Viitorul, ianuarie 1916 (Anul 9, nr. 2836-2863)
1916-01-04 / nr. 2836
& nat »1 nou}«« îto. 2836 «N WBB5S UAŢIA Ofensiva rusească de pe frontul Bucovinei se accentuează. Ultimul comunicat din Petrograd anunţă că Huşii au ocupat primele linii de tranşee de lăngă Cernăuţi. Această regiune esteoaste favorabilă unei ofensive, deoarece e un cămp deschis. Şi de pe Strupa se semnalează, un succes, In sensul că Huşii au respins un atac austro-german. In sectoarele de nord ale Jourfaikiei, lângă Iuga şi Dwinsk, linişte.* * Un alt fapt important, relatat de depeşi, pe ziua de ieri, e ocuparea de către austriaci, a oraşului Gelinge, capitala Muntenegrihii. In regiunea Salonicului, nimic nou, taberele stând mexpectativă. In legătură cu evenimentele din Balcani, e de menţionat scufundarea lângă Calsario, a unui crucişător austriac, de către un submarin francez . Pe frontul occidental, ca şi pe cel al operaţiunilor italo-austriace, mici operațiuni de detaliu. abonamente în fără. . ... cu an 18 Lei .... şease luni 9 Le! În străinătate un an 36 Lei. .... şease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 fi 15 ale fiecărei îuni REDACŢIA STRADA ACADEMIEI. No. 13 Intrare pr’a pasas?. imobTara TELEFON 13/47 «157/2« ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 5. TELEFON 22/39 ftfttmcțtmi comercial* Linia cori 7 pe o coloană In pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . . 30 bani Incerții și reclamo pagina In linia....................2 Lun f m uietterîle de azi perntru alegerile parţiale de Camera şi Senat. Avînd loc în împrejurări excepţionale, cînd luptele obicinuite de partid ar fi trebuit să cedeze pasul intereselor superioare şi armoniei din care să reiasă forţa, solidară a ţarei,,— aceste alegeri au luat totuşi caracterul unor lupte de partid. In special, în jurul a două dintre aceste alegeri, dda Galaţi şi Caracal, cele două partide fuzionate au înţeles să desfăşura o campanie lipsită de orice scrupule .Astăzi se deschide scrutinul unie nu convin astăzi celor doi candidaţi. Printr o prevăzătoare intuiţie, d. Goga vorbeşte in „Epoca“ despre „insuccesele electoral ale candidaţilor Federaţiei. Ştim că şi la Caracal şi la Galaţi, n’a lipsit nimic din tot arsenalul de, mijloace întrebuinţate de o opoziţie puţin scrupuOxisă în vremuri normale. Şi tocmai in aceasta stă păcatul d-lor Goga şi Lucaci care au primit să facă cu persoana lor, în care demagogismul „naţiona- i . ... list“, conrupţiunea şi toate ele- jocul manevrelor politice ale d-lor meniele unei acţiuni electorale de Take Ionescu şi N. Filipescu. opoziţie ca în vremurile de apri-1 Faptul este cdînc regretabil, pă. luptă internă, au fost puse Ui. ales pentru candidaţii a căror activitate — în împrejurările de astăzi — ar fi trebuit să fie con trib uf iu n c'» i Unul din mijloacele pe cari conteazâ mai mult conducătorii opoziţiei fuzionate este speranţa deşartă de a se folosi de un echivoc, în ce priveşte candidaturile d-lor Lucaci şi Goga. S’au întrebuinţat cuvinte şi formule bombastice, pentru a se da acestor candidaturi un caracter pe care o pierduseră din ziua cînd candidaţii de azi nn opozij piei fuzionate s’au înregimentat o serie de articole publicate inipoliticeşte în partidele, conduse tr’un ziar Parisian au de efect să de d-nii Take Ionescu şi Fiii stabilească convingerea că în gravele momente ale Franţei de azi pescu. I se cere un mare talent sau mai Echivocul a fost însă limpezit, multe chiar mari talent«. 