Viitorul, octombrie 1915 (Anul 8, nr. 2744-2774)
1915-10-01 / nr. 2744
â»m.il si optelea No. 2744 BANI Sagyfc ftBOWAMEMTS j» t»r&.................. nn sm 18 Lei.......................sease ltml 3 Lai in itrSiratete nn nn 36 Lei........................şease luni 18 Lei Abonamentele încep 1* 1 el 15 «la fiecărei iu». REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No 19 tyfrsre« r»rrr» f*«c»,r Ttt;frt»'!s*rs TELEFON 13/47 şi 67/20 ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare şi prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Joi 1 Ontomlîd® 1915 B«■HMM5 anunciur! comerciale Linia corp 7 pe o coloană in pagina nr ............. 60 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV.........30 bani Inserţii gi reclame pagina In linia.................................2 Lei BANI TOAT1A iopîeii? ps froaiul sîrbsc sa desfășoară fără esrtara^ îngălând din ee la ca mai viu îaSeriîs Bangsrante. Slrlîli tootissâ ?â opnâ e rezistentă crescândă operaţiosMor aesîrogerioa 8, cari câştigă și e?e la amploare, in primele topi» deaiiîBp! Ds ărd, Aistro-Germaaii aa luat da la Strel 2000 art sob ari şi 40 toaari; ei mai anunţă a fi terminat trecerea fia arsi Intre Şahstz şi Grădişte. La sud de Bearad, au cacsfiî lăîtimie dintre Zarcovo şl Itrijeva. Ia schimb Sirfcli arsariţă a fi respins în mod glngeros doaâ atacuri inamical nord de Pejarevatz precum şi repetatele îacsreări sie ans*tro germaniior de a pane stăpleire pe oraşul Smederovo. O şi re, reofic eiu, semnalează începerea ostilităţilor Bulgării! contra Serbiii printr’ua atac dat Ia zona TimocuIoL lîaeâ a eastă ştire se confirmă, se va dovedi că Bulgarii, atacled pe valea Timoculii, a fi misiunea de a face cu putinţă accelerarea operaţiunilor austro-aermane. Pe frontul oriental, Ruşii dau atacuri contra trupelor germane cari onorează la preajma ostaţei Dunaburg. Armata norimer operează la Gânjia orientală, unde a cucert poziţiunea Kladkî, situată la 15 km, la nord-vest de laropel. De re frontul lor, Frascezli semnalează progrese la regiunea Suathaz-Argres și la fihampagne, la nord-est da Lahore. voiește bourbarduri reciproce la Epargas și pădurea LEtrotre. VOCUL „FEDERAŢIEI“ Acţiune naţională, campanie contra guvernului şi Tronului — Presa şi conducătorii „Federaţiei unioniste“ încearcă să creieze în opinia publică un echivoc voit, care însă nu mai poate înşela pe nimeni, fiindcă nu mai e om cu bun simţ şi dreaptă judecată să nu se fi lămurit asupra jocului dublu în continuare, de la „Acţiunea naţională“ la „Federaţia unionistă“. De-o parte, o atitudine de aparentă dezinteresare faţă de tot ce ar însemna satisfacere de interese şi ambiţiuni personale ori preocupare de partid, iar pe de altă parte, manifestaţiuni exterioare ale aceleiaşi „Fedemţiuni unioniste“, dovedind făţiş pentru oricine intenţiunea lămurită de a obţine o schimbare de guvern, fapt care, desigur, nu mai cadrează nic cu dezinteresarea aparentă a unora şi nici cu pretenţiile unei acţiuni curat naţionale. Aşa, pe când personalităţi din imediata apropiere a şefilor „unionişti“ reclamă în mod public răsturnarea guvernului, — cerere ira Tronului, inaugurînd-o sub auspiciile ziarelor autorizate unioniste, — în unele mai muscal — dar continuată cu trivialitate în „Adevărul“ d-lui Miile, astăzi mai desmăţat ca totdeauna. Acţiunea împotriva Coroanei,alimentată din rindurile unor organizaţiuni politice cari nu se inspiră în atitudinile lor decit din necesitatea creerei unui echivoc -0000-* Un semn al vremeî noastre, o caracteristică a eroismului morţii, —e o acţiune cu efecte rele