Viitorul, februarie 1916 (Anul 9, nr. 2864-2892)

1916-02-01 / nr. 2864

tul al noulea Ho. 2864 5BANI ABONA­M­EMTE In tară .... un an 18 Lei .... sase luni 9 Leî In străinătate un an 36 Leî .... sase­ luni 18 Lei Atronamentele ine cp la 1 si 15 ale fie­căreî luni REDACTIA­ STRADA ACADEMIEI No. 19, Intrare prin pasas­. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/20 ADMINISTRATIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare prin Calea Victoriei 56 . TELEFON 22/39 szzsssaa ituni 1 Februári© Í91Ő ANimCIURi COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ... 30 bani Inserţii şi reclame pagina III linia................2 Leî5 —O O 0~ BANS a­»a»i«S5röïfíHÍKBÍáÍÍgÍBÍfóáááí»iS5ága^ES5^tii­i-iaag».3aat­««a»-«gajaBai Zilele trecute s’au împlinit 20 de anî dela moartea lui Paul Ver­laine. Nu ştim dacă şi în anul acesta, aniversarea morţeî sale, a îndru­mat spre cimitirul Montparnasse, ace­laş pios pelerinaj, care de 20 de anî, constitue una, din cele mai pro­tocolare tradiţii ale cartierului la­tin în care Verlaine a trăit şi a iubit, s’a îmbătat şi a scris versuri geniale, a coborît toate treptele mizeriei şi s’a înălţat pe cele mai senine culmi ale gloriei, pentru a lăsa după moarte cîteva volume eterne şi o întreagă bibliotecă de anecdote efemere asupra vieţeî sa­le de bohem. _ Adevărul este că „Sărmanul Se­­liam“ în viaţă a fost cunoscut maî mult ca om de cît ca poet. După moartea sa însă, după ce obişnuiţii cafenelelor nu l’au maî văzut în compania nenumăratelor pahare de absinth, ceî care întîm­­pîător ştiau că se chiamă Verlaine şi că este poet, au început să se intereseze de opera fostului tova­răş de băutură. Cei cari au înțe- , . „ . Ies cine fusese Verlaine, s’au des- lJ0Cu 1tls.eamiia toc,Ln„a.1 ^ata ae 1 care el începe sa trăiască cu ade­vărat. Nu-i de mirat deci ca Verlaine după moarte să fie reclamat şi de alţii c­el care în viaţă fusese re­pudiat aproape de toţi. Puţinii care l’au iubit eu adevă­coperit, în faţa scaunului rămas gol şi în cinstea celui plecat pen­tru totdeauna au golit paharul u­­nic al admiraţiei postume, dato­rate celor care „m­inuii­e ei fiind, ei nu i-au cunoscut“. Ceilalţi însă, cei care nu ştiau să facă deosebirea dintre „muza verde“ a poetului şi paharul de­­ absinte cotidian, au rămas nemişcaţi pe acel­aş scaun, în faţa aceloraşi mese de marmu­ră murdărite de scursoarea băutu­­re, dar mobilate de versurile poe­tului şi au continuat să se întrebe nedumeriţi: Pentru ce la moartea unui poet se face atîta vîlvă, pen­tru ce se golesc toate cafenelele din cartier şi maî ales pentru ce se deranjează pînă şi ministrul ar­telor frumoase?.. Nu. Vrăjitorul satului de acum 20 de ani, a devenit azi vrăjite­, rul lumeî întregi. El a murit pen-­ tru a pune capăt numai vieteî sal­e anecdotice. In schimb sufletul, său s’a desprins din filele celor cî­teva plachete de versuri și s’ai în-­­ filtrat, adine în straiele multe și f­­elurite ale poeziei timpului nos­­t­ru, fie că aste scrisă în limba franceză fie că o descoperim stre­curată prin fraudă în ală limbă. Admiraţia pentru Verlaine, a mers atît de departe că în Germa­nia maî ales, s’au găsit critici ca­re i-aiu contestat origina franceză