Viitorul, ianuarie 1916 (Anul 9, nr. 2836-2863)

1916-01-04 / nr. 2836

& nat »1 nou}«« îto. 2836 «N WBB5S UAŢIA Ofensiva rusească de pe frontul Bucovinei se accentu­­ează. Ultimul comunicat din Petrograd anunţă că Huşii au ocupat primele linii de tranşee de lăngă Cernăuţi. Această regiune este­­oaste favorabilă unei ofensive, de­oare­ce e un căm­p deschis. Şi de pe Strupa se semnalează, un succes, In sensul că Huşii au respins un atac austro-german. In sectoarele de nord ale Jourfaikiei, lângă Iuga şi Dwinsk, linişte.* *­­ Un alt fapt important, relatat de depeşi, pe ziua de ieri, e ocuparea de către austriaci, a oraşului Gelinge, ca­pitala Muntenegrihii. In regiunea Salonicului, nimic nou, taberele stând m­expectativă. In legătură cu evenimentele din Balcani, e de menţio­nat scufundarea lângă Calsario, a unui crucişător austriac, de către un submarin francez . Pe frontul occidental, ca şi pe cel al operaţiunilor italo-austriace, mici operațiuni de detaliu. a­bonamente în fără. . ... cu an 18 Lei .... şease luni 9 Le! În străinătate un an 36 Lei. .... şease lu­ni 18 Lei Abonamentele încep la 1 fi 15 ale fie­cărei îuni REDACŢIA STRADA ACADEMIEI. No. 13 Intrare pr’a pasas?. imobTara TELEFON 13/47 «1­57/2« ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 5. TELEFON 22/39 ftfttmcțtmi comercial* Linia cori­ 7 pe o coloană In pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . . 30 bani Incerții și recl­a­mo pagina In­ linia....................2 Lun f m uietterîle de azi perntru alegerile parţiale de Ca­mera şi Senat. Avînd loc în îm­prejurări excepţionale, cînd lup­tele obicinuite­ de partid ar fi tre­buit să cedeze pasul intereselor superioare şi armoniei din care să reiasă forţa, solidară a ţarei,,­­— aceste alegeri au luat totuşi caracterul unor lupte de partid. In special, în jurul a două din­tre aceste alegeri, dda Galaţi şi Caracal, cele două partide fuzio­nate au înţeles să desfăşura o campanie lipsită de orice scrupule .Astăzi se deschide scrutinul unie nu convin astăzi celor doi candidaţi. Printr o prevăzătoare intuiţie, d. Goga vorbeşte in „E­poca“ despre „insuccesele electo­ral ale candidaţilor Federaţiei. Ştim că şi la Caracal şi la Ga­laţi, n’a lipsit nimic din tot arse­nalul de, mijloace întrebuinţate de o opoziţie puţin scrupuOxisă în vremuri normale. Şi tocmai in aceasta stă păca­tul d-l­or Goga şi Lucaci care au primit să facă cu persoana lor, în care dem­agogismul „naţiona- i . ... list“, con­rupţi­un­ea şi toate ele- jocul manevrelor politice ale d-lor meni­ele unei acţiuni electorale de Take Ionescu şi N. Filipescu. opoziţ­ie ca în vremurile de apri-1 Faptul este cdînc regretabil, pă. luptă in­­ternă, au fost puse Ui. ales pentru candidaţii a că­ror activitate — în împrejurările de astăzi — ar fi trebuit să fie con trib uf iu n­ c'» i Unul din mijloacele pe cari con­teazâ mai mult conducătorii opo­ziţiei fuzionate este speranţa de­şartă de a se folosi de un echivoc, în ce priveşte candidaturile d-lor Lucaci şi Goga. S’au întrebuinţat cuvinte şi formule bombastice, pentru a se da acestor candidaturi un carac­ter pe­ care o pierduseră din ziua cînd candidaţii de azi nn opozi­­j piei f­uzi­onate s’au înregimentat­­ o serie de articole publicate in­­ipoliticeşte în partidele, conduse tr’un ziar Parisian au de efect să de d-nii Take Ionescu şi Fiii­ stabilească convingerea că în gra­­­vele momente ale Franţei de azi pescu. I se cere un mare talent sau mai Echivocul a fost însă limpezit, multe chiar mari talent«. 