dem, şi o serie de publicaţii mari în primul rînd pentru interesele noastre mari, a căror posibilitate de satisfacţiune noi o vedem numai în legătura hotărîtă şi trainică dintre Tron şi Ţară. Dar fiindcă echivocul e cunoscut,, rămîne celor cari au încercat să-l creeze, să renunţe din vreme la o politică, care mai ales astăzi nu e o politică românească, vor interesa mult pe analiştii de mîine ai sufletului nostru de astăzî, este apariţia unor ziare ciudate, baroce, splendide într’un fel dar şi ridicole şi puerile în chipul lor de prezentare. Redacţia şi Administraţia acestor ziare: In tranşeele francezei Acolo, în ploaia de apă şi în cea de gloanţe, în văgăunile de şobolani cari se luptă cu moartea pricinuită de tunuri, de gaze înnecăcioase, de gloanţe, de umiditate, de fig, de microbi şi de nostalgie; în acele şosele întunecate ale mortei şi ale gloriei, prin şanţurile inundate de noroi şi de stage, trăesc milioane de suflete cari nu uită că şi în faţa mortei au dreptul de a dovedi puterea spiritului ce nu voeşte să abdice. Şi , ziarul, la forma lui redusă, cu Intr’o revistă de criminologie şi modul de apariţiune periodică, cu , sociologie, condusă cu o competen- articolele scurte, cu amestecul de despre care fac mărturie cuvîntă- Ştiinţifică Inutil de a mai fi re- gravitate savantă, unită cu frivorile sau articolele d-lor Toma lo- J®TM,, V. Grîlitatea faptului divers, este forma nescu, Ionaş Grădişteanu, Dela- a scris ^ ^ticol cu multe^date ,*a maî accesibil^ spiritului movrancea şi alţii, — şefii unionişti preţc'ne, şi bogat în amănunte de dem, — amestec el însuşi de molac la rindul lor declaraţiuni per- ordin social, psihic şi medicial, prin dă, şi de glorie, de eroism şi de sonate că nu vor decit să ajute care se dovedeşte că războaiele pro frivolitate, acţiunea guvernului, fără ca însă duc un mare contingent de nebuni, să desavueze în acelaşi timp vio- Sgoonotul asurzitor al explosibilelenţele de limbagiu ale celor ee-t l°r, hrana adesea-orî insuficientă, surmenajul excesiv fizic, frica de tot momentul, nopţile fără sonn, viziunea atîtor dezastre, auzul atî- Mania in istorie inconjoara. O dezavuare nu numai că nu se produce, dar se continuă din torvaete, şi horcăeli de agonie, sistem echivocul voit, încurajînd este firesc ca să exercite asupra ner şi lăsînd ca, prin coloana de ziare , vilor omeneşti o acţiune nefastă, autorizate ale „Federaţiei“, vre- o acţiune ce poate să fie o asemănarent de la adresa guvernului să,cu o lovitură mecanică — nu ia proporţii de o trivialitate, care i «traumatism nervos , pentru a vorînvederează tot mai clar preocupări politice de partid. De aceia, pe când şefii unionişti afectează că nu vor decît să ajute guvernul, statul major al „Federaţiei“ cere răsturnarea guvernului, care nu vrea în politica externă să se supună injoncţiunilor opoziţiei, din care ni se pare că şefii „unionişti“ fac şi ei parte . In ce priveşte guvernul, injoncţiunile opoziţiei rămîn fără importanţă, fiindcă trecutul este în faţa opiniei publice a ţărei chezăşia acţiunei noastre viitoare de Stat, a cărei răspundere nu o are nici d. Toma lonescu şi nici acei alţii, cari gîndesc şi se manifestă în nota violenţelor d-sale bolnăvicioase şi chiar periculoase uneori pentru acele interese româneşti, cari predomină interesele personale sau de partid. Nemulţumiţi, însă, numai cu acţiunea împotriva guvernului, d. Toma Ionescu şi cei ca d-sa au în Ziarele I din tranşee, scrise în azilurile temporare premergătoare azilului de veci, vor forma astfel cea mai frumoasă colecţie din biblioteca, nu unui