Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)
1916-06-25 / nr. 3007
SITUAȚIA Luptele din Picarda continuă cu îndârjire pe ambele maluri ale râului Somme. Franco-Englezii caută să-și desculte succesele dobândite pe urma unei pregătiri de artilere fara păreeire chiar în cursul acestui războia, însușindu-și metoda de războiu germani, adică o acțiune de artilerie precedând intervenția infanteriei, aliații de pe frontul occidental întrebuințează belșugul de munițiuni de care dispun spre a distruge întăriturile pozițiunilor germane. Bombardarea acestor pozițiuni a ținut șapte zile, după care infanteria intervenind, au putut oupa linia întâia și a doua germani din mai multe sectoare atacate Francezii în deosebi au făcut minuni de vitejie, desvoltându-și succesele la sud de Somme, unde au ocupat mai multe sate. Rezistența germanilor e și ea dârză și astfel se explică că în ultimele zile prizonierii lor s’au numărat cu sutele, iar inciliniile Acțiunea din Picardia își are repercusiunea în regiunea Verdunului, unde atacurile au încetinit de îndată ce germanii au reintrat în posesiunea fortului Thiaumont. In ce privește operațiunile de pe frontul oriental ambele tabere se prevalează de succese, cari sunt însă foarte relative. Și Berlinul și Viena și Retrogradul anunță capturări de prizonieri și ocupări de mici pozițiuni. Mai cu seamă luptele din Volhinia au un caracter oscilant- în ce privește sectoarele din Bucovina, Viena semnalează ciocnirea cavaleriei ruse cu trupele austriace de la Carnibaba. Interesante sunt rapoartele din Constantinopol cu privire la operațiunile din Asia mică. Turcii anunță reocuparea orașului Kermanșah, în Persia la două sute kilometri dincoloe granița turcă. E lămurit că în vederea ofensivei din Europa, Rușii au retras trupe și aminisiuni din Asia mică ceia ce permite turcilor o acțiune cu succes. p!38^pila lipirii ^ En sbudimările federaților După reînceperea, atât de zgomotoasă, a activității federatcinci unioniste sub noua firmă ie a fuziunii conservatoare, trecând perioada excitației factice piln primul moment, se și resimte, acum chiar, oboseala. _ Au fost convocate zădarnic trei întruniri în Capitală. La una s’au nevoit să asiste și delegați din provincie pentru ca să audă iarăș discursuri de multă vreme cunoscute și să admire isprava ziăeților* diurniști care au spart câteva geamuri... Dar rezultatul obținut este cel imediat constatabil: nimic. Nimic nu s’a schimbat; nici măcar un șoricel nu s’a născut din truda istovitoare și stearpă a fuziunii conservatoare. Dar dacă rezultatul politic este nul, cel moral e și mai dezastruos. In afară de entuziasmul unei 4*azete, «ale carii insulte fac onoare celui insultat» — aim a spus cândva d. N. Filipescu despre Adetarul — și ale altei gazete de ariviști politici foarte grăbiți, încolo convuziunile federaților nu au mai emoționat .jot mmeni și opinia publică nu știa desi drept față de ei indiferența cu care o privește de când au făcut din drapelul național o draperie de club și din idealul național o armă de contrabandă în lupta contra guvernului. Acest jalnic rezultat i-a obosit pe federaliști și i-a descurajat. Se resimte aceasta din plictiseala presei lor de a mai repeta aceiaș litanie trivială și neroadă, de care s-au săturat și copiii vânzători de ziare. Se resimte încă aceiaș oboseală din nota întrunirilor, la care oratorii, constatând zădărnicia trudei lor vorbărețe, păreau că cer în fiece moment iertare auditorului supraîncălzit — e în Iunie și sunt + 36 C la umbră — cu fraza neexprimată: — Uite, vorbim și noi, ca să ne aflăm in treabă..... Iar un federalist disperat, care, fără voia lui, ci din... voia lui Dumnezeu, face arareori și câte o mărturisire sinceră, d. C. Mille, scria în Adevărul de Joi seara: — « Vecinica omenire! Vecinica pomenire a tuturor încirc mtor zadarnice, « tuturor discxirsurilor, a tutur TM mani*fCitațiilor»... Era o exclamație de sincer regret, după o constatare exactă a evidenței. Această constatare o făcusem și noi, mai dinainte, și o făcuse, odată cu noi, întreaga opinie publică. I