'Alegătorii dda Caracal si Galaţi Timpurile revoluţiei «seid mari . „ „ „ .au cunoscut şi revoluţia metode­ştiu astazi împreuna, cu toi a tn- jor (jg g­ăsire*­a talentului, si in­­treagă că îndoială nu mai poate dicarea lui acolo unite trebue să fi asupra caracterului acestor can fie. ..Jos hierarhia! Jos gradele - - căpătate prin forţa vechimei! didatun pri nt ar încerca azi o-Aceasta era lozinca comitetului poziţia federalistă să le dea o al-, de „salut public“. Unde e un ta­­tă semnificare.­­ lent, el treime să fie pus în putin­ță . - nj „ 1- r,„.,vr ţa de a comanda... Oştirea are ne* D-na Goga 1 4 L a ,i u pnm i voe mari cugete conducătoare. 8ă se caute; şi cînd rara piatră preţioasă ce se chiamă o minte m bună ştiinţă să ponce tn ţară rolul semănătorilor de discordie şi vrăjmăşie, atunci cînd vremu­rile istorice îî chemau să fie sim­bolul unităţii, încrederea şi soli­­darităţei naţionale. Această greşală şi această vină nu se pot repara, astăzi prin ipo­crite şi deşarte declaraţiuni, in cari se exploatează fără scrupul sentimentul naţional al ţarei şi al corpului nostru electoral. De aceea, ori­cit ne-ar fi fost de penibil, am fost siliţi să risi­pim echivocul şi să învederăm o­­piniei publice ipocrizia, celor do­uă atitudini: înainte de alegeri d-nii Goga şi­ Luc­ac­, avind parte şi solidari­zi­nd­u-se cu toate acţi­unile şi campaniile de pură opo­ziţie, contra guvernului, a arma­tei şi a or­din­ei publice, în car spin­iul de anarhie mergea mine bi mină cu preocupări de curată politică internă, — iar în vremea alegerilor ac­ deaşi personalităţi plătită prin încrederea tutulor ce­­căutînd să inducă în eroare cor-­lorterii. Inteligenţa vie, puternica nud nostru electoral cu ajutorul şi fecunda intuiţie a adevărului, unei demagogii naţionaliste rău priceperea clară a proporţiilor, a ascunsă în dosul aceloraşi preo- distanţelor, a raporturilor dintre cupări de partid,­­ lucruri şi dintre oameni, toată a-Era firesc dar ca, în asemenea ceas^ fericită structură care du­­cevriiţiuvi, — și nu din rim noa- ?e ,a victorie’ «tace la glorie, ere­st-iă, — aceste două candidaturi La"ft ?pere .„e clădeşte teorii, . • . face invenţii, toată această inteti­/?e prints aşa cum .sunt: can- „nfa , ,len , . genţă mentă să cunoască cel pu­de­milul, ale unor per-­tin privilegiul unei notorietăţi şi soare inregiment­ate politiceşte în unei răsplate spontanee şi since­­grupurile de opoziţie conduse de re! E un apanagiu al minţei puţin şefii lor, d-nii lonescu şi Fiii­ comune­, pescu. Negreşit, consecinţele unei a­­semenea situaţiuni clare şi hotă­ cu totul alta» -o p­o­­OTE la cântarea talentului limpede, un cuget viu şi-o fante­zie rodnică, se va găsi, atunci nici o consideraţie de rang, nici o gri­­je de artificiale bariere. Talentul poartă în el toate nobleţele, şi i se potriveşte ori­ce gazon! Dacă Napoleon ar fi fost înăl­ţat la rangul de general, după ie­­srea înaintărilor în armată, cu ani de stagiu şi cu pause în care tim­pul are vreme