reclamîndu-l pentru complect­area panteonului în care Goethe tronea­ză în primul rînd. Interesante bimioară, sunt­ ur­mătoarele rânduri, pe care_­d. Ed­­wig Lachmann ie publică în „Na­tional Zeitung“ din 1893: JPaul Verlaine s’a născut la © DOCJS-ZECS BE «MI DE te MOARTEA LUI RAUL VERLAINE — Metz. Inferioritatea cu totul ger- ’ rat n’au putut face pentru el prea mare lucru. E drept că la groapă îşi dăduseră întâlnire foarte mulţi mană care palpită la cele mai mul­te din poeziile sale, confirmă sem­nificarea ce se atribue influenţei locale asupra desvoltăreî artişti­lor. Amesteeu­l de rasă al popu­­laţiuneî lorene, ne permite supo­ziţia că în vinele poetului curge şi singe german. S’ar putea pre­tinde chiar că Verlaine este sin­gurul poet francez care are în ver­surile sale acea intimitate profun­dă şi emoţionantă pe care germa­nul o consideră ca un semn parti­cular al lirismului, la fel cum se găseşte de exemplu, în poeziile populare germ­ane sau în poeziile lirice ale lui Goethe“. ^_______ Înaitole France: „Noi n’am fost de­cît nişte farisei. Tu ai fost printre noi cel mai bun şi astăzi eşti cel mai fe­ricit“. Moartea unui poet însă­, are da­rul acesta de a produce o anume vîlvă pe care morţile altor oameni, —..... . . . . ---------------------„„„„„_______... --------------y.., „„„. fie ei chiar mai iluştri m viaţă. Ciracii lui Verlaine luptă azi pen-ji nj Fustei de Coulanges, Camille partea de Nord a n’o cunosc şi n’o vor cunoaşte mici tru patrie şi păstrarea pammonm­, juj]ian) a publicat de curînd o bro devine maî strimt, uo az, înainte. „ w ^^rn^rantî sMova- tură în care căuta să demonstre­ maî propriu de a «hip drept trib a încetat dea^ai*trl^De ceti rfsfî săi de cafenea, de sigur că ^ că Elumni a fost un fluviu ga- sură-de-unire în Alsacia dimpo maî multe ori m.U moartea unui n’au aflat nici pînă azi că la 22 Iţe, şi mei de cum german. Ca o tava e prea larg, prea neregulat arie n’au împlinit 20 de ani simpla curiozitate, lacom maî ps şi gata sa inunde cimpia, oraşele SITUAŢIA D-nii Aristide Briand şi Leon Bourgeois se afla la Roma unde au conferinţe cu d-nii Salandra şi Somno* Scopul acestor conferinţe e aproape ştiut • e vorba de o mai strânsă cimentare a raporturilor dintre Italia şi cele­­lalte ţări ale Quadruple. Nu doar că aceste raporturi ar fi discordate, dar Italia a avut pînă azi, în războiul general un punct de vedere specific al ei- îngrămădind toate forţele sale la graniţa de nord, spre Austria. Italia su­sţine că nu e indicat să-şi împrăştie forţele şi pe alte fronturi, arătând că presiunea ei concentrată pe un singur front va da un rezultat care va fi de cel mai mare folos pentru întreaga grupare a Quadruple. Celelalte ţări ale Quadruplei au insă un alt punct de vedere. Ele suspin că Italia trebue să-şi manifeste solidari­tatea cu aliatele pretutindeni unde interesele strategice co­mune o cer şi cu deosebire în Balcani unde zona de ac­ţiune e atât de apropiată de Italia. :: x Acest deosebit mod de a privi lucrurile iscase la un moment dat o vie polemică in presa Quadruplei, dar a­­ceastă grupare şi-a dat seama că asemenea polemică nu putea fi utilă scopului final urmărit şi atunci a fost curma­tă. Iar