bibliofil estet,că din acea a învăţatului care va voi să scoată din anecdotă, înţelesul adînc al războiului fatal de acuma. Titlurile ziarelor stat variate, cum, deosebite sînt şi locurile unde ele se scriu. Unul se numeşte Le Lapin des Dunes, altul Rigolboche, altul Diable au Cor. Din toate, cel maî vesel este Rigolboche. El poartă ca deviză „Toute la Rocherie ne nous énatera pas“. In el stat glume mai mult sau maî puţin reuşite. Nu putem cere candidaţilor neîntrerupţi la moarte a avea spiritul domnului Voltaire! Sa fi poftit şi el acolo, în tranşee, şi apoi să 1 . . . 7 ,nici ce ne par nouă înşine venetitreprns o violentă acţiune con .*13 şi străine de noi, pe cînd — vai ! plica altfel halucinaţiile în massă de care erau bîntuite sate, oraşe, regiuni întregi în timpurile medievale ? Cum s’ar putea explica altfel, faptul că mii şi mii de oameni vedeau cum vrăjitoarele se ridică la cer, salivate de Diavol, care le smulgea din mijlocul rugului înflăcărat ? Peste sărmana mante omenească de multe ori seabat norii negri ai inconştientului şi dezordinei. Lumina minţei şi seninătatea cugetelor dispare, şi atunci din adîncurile de animal răsar poris,°£ci?Putea_extri văzut la lucru! De altfel, ceea ce este interesant în aceste ziare vremelnice, este că conţin expresiunî curioase, unele chiar lexice în regulă, prin care francezii învaţă cuvinte nouî. După cum cuvintul boche este o enigmă; după cum Rosalie este un epitet neînţeles dat baionetei dela puşcă, precum poilu este o invenţiune lexica ad-hoc, tot astfel sunt alte multe cuvinte franceze cari s’au fabricat acuma. Un argument mai mult, în sprijinul tezei filologice, d’fipă care semantica este în funcie de nevoi sociale, cuvintele se schimbă după mediul social la care trăeşte o grupare omeneasca. Dar o altă latura care nu mai puţin interesează pe psichologul timpurilor de acuma, este şi a HOTE li în stil escatapian. Dar dacă există forme de nebunie, produse de excepţionalele condiţiuni în care soldaţii sunt nevoiţi să trăiască, există probabil şi o nebunie colectivă, care este cauza, iniţială a războiului, cînd războiul ia aspectul de cataclism cosmic cum este cel de acuma. Căci este inconceptibil ca deodată şi la toate popoarele să treacă un fior dement de luptă de carnagiu, de ruină, de poftă animalică sanguinară, fără un dezechilibru iniţial, colectiv şi general al masselor. De altfel putinţa existenţei unei nebunii colective o avem dovedită — ele picoteau molcome dincolo de rampa luminată a minţei. Şi ce urîtă e culisa obscură, faţă de scena feerică, curată şi frumoasă ! Petronius. -OOOR DOCUMENTE OMENEŞTI SPIRITUL ŞI FEMEIA IN ZIARELE TRANŞEELOR DREPTUL GLUMEI! - GÂNDUL DRAGOSTEI IN TRANŞEE cea a rolului jucat de femee în viaţa unui om. Teza desigur n’ar fi nouă. Şi mitul biblic al lui Adam şi Eva ar fi singur suficient ca să dovedească indisolubila unire a bărbatului cu femeea. Dar o interpretare biblică, la care ar adera şi Shopopnauer — „Ies extremes se touchent“ — ar fi aceea că unirea aceasta ar fi un efect a două instincte ce se caută: un instinct... „ce le vine şi la păsări cite două ori pe an“ ! Dar la această interpretare prozaică, s’ar opune acel idealism al luî Cyrano care e mulţumit cu: ,,grăce â toi une robe a passé dans ma vie“. Acest amor de femee văzut prin prisma drăgălăşieî, fără gîndurî ce pot să acopere şi conştiinţa se-1 trupasemiobseură a unui animal ; acest I-------amor pentru ochii gingaşi, pentru părul de mătase, pentru mersul cadenţat, pentru sideful din cutia de catifea roşie a buzelor, acest amor pentru femee, apare în