să ruginească ener­giile, desigur că Europa nu ar fi suferit prefacerile impuse de ma­rele lui geniu! Dar teza în sine, că talentul tre­­bue să fie privilegiat, şi prezenţa ei răsplătită prin încrederea tu­­‘ nlor celor'ialţî în el, — această vă poate fi generalizată dincolo e.... generali; ea ar putea să ser­­e ca normă a întregei valor­if­­­­ărî morale din omenire. Mintea secu udă este un prea mare bun şi o prea fericită combin­aţi un© de e­­lemente, pntru ca ea să nu fie răs Petronica DATINILE NOASTRE IN ANUL 1913 Bucureştii In nopţile de sărbă­tori ale iernei... Fără să fi apucat vremurile de demult, cînd datinele aveau parcă altă importanţă de­cît aceia pe ca­re le-o dă generaţia m­elasteniei­­lor şi blazaţilor de azi, ghiceşti că adevărata icoană a acestor nopţi de sârbă toate, nu er a acea pe care o vedem plimbîndu-şî cu sfinţenie resemnarea şi agonia pe calea Vic­toriei «i pe cele cîteva străzi mai principale ale Capitalei. Cfi timpul preface multe din o­­biceiurile trecutului, este adevă­rat. S’a obişnuit însă să se spună că timpul n’are voe să se atingă de nici unul din obiceiurile pămm­tului. Datinile bumoarfi, au trăit totdeauna în ciuda timpului, indi­ferent­­ de asiiî care le-au îndepăr­tat origina, şi Ie-a ascuns vîrsta. Ele se trăit mai solide la toate in­scripţiile de pe cocl­urile de mar­mură, şi timpuil care şterge eli­tei săpători în piatră, pe ele le-a respectat adîneimîa­le tot mai urnit în sufletul noilor veniţi. Şi cu toate acestea datinile de azi nu mai sunt datinele de altă dată. E drept că nu­ s’a schimbat nimic din ele. Omenirea însă a fă­cut atâtea salturi, că datinile pe ca­re Ie vedem perindîndu-şî hfttrî­­netea pe la porţile caselor locuite pe oameni noul, par altele de cît acelea pe care le întîlaiim prin căr­ţi le bătrîneştî. Copii care umblă cu steaua sau cu sorcova au parcă in vîrsta lor ceva din convenţionalismul cu «a^­­re persoanele oficiale ne manifestă în anume zile ale anului. Le lipseşte parcă credinţa vre­murilor de demult şi în cântecele lor vechi s’a amestecat banalul u­­eigator al anei tots.'« lipse de con­vingere fără de oare sufletul se trădează că nu mai este acelaş. Cînd­va, pe vremea cînd calea Victoriei nu se chema de cît „po­dul Mogoşoaei“ cînd în locul as­faltului de azi, pieiroaiele şi bolo­vanii presăraţi la întîm­plare, e­­rau bătătoriţi de picioarele sănă­toase ale celor care nu se urcaseră încă în automobile şi cînd roţile greioaie ale droşeilior sau Găieşti­lor boeiereşti, făceau mai mult sgomot chiar de cit o locomotivă tip „pacific", clnd luminile pe străzi erau mai rari şi mai plă­­pînde şi cînd vitrinele magazine­lor rudimentare nu etalau de­cit modestia mărfurilor româneşti şi mirosul luminărilor de seu, stea­ua de hîrtie zugrăvită apărea la colţul străzilor ca o adevărată îu­mină cerească pe care nevinovă­ţia copiilor o sanctifica prin au­reola tradiţiei şi-a credinţei fără de prihană. Astăzi însă, steaua aceasta nu-i de­cit un musafir nepoftit. Ea îm­piedică de multe ori rîndu­iala cir­culaţiei pe străzile supra­popula­te, iar cântecele stridente ale celor mici, turbură liniştea vieţei urnii zbuciumate a celor mari. Altă dată un gologan svîrlit în căciula unui copilaş însemna o a­­vere. Astăzi însă, un leu. nu-i tot­deauna o sumă mulţumitoare. fji aşa mai departe, tot ea se lea-. altă dată şi care ne toarnă vn­n­gă de datinele strămoşeşti, nu mai a­flat nu parfumul aromatelor a­­reprezintă astăzi de eît pastisarea duse de cei trei magi de la ras-a neîadsmânatoeă a unei tocana ori-­rit ei otrava dulce a urtăreî te.i­ginale, pe oare timpul ne a fura­ sine şi a tutulor cosmamor nmu­t-o şi pe oare muzeul sufletului trecut vitreg.