acum, spre a provoca o mai strînsă alipire a Italiei de aliatele sale, d-nii Briand şi Bourgeois au plecat la Berna, pentru ca, uzînd de rarul lor dar de persuasiune, să provoace această alipire. In Germania se urmăreşte cu mult interes această vhită, iar ziarele din Berlin arata că chiar dacă ea îşi va atinge scopul, va fi tardiv, fiind­că Puterile centrale au în Balcani şi la graniţa italiană o situaţiune care nu le poate fi luată. Aceiaşi presă evidenţiază că faptul vizitei d-lor Briand şi Bourgeois la Roma dovedeşte că Franţa a luat conducerea morală a Quadruplei, pe temeiul marilor jertfe şi al tuturor faptelor de arme pe cari le-a săvârşit -n acest războiu. M •" 0 calomnie distrusă In jurul comunicatului Comisiei centrale Astăzi Paul Verlaine este altul de­cît acela pe care îl cunoscuse acum 20 de anî cartierul latin. As­­­­tăzi Paul Verlaine nu mai este ti­­doua călătorie a d-luî Seceleanu ' pp\ pe care Ana'ole Franco îl des­la Viena. — unde pretindea că tra­tează înfiinţarea unei bănci (f)­,s­cria în fraza: „Cu capul gol, ară­miu şi cocoşat ca o căldare veche, delegaţii puterilor centrale şi-au el pare vrăjitorul satului“ validat împuternicirile şi că în ur­mă abia comisiunea de trei, com­pusă din d. ministru al domeniilor şi preşedinte al comisiei, d. Sece­leanu şi d. Fotin Enescu, a înce­put tratările. In sfîrşit mai reese în mod clar­­că în decursul tratărilor d. Sece­leanu a fost­ acela care a emis pă­rerea că preţul de 3000 lei oferit pentru vagonul de grîu este ac­ceptabil, iar preşedintele comisiei, graţie tenacitatei şi muncei depu­se a­­obţinut cu 300 de lei la vagon maî mult de­cît credea acceptabil d. Seceleanu, reducînd şi tipul de la 75 la 74 kilo gr. la hectolitru. Aşa­dar, d. Seceleanu, fără nici un fel de mandat şi fără ştiinţa măcar a comisiei, ţinea ascunsă în buzunar scrisoarea care asigura un „comision“ „Uniuniii Sindicate­lor agricole pe cînd ministrul do­meniilor realiza, graţie tactului şi solicitudinei sale faţă de agricul­­ţiune ale cărei roade binefăcătoa- j tura ţârei, un plus de 300 de lei de re pentru interesele agricultorilor­­va aont­ea îi pentru interesele generale,­e­le ţârei, s’au dovedit cu prisosin­ţă. Astfel insinuările calomnioase şi-au greşit ţinta, şi în loc de a sluji scopurile politice şi de inte­res personal ale celor cari le-au ridicat, au pus încă odată în lumină solicitudinea pentru inte­resele generale şi munca uriaşe ce s’a depus dela începutul activita­tei Comisiunei centrale, de către preşedint­e şi toţi membrii ei pen­tru rezolvarea grelei probleme e­­conomic cere apăsa asupra agri­­culurei ţarei. Nu mai intrăm în amănuntele faptelor, pe cari comunicatul Co­misiei centrale le enumără cu cla­ritate şi fără putinţă de tăgadă. Ce reese din faptele riguros exacte pe cari le reaminteşte comunicatul? Că d. Seceleanu, care tratase la Viena fără mandat şi fără ştiinţa măcar a comisiunei, cu un grup de bancheri, vînzare de cereale, s’a văzut­ desaprobat categoric de ei totuşi d. Seceleanu are teme­ritatea de a asvîrli în public insi­nuări calomnioase la adresa toc­mai a aceluia care a denunţat pro­cedarea sa uşuratecă. , pur şi sim­plu extraordinar. Calomnia a fost însă