Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)

1916-06-25 / nr. 3007

SITUAȚIA Luptele din Picard­­a continuă cu îndârjire pe ambele m­aluri ale râului Somme. Franco-Englezii caută să-și des­­culte succesele dobândite pe urma unei pregătiri de artilere fara păreeire chiar în cursul acestui războia, însuși­nd­u-și metoda de războiu germani, adică o acțiune de artilerie precedând intervenția infanteriei, aliații de pe frontul occi­dental întrebuințează belșugul de m­uniți­uni de care dispun spre a distruge întăriturile pozițiunilor germane. Bombar­darea acestor pozițiuni a ținut șapte zile, după care infante­ria intervenind, au putut ou­pa linia întâia și a doua ger­mani din mai multe sectoare atacate Francezii în deosebi au făcut minuni de vitejie, desvoltându-și succesele la sud de Somme, unde au ocupat mai multe sate. Rezistența germanilor e și ea dârză și astfel se explică că în ultimele zile prizonierii lor s’au numărat cu sutele, iar in­cil­iniile­ Acțiunea din Picardia își are repercusiunea în regiunea Verdunului, unde atacurile au încetinit de îndată ce ger­manii au reintrat­ în posesiunea fortului Th­iaum­ont. In ce privește operațiunile de pe frontul oriental am­bele tabere se prevalează de succese, cari sunt însă foarte relative. Și Berlinul și Viena și Retrogradul anunță captu­rări de prizonieri și ocupări de mici pozițiuni. Mai cu seamă luptele din Volhinia au un caracter oscilant- în ce privește sectoarele din Bucovina, Viena semnalează ciocnirea cava­leriei ruse cu trupele austriace de la Carni­baba. Interesante sunt rapoartele di­n Constantinopol cu pri­vire la operațiunile din Asia mică. Turcii anunță reocupa­­rea orașului Kermanșah, în Persia la două sute kilometri dincolo­­­e granița turcă. E lămurit că în vederea ofensivei din Europa, Rușii au retras trupe și aminisiuni din Asia mică ceia ce permite turcilor o acțiune cu succes. p!38^pi­la lipirii ^ En sbudimările federaților După reînceperea, atât de zgomotoasă, a activității fede­­ratcinci unioniste sub noua firmă ie a fuziunii conservatoare, tre­­când perioada excitației factice p­iln primul moment, se și re­simte, acum chiar, oboseala. _ Au­­ fost convocate zădarnic trei întruniri în Capitală. La una s’au nevoit să asiste și de­legați din provincie pentru ca să audă iarăș discursuri de multă vreme cunoscute și să admire isprava ziăeților* diur­­niști care au spart câte­va gea­muri... Dar rezultatul obținut este cel imediat constatabil: nimic. Nimic nu s’a schimbat; nici măcar un șoricel nu s’a năs­cut din truda istovitoare și stearpă a fuziunii conservatoare. Dar dacă rezultatul politic este nul, cel moral e și mai dezastruos. In afară de entuziasmul unei 4*azete, «ale carii insulte fac o­­noare celui insultat» — aim a spus cândva d. N. Filipescu despre Adetarul —­ și ale altei gazete de ariviști politici foarte grăbiți, încolo convu­ziunile fe­deraților nu au mai emoționat .jot mmeni și opinia publică nu știa desi drept față de ei indife­rența cu care o privește de când au făcut din drapelul național o draperie de club și din idealul național o armă de contrabandă în lupta contra guvernului. Acest jalnic rezultat i-a obo­sit pe federaliști și i-a descu­rajat. Se resimte aceasta din plic­tiseala presei lor de a mai re­peta aceiaș litanie trivială și ne­­roadă, de care s-au săturat și copiii vânzători de ziare. Se resimte încă aceiaș obo­seală din nota întrunirilor, la care oratorii, constatând zădăr­nicia trudei lor vorbărețe, pă­reau că cer în fie­ce moment iertare auditorului supraîncălzit — e în Iunie și sunt + 36 C la umbră — cu fraza neexpri­­mată: — Uite, vorbim