­­ . . nostru naţional n’a ştiut e’o pană­­ fŞi totuşi datinile nu vor pieri, la adăpost mai din vreme... , Dar pentru a le putea retrăi m-Iată ce-a mai rămas din datini- tacte, va fi revoc să ne ^depâr­­te poporului austruf astăzi cînd ie m de capita­lâ. Bucureş. oboseala unei vieţi frâraîatute saai oraşul datmelor.­­ • gi dacă poetul spunea cand­va, cum vin cu diurn, de fier toate cînte­cile pier­d board pasările toate ^ d-o neagra streinatatd". Cu atît mai mult, noi avem nea trezit tn sărbătorile tem­ei ca şi o dimineaţă -o toamnă mahora­­tă după un somn chinuit de vi­suri urîte. Să nu încriminăm însă pe ni­meni. Vina nu este a noastră și nici­ a celor dinaintea noastră. Vina es- j w_ ..... •­rai­ie a vieţei de toate zilele care dreptul că adaogăm azi ca dau ne-a împărtăşit sufîetul de poezia • nele sunt mai sedentare chiar de patriarhală a strămoşescului „al- .oii paserile şi eîntecile şi eă ma­re dată“. Vina este a timpului ca­­rite oraşe nu le primesc totdeauna re schimbă, preface şi distruge, a cu sufletul deschis, vina nu este a timpului, care pune piatră peste tot şi a daitinelor care încearcă sa cărămidă şi ginduă, eredtoica în păţească alături ca cei cars s­au locul luminărilor de ceară, a tim instreinat de ele. puluî care îndreaptă paşii sprej —a nv~ alte porţi de eît ale bsericiîor de* —oooTM “ . IM­ZI Camille Decoppet Un nume nan care poate fi ehe- 1916. imit să joace un mare rol in Alegerea d-hti Decoppet n­’are făşurarea evCmimenteUrr de mi­­ne. . .{$ nici o importanţă po-S, !Âr**|«* *« «**«««**“. j bală încă în Elveţia în ceea ce pri - veşte alegerea preşedinţilor. I Persoana sa însă, poate juca un mare rol în politica Internationa­la mai ales astăzi cînd după a­­prohipe doi ani de războiu, Elveţia a rămas una din puţinele ţări ca­re şi-au păstrat neutralitatea deşi se găseşte înconjurată de popoare învrăjbite. Să nu uităm iarăşi că Elveţia de foarte multe ori a servit drept preludiu al păcilor viitoare. Pe te­ritoriul el s’au întâlnit mulţi o­­bosiţi de vărsări de singe şi prin hotelurile el snmntuoase s’a pus si­giliul atîtor hotărîrî umanitare. Una dintre acestea este şi pacea italo-turcă din 1912.­­ Astăzi chiar mulţumită inter­venţiei şi rolului de in­ter­mediator al Elveţiei, Franţa şi Germania şi-au putut face acel schimb de prizonieri răniţi în mod grav şi incalabili de a mai lua parte la luptele de m­ine. E foarte posibil chir ca şi pe vii­tor, Elveţia să-şi continue rolul său de inter­mediatoare între beli­geranţi şi importanţa acestei fori neutre aşezate exact în mijlocul incendidui european să crească şi mai mult. KOLL­Y-NOOR, CAMILLE DECOPPET Născut la 1862 in orăşelul Lus­­cevag din Cantonul Waadt, Ca­mille Decoppet, intră la 1912 în consiliul federal, la 16 Decembrie 1914 este ales vice preşedinte al federaţiei iar acum o