distrusă de realitatea faptelor şi încercarea a­­ceasta neizbutită de a se lovi în Comisia cea­rală de export prin atacuri la adresa omului care o conduce, n’au făcut de­cît să pună şi mai mult în evidenţă pe de o parte lipsa de scrupul şi patima celor prinşi cu comisioane ruşi­noase şi cu intenţii de josnic poli­ticianism acolo unde e vorba de interesele superioare ale ţarei, ■ iar pe de alta au învederat încă o­­dată priceperea şi rodnica emula­­ţiune cu care Comisiunea în ge­neral, şi preşedintele ei în special, unanimitatea Comisiunei care a au realizat cu succes apărarea a­respins din principiu o suge® tune ce aducea fără ofertă scrisă şi „ca­re constituia cumpărare de con­ştiinţe iar nu de cereale“, de vre­me ce se cerea dreptul de a cum­păra numai dela anume producă­tori. Comisiunea nici n’a intrat în examinarea preţului enunţat, ca­re, cu cît ar fi fost mai mare, cu cestor interese. O dovadă mai mult despre mo­dul cum comisiunea a înţeles să apere interesele şi demnitatea ţă­rii este că, aprobînd punctul de ve­dere expus de d. ministru al do­meniilor în Parlament, a hotărît atît ar fi dat mai bine pe faţă sco­ să de clare inexistent, nul şi­­nea­mul nemărturisit ce se urmărea. E­­videnţiarea acestui scop apare şi mai clară cînd comunicatul ne spune că trată­rile de la Viena se urmaseră cu un grup de bănci, iar nu cu organizaţiimile de Stat ofi­ciale. Astăzi, cînd chesiunea comisio­nului a acceptat, de d. Seceleanu a ieşit la iveală şi a fost judecată cum se ştie de opinia i­as ră pu­blica, şi de Parlament, atitudinea d-snle de alune) i'v-nvn intdo lumi­nă şi mai semnificativă. Ce mai constată comunicadult Că tocmai după înapoierea dintr’o a -o o o o- L am publicat comunicatul dat de Comisiunea centrală de export, în chestiunea afirmaţiunlor pe cari cu atita inconştientă le-a fă­­cut d. Seceleanu, în interviewul a­­cordat ziarului „Agrarul“, cu pri­vire la modul cum s’au început şi s’­nu urm­ai tratativele pentru în­­cheerea contras­ului celor 50.000 vagoane cereale. Comunicatul e categoria şi a­­runcă o lumină desăvîrşită asu­pra chestiune! ridicate de d. Sece­leanu cu Menţiunea de a strecura insinuări calomnioase la adresa preşedintelui comisiunei de­­ ex­port, d. Al. Constantinescu, minis­trul domeniilor, devotamentului şi muncei pricepute şi stăruitoare, nu şi competinţei căruia se dato­rase în primul rînd rezultatele ob­ţinute în toate marile transac­­ţ­iuni încheiate pînă acum. Rezultatul desbaterilor urmate din sinul comisiunei, cu acest pri­lej, a fost tocmai contrar aşteptă­rilor celor cari credeau că lovind în preşedintele, comisiunei de ex­port ating însu­şi această institu­venit acel comision, comunicînd celor în drept că nu au obligaţiu­nea de a-l plăti. Această hotărîre e inspirată de o înaltă moralitate, şi garantează că cel puţin pentru contractul în curs de tratare asemenea lucruri nu se mai­ pot întîmpla, pentru că există asigurarea că nu se pot to­lera. COMERŢUL la „fara Făgăduinţei” In calea luptătorilor de astăzi Grîu, în valoare de 1.959.000 se află n­ ţara în care m apă-'.mărci; portocale, în valoare de rut profeţii şi s’a rostit cuvîntul i 5.500.009 mărci; susan, in valoare mîntuirii,­­ de 