'Alegătorii dda Caracal si Galaţi Timpurile revoluţiei «seid mari . „ „ „ .au cunoscut şi revoluţia metodeştiu astazi împreuna, cu toi a tn- jor (jg găsire*a talentului, si intreagă că îndoială nu mai poate dicarea lui acolo unite trebue să fi asupra caracterului acestor can fie. ..Jos hierarhia! Jos gradele - - căpătate prin forţa vechimei! didatun pri nt ar încerca azi o-Aceasta era lozinca comitetului poziţia federalistă să le dea o al-, de „salut public“. Unde e un tată semnificare. lent, el treime să fie pus în putință . - nj „ 1- r,„.,vr ţa de a comanda... Oştirea are ne* D-na Goga 1 4 L a ,i u pnm i voe mari cugete conducătoare. 8ă se caute; şi cînd rara piatră preţioasă ce se chiamă o minte m bună ştiinţă să ponce tn ţară rolul semănătorilor de discordie şi vrăjmăşie, atunci cînd vremurile istorice îî chemau să fie simbolul unităţii, încrederea şi solidarităţei naţionale. Această greşală şi această vină nu se pot repara, astăzi prin ipocrite şi deşarte declaraţiuni, in cari se exploatează fără scrupul sentimentul naţional al ţarei şi al corpului nostru electoral. De aceea, oricit ne-ar fi fost de penibil, am fost siliţi să risipim echivocul şi să învederăm opiniei publice ipocrizia, celor două atitudini: înainte de alegeri d-nii Goga şi Lucac, avind parte şi solidarizindu-se cu toate acţiunile şi campaniile de pură opoziţie, contra guvernului, a armatei şi a ordinei publice, în car spiniul de anarhie mergea mine bi mină cu preocupări de curată politică internă, — iar în vremea alegerilor ac deaşi personalităţi plătită prin încrederea tutulor cecăutînd să inducă în eroare cor-lorterii. Inteligenţa vie, puternica nud nostru electoral cu ajutorul şi fecunda intuiţie a adevărului, unei demagogii naţionaliste rău priceperea clară a proporţiilor, a ascunsă în dosul aceloraşi preo- distanţelor, a raporturilor dintre cupări de partid, lucruri şi dintre oameni, toată a-Era firesc dar ca, în asemenea ceas^ fericită structură care ducevriiţiuvi, — și nu din rim noa- ?e ,a victorie’ «tace la glorie, erest-iă, — aceste două candidaturi La"ft ?pere .„e clădeşte teorii, . • . face invenţii, toată această inteti/?e prints aşa cum .sunt: can- „nfa , ,len , . genţă mentă să cunoască cel pudemilul, ale unor per-tin privilegiul unei notorietăţi şi soare inregimentate politiceşte în unei răsplate spontanee şi sincegrupurile de opoziţie conduse de re! E un apanagiu al minţei puţin şefii lor, d-nii lonescu şi Fiii comune, pescu. Negreşit, consecinţele unei asemenea situaţiuni clare şi hotă cu totul alta» -o poOTE la cântarea talentului limpede, un cuget viu şi-o fantezie rodnică, se va găsi, atunci nici o consideraţie de rang, nici o grije de artificiale bariere. Talentul poartă în el toate nobleţele, şi i se potriveşte orice gazon! Dacă Napoleon ar fi fost înălţat la rangul de general, după iesrea înaintărilor în armată, cu ani de stagiu şi cu pause în care timpul are vreme să ruginească energiile, desigur că Europa nu ar fi suferit prefacerile impuse de marele lui geniu! Dar teza în sine, că talentul trebue să fie privilegiat, şi prezenţa ei răsplătită prin încrederea tu‘ nlor celor'ialţî în el, — această vă poate fi generalizată dincolo e.... generali; ea ar putea să sere ca normă a întregei valorifărî morale din omenire. Mintea secu udă este un prea mare bun şi o prea fericită combinaţi un© de elemente, pntru ca ea să nu fie răs Petronica DATINILE NOASTRE IN ANUL 1913 Bucureştii In nopţile de sărbători ale iernei... Fără să fi apucat vremurile de demult, cînd datinele aveau parcă altă importanţă decît aceia pe care le-o dă generaţia melastenieilor şi blazaţilor de azi, ghiceşti că adevărata icoană a acestor nopţi de sârbă toate, nu er a acea pe care o vedem plimbîndu-şî cu sfinţenie resemnarea şi agonia pe calea Victoriei «i pe cele cîteva străzi