lună, preşe­dinte pe noul period al anului ----------------o o o---------------­ La Caracal­ şi la Paris feen E atîta sgomot în presa federa­­listă în jurul alegerilor par­iate de astăzi, în­cît un neprevenit, strein de micile combinaţii ale po­liticianilor federalişti, ar fi în mă­sură să creadă că la Caracal şi la Galaţi se decide soarta întregului neam românesc. In discursuri şi în articole de gazetă federaliştii se arată atît de sugestionaţi de importanţa istori­că a momentului dela Caracal, în­cît centrul de gravitate al războiu­lui european s’a transportat pen­tru ei în paşnica reşedinţă a pre­fectului de Romanaţi. Epicul candidat Goga, el, însuşi, ţinut să dea intri o figură de stil imaginea gigantului eveniment e­­lectoral delet Caracal, declarând că această alegere este „logodna cu Ardealul“... Deşi poeţilor şi.... pictorilor li se îngăduie multe — totuşi ni se pa­re că imaginaţia poetului şi-a luat sborul îm, ţara Himerelor îri care... libelulele par armăsari. De la această înălţime poetul a putut să declare că „munţii vor trebui să se ridice pînă la cer“ ca să nu se audă la Caracal bleste­mele Ardealului — în caz cînd candidatul Federaţiei nu ar intra în Parlament. La Paris însă Românii sunt mai, sinceri şi mai clar­ văzâtori de cît la Caracal. Acolo s’a dus în misiune d. Gr. N. Filipescu, ca să lumineze opi­nia publică europeană asupra si­­tuaţiunei Regatului Român. După succesele sale din politica internă­­şi după afacerile­ încercate la mi­nisterul de Război, o asemenea operă diplomatică i se cuvenea pe dea’ntreguL Şi, la Paris, d. Gr. N. Filipescu a lămurit pe un distins redactor al ziarului „Le Journal“ asupra rostului alegerilor de la Galaţi şi Caracal, zicând: »Pentru a înţelege efectul­­a­ces­tor alegeri­ cere destul să vă închipuiţi ÎNCURCĂTURĂ U­­NUI MINISTER francez pacific în faţa alegere! unui Hansi în Ca­mera franceză". Ca să compromită definitiv can­didaturile d-lor Goga şi Lucaci, iată adevărul. Frageda sa vrîs- conservatorii au simtit nevoia in­­ta a făcut ca d. Gr. N. Filipescu să tervenţiei in discuţie a d-lor Io­­ros‘cască cu gura sa adevărul.» naş Grădişteanu şi (Dobrescu-Gea* Asta spunem şi ncă de cînd am Dabot Şi cum IK)recla­m.lui dhl văzut anunţul candidaturilor „na- - , , , ţiovale", urma implica neaparat şi prezec.­E vorba de o coajă de portocală tat celui dinţii, „Epoca“ de erl pu­­de aruncat sub picioarele gu­ver- blică pe aceiaşi pagină un articol nulul, al d-lui lonoş şi o epistolă a d-lui Şi asta se chiamă politică naţio- Gcanalect. m­id? Dar pe cînd onorabilul senator Credem­ că cetăţenii dem Gara­ de prahova se mulţumeşte numai TML*'„?a!atA”UrZlIvtpleSJ*­TMU]l s* ameninţe guvernul cu săgeţile Un caracat­earn ne-a povestit ieri n^ce tarabă politică“ ale fede­­următoarele: „Suntem foarte mîb­­raţiei, atacă pe d. Brătianu, ca si nitî, noi, caracatenii die afrontul încredinţeze şi mai bine alegătorii d l­ui Take. Omul acesta care nu de la Itomanatî şi Covurlui că Ca,e d-niî Goga şi Lucaci sunt candida­ţii unor partide politice şi nu a vre-unei organizaţion! naţionale. Iarăşi a nimerit-o domnul Iona, ca bietul Eremia din cicătoare. SCOŢIENE ORAŞUL fIATAL AL D LUI T. IQff SCO D. Take Ionoscn a făcut o­­m­născut la Ploieşti, la Craiova, la Bucureşti, la Iaşi, îi e ruşine să spună că e născut şi la Caracal! Asta nu i-o vom ierta!“ Scott & Co. OOOO-------——. POLITICE ceia ce d. Gr. Filipescu credea că , 3 -nu se poate auzi de cit la Parisi MOC»Ptei d-wi­e, Caca »ooo-cu nu i se vor lua în serios denunţurile din e» pistola de erî, domnul Ion aş tre­ce direct la fapte, fiind că ştie mai bine ca domnul Geanabet că nici acum şi nici mai tîrziu n’o să fie luat în serios. Ia consecinţă, sub proprie semnă­tură, ocupîndu-se de „nulităţi co­coţate“ (funde în casa spânzuratu­lui), d. Ionaş Grădişteanu recoman- portantă declaraţiune în cursul dă alegătorilor candidaturile d-lor turneului cu trupa federalistă, Goga şi Lucaci, protestând în acc­­„Nu sunt născut la Caracal , a fast grup contra guvernului care,— spus d-sa vorbind tocmai m acest ,. , . . . . „ ’ oraş. Pentru prima oară d. Take IjreiTMn­je “‘sa 51 domnul Geana­­lonescu nu s’a născut acolo unde bet’ ~ sr .face ingerin­ţe electorale, cere voturi! Cavour şi Garibaldi nu lipsesc din articolul d*iul lonaș, cum nu lip. MAH*FgEa CAI?AgA. sesc nici din discursurile d-lui Ni-UOU.OR ' .............eu Filipescu, iar în ultimă instanță ------------ subordonînd totul „intereselor jos -—----- oooo - - ....... tuni 4 far*«ari# 1918 CU PRILEJUL discuţiei ia folosul practic ,pe care l-a avut­­ 1907, pentru viaţa noastră publică dis­cuţia la Mesagiu, din Parlament. Ultima sesiune parlamentară, constată d. Brătianu, s’a desch­is în mijlocul războiului mondial şi principala preocupare a tuturor trebuia să fie cercetarea situaţiei create ţăreî noaaii’e da evenimen­tele din afară. I)­sa arată apoi cît de neserioa­să a fost discuţia urmată, atit de contradictorie între diferitele frac­ţiuni ale opoziţiei, în cît s’a înve­derat însă­.şî inutilitatea ei din punctul de vedere al intereselor ţăreî. Caş, la 1912 şi 1914, nu s’a putut face deci, — în chiar intere­sul Statului, — o discuţie docu­mentată şi amănunţită a atitudi­­neî ţărei. De aceea d. Brătianu nu­ conti­nua discuţia în această direcţie, ci, cercetând înrâurirea evenimen­telor externe asupra vieţei no­is­tre publice interne, trage unel învăţăminte pentru viitor. Este operă mai utilă de­cît a­­ceea de a pune în lumină lipsuri!* şi slăbiciunile organizmului nos­tru politic, cercetîndu-le panzeh şi arătînd îndrumările pentru viitor?^ EVEWriM­iEfITELS EXTERNE Sl OPINIA PUBLICA D. Brătianu face în primul rind o constatare: repeziciunea cu care s’a întins conflictul general,­­ suprins şi la noi, ca în toată lu­mea, opinia publică sufleteşte ne­pregătită. Se puneau pe neaştep­tate chestiuni vitale pentru noi şi a căror rezolvare nu se putea prevedea de cît întriun­­ viitor în­depărtat. Un prim act„ pe care d. Brătia­­nu îl socoteşte ca unul din cele mai însemnate din viaţa Statului român modern, — Consiliul de Co­roană, a venit să liniştească in parte emoţiunea opiniei publice dovedind că poate avea încredere in buna judecată a corn ducătorilor ţăreî. Iuţeala cu care s’au desfăşurat primele faze ale războiului au e­­moţionat şi au îngrijorat opinia noastră publică. In urmă eu era liniştit. De ce? se întreabă d. Brătianu. Cu toate excitaţiile u­neî propagande prin scris şi cu­vânt, cu toate îndemnurile anar­hice, conştiinţa naţională a ţăreî, tot