1.750MO mărci; porumb, de Drumul sprre Egipt şi drumul­­ 52500 mărci; fasole de 229300 de pe mare spre orient trec prin t­oi cereale de 4.304.090 mărci. Pămîntul Făgăduinţei — şi de • Comerţul de export­­al Palestr­­aceia patria biblică are acum o nouă şi neaşteptată actualitate. Altădată europenii din apus, cavalerii din regiunile Rinului, înfrăţiţi întru Hristos, se îndrep­tau pioşî spre această ţară ca să-şi pregătească un drum mai strălu­cit spre Raiul celor iubiţi de Dum­nezeu. Astăzi se îndreaptă apusenii spre ţara sfîntă pentru ca să ca­pete debuşeuri comerciale, pieţe de desfacere, materii prime, por­turi militare şi poziţii fortificate pentru a-şi asigura bogăţiile şi drumul spre noul cuceriri. Arheologii şi Magii să se îngri­jească de sfinţenia locurilor sfin­­te. Modernii au ceva mai bun de făcut. Ei au observat ceea ce nici unii nici alţii dintre aceşti cercetători le himere nu au avut suflet şi vre­me să observe­ că în „pămîntul Făgăduinţei“ nu curge lapte şi miere şi că Ierusalimul a ajuns un oraş de pelerini şi de cerşetori. Dealul Templierilor se şi nu­meşte acum dealul Cerşetorilor Ei au mai observat că ţara are­­bogăţii minerale şi agricole care ■unt cu totul lăsate în părăsire, şi că portul Jaffa, prin care se ex­­■kirta toate bogăţiile Palestinei are o mişcare de transit cu totul neînsemnată. Astfel în 1911 comerţul exterior ■l Palestinei s’a redus, la export, la următoarele capitole: ­o­o­o­o-SCOTIENE altora. Scott It Ca -O O oa­ Ianuarie------------- .. de la moartea clientului cu barba im rezumat al argumentăm isto­­nepieptănată și eu mîinile murda- jricului francez. re și ude de absinth. f- -r w ' — 1. 111.­ POLEMIC?.« ISTORICE 11 cui a fes! Rhinul? — © POLEMICA CU CARACTER ISTORIC SE UR­MEAZĂ INTRE SEVATATSÎ GERMANI Sl FRAN­CEEI ASUPRA FLUVIULUI RHIN — Desigur argumentele istorice și de azi... . «. ■ -------MAniles aiarheologice nu vor hotărî chestii- j Celţiî erau intemeetorî de ora-Si in; numde lor^Catidle Mendes a , pollc,ee pe cari le-a ridicat con-’se, și nu e deci de mirare că atî­tTMut. Discursul lui Imigraţia generală. Soarta arme-,tea oraşe din regiunile renane au federa nu-i de cit o cerere lor singura e hotârîtoare. ^ a­­purtat sau poartă nume celtice, deghizată de iertare cum este de a totuşi se urmeaza din cmd­iu ! O mare prosperitate şi o indus­ai tt‘el şi spovedania­ lui Anatole cid interesante polemici între tire bogată s’a des­vol­tat în aces­­t ‘ ' oamenii de ştiinţă germani şi de regiuni sub dominaţia Celţilor­ francezi, asupra cite unui subiect Ei au descoperit aurul în nisipul în legătură cu războiul " Iibiinlui, "celebrul Rheingold, . Istoricii germani, de pildă, sus susţin francezii, a fost la început ţin că Rhinul e un fluviu emina-taur galic... Toate acestea se petreceau însă mente german, şi aceasta părere.­­ Curînd Rhinul deveni un şanţ acum 20 de ani, recunosc acum şi francezii, a fost protector al Galiei împotriva in-Astăzî nu știm care să fi fost I favorizată în veacul al 19-lea' de­vaziunei germanice, zice istoricul fastul comemorărei morfei lui imaginația romantică, ce primea­­ francez. Malul stîng rămase cel Paul Verlaine, jcu ușurință legendele cu cari is-1 puțin galo-roman, cu toate infiî-De la cimitirul Montparnasse şi toria acestui fluviu a îmbogăţit­­traţiile germanice. De altfel Al­pină la frontul tranşeelor din literatura germană. A­sacia a scăpat complect de aceas-Şampania şi Alsacia e cale lungă.