versurile copilăreşti din ziarele din tranşee, din acele ziare, care nu se ocupă de politică. „Us ne disont pas quand la guerre finită“scrie un gazetar francez care vorbeşte de gazetele tranşeelor; ele dau numai o rază de soare, — o doză de idealism curat — în tristeţa unor tranşee, premergătoare morte, hidoase. Omul nu vrea să uite că are spirit şi că poate iubi sufleteşte nici chiar atunci cînd Moartea sună din cornul tunurilor mons-OQOO B /fk JSkTP* stasfi suiSiara a s&G Infanteriști belgieni pornesc la atac contra tranșeelor germane O nonă uniformă Cit de departe suntem de vremea îm care războiul era o splendidă defilare de eroi, trecînd în goană, ca un vîrtej multicolor pe cîmpul larg al gloriei. In ochi le fulgera luptătorilor scînteia divină a victoriei așteptate și din gura lor porniau în torent cîntecele eroice, care pluteau sonore înaintea valului furios, ca o avantgardă nevăzută, misterioasă... Pe atunci se putea repeta cu încredere versul lui Horaţiu asupra frumoasei ursite a soldaţilor: In luptă sau vino moartea grăbită sau fericita victorie... Astăzi războiul se face sub pămînt. Luptătorii nici nu se văd. Tunurile cu bătaie lungă aruncă moartea de la depărtări nebăniite si munca de cîrtire a minerilor o aduce pe sub pămînt, cu o îngrozitoare si tăinuită încetineală. Chiar cînd păşesc în cîmp deschis soldaţii sînt pregătiţi ca să ramină ascunşi cît mai multă vreme. In locul uniformelor strălucitoare de aur și de purpură din vremea războaelor imperiului, în locul panaşelor sfidătoare, astăzi uniforma mohorîtă, verde-cenuşie sau albastră-cenuşie abia se mai distinge din coloritul monoton al cîmpului de luptă. Iar în locul panaşelor sfidătoare, care fîlfîiau glorios ca nişte stindarde în vîrtejul luptei, astăzi capul soldaţilor e „împodobit“ cu o cască cenuşie, fără nici un ornament, ca să nu fie văzută să lunece gloanţele fără primejdie pe ea. Rămînea măcar chipul luminat de strălucirea sufletească a luptătorilor; rămînea scînteia divină din ochi si avîntul pîntecului eroic, care ajunge la tintă mai repede ca luptătorii si-i poartă oarecum ca o aripă uriașă după sine. Acum si acestea s’au stins. A cincea armă, gazele asfixiante si lacrimogene, întrebuinţate cu o frecventă din ce în ce mai mare pe cîmpurile de luptă, au făcut ca şi chipul soldaţilor să se acopere cu o mască grotescă. In loc de scînteierea ochilor, un luptător contemporan ne oferă ineleganta unei enorme perechi de ochelari afumaţi, iar cîntecele avîntate, comanctele răsunătoare, ovaţiunile asaltului, sunt înăbuşite de un tampon enorm de vată, pânză şi sîrmă, care dă soldatului înfăţişarea unui scafandru fantezist, care a avut capriciul de a călători în atmosferă ca în adîncimile oceanului. Noua, uniformă răpeşte luptelor bogăţia de lumini, de forme, de culori, din care pictorii militari au scos tablouri de o frumuseţe nemuritoare. Culoarea mohorîtă şi tăcerea au înlocuit splendoarea şi sgomotul epic de altă dată şi chiar avîntul a trebuit să facă loc tenacităţei, în această uriaşă ciocnire în care „cei cu nervii cei mai solizi vor avea victoria“, cum se spune că a profețit mareșalul Rindenburg. C. P. -o o op- IN FIECARE ZI MEPplEE* .* 'V -r -cf», ,-țtv. , , v a ,V , N. rin , mp Mțrți A - % I CHESTIUNI DE ACTUALITATE Şcoala Statului ca plată — Cum va trebui să se procedeze în viitor cu nouile divizionare — Faţă de marele număr de elevi rămaşi neânscrişî, — din cauza lipsei de locuri, — în şcoalele secundare din Capitală, ministerul instrucţiuneî, găsindu-se în absolută imposibilitate bugetară, de a creia noul clase divizionare, a încuviinţat părerea emisă de directorii liceelor şi gimnaziilor din Capitală, de a se înfiinţa cîteva clase divizionare în care să se admită elevii ai căror părinţi s’ar obliga să plătească o anunmită taxă de frecventare. Taxa care se va percepe şi care va fi: 250 lei anual pentru cursul inferior şi 300 lei pentru cursul superior, va servi exclusiv pentru plata localurilor şi a corpului didactic suplimentar. Ideea este cît se poate de nemerită şi trebue să reamintim că anul trecut, cît şi anul acesta, am susţinut-o într-o serie de articole publicate în coloanele ziarului nostru. Susţinerile noastre, erau întemeiate chiar pe cererile părinţilor, cari prin marele număr de scrisori pe care le primeam eream invitaţi să propunem a se înfiinţa şcoli secundare oficiale cu plată. Raţionamentul pe care îl făceau cei ce cereau înfiinţarea de şcoli ale Statului cu plată, era următorul: „Dacă nu găsim locuri la şcoale Statului, trebue să ne înscrim copiii la ■bvstitutele pnirticulare unde natural trebue să plătim taxe, cam de multe ori sunt destul de mari: ei Lun*, noi am preferi ca Statul să înfiinţeze şcoli cu plată căci pe lingă că taxa poate va fi mai anică, dar vom avea şi satisfacţiunea că copiii noştri vor frecventa o şcoală serioasă care nu poate fi decît a Statului“. Ideia a fost pusă în practică anul acesta. Nouile clase divizionare vor începe să funcţioneze pe ziua de 1 Octombrie. Dar acum taterrina o altă dificultate. Mulţi dintre părinţi ai căror copii au rămas neînscrişi în şcolile regulate ale Statului, au început să protesteze contra taxelor înfiinate, pretextând ca ele ar fi ilegale întrucît, conform legei, învăţămintul în şcoalele Statului ar fi gratuit. Cel ce protestează însă sunt de două categorii. Prima categorie o formează aceia cari deşi cu dare lemină, totuşi simt obişnuiţi să aştepte totul de la Stat în chip gratuit, iar a doua categorie, aceia cari deşi ar vroi cu dragă inimă să plătească nouile taxe, nu o pot face fiindcă nu au mijloacele băneşti necesare. Dacă prima categorie nu prezintă nici un interes, cea de a doua merită toată atenţiunea. De ce dreptul de a învăţa carte, de a se lumina, să fie numai aii celor bogaţii Natural că în epoca şcolară în care ne aflăm nu se mai poate face nimic şi lucrurile rămîn aşa cum au fost hotărîte. Pentru anul viitor însă va trebui să se procedeze mai sistematic, în ceea ce priveşte şcoala secundară a Statiui, cu plată. Aşa de pildă, va trebui ca la înscrierea elevilor să se facă o selecţiune. In primul rînd va trebui să se prefere elevi buni, dar ai căror părinţi ar fî lipsiţi de mijloace şi numai în limita locurilor rămase disponibile, să se primească apoi şi elevi buni, copii ai celor cu dare de mină. Cel ce posedă avere, pot să-şi permită luxul de «,-şi da copilul la şcoala statului, cu plată. Procedîndu-se astfel, nu numaî că se va aplica o măsură echitabilă şi democratică, dar se va face şi o bună releaţii:ce a elevlor şcoaleior secundare. Rămîne acum ca pentru anul viitor, autoritatea şcolară superioară, să aplice cum va crede,maî bine si mai rational, principiul enunțat mai sus, C. St. Fest. . Primejdia psihică a desordinelor de stradi De cîtva timp, Capitala maî ales, a împrumutat o fisionomîe nouă, neobişnuită pina acum. Desele dezordini de stradă, provocat® de persoane cana par a nu le întrevede consecinţele, au degenerat de multe ori în regretabile încăerări sîngeroase, pe care poliţia, abia cu mare greutate le-a putut potoli. Or, faptul acesta este cu atît mai condamnabil, cu cît în aceste momente excepţionale, alta trebue să fie conduita, mulţimea şi starea generală a spiritului. Nervozitatea nu foloseşte la nimic, mai ales atunci când ea te poate îndruma spre consecinţe neprevăzute. Dintr’un lucru de nimic, dintr’o simplă neînţelegere şi de multe ori, dintr’o meschină chestie de amor propriu, se nasc încăerări care depăşesc cercul intim în mijlocul căruia s’au produs şi se propagă în mulţimea care de cel® mai multe ori, se grăbeşte să se pronunţe pro sau contra, fără să fi avut mai întîi timpul necesar, pentru a se pune în curent cu rostul altercaţiei. Un exemplu caracteristic îl găsim în ziarul rusesc „Ruseoîe Slovo“ cu prilejul unor tulburări provocate mai zilele trecute de mulţimea din Moscova. Să-l reproducem însă textual, pentru a se vedea care pot fi consecinţele unui scandal provenit dintr’un incident, foarte obişnuit de altfel: TURBURARILE DIN MOSCOVA „Prin oraş circulă versiunea că în piaţa Strasnei ar fi fost arestat un soldat, casier al ordinului Sfîntul Gheorghe, ba ceva mai mult, că ar fi fost chiar rănit. „Pentru a se restabili adevărul, se face cunoscut că la 16 Septembrie, a fost arestat un individ beat care era îmbrăcat într-o bluză soldăţească fără epoleţi însă şi fără şapcă cu emblema reglementară. Motivul a fost că striga în gura mare: „Feriţi-vă că vine un automobil blindat... Voi împuşca toartă poliţia“. „Fiind arestat de cîţiva sergenţi şi ofiţeri de poliţie, dus la secţie şi cercetat pentru cauzele neregulilor provocate, el a mărturisit că este ţăranul Nicolae Alexandrovici Rudoi de 22 de ani, servitor în Bulevardul Tretov care abia a fost chemat în serviciul DIM PSIHOLOGIA MULŢIME! militar, că nu are nici o decoraţii şi că trebuind să se prezinte la punctul de concentrare din oraşul Petrovsk din gubernia Saratov, s’a îmbăiat ne maî ştiind ce s'a întîmplat în urmă. „Atunci cînd a fost arestat în piaţa Straşnei, nimeni nu l a bătut, şi din contră, el s’a repezit asupra Sergentului din post pe care l’a luat de piept şi a început sa strige, pe cînd acesta îl transporta la secţie. „Figura lui ravarată şi strigătele, disperate au Srtrîns o mare mulţime de oameni care bănuind că Rudel este un soldat bătut de poliţie, a încercat să-l libereze din mina poliţiştilor, bombardîndu-i cu pietre, pentru a se aduna apoi în jurul monumentului lui Puşchin unde au oprit tramvaiul şi au alcătuit o adevărată baricadă cu scaunele cafenelelor de pe bulevard. „Deoarece tratativele funcţionarilor superiori, pentru a împrăştia mulţimea, nu au avut nici un rezultat, şi pe de altă parte mulţimea recurgînd la violenţe şi rănind 4 inspectori de poliţie, 4 ofiţeri de poliţie şi 25 de gardişti, a fost nevoe să se facă uz de arme cu care ocazie i s’au înregistrat 3 morţi şi 12 răniţi printre persoanele particulare“. Departe de noi idea de a face o paralelă între cele petrecute la Moscova şi ceaos se petrece şi la noi în Capitală aproape în fiecare seară iată însă la ce rezultate duce nervozitatea nestăpînită la timp. In loc ca tot scandalul că se circumscrie între individul arţăgos şi ceî cîţiva sergenţi de sto radă care îl arestaseră, el s’a propagat în mulţimea care nu ştia de ce este vorba, şi s’a încheiat printr’un epilog stageros pe care publicul nevinovat 1’a alimentat cu 3 morţi şi 12 răniţi. Din fericire, la noi, spi vteîg sunt mult mai calme şi curiozitatea publică mai puţin aprinsă ca în Rusia. Totuşi, nu ne putem opri de a nu atrage şi noi atenţia celor care, intenţionat sau întîmplător, provoacă asemenea tulburfirî de Bieur fără să-şi dea osteneala de a prevedea şi consecințele lor. -----------------oooo— --------——