atît de vie, dar mai luminată, văzut caracterul războiului mo­dern şi importanţa forţelor în joc, convingîndu-se de­ primejdia soluţiilor pripite şi de roadele n­neî politici cumpătate a Statului nostru. ACTRSNSA DFZOIZDQNATA A­QFOZITIEI ACTiUISg «NATiOMALAd D£ PAfîTID D. Brătianu trece apoî în revi»« iă principalele transformări al* acţiune! aşa zisă „naţională“, cob­o­rind pe rind, au însemnat tot atî­­tea greşeli: transformarea „Ligei Culturale“ întx’tm instrument de partid, cu ajutorul transilvănenil­or refugiaţi; înregimentarea pă­rintelui Lucaci şi a d-lui Goga în partid'ele fuziune! conservatoare; îndemnurile succesive pentru in­trarea în acţiune, fiecare armat* 'e declaraţii ile desperate că „totul d­efinitiv pierdut..." campania cot­ra armatei şi, în sfîrşit, manists­­taţia fără precedent dete daschi­­derea corpurilor legiuitoare. In toate aceste manifestaţii, d. Brătianu vede nu numaî o eoux­­•'îoctâ inconştienţă asupra modu­ul cum trebuiau servite interes©­­e mari ate ţăreî, ei şi o probă g­ls­ei stări politice îngrijitoare, con­­ccinţele unor re'ie mal depărtata u mal­adinei.Cam­ ori cp vîHoar* interniefi, l­a azi la lumină toata ■'abiciunile; suntem surprinşi ne­­’ regat­iţi do evenimente extraor­­inar de mas’! şi grinm. după o Inrt -fi perioadă de decădere a vieţei ■oastre publice. SCĂDE^SLE Q “WEKAȚIEB DE AZÎ In trio pătrunzătoare expunere» ae treime citi.a în întregime, „L Brătianu analizează psihologia ga .oraţiei politice *ie azi. şi putina ii pregătire "faţă de problemele c* i se pun. Generaţia noastră, zice d-sn, şi uaî cu seamă aceea ce ne-a prece­tet, a găsit totul pte-a gata. Ea a’a înfruptat ş­ in tedşugul şi liniştea obîndită prin munca si pat.niotis- Ltuiî pmiecesorilor săî, fără sa-şi dea seama că opera de consolidare nu era sfîrşită. Nu trebuia să uităm, zice­a sa, că Statul român nu era de cit sîm­burete unei naţiuni numai în par­te liberate şi că în sporirea pute­rii acestui sâmbure trebuia să gă­sim într’o zi mijlocul npărar* al intereselor unul îtsfun întreg. Tn pragul e.vcuia*«rtidor la cari nsislAm însă, viața noastră pu­blică culmina în... campania tram viți­lor. F.ra fatal, ca în această atmosferă decăzută să se deavolt* organisme jmlifice atrofiate, par­tide fără prognam­e, şi şefi de par­tide cari n’aveau nici una din ca­lităţile cerute nnui om de Stat. Partidul liberal,­influenţat de­sigur şi el de a-i­ castă scădere a vieţei noastre publice, a întârziat aplicarea unor reforme proclama­te ca necesare încă de la 1891. El a putut trece însă prin aceste cri­ze mai puţin slăbit, şi a arătat-0 mi nunta! la 19­01 şi 1907, cînd a fos chemat 'chiar '*.V adversarii săî să scoată tara din două greu­tăţi mari. — ei şi amum. cînd tara găseşte în el un organism unitar, care poate face fată evenimente­lor grave prin cari teccesi. In ce priveşte partidul conser­vator, d. Brătianu cnmoară în a­­mănunt cete nouă crize de şefie prin cari a trecut, fie la moartea lui Tvisear Catargi până azi. In această perioadă fie slăbiciu­ne, grija chestiunilor vitale ale pVi-1 Statului şi ale neamului nu au chiar a vieţ­ei PARTIDELE Şl ŢARA mai format basa noastre publice. » ! “ Un artic­ol ai d-luî Vintilă !. Brâîianu — ultimul număr al revistei rea între fracţhunile