­­ Unul din elevii şi continuatorii lă infiltraţie, căci dacă Rinul în cursului său mai navigabil, au trebuit să se aşeze ceva mai departe, e in adevăr o graniţă na­turală ce desparte două ţări deo­sebite. Sub Clovis situaţia nu s’s Schimbat Sub Charlemagne, Sa­xonul, omul de dincolo de Rhin e vrăjmaşul, iar Francul, din ce­ea ce mai latinizat se crede moşteni­torul Romei şi descendent al la­tinilor; malul sting al Rhin­ului a bine păzit şi Aix-la-Chapelle 3 pentru autorul lui Chanson de Roland cel mai frumos oraş al Franţei. Victor Hugo, care nădăjduia o alianţă între Franţa şi Germania, a scos în 1842 o lucrare intitulată Le Rhin, în care considera acest fluviu, unic în lume, ca mai mult francez de rit german. După ma­rele scriitor francez pierderea pentru Franţa a malului sting al Rinului, la 1815 a fost o operă a reacţiuneî europene, spre a semă­na ura între cele două popoare,­veau aceleaşi obiceiuri; e poate, a căror unire ar fi slujit atît de zice Ildiion, o îndepărtată cuma-i mult cauza libertăţeî şi progro»­uitate de rasă la baza Inţelegereî * sului... M­r. Şi mai de mult, vre-o mie de anî înainte de Cristos, a fost o u­­nitate italo-celtică. Bretoni din Englitera, Gali şi Italieni vor­beau idiome asemănătoare și a­wmmEmBBmmmmssBmsBESsgsmss IN FIE­C. 71 Mai întîî numele Rhinuluî, în latineşte Rhenus, zice istoricul francez, nu e de origină germa­nică, nu are sens de­cît în limbile celtice, şi înseamnă undă, apă curgătoare. Pentru îndepărtaţii strămoşi ai francezilor de azi, Rinul era fluviul prin excelenţă, maiesta­tea lui impresiona atît, în­cît era zeificat. Istoricul francez reaminteşte faptul că Celţii au format, cu eine,­şase veacuri înainte de Cris­­tos un imperiu vast, al cărui cen­­ţi­ de d. Albert Thomas ministrul tru era Franţa actuală, dar care muniţiilor şi generalul Pellé şeful, îngloba şi o parte din Germania, marelui stat major, au pornit spre jen colonii în insulele Britanice, Roma unde, după cît se spune, de­­ nordul Italiei şi valea Dunărei, vor pune bazele unei alianţe şi mai solide între cele două ţări su­rori. In lumea diplomatică această vizită produce un mare interes da­tă fiind atît importanţa autorită­­ţei oficiale a d-lui Briand cît şi greutatea propriei sale personali­tăţi politice. Venit în capul guvernului fran­cez după demisia d-lui Vi­vinni fostul socialist francez a dat mi­na frăţeşte cu reprezentanţii tutu­ror fracţiunilor politice din ţară Şi în faţa pericolului obştesc a în­tocmit un bloc ministerial format dintrun mozaic animat de ace­­­­leaşi sentimente. D. Briand duce cu sine la Roma semnul de întrebare al zilei de mâine. KOH-Y-NOOR. -O 0 0 0- D­ I BRIAND LA ROMA Caracteristica actuală a eveni­­mer­telor în curs pare a fi schim­bul de vizite oficiale. După vizita Kaizerului la Niş şi a Ţarului Ferdinand la Cartierul general german, iată că d. Briand primul ministru al Franţei înso- ASPECTE POLITICE Am relevat în repeţi­te rînduri tendinţa