Federaliștii ajung târziu la dînsa, dar nu se putea să nu ajungă. Continua lor înșelare în pronosticurile asupra situațiunei militare și diplomatice a răboiului; violența lor nejustificată în lupta de dărâmare a instituțiilor pe care se sprijină Statul românesc independent; aservirea idealului național unor meschine scopuri de politică internă, mijloacele primejdioase pe care le-au utilizat într’o luptă fără scrupule, toate aceste au făcut ca federaliștii să fie mereu desmințiți, biruiți și singuri. Acum sunt obosiți, descurajați. E explicabil, cu prisosință. Dacă măcar această involuntară tihnă le-ar sluji să se desmeticească... -coco-NOTE O mici dramă Un fapt neînsemnat, decesul unui artist negru de café-concert, este de natură totuși să ne aducă în suflet, unda acea de melancolie, atît de puțin filosofică, dar totuși atît de omenească față de desrâdări nativ din lume. Din toate micele tragedii ale vietei zilnice nici una nu e mai duioasă dacit sfîșietoarea deslipire de la ai tăi, de la mediul în care te-ai născut, și din mijocul acelora cu care erai de acelaș fel! Sărman negru ! Invățînd să joace, el a recreat nervi neobosiți prin noutatea unui lanț, ce erai prin barbara lui cadență, prin sălbatica furie, o poartă prin care ochii se perdeau în perspectiva țărilor exotice, cîmpiilor arse de soare, landelor pustiite de soare, de vînt, de praf, și în nebunia salturilor de pe scenele minuscule ale teatrelor de varietăți de la noi, exoticul Negru „se producea“ mereu, atît de strîns de noi, deși era atît de aproape. Tuberculosa își înfipse unghiile ei pe corpul tăbăcit de soare, slăbit de viții, obosit de nebunia unor exerciții supranaturale. A murit! Un Negru mai puțin, desigur că nu este o mare pagubă pentru omenire, dar cu Negrul ce se stinge se închide în mormînt, un suflet, care va fi râvnit și el în momentele lui bune de o mamă, de o iubită, de o tată cu prieteni rămași pentru totdeauna perduțî.! tr.i-o lacrimă ce cuvine a picura fără mîndrie, pentru o viață de aventurier stinsă atît de departe de locul unde se născruse în.............. Petronius -OQO—------- — După criticii militari, dominarea efortului depus de cei doi beligeranți cativi de patru luni de zile luptă fără încetare în sectorul cetatei Verdun. a fost atinsă în ultimele zile ale lunei Iunie . n. cu ocazia înverșunatelor atacuri și contraatacuri deslănfruire pentru posesiunea fermei Thiaumomt. Situată la N.-E. de Verdun, și la o mică distanță de ruinele fortului Douaumont care se găsesc astăzi în mâinile germanilor, ferma TrOaumont predomină mud și fortul Fleury care închide în parte accesul germanilor spre forturile din prima centură de apărare a cetăței. Ei bine, pentru posesiunea acestui punct strategic s’ au dat în jurul cetăței Verdun cele mai îndârjite și mai sângeroase lupte. Pierdută de trei ori de francezi ea a fost cucerită pentru a patra oară. Ultimul buletin însă anunță că un nou contra-atac german le-au răpit-o pentru a cincea oară, dar că lupta continuă înca cu furie pentru recucerirea ei. Cine va romanda <^<îp',n-ul definitiv col fermei Thidmtont, nu se știe, după cum de altfel nu se știe nici care va fi soarta cetăței Verdun, sirins legată de soarta acestei poziții dominante. Luptele însă care s’au dat și continuă încă să se dea în jurul fermei Thiaumont constitue de bună seamă unul din cele mai caracteristice episoade ale apărărei cetatea Verdun, episod care atinge proporțiile epice. Ilustrația noastră reprezintă un soldat francez în mijlocul ruinelor acestei ferme, celebră de azi înainte. -----—----~~~o O 99~~---—— scene Bifarassohi FERMA THSAUMONT Căldurile din zilele aceste au bucurat pe unii, au x aspirat pe ■iții și au... topit pe foarte mulți. Unii se bucură că li se coace înÎuil ; alții că au multă căutare chiata și băuturile răcoritoare. Obietele băuturi, ce erau de înghițite pină acum, dar de aci înainte , vedeți prăpăd, o adevărată invilație în stomacurile oamenilor ! Mulți însă au dreptul să se întristeze din cauza acestor călduri, și cu drept cuvînt. In fruntea acestora se află