mai principale ale Capitalei. Cfi timpul preface multe din obiceiurile trecutului, este adevărat. S’a obişnuit însă să se spună că timpul n’are voe să se atingă de nici unul din obiceiurile pămmtului. Datinile bumoarfi, au trăit totdeauna în ciuda timpului, indiferent de asiiî care le-au îndepărtat origina, şi Ie-a ascuns vîrsta. Ele se trăit mai solide la toate inscripţiile de pe coclurile de marmură, şi timpuil care şterge elitei săpători în piatră, pe ele le-a respectat adîneimîale tot mai urnit în sufletul noilor veniţi. Şi cu toate acestea datinile de azi nu mai sunt datinele de altă dată. E drept că nu s’a schimbat nimic din ele. Omenirea însă a făcut atâtea salturi, că datinile pe care Ie vedem perindîndu-şî hfttrînetea pe la porţile caselor locuite pe oameni noul, par altele de cît acelea pe care le întîlaiim prin cărţi le bătrîneştî. Copii care umblă cu steaua sau cu sorcova au parcă in vîrsta lor ceva din convenţionalismul cu «a^re persoanele oficiale ne manifestă în anume zile ale anului. Le lipseşte parcă credinţa vremurilor de demult şi în cântecele lor vechi s’a amestecat banalul ueigator al anei tots.'« lipse de convingere fără de oare sufletul se trădează că nu mai este acelaş. Cîndva, pe vremea cînd calea Victoriei nu se chema de cît „podul Mogoşoaei“ cînd în locul asfaltului de azi, pieiroaiele şi bolovanii presăraţi la întîmplare, erau bătătoriţi de picioarele sănătoase ale celor care nu se urcaseră încă în automobile şi cînd roţile greioaie ale droşeilior sau Găieştilor boeiereşti, făceau mai mult sgomot chiar de cit o locomotivă tip „pacific", clnd luminile pe străzi erau mai rari şi mai plăpînde şi cînd vitrinele magazinelor rudimentare nu etalau decit modestia mărfurilor româneşti şi mirosul luminărilor de seu, steaua de hîrtie zugrăvită apărea la colţul străzilor ca o adevărată îumină cerească pe care nevinovăţia copiilor o sanctifica prin aureola tradiţiei şi-a credinţei fără de prihană. Astăzi însă, steaua aceasta nu-i decit un musafir nepoftit. Ea împiedică de multe ori rînduiala circulaţiei pe străzile suprapopulate, iar cântecele stridente ale celor mici, turbură liniştea vieţei urnii zbuciumate a celor mari. Altă dată un gologan svîrlit în căciula unui copilaş însemna o avere. Astăzi însă, un leu. nu-i totdeauna o sumă mulţumitoare. fji aşa mai departe, tot ea se lea-. altă dată şi care ne toarnă vnngă de datinele strămoşeşti, nu mai aflat nu parfumul aromatelor areprezintă astăzi de eît pastisarea duse de cei trei magi de la ras-a neîadsmânatoeă a unei tocana ori-rit ei otrava dulce a urtăreî te.iginale, pe oare timpul ne a fura sine şi a tutulor cosmamor nmut-o şi pe oare muzeul sufletului trecut vitreg. . . nostru naţional n’a ştiut e’o pană fŞi totuşi datinile nu vor pieri, la adăpost mai din vreme... , Dar pentru a le putea retrăi m-Iată ce-a mai rămas din datini- tacte, va fi revoc să ne ^depârte poporului austruf astăzi cînd ie m de capitalâ. Bucureş. oboseala unei vieţi frâraîatute saai oraşul datmelor. • gi dacă poetul spunea candva, cum vin cu diurn, de fier toate cîntecile pierd board pasările toate ^ d-o neagra streinatatd". Cu atît mai mult, noi avem nea trezit tn sărbătorile temei ca şi o dimineaţă -o toamnă mahorată după un somn chinuit de visuri urîte. Să nu încriminăm însă pe nimeni. Vina nu este a noastră și nici a celor dinaintea noastră. Vina es- j w_ ..... •raiie a vieţei de toate zilele care dreptul că adaogăm azi ca dau ne-a împărtăşit sufîetul de poezia • nele sunt mai sedentare chiar de patriarhală a strămoşescului „al- .oii paserile şi eîntecile şi eă mare dată“. Vina este a timpului carite oraşe nu le primesc totdeauna re schimbă, preface şi distruge, a cu sufletul deschis, vina nu este a timpului, care pune piatră peste tot şi a daitinelor care încearcă sa cărămidă şi ginduă, eredtoica în păţească alături ca cei cars sau locul luminărilor de ceară, a tim instreinat de ele. puluî care îndreaptă paşii sprej —a nv~ alte porţi de eît ale bsericiîor de* —oooTM “ . IMZI Camille Decoppet Un nume nan care poate fi ehe- 1916. imit să joace un mare rol in Alegerea d-hti Decoppet n’are făşurarea evCmimenteUrr de mine. . .