unora din grupările noas­tre politîce de a-şi orienta priviri­le după constelaţia Statelor euro­pene, ^din care şi-au făcut singura normă de judecată şi acţiune. In­teresele romîneştî şî modalitatea infăptuireî lor nu sunt privite prin nel se ridică deci în total la 14 prisma naţională, ei printr’o pris­mă. 259.090 mărci sau 17£23.750 mă care le decolorează după cum francii sunt şi razele cari li vin. ' n ridi-1 Această tendinţă se manifestă cu o swnă extrem .f.eTMwa . ,­ intensitate de la izbucnirea războ­­cală pentru „civilizaţia actuala, ;ajut european; ea nu e însă nouă, în mijlocul căreia bilanţul unei joi în trecut — în trecutul nostru bănci mai măricele trece de a-, istoric atît de zbuciumat , am a­ceastă sumă. ivut partide cari îşi îndreptau pvi-De aceia s’au şi ivit preocupă-. virile cînd spre o Putere cînd spre rile şi constatările pe care le în- 9l *1° „a’’ar?.„or,i J,e chemau pe renistrTim vi în viitoarea rind sâ*§1 exercite influenta in ta­registrăm mai sus si tn viitoarea rf _ |n folosul lor gî al ce,Hr uarî organizaţie a muncii şi producţiei je dicmau. Dar Suptele pentru des­­mondrale, Palestinei i se­ rezerva testarea şi întărirea conştiinţei nu­­alt rol de­cît acela de a fi un ma­­tionaie şi în deosebi cele pentru zeu, un altar sau lin adăpost de organizarea şi consolidarea Statu­­cerşetori­­lui român independent ne-au făcut să credem şi să sperăm că asemenea manifestări morbide, cari năzuiau la un fel de protectorat politic au încetat cu desăvîrşire şi pentru tot­deauna. Constatăm însă azi — cu durere— o recidivă a lor la unele din for­maţiunile noastre politice. E de­sigur un interesant caz de ______________atavism — care va ramîne însă ză-O NEDREPTATE darnic, ~ j Ponorul român, are o prea înaltă Printre ultimii medaliaţi eu conştiintă a Intereselor sale natjp­­-« i rVimereiftl, ni inauale ca să se lase călăuzit de alte „Mentul comercil şi industrial , norme de eît ,le «eeste interese. El nu vedem figurin tsi pe d. Sece­ priveste toate străduintele cari ca­­te am­. - ută să-i dea altă călăuză ca o în-C­red om eu d. Al. G. Rod­o­viei cercare zadarnică de a reintroduce a comis o nedretate. D. Seceleanu în politica noastră internă influen­­s’a dovedit un comerciant iscusit, te «trăine. v • care speculează cu s folos..., griul i- daca unii oameni politici de la noî filmt eft nu maî not avea alt capital politic de exploatat, el se ▼or eenvinge ei poporul nostru m­­­inune fidel devizei pe care am re* asmatni prin euvintele: Prin noi îaei-ne «£ pentru noi inei-nes ÎNVĂŢĂTORUL ca factor cultural — Rolul lui educativ printre săteni — Primim la redacţie o broşură cuprinzînd un foarte interesant ra­port al d-luî Ion Ghiaţă, inspector al învăţăm­întului primar, circum­­­scripţia Craiova, către inspectorul general al acestui învăţămînt. Prin raportul său d-sa face o a­ra a­nunţi­tă descriere, a învăţâmîn­­tului primar, atît cel dela oraşe cit şi cel dela sate, din judeţele Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vilcea şi Itomanaţi, ară­tind toate lacunele de care suferă acest învăţământ şi propunând cu multă înţelepciune soluţiile de îndreptare. In special d-sa se ocupă mai mult de Învăţământul primar de la sate, arătând cum este şi cum ar trebui să fie situaţia acestui învă­ţământ, dând o deosebită atenţiu­ne rolului învăţătorului la sate din punct de vedere cultural şi e­­conomic. D-sa pune în evidenţă fapte de o netăgăduită însemnătate, atră­­gînd asupra lor toată atenţiunea celor ce se ineresează de progre­sul cultural al acestei ţări. In ceea ce priveşte rolul cultu­ral şi moral al învăţătorilor, ei tre­bue să fie nişte adevăraţi apos­toli nu numai pentru elevi, ci şi printre săteni în mijlocul cărora trăesc. De aceia, preocuparea ce­lor conştienţi de îndeplinirea mi­siunei ce au, este de a stabili o le­gătură sufletească între ei şi ti­nerii absolvenţi. Mijloacele cari ar putea înlesni foarte mult pe în­văţător, de a stabili şi a păstra legătura sufletească cu consătenii lor, sunt: bibliotecile şcolare, şcoa­lele de adulţi, şezătorile, conferin­ţele, cercurile culturale, serbările şcolare, teatrul şcolar şi, în sfîrşit, corurile bisericeşti şi şcolare. In ceea ce priveşte bibliotecile şcolare, organizarea lor are multe lacune, iar cărţile cari compun a­­ceste biblioteci, unele au un cu­prins prea greoi iar altele tratea­ză chestiuni cari sunt departe de a interesa populaţiunea dela sate. Ocoalele de adulţi cari constitue singurul mijloc prin care s’ar pu­tea complecta cu succes golurile în învăţămînt, goluri provenite din lipsa de şcoli şi învăţători, aşa e­u funcţionează şi sunt conduse astăzi, sunt departe de a-şî înde­e­plini menirea lor. Această lacună provine din următoarele cauze: 1. Şcoalele de adulţi sunt lăsate tot pe seama învăţătorilor, şi mulţi dintre ei, fiind ocupaţi la afară de şcoală, nu mai au tim­pul trebuitor, ca să se ocupe şi de aceste şcoale. 2. Entuziasmul învăţătorilor’ la muncă, în afară de şcoală, pentru opere de interes general, în mod gratuit şi din proprie iniţiativă, a început să scadă şi aceasta cu a­­tît maî mult, cu cît cei harnici au văzut, că în cele mai multe cazuri munca lor n’a fost apreciată, ci din contră pusă maî prejos de a al­tor colegi ai lor, care au ştiut să facă maî puţină treabă în şcoală, nimic în afară de şcoală, dar mul­te acte de politicianism. 3. Ministerul Instrucţiunei, prin Casa şocatelor, a luat măsură de a recompensa pe cei care fac şcoa­le de adulţi, dar din cauza schim­bării personalului de control, oda­tă cu schimbarea partidelor poli­tice, se perde şirul continuităţii lucrărilor, aşa că, de multe ori, a­­ceastă răsplată se dă cu întindere de ani, iar cînd lucrările nu sunt gata nici după 2 ani, fondul pre­văzut în acest scop se varsă la Stat, iar învăţătorul care a mun­cit se alege cu aşteptarea. 4. In afară de şcoală, invăţăto­rul are câmp deschis pentru lucru, în diferite direcţii şi faţă cu si­tuaţia lui materiala, el alege pe a­cela, de pe urma căruia poate a­­vea, pe lângă o răsplată morală şi răsplată materială. Intre şcoala de adulţi, pentru care i-a intrat convingerea că nu poate avea nici o răsplată, şi între banca popula­­ră sau altă cooperaţie sătească, de pe urma căreia poate avea o răs­plată morală şi alta materială, el alege pe aceasta din urm­ă. Acestea sunt constatările din ra­portul d-lui inspector Ghiață. — Fest' O O O»*-----------—b

Next