unioniștii, federaliștii, fuzioniștii și cum le-o mai zice, căcî au fost siliți să-și întrerupă formidabila lor acțiune pentru îndeplinirea idealului lor sfînt... de a se vedea odată la guvern. Suint și unii pe cari aceste călduri afurisite i-au exasperat. De r,Udă bietul d. C. Mille, care e nevoit să scrie, cu capul în ghiață și uit picioarele pe pereți, articolele" Jilorie ineoherentă pentru :„Adevări“. .. Mai sunt și alții pe cari îi atingeau de tot acesta călduri . Iar această cronică de sezon nu este însă vorba despre cei de mai sus. Noi nu ne propunem să vorbim aci de efectele căldurilor asupra unor oameni politici și ziariști din opoziție. Cel mult, am putea constata numai în treacăt uneia rezultate ale căldurilor caniculare prin care trecem. In ceea ce privește însă influenta căldurilor , asupra starci fizice a unor anumite persoane, aceasta este de domeniul patologiei inter, i,e Aci, un mediu specialist, un * "Neurolog, " de pildă, ar putea avea un câmp foarte vast de activitate. Si ar găsi aitea „exemplare“ pe care și-ar putea experimenta știința, încît n’ar iieprăvi nici întcr’un an. De aceea, dupa cum ?» «Pus, nu ne propunem să orbim*-și despre unsele efecte ale oăkiaiei asuppra politicei interne. Nu vreim să vorbim nici despre campania furibundă a ..Epocei“, alimentată cu atîta îmlrereugsre de arșița dogoritoare a soarelui ; nu vroim să vorbim nici măcar de „căldura“ cu care d. Miile își scrie articolele Mai ales că la directorul „Adevărului“ căldura, la cap este permanentă și vara și iarna... Sunt oameni, ca și anumite lucruri pe cari nu treime să-i atingi, mai cu seamă în toiul raidurilor. Lutoșa nici nu mai știe ce să facă de atita căldură, de care au scapă nici măcar noaptea. La piscinele din Capitală este c adevărată bătae pe bilete. Sunt sute de oameni cari așteaptă că le vie rândul. Mai lesne cucerești,A fost, decît să capeți un bilet și un loc la piscină. Oameni, oare aîta dată ko și-ar fi permis ta stea fără haină nici în casa lor, au ajuns să umble pa străzi în vestă și en csptol gol. Ne mai orbim de fine la fel așidor și decolteul grațios al doamelor — datorite tot afurisitelor călduri... * Primăria Capitalei a luat o măsură excelentă : aceea de a stropi noaptea străzile. C» «istemul acesta și cu udatul bine al curților seara credeau, că s’ar mai putea potoli puțin de gereala« măcar in timpul nopței. Ar fi alte eontentfirî de fă* cut, dar eue oprim aci că am înăbușit de când scrim aceste rânduri, Gheorghe Umbră, «»■ €?"O b* ÍJ .. Cronici Din efectele căldurilor Câteva constieril — deser,® Asupra uneia din cele mai însemnate avuții naționale, asupra unei bogății care nu imoduce, direct banii și indirect prestigiul inerent oricărei țări folositoare omenirei, asupra porolului s’au oprit cercetările sigure și științifice ale d-lii I. Simionescu, imafesor la universitatea din Iași și membru al Academiei Române. Se poate ceti acest inia studiu, apărut în „Bibliotecae popularizare a științei” editsiUL de Casa lsopidelor, de către toți, «*ci stilul limcoade și elaritabea *țț«*s*ea-ilor îl bse accesiii ci iar r< «Ave cari c’au oftwagiini» speciala «saorigiee, sau chirtuiae. Cetând arose ti dregtrrie «A extrancția petrolului sa *«î «Sataceă din 1855. Atunci un țăm» "Dn^tor Ciupan i» în concesiu»« dtena Ministerul Guluilor «iept vranturi, părți din n»«șia Colibași * minăstirei Sinaia. In 1358 Mehmiitțeșnu, in fință la Rîfov,îngă Ploești, o distilărie, una din osie mai vechi din lumea întreagă, ducă nu cea dintriu fabrică de acadaciu. •. In luna Aprilie din anul 1857, ulițele Bucureștiului fură luminate cu lămpi cu gaz, care înlocui oloiul de răpită de pînă atunci. E cel dintîi oraș din lume luminat cu petrol distilat. Din nenorocire, organizațiunea nofstră socială de pe atunci a făcut ca începutul acesta îmbucurător pentru industria noastră petroliferă, să nu ajungă la o desfășurare mai rodnică, cum s’a întîmplat în America ori în Rusia, dela 1879”. De atunci lucrurile s’au schimbat, și industrializarea petrolului la următoarele proporții : Iată cum a crescut la noi cantitatea de petrol