­rîiCrite obiecte, cărţi, ziare soviete vechi, în legătură cu i -* : e sa referă la Vasile A­leess ruin. Aceste donaţiuni, vor avea un ca­­rac­er într’adevăr naţional şi ast­­fel conacul de la Mirceşti va putea reveni ceea­ ea doreşte preşedintei­’ Academiei Române — „un muzeu al poporului“. Arâ'.înd însemnătatea acestui muze.11 de la Mirceş­i, suntem o idigaţ! a arăta că pictorul ieşm D. Crudu. a executat în timpul ve­­vei acesteia, o serie de picturi în «axe » xugrÂTÎt Mirert iî. lunea. .vitrcc-su şi ele vor figura în muze­ul plănuit. i ictorul Crudu, pe lîi­gă c*a exe­cutat cîte-va lucrări do­ar 5. a a­­ut ast-fel, — singur d-ca. Jintee -Oii pictorii ieşeni — imperioasa i­­■eo de a retine o serie de privelişti interesante cari în viitor vor avea o însemnătate istorică. Cu acest pri tej Crudu, pe cari legaturi de fa­­■nilie l‘au adus de mui­e orî Iu Mir­­lesti, A­ întoles sii-sî manifusic dra­gostea pentru opera marelui bird al nat­iu ii ei. Ar­H Iaşi SI August 1915. -exo-Cronicii Ctnfral DESCHI­DERE A STA­GI­UNEI TEATRULUI NATIONAL CU OVIDIU PIESA IN 1I ACTE DE V. ALECSANDRI FANTANA IPLANDUZTE1, PIESA IN TREI ACTE, DE V. ALECSANDRI Teatrul Naţional şi a deschis grca­giunea cu O­vid­iu piesă istorică a lui Alecsandri, clasică prin conţi­nutul ei şi frumuseţea sclipitoare a versurilor pe care le cuprinde. Pentru o deschidere de stagiune în clipele cînd întreaga suflare ro­mânească proslăvea memoria bar­dului de la Mircești, Ovntiu era o alegere nimerită ,* era în ac­elaș timp un omagiu pe care Teatrul National trebuia să-l aducă ace­luia, care a pus umărul cu atîta rîvnă și talent la întemeiereia tea­trului românesc. Mulţime imensă a venit la repre­zentaţia de deschidere a stagiune! Teatrului Naţional spre a aduce a­­ceîaşî omagiu patului Alecsandri Şi acelaşi omagiu l’a adus poetu­lui, întreaga noastră familie rega­lă care prin prezenţa eî la repre­zentarea lui Ovidiu a dat străluci­rea unei sărbători romaneşti şi re­gească, povestei dragostei lui O­­vidiu cu o nepoată de Coşar. Povestea e fără îndoială simplă şi ştiută. Poetul Ovidiu­, cel care a scris „Metamorfozele“ şi a corupt Roma prin „Arta iubi­riii mutată in versuri elegante şi lascive, iu­beşte pe Iulia nepoata împăratu­lui Octervian August. Mima ‘împă­rătească exilează pe Ovidiu la To­mis, neluînd în seamă că prin mă­sura aceasta loveşte adine şi ini­ma Ion­el, nepoată de Otvai. I’o vestea dragostei acesteia simpla şi adevărată, Alecsandri o ciută în versuri duioase, elegante, străluci­toare, fără să­ pătrundă in mișcă­rile profunde sufletești «ik* pf-ioo nagiilor, fără să nască ronflicte dramai­os puternice ; povestea e cîntată doar pentru frumusețea eînd eeni­ntt, eînd «fid&tosire, eînd duTerjasfi a unei dragoste nevino­vată. Ovidiu îşi spune astfel dra­gostea in pareu­ împărătesc, cină noaptea e înstelată şi liniştea i­­mensă iadoamnă la iubire. Ovi­­diu îşi spune drag«stea cînd sufle­tul îi e îndurerat şi cîntă uitarea în petreceri alături de cele mai frumoase curtezane ale Romei ; şi Ovidiu îşî spune dregesta, depar­te de Roma­, la Tomis, unde îm­păratul August îl exilase. Tot atît de frumos şi în aceleaşi clipe, Iulia îşi erată dragostea ei pen­tru Ovidiu. Iulia, asemănătoa­re «roiaekar corneliase, are însă şi curajul să-şi ejimnfi dragostea şi in faţa împăratului cere vrea fă fa­­efi dintr’în ea o nouă Iphigenie, căci vrea că o ÎB«ctCRscă după un rege barniar ale cărui hoarde îi «ă- 1 ăl­esc necontenit in imperiu. Dar însăși împăratul Octa vian. August, ae ridică «nv­ori pînă la frumusețea eroică a [K­i-^juagi»l°r lui Corneilli­.* Sclavi’5 c'oaur, du­pă M desvăluie rinpfirctiihiî dra­gostea d--tre fulia Ovidiu, iD­­..„„u pe stăpîcul *fiu, ee Irrime și faifi. — Să mori, răspunde îm­păratul. Și astfel ,dragostea unui poet ca o fală de împărat, cîntată în ver­suri ușoare și strălucitoare, ne in­cintă. AteoMiul­i a învăluit povestiri» aceasta în cadrul unei vieţi ,om®­­Ste. Teatrul Rationei, prin costu­­i­­ele şi decorurile cu care a repre­zentat pe Ovidiu, a căutat să dea culoarea locală a vieţei acesteia. Costumele foarte frumoase. De­­cirurile din cetol a- II-dea -şi IV, minunate. Primul decor mir­­en­­tînd un forum a redat culoare« Și perspectiva pieţei romane de pe vremurile de îmlx-lsmrare şi decă­dere a imperiului roman : eoxrane corintiens, «siri lit«rah- frumoase în etradă. Cel d«-al «mitea decir, un interrrr din ea*« lui Ovidiu.

Next