conservator ,,Democraţia', publicaţia Cercului re şi partida] liberal oare, şi de do stimî al partidului naţional- data­ asta, necunoscin«) frâmîntă- Uberal, gfiaim un important. urt.i­­rite şi luptele de „şefie“, strîns­u» D. .Brătianu arată apoi, pe larg cum încrederea opiniei publice în guvern a sporit şi prin acţiunea dezordonată a adversarilor sfii. In primul rind d-sa dovedeşte cît de nedreaptă şi de greşită fost campania antidinastică înce­pută de Acţiunea „naţională“ şi continuată, pînă în ajunul deschi­dere! parlam­entului. Dar chiar în cuvînitările ce s’au ţinut în parla­ment s’a opus politica ţăreî ace­­eia a Regelui Carol. Desigur opinia publică nu se pu­tea să rimră p© această cale pe adversarii guvernului, şi nu­tea să creadă că după 50 de ani de încercare a Dinastiei române, ac­ţiunea „naţională“ a Romîniei tre­buia să înceapă prin­triun act anti­naţional, prin înlăturarea uneia din cele mai puternice chezăşii a izbînzii intereselor noastră D. Brătianu arată cît de ne­dreaptă era judecata care se fă­cea asupra atitudinii Regelui Ca­rol, care s’a raliat în Consiliul de Coroană, la opinia majoritate!. Tocmai în acest fapt Concluzia articolului d-luî Bră­tia­nu, o reproducem mai jos, în întregime: _„Vremurile de liniște prin cart am trecut pînă hi 1912 ne-au în­­­­găduit să trecere fără prea rele urmări prin această stare de lin­iar în evenimentele grele cczcci .­.. w v , 1 opinia PU-1 • cart trecem ăela primul văz­’l1011,.3 ărisit povarba cea mai ini-, ^ ]mi(^rl1­ c pînă asî am foii fe­­ua că I m.-Lsrtia rorumă e in pri­j­a acum la această amor­mul rind naţionala, ca ea este a­şezatâ a pe» astfel de temelii, în eît este şi va fi necontenit solidară cu interesele permanentei ale Sta­tului şi ale neamului nostru. Iată un prim punct, zice d. Bră­tianu, în care opinia publică nu a priceput acţiunea unei părţi a o­­poziţiei, de­oare­ce nu înţelegea ca o mişcare naţională să fie du­­-8 cu strigăte­şte „Jos Regele", cum a răsunat în multe din în­trunirii© ce se ţineau. ţoată să aibă urmări prea grave. Aceste evenimente par însă a fi numai zorile unei­­erioade care, ori­care ar fi situaţia noastră, ne va impune o încordare nemai­po­menita pentru a apăra interesele mari ale Statului şi neamului ei se pun în joc. „Dhuhr-ne seam. I de greşelile trecutului, să ştim cel puţin să nu pregătim pentru îndeplinirea sar­­cinei mari, ce cade asupra noastră, pentru viitor. Din evenimentele şî emoţiunilfl prin cari trecem să ie­şim oţeliţi pentru ziua de nitm­a, care ori cit de mare ar fi, va fi mai grea ca or­ şi rind. .Iată de ce trebue st! ne schim­băm concepţia ce ne făcusem asu­pra vieţii publice. F­venimentelaA Dar cum era să aibă încredere opinia^ publică în acţiunea opozi­ţiei, când în mijlocul războiului general asista cu mirare la frfi­­mîntăril­e interne din partidul con .­­servator? Şeful aleg­eri era azi de cumpănă prin cari trecem tre. .trădător“, congresul partidului i bite să corespunzi o altă conş­i*i­e sfârşea cu bătaia celebră dea­tă a datoriei ri a răspunderii, pene Liedertafel, iar fracţiunile cons *v­­irit cei ce doresc să fie ctmânem «t'­are din două se sporeau la,­lorii unul Stat şi d­­ând netutr» tr­eî..„ Opinia publică a văzut deosebi­ ziua os­tr?a ne

Next