{$ nici o importanţă po-S, !Âr**|«* *« «**«««**“. j bală încă în Elveţia în ceea ce pri - veşte alegerea preşedinţilor. I Persoana sa însă, poate juca un mare rol în politica Internationala mai ales astăzi cînd după aprohipe doi ani de războiu, Elveţia a rămas una din puţinele ţări care şi-au păstrat neutralitatea deşi se găseşte înconjurată de popoare învrăjbite. Să nu uităm iarăşi că Elveţia de foarte multe ori a servit drept preludiu al păcilor viitoare. Pe teritoriul el s’au întâlnit mulţi obosiţi de vărsări de singe şi prin hotelurile el snmntuoase s’a pus sigiliul atîtor hotărîrî umanitare. Una dintre acestea este şi pacea italo-turcă din 1912. Astăzi chiar mulţumită intervenţiei şi rolului de intermediator al Elveţiei, Franţa şi Germania şi-au putut face acel schimb de prizonieri răniţi în mod grav şi incalabili de a mai lua parte la luptele de mine. E foarte posibil chir ca şi pe viitor, Elveţia să-şi continue rolul său de intermediatoare între beligeranţi şi importanţa acestei fori neutre aşezate exact în mijlocul incendidui european să crească şi mai mult. KOLLY-NOOR, CAMILLE DECOPPET Născut la 1862 in orăşelul Luscevag din Cantonul Waadt, Camille Decoppet, intră la 1912 în consiliul federal, la 16 Decembrie 1914 este ales vice preşedinte al federaţiei iar acum o lună, preşedinte pe noul period al anului ----------------o o o--------------- La Caracal şi la Paris feen E atîta sgomot în presa federalistă în jurul alegerilor pariate de astăzi, încît un neprevenit, strein de micile combinaţii ale politicianilor federalişti, ar fi în măsură să creadă că la Caracal şi la Galaţi se decide soarta întregului neam românesc. In discursuri şi în articole de gazetă federaliştii se arată atît de sugestionaţi de importanţa istorică a momentului dela Caracal, încît centrul de gravitate al războiului european s’a transportat pentru ei în paşnica reşedinţă a prefectului de Romanaţi. Epicul candidat Goga, el, însuşi, ţinut să dea intri o figură de stil imaginea gigantului eveniment electoral delet Caracal, declarând că această alegere este „logodna cu Ardealul“... Deşi poeţilor şi.... pictorilor li se îngăduie multe — totuşi ni se pare că imaginaţia poetului şi-a luat sborul îm, ţara Himerelor îri care... libelulele par armăsari. De la această înălţime poetul a putut să declare că „munţii vor trebui să se ridice pînă la cer“ ca să nu se audă la Caracal blestemele Ardealului — în caz cînd candidatul Federaţiei nu ar intra în Parlament. La Paris însă Românii sunt mai, sinceri şi mai clar văzâtori de cît la Caracal. Acolo s’a dus în misiune d. Gr. N. Filipescu, ca să lumineze opinia publică europeană asupra situaţiunei Regatului Român. După succesele sale din politica internăşi după afacerile încercate la ministerul de Război, o asemenea operă diplomatică i se cuvenea pe dea’ntreguL Şi, la Paris, d. Gr. N. Filipescu a lămurit pe un distins redactor al ziarului „Le Journal“ asupra rostului alegerilor de la Galaţi şi Caracal, zicând: »Pentru a înţelege efectulacestor alegeri cere destul să vă închipuiţi ÎNCURCĂTURĂ UNUI MINISTER francez pacific în faţa alegere! unui