și noi, ca să ne aflăm in treabă..... Iar un federalist disperat, care, fără voia lui, ci din... voia lui Dumnezeu­, face arareori și câte o mărturisire sinceră, d. C. Mille, scria în Adevărul de Joi seara: — « Vecinica o­menire! Ve­­cinica pomenire a tuturor în­­circ mtor zadarnice, « tuturor discxirsurilor, a tutur TM mani*­fCitațiilor»... Era o exclamație de sincer regret, după o constatare exac­tă a evidenței. Această constatare o făcu­sem și noi, mai dinainte, și o­­ făcuse, odată cu noi, întreaga opinie publică. I Federaliștii ajung târziu la dînsa, dar nu se putea să nu ajungă. Continua lor înșelare în pro­nosticurile asupra situațiunei mi­litare și diplomatice a răboiului; violența lor nejustificată în lupta de dărâmare a instituțiilor pe care se sprijină Statul românesc independent; aservirea idealului național unor meschine sco­puri de politică internă, mij­loacele primejdioase pe care le-au utilizat într’o luptă fără scrupule, toate aceste au făcut ca federaliștii să fie mereu des­­mințiți, biruiți și singuri. Acum sunt obosiți, descura­jați. E explicabil, cu prisosință. Dacă măcar această invo­luntară tihnă le-ar sluji să se desmeticească... -coc­o-NOTE O mici dramă Un fapt neînsemnat, decesul unui artist negru de café-concert, este de natură totuși să ne aducă în su­flet, unda acea de melancolie, atît de puțin filosofică, dar totuși atît de omenească față de desrâdări n­a­­tiv din lume. Din toate micele tragedii ale vie­­­tei zilnice nici una nu e mai du­ioasă da­cit sfîșietoarea deslipire de­ la­ ai tăi, de la mediul în care te-ai născut, și din m­ijocul acelora cu care erai de acelaș fel! Sărman negru ! Invățînd să joa­ce, el a recreat nervi neobosiți prin noutatea unui­­ lanț, ce era­i prin barbara lui cadență, prin sălbatica furie, o poartă prin care ochii se perdeau în perspectiva țărilor exo­tice, cîmpiilor arse de soare, lan­delor pustiite de soare, de vînt, de praf, și în nebunia salturilor de pe scenele minuscule ale teatrelor de varietăți de la noi, exoticul Negru „se producea“ mereu, atît de strîns de noi, deși era atît de aproape. Tuberculosa își înfipse unghiile ei pe corpul tăbăcit de soare, slăbit de viții, obosit de nebunia unor e­­xerciții supra­naturale. A murit! Un Negru mai puțin, desigur că nu este o mare pagubă pentru omenire, dar cu Negrul ce se stinge se închide în m­ormînt, un suflet, care va fi râvnit și el în momentele lui bune de o mamă, de o iubită, de o tată cu prieteni ră­mași pentru totdeauna perduțî.! tr.i-o lacrimă ce cuvine a picura fără mîndrie, pentru o viață de­ a­­venturier stinsă atît de departe de locul unde se născruse î­n.............. Petronius -OQO—------- — După criticii militari, d­omina­­rea efortului depus de cei doi beli­geranți cativi de patru luni de zile luptă fără încetare în sectorul ce­­tatei Verdun. a fost atinsă în ulti­mele zile ale lunei Iunie . n. cu o­­cazia­­ înverșunatelor atacuri și con­traat­acuri deslănfruire pentru po­sesiunea fermei Thiaumomt. Situată la N.-E. de Verdun, și la o mică distanță de ruinele fortu­lui Douaumont care se găsesc as­tăzi în mâinile­­ germanilor, ferma­­ TrOaumont predomină mu­d și for­­tul Fleury care închide în parte accesul german­ilor spre forturile din prima centură de apărare a ce­­tăței. Ei bine, pentru posesiunea aces­tui punct strategic s’ au dat în­­ ju­­rul cetăței Verdun cele mai îndâr­jite și mai sângeroase lupte. Pier­dută de trei ori de francezi ea a fost cucerită pentru a patra oară. Ultimul buletin însă anunță că un nou contra-atac german le-au ră­pit-o pentru a cincea oară, dar că lupta continuă înca cu furie pen­tru recucerirea