scoasă din pământ: 1857, 275 tone ; 1867, 6485, tone; 1877, 15.100 tone ; 1887, 25.300 tone; 1907, 79.400 tone; 1910, 1.151.002 tone; 1911, 1.545.299 tone; 1912, 1.808.942 tone ; 1913, 1.835.387 tone; 1914, 1.783.947 tone ; 1915, 1.672.620 tone. Ceia ce în mic este în țara noastră, în mare e în Rusia și Statele Unite ; pretutindeni e o, întrecere de a găsi mijloacele cehe* mai lesnici ofișe' pentru' a sugerat lichidului utilizabil' ce se, întîlneștei, în Calea selectetor răzbite, la mari adîncimî, adâncite chiar atunci, cînd rin mei'Sunt productive. • Bogăția țării noastre însă nu se poate pri rufe decit în comparație cui profuncția altor țârî. . Iată în ordinea de se respundă, șirul țărilor producătoare de petrol din anul 1913; Statele Unite 32.344 scene, ,63.63 la sută ; Rusia 9.246.942 tone, 18.20 la sută ;Ele 3.800.060 tone, 5.99 la sută ; România 1.885.387 tone, 3.72 ; Indiile olandeze 1 mii. 534.223 tenie, 3.02; Galiția 1.087.286 tone 2.14; Indiile brkenice 1inii teme: 1.37 . Celebsdte țări din lume 756.000 tone, 1.S3. Cu modul acesta vedeai ce enorm »vînt a köd, la bot exploatarea petrolului și cum s’a mărit an cu an, și cum am ajuns că fim trecuți în rindul celor möű nOI țări producăsoare și expartatoare de petrol. K Inebeeräa doar a ^mioneacu este, amă, foarte m»fcîik»âă : „Se’ v«de «ă Miönzkum, petrolului e e*a mal temisioidä industrie ce o Si i*r*mare «ii arătat mmmmssmsm și aplicațiile minunate ce se pot face din petrol. Astfel astăzi trenurile noastre pot circula grație petrolului. „Din cele 8S8 locomotive ce exista în 1914 l« noi, 751 sânt adaptate pentru a fi încălzite cu petrol. Din tot combustibilul întrebuințat azi nuimili 22 la sută vine din alte țări, restele îl avem noi și anume 15 la sută venit, aproape 3 la sută lemne și aproape 56 la rată păcură și benzină din rafetonul nostru. Aflînd aceste lucrări nu dăna perfect de bine saama și e* obligațiunile ce nei»<aate* em privire la ■ valorificare» aoantei băbătii și la nevoia de a e păstra «Si săai mult , pentru noi fi prin neH. --------------«M» -•■ [UNK] [UNK] nastonsli PETROLUL ROMANESC Un studiu suggestiv și precis a 3 ti-Lui I. Sirsilcosiescu, prQofesor .universitar — wiriirwirBrn"~iTi-if i iiiimirini feehiul bacalaureat . "Aproape la iutae școlile secundare din țară s’au terminat examenele de absolvire a cursului superior, examene menite să înlocuiască vechiul bacalaureat. Aceste examene fac parte dintr'o mare reformă a învățămîntului secundar, care avea drept scop, să pună in armonie școala noastră cu principiile fundamentale ale pedagogiei moderne. ." Unele dintre punctele acestei reforme s’au dovedit foarte utile și ele au intrat în patrimoniul statornic al învățamintului românesc. Altele, mult mai puține, desigur, s’au dovedit nu îndestul de fecundă, nu pentru că principiile de la care plecaseră nu erau bune, nu pentru că în ele înșele aveau vre-un viziu de construcție, ci pentru că școala noastră ea însăși nu este îndestul de favorizată în toate condițiunile sale de desportare. Astfel una din condițiunile cele mai puțin favorabile desvoUări învățământului [ nostru secundar este supraputpubiția claselor, care face controlul acivității elevilor foarte anevoios fi nu pe cît ar trebi, de conștiință și de eficace. De aceia, examenele, care în ele însele simt o erezie pedagogică, au încă în școală jugstră un rol important,de îmdeitebit, zoergad pentru uri control mai util al acelei activități. Desființîndu-se însă examenele, bacalaureatul a fost considerat el însuși drept cea dintâi erezie și cel dinții a fost desființată . In locul de înființat un examen de absolvire, care avea să constate nu atît numărul și întinderea cunoștințelor căpătate în liceu, cît mai cu seamă capacitatea generală a absolventului de a se servi de ele într’o lucrare de compoziție personală. Prin aceasta examenul este redus la cîteva probe de natură enciclopedică și astfel, este osândit să rămână într’un vag în care examinatorul nu are, pentru a se orienta, decit concepțiile, preferințele și aprecierile sale personale. De aceia examenul este conceput și executat într’un chip destul de diferit și, în genere, este tratat cu o îngăduință care îl face să nu-și împlinească rolul de a executa un nou trraj al elementelor care, din cursul secundar, vor să continue învățământul superior. Vechiul bacalaureat avea superioritatea preciziunii materialului ce se cerea să fie cunoscut de, candidat. De aceia era riguros și eficace. Cu progresele corpului didactic, cu împământenirea metodelor pedagogice la noi, el ar putea să fie executat astăzi în condițiuni mult mai rodnice pentru selectarea elementelor produse de invățămîntul secundar și capabile de a intra în cel superior. C.P. In »campania de presă pe care mai uruiți economiști și bărbați de stat francezi o duc pentru a mai tot*evită o organizare economică a Franței, un capitol special e consacrat relațiunilor comerciale cu Rusia. Herriot, primarul Lyonului și •eaater infer’un articol din Le Jowmai vei* această chestie, cu prilejul viselor parlamentarilor Ruști !« Paris, mr* m «vet loc 4« cotimvL v? Herrn*»um «K viitorul Rusiei se prezintă sub «nu* mai bune auspicii. Când tun imperiu are, zice el, 22 catiooane de kilometri pătrat și » iwțiiație ds 198 milioane supet«, poate privi «a încredere în viitor. De fapt, constată senatorul francez, progresul Rusiei a fost prodigios, în schhi în de două decenii, cu toate dificultățile interne și cu tot războiul cu Japonia. Susținut de agricultura sa, mai ales de la 1906 de cînd un ucaz a dat țăranului proprietatea pământului său, întărit de remarcabila desvoltare a cooperației (21.000 de asociații în 1913 față numai de 2000 în 1905), mărindu-și din zi în zi industria și creditul, imperiul rus merge spre prosperitate pe care criza actuală a întrerupt-o fără să o compromită. In ce privește comerțul Germaniei cu Rusia, Herriot dă cîteva cifre edificatoare. In 1913 Rusia a importat în total mărfuri pentru 1374 milioane. In această cifră Germania era reprezentată pentru 652 milioane iar Franța numai 4 la sută. Senatorul francez face observația că tocmai pe vremea cînd relatiunile politice și financiare franco-ruse devenau mai strânse, Germania cucerea teren economic. Ea procura Rusiei mașini agricole, îngrășăminte, produse chimice, metalurgie, aparate electrice, etc. Importul Germaniei, din Rusia reprezenta cam vre-o 23 milioane ruble, pe cînd imperiul maneea a fost cu totul a«!»semnat, vre-o 9 milioane. Economistul Irra«M dorește «ti o asemenea situație economică săi nu se mai repete după război. Da altfel și în Rusia se dau pe teții preocupări de asemenea natură. 4 Un ziarist rus d. Thuirasiev af preconizat crearea în toate țările Quadruple, a unor comisiuni tgmdule însărcinat« «« teacher** pr+* blemelor tmxsemim de după sfioboiu. Politic» «estomiea « fi* cărei țări ar fi detentindă, și «dată regulată, uar «*ai put«* fi modificată &•* «■ nițăminted' aliaților. , țin de privitir« Biad*, Ce pe -ae*ma s’a errat oh de es pori cu scoțHl.1 de a asigura mărfurilor rusești un debușeu direct. S’a constituit dsesemetea un consiliu superior economic. Președintele s acestui organ nou, d. Pokrovsky a spus că acest consiliu va lucra „pentru ridicarea nivelului economic al țărei, după războiu, și adiaui gă: „Hotărîrile noastre vor fi luate de acord cu Aliații. Raporturi permanente se vor stabili în acest scop între comitetul nostru și instituțiile analoage din Franța și Anglia. La această afirmare, Herriot răspunde pur și simplu că o instituție analoagă nu există în Franța.... Deocamdată, el cere ca publicul francez, comerțul și industria, să fie pus în cunoștință despre nevoile Rusiei printr’un Anuar al exportului. Apoi să se organizeze mai bine învățămîntul limbei ruse, și a se pregăti de pe acuia, crearea unor transporturi directe între Franța și Rusia. Problema relatiunilor economică între aliații politici de azi, este, cum se vede, dezbătută pe larg, și e socotită ca una din cele mai insemnate din câte se vor pune la încheerea păcei MDI După. risbn ig s@isae699" Relațiile economice FRANCO-RUSE — Economiștii francezi susțin o strânsă alianță economică cu Rusia — *