Hansi în Camera franceză". Ca să compromită definitiv candidaturile d-lor Goga şi Lucaci, iată adevărul. Frageda sa vrîs- conservatorii au simtit nevoia inta a făcut ca d. Gr. N. Filipescu să tervenţiei in discuţie a d-lor Ioros‘cască cu gura sa adevărul.» naş Grădişteanu şi (Dobrescu-Gea* Asta spunem şi ncă de cînd am Dabot Şi cum IK)reclam.lui dhl văzut anunţul candidaturilor „na- - , , , ţiovale", urma implica neaparat şi prezec.E vorba de o coajă de portocală tat celui dinţii, „Epoca“ de erl pude aruncat sub picioarele guver- blică pe aceiaşi pagină un articol nulul, al d-lui lonoş şi o epistolă a d-lui Şi asta se chiamă politică naţio- Gcanalect. mid? Dar pe cînd onorabilul senator Credem că cetăţenii dem Gara de prahova se mulţumeşte numai TML*'„?a!atA”UrZlIvtpleSJ*TMU]l s* ameninţe guvernul cu săgeţile Un caracatearn ne-a povestit ieri n^ce tarabă politică“ ale fedeurmătoarele: „Suntem foarte mîbraţiei, atacă pe d. Brătianu, ca si nitî, noi, caracatenii die afrontul încredinţeze şi mai bine alegătorii d lui Take. Omul acesta care nu de la Itomanatî şi Covurlui că Ca,e d-niî Goga şi Lucaci sunt candidaţii unor partide politice şi nu a vre-unei organizaţion! naţionale. Iarăşi a nimerit-o domnul Iona, ca bietul Eremia din cicătoare. SCOŢIENE ORAŞUL fIATAL AL D LUI T. IQff SCO D. Take Ionoscn a făcut omnăscut la Ploieşti, la Craiova, la Bucureşti, la Iaşi, îi e ruşine să spună că e născut şi la Caracal! Asta nu i-o vom ierta!“ Scott & Co. OOOO-------——. POLITICE ceia ce d. Gr. Filipescu credea că , 3 -nu se poate auzi de cit la Parisi MOC»Ptei d-wie, Caca »ooo-cu nu i se vor lua în serios denunţurile din e» pistola de erî, domnul Ion aş trece direct la fapte, fiind că ştie mai bine ca domnul Geanabet că nici acum şi nici mai tîrziu n’o să fie luat în serios. Ia consecinţă, sub proprie semnătură, ocupîndu-se de „nulităţi cocoţate“ (funde în casa spânzuratului), d. Ionaş Grădişteanu recoman- portantă declaraţiune în cursul dă alegătorilor candidaturile d-lor turneului cu trupa federalistă, Goga şi Lucaci, protestând în acc„Nu sunt născut la Caracal , a fast grup contra guvernului care,— spus d-sa vorbind tocmai m acest ,. , . . . . „ ’ oraş. Pentru prima oară d. Take IjreiTMnje “‘sa 51 domnul Geanalonescu nu s’a născut acolo unde bet’ ~ sr .face ingerinţe electorale, cere voturi! Cavour şi Garibaldi nu lipsesc din articolul d*iul lonaș, cum nu lip. MAH*FgEa CAI?AgA. sesc nici din discursurile d-lui Ni-UOU.OR ' .............eu Filipescu, iar în ultimă instanță ------------ subordonînd totul „intereselor jos -—----- oooo - - ....... tuni 4 far*«ari# 1918 CU PRILEJUL discuţiei ia folosul practic ,pe care l-a avut 1907, pentru viaţa noastră publică discuţia la Mesagiu, din Parlament. Ultima sesiune parlamentară, constată d. Brătianu, s’a deschis în mijlocul războiului mondial şi principala preocupare a tuturor trebuia să fie cercetarea situaţiei create ţăreî noaaii’e da evenimentele din afară. I)sa arată apoi cît de neserioasă a fost discuţia urmată, atit de contradictorie între diferitele fracţiuni ale opoziţiei, în cît s’a învederat însă.şî inutilitatea ei din punctul de vedere al intereselor ţăreî. Caş, la 1912 şi 1914, nu s’a putut face deci, — în chiar interesul Statului, — o discuţie documentată şi amănunţită a atitudineî ţărei. De aceea d. Brătianu nu continua discuţia în această direcţie, ci, cercetând înrâurirea evenimentelor externe asupra vieţei noistre publice interne, trage unel învăţăminte pentru viitor. Este operă mai utilă decît aceea de a pune în lumină lipsuri!* şi slăbiciunile organizmului nostru politic, cercetîndu-le panzeh şi arătînd îndrumările pentru viitor?^ EVEWriMiEfITELS EXTERNE Sl OPINIA PUBLICA D. Brătianu face în primul rind o constatare: repeziciunea cu care s’a întins conflictul general, suprins şi la noi, ca în toată lumea, opinia publică sufleteşte nepregătită. Se puneau pe neaşteptate chestiuni vitale pentru noi şi a căror rezolvare nu se putea prevedea de cît întriun viitor îndepărtat. Un prim act„ pe care d. Brătianu îl socoteşte ca unul din cele mai însemnate din viaţa Statului român modern, — Consiliul de Coroană, a venit să liniştească in parte emoţiunea opiniei publice dovedind că poate avea încredere in buna judecată a corn ducătorilor ţăreî. Iuţeala cu care s’au desfăşurat primele faze ale războiului au emoţionat şi au îngrijorat opinia noastră publică. In urmă eu era liniştit. De ce? se întreabă d. Brătianu. Cu toate excitaţiile uneî propagande prin scris şi cuvânt, cu toate îndemnurile anarhice, conştiinţa naţională a ţăreî, tot atît de vie, dar mai luminată, văzut caracterul războiului modern şi importanţa forţelor în joc, convingîndu-se de primejdia soluţiilor pripite şi de roadele nneî politici cumpătate a Statului nostru. ACTRSNSA DFZOIZDQNATA AQFOZITIEI ACTiUISg «NATiOMALAd D£ PAfîTID D. Brătianu trece apoî în revi»« iă principalele transformări al* acţiune! aşa zisă „naţională“, coborind pe rind, au însemnat tot atîtea greşeli: transformarea „Ligei Culturale“ întx’tm instrument de partid, cu ajutorul transilvănenilor refugiaţi; înregimentarea părintelui Lucaci şi a d-lui Goga în partid'ele fuziune! conservatoare; îndemnurile succesive pentru intrarea în acţiune, fiecare armat* 'e declaraţii ile desperate că „totul definitiv pierdut..." campania cotra armatei şi, în sfîrşit, maniststaţia fără precedent dete daschiderea corpurilor legiuitoare. In toate aceste manifestaţii, d. Brătianu vede nu numaî o eoux•'îoctâ inconştienţă asupra moduul cum trebuiau servite interes©e mari ate ţăreî, ei şi o probă glsei stări politice îngrijitoare, conccinţele unor re'ie mal depărtata u maladinei.Cam ori cp vîHoar* interniefi, la azi la lumină toata ■'abiciunile; suntem surprinşi ne’ regatiţi do evenimente extraorinar de mas’! şi grinm. după o Inrt -fi perioadă de decădere a vieţei ■oastre publice. SCĂDE^SLE Q “WEKAȚIEB DE AZÎ In trio pătrunzătoare expunere» ae treime citi.a în întregime, „L Brătianu analizează psihologia ga .oraţiei politice *ie azi. şi putina ii pregătire "faţă de problemele c* i se pun. Generaţia noastră, zice d-sn, şi uaî cu seamă aceea ce ne-a precetet, a găsit totul pte-a gata. Ea a’a înfruptat ş in tedşugul şi liniştea obîndită prin munca si pat.niotis- Ltuiî pmiecesorilor săî, fără sa-şi dea seama că opera de consolidare nu era sfîrşită. Nu trebuia să uităm, zicea sa, că Statul român nu era de cit sîmburete unei naţiuni numai în parte liberate şi că în sporirea puterii acestui sâmbure trebuia să găsim într’o zi mijlocul npărar* al intereselor unul îtsfun întreg. Tn pragul e.vcuia*«rtidor la cari nsislAm însă, viața noastră publică culmina în... campania tram viților. F.ra fatal, ca în această atmosferă decăzută să se deavolt* organisme jmlifice atrofiate, partide fără progname, şi şefi de partide cari n’aveau nici una din calităţile cerute nnui om de Stat. Partidul liberal,influenţat desigur şi el de a-i castă scădere a vieţei noastre publice, a întârziat aplicarea unor reforme proclamate ca necesare încă de la 1891. El a putut trece însă prin aceste crize mai puţin slăbit, şi a arătat-0 mi nunta! la 1901 şi 1907, cînd a fos chemat 'chiar '*.V adversarii săî să scoată tara din două greutăţi mari. — ei şi amum. cînd tara găseşte în el un organism unitar, care poate face fată evenimentelor grave prin cari teccesi. In ce priveşte partidul conservator, d. Brătianu cnmoară în amănunt cete nouă crize de şefie prin cari a trecut, fie la moartea lui Tvisear Catargi până azi. In această perioadă fie slăbiciune, grija chestiunilor vitale ale pVi-1 Statului şi ale neamului nu au chiar a vieţei PARTIDELE Şl ŢARA mai format basa noastre publice. » ! “ Un articol ai d-luî Vintilă !. Brâîianu — ultimul număr al revistei rea între fracţhunile conservator ,,Democraţia', publicaţia Cercului re şi partida] liberal oare, şi de do stimî al partidului naţional- data asta, necunoscin«) frâmîntă- Uberal, gfiaim un important. urt.irite şi luptele de „şefie“, strînsu» D. .Brătianu arată apoi, pe larg cum încrederea opiniei publice în guvern a sporit şi prin acţiunea dezordonată a adversarilor sfii. In primul rind d-sa dovedeşte cît de nedreaptă şi de greşită fost campania antidinastică începută de Acţiunea „naţională“ şi continuată, pînă în ajunul deschidere! parlamentului. Dar chiar în cuvînitările ce s’au ţinut în parlament s’a opus politica ţăreî aceeia a Regelui Carol. Desigur opinia publică nu se putea să rimră p© această cale pe adversarii guvernului, şi nutea să creadă că după 50 de ani de încercare a Dinastiei române, acţiunea „naţională“ a Romîniei trebuia să înceapă printriun act antinaţional, prin înlăturarea uneia din cele mai puternice chezăşii a izbînzii intereselor noastră D. Brătianu arată cît de nedreaptă era judecata care se făcea asupra atitudinii Regelui Carol, care s’a raliat în Consiliul de Coroană, la opinia majoritate!. Tocmai în acest fapt Concluzia articolului d-luî Brătianu, o reproducem mai jos, în întregime: _„Vremurile de liniște prin cart am trecut pînă hi 1912 ne-au îngăduit să trecere fără prea rele urmări prin această stare de liniar în evenimentele grele cczcci ... w v , 1 opinia PU-1 • cart trecem ăela primul văz’l1011,.3 ărisit povarba cea mai ini-, ^ ]mi(^rl1 c pînă asî am foii feua că I m.-Lsrtia rorumă e in prija acum la această amormul rind naţionala, ca ea este aşezatâ a pe» astfel de temelii, în eît este şi va fi necontenit solidară cu interesele permanentei ale Statului şi ale neamului nostru. Iată un prim punct, zice d. Brătianu, în care opinia publică nu a priceput acţiunea unei părţi a opoziţiei, deoarece nu înţelegea ca o mişcare naţională să fie du-8 cu strigăteşte „Jos Regele", cum a răsunat în multe din întrunirii© ce se ţineau. ţoată să aibă urmări prea grave. Aceste evenimente par însă a fi numai zorile uneierioade care, oricare ar fi situaţia noastră, ne va impune o încordare nemaipomenita pentru a apăra interesele mari ale Statului şi neamului ei se pun în joc. „Dhuhr-ne seam. I de greşelile trecutului, să ştim cel puţin să nu pregătim pentru îndeplinirea sarcinei mari, ce cade asupra noastră, pentru viitor. Din evenimentele şî emoţiunilfl prin cari trecem să ieşim oţeliţi pentru ziua de nitma, care ori cit de mare ar fi, va fi mai grea ca or şi rind. .Iată de ce trebue st! ne schimbăm concepţia ce ne făcusem asupra vieţii publice. FvenimentelaA Dar cum era să aibă încredere opinia^ publică în acţiunea opoziţiei, când în mijlocul războiului general asista cu mirare la frfimîntările interne din partidul con .servator? Şeful alegeri era azi de cumpănă prin cari trecem tre. .trădător“, congresul partidului i bite să corespunzi o altă conşi*ie sfârşea cu bătaia celebră deată a datoriei ri a răspunderii, pene Liedertafel, iar fracţiunile cons *virit cei ce doresc să fie ctmânem «t'are din două se sporeau la,lorii unul Stat şi dând netutr» treî..„ Opinia publică a văzut deosebi ziua ostr?a ne