ei. Cine va romanda <^<îp',n-ul defini­tiv col fermei Thidmt­­ont, nu se știe, după cum de altfel nu se știe nici care va fi soarta cetăței Verdun, sirins legată de soarta acestei po­ziții dominante. Luptele însă ca­re s’au dat și continuă încă să se dea în jurul fermei Thiaumont constitue de bună seamă unul din cele mai caracteristice episoade ale apărărei cetatea Verdun, episod ca­re atinge proporțiile epice. Ilustrația noastră reprezintă un soldat francez în mijlocul ruinelor acestei ferme, celebră de azi îna­inte. -----—----~~~o O 9­9~~---——­ scene Bifa­rassohi FERMA THSAUMONT Căldurile din zilele aceste au bucurat pe unii, au­­ x aspirat pe ■iții și au... topit pe foarte mulți. Unii se bucură că li se coace înÎuil ; alții că au multă căutare chiat­a și băuturile răcoritoare. O­­bietele băuturi, ce erau de înghi­țite pină acum, dar de aci înainte , vedeți prăpăd, o adevărată in­vi­lație în stomacurile oamenilor ! Mulți însă au dreptul să se în­tristeze din cauza acestor călduri, și cu drept cu­vînt. In fruntea aces­tora se a­flă unionișt­ii, federaliștii, fuzioniștii și cum le-o mai zice, căcî au fost siliți să-și întrerupă formidabila lor acțiune pentru în­deplinirea idealului lor sfînt... de a se vedea odată la guvern. Suint și unii pe cari aceste căl­duri afurisite i-au exasperat. De r,Udă bietul d. C. Mille, care e ne­voit să scrie, cu capul în ghiață și u­it picioarele pe pereți, articole­le­­" Jilo­rie ineoherentă pentru :„Ade­vări“. .. Mai sunt și alții pe cari îi ating­eau de tot acesta călduri . Ia­r această cronică de sezon nu este însă vorba despre cei de mai sus. Noi nu ne propunem să vor­bim aci de efectele căldurilor asu­pra unor oameni politici și ziariști din opoziție. Cel mult, am putea constata nu­mai în treacăt uneia rezultate ale căldurilor caniculare prin care trecem. In ceea ce privește însă influen­ta căldurilor , asupra starci fizice a unor anumite persoane, aceasta este de domeniul patologiei inter­­, i,e­ Aci, un mediu­ specialist, un * "Neurolog, " de pildă, ar putea avea un­ câmp foarte vast de acti­vitate. Si ar găsi ai­­tea „exempla­re“ pe care și-ar putea experimen­­ta știința, în­cît n’ar iieprăvi nici întcr’un an. De aceea, du­pa cum ?» «Pus, nu ne propunem să orbim*-și des­­pre unsele efecte ale oăkiaiei asu­­ppra politicei interne. Nu vreim să vorbim nici despre campania furi­bundă a ..Epocei“, alimentată cu atît­a îm­lrereugsre de arșița dogori­toare a soarelui ; nu vroim să vor­bim nici măcar de „căldura“ cu care d. Miile își scrie articolele Mai ales că la directorul „Adevă­rului“ căldura, la cap este perma­nentă și vara și iarna... Sunt oameni, ca și anumite lu­cruri pe cari nu treime să-i atingi, mai cu seamă în toiul raid­urilor. Lutoșa nici nu mai știe ce să fa­că de atita căldură, de care au sca­pă nici măcar noaptea. La piscinele di­n Capitală este c­ adevărată bătae pe bilete. Sunt su­te de oameni cari așteaptă că le vie rândul. Mai lesne cucerești­­,A­ fost, de­cît să capeți un bilet și un loc la piscină. Oameni, oare aîta dată ko și-ar fi permis ta stea fără haină nici în casa lor, au ajuns să umble pa străzi în vestă și en csptol gol. N­e mai orbi­m de fine la fel așidor și decolteul grațios al doam­­elor — datorite tot afurisitelor călduri... * Primăria Capitalei a luat o mă­sură excelentă : aceea de a stropi noaptea străzile. C» «istemul aces­ta și cu udatul bine al curților sea­ra credeau, că s’ar mai putea po­toli puțin de gereala« măcar in tim­­pul nopței. Ar fi alte eontentfirî­­ de fă* cut, dar eue oprim aci că am înă­bușit de când scrim aceste rânduri, Gheorghe Umbră, «»■ €?"O b* ÍJ .. Cronici Din efectele căldurilor Câte­va constieril — deser,® Asupra uneia din cele mai în­­sem­nate avuții naționale,­­ asupra unei bogății care nu imoduce, dir­­ect banii și indirect prestigiul i­­ner­ent ori­cărei țări folositoare o­­menirei, asupra porolului s’au o­­prit cercetările sigure și științifi­ce ale d-lii I. Simionescu, imafe­­sor la universitatea din Iași și membru al Academiei Române. Se poate ceti acest inia studiu, apărut în „Biblioteca­­­e populari­zare a științei” editsiUL de Casa lsopidelor, de către toți, «*ci stilul limcoade și­ elaritabea *țț«*s*ea-ilor îl bse accesii­i ci iar r< «Ave cari c’au oftwagiini» speciala «saorigiee, sau chirtuiae. Cetând arose ti dregtrrie «A extrancția petrolului sa *«î «Sataceă din 1855. Atunci un țăm» "Dn^tor Ciupan­ i» în concesiu»« dtena Mi­­nisterul Guluilor «ie­pt vranturi, părți din n»«șia Colibași * minăs­­tirei Sinaia. In 1358 Mehmii­tțeșnu, in fință la Rîfov,­îngă Ploești, o distilărie, una din osie mai vechi din lumea întreagă, ducă nu cea din­triu fabrică de acad­­aciu. •. In luna Aprilie din anul 1857, u­­lițele Bucureștiului fură luminate cu lămpi cu gaz, care înlocui olo­iul de­ răpită de pînă atun­ci. E cel d­intîi oraș din lume­ luminat cu petrol distilat. Din­ nenorocire, organizațiunea nofstră socială de pe atunci a făcut ca începutul a­­cesta îmbucurător pentru­ in­du­stria noastră petroliferă, să nu ajungă la o desfășurare mai rodnică, cum s’a întîmplat în America ori în Rusia, dela 1879”. De atunci lucrurile s’au schim­bat, și industrializarea petrolului la următoarele proporții : Iată cum a crescut la noi canti­tatea de petrol scoasă din pământ: 1857, 275 tone ; 1867, 6485, tone; 1877, 15.100 tone ; 1887, 25.300 tone; 1907, 79.400 tone; 1910, 1.151.002 tone; 1911, 1.545.299 tone; 1912, 1.808.942 tone ; 1913, 1.835.387 tone; 1914, 1.783.947 tone ; 1915, 1.672.620 tone. Ceia ce în mic este în țara noas­tră, în mare e în Rusia și­ Statele­ Unite ; pretutindeni e o, întrecere de a găsi mijloacele cehe* mai les­­n­ici ofișe' pentru' a suge­­­rat lichi­­dului util­izabil' ce se,­ în­tîlneștei­, în Calea selectetor răzbite, la m­ari a­­dîncimî, adâncite chiar at­unci, cînd rin mei­'Sunt productive. • Bogăția țării noastre însă nu se poate pri rufe de­cit în comparație cui profuncția altor țârî. . Iată în ordinea de se respundă, și­rul țărilor producătoare de petrol din anul 1913; Sta­tele­ Unite 32.3­44­ scene, ,63.63 la sută ; Rusia 9.246.942 tone, 18.20 la sută ;­­Ele 3.800.060 to­ne, 5.99 la sută ; România 1.885.387 tone, 3.72 ; Indiile olandeze 1 mii. 534.223 tenie, 3.02; Galiția 1.087.286 tone 2.14; Indiile brkenice 1­inii teme: 1.37 . Celebsdte țări din lume 756.000 tone, 1.S3. Cu modul acesta vedeai ce enorm »vînt a köd, la bot exploatarea pe­trolului și cum s’a mărit an cu an, și cum am aj­uns că fim trecuți în rindul celor möű n­OI țări pro­­ducă­soare și expartatoare de pe­trol. K Inebeeräa doar a­ ^mioneacu es­te, amă, foarte m­»fcîik»âă : „Se’ v«de «ă Miönzku­m, petrolului e e*a mal temisioidä industrie ce o Si i*r*mare «ii arătat mmmmssmsm și aplicațiile minunate ce se pot face din­ petrol. Astfel astăzi tre­nurile noastre pot circula grație petrolului. „Din cele 8S8 locomotive ce exis­ta în 1914 l« noi, 751 sânt adaptate pentru a fi încălzite cu petrol. Din tot combustibilul întrebuințat azi nuimili 22 la sută vine din alte țări, restele îl avem noi și anume 15 la sută venit, aproape 3 la sută lem­ne și aproape 56 la rată păcură și benzină din rafetonul nostru. Aflînd aceste lucrări nu dăna per­fect de bine saam­a și e* obligațiu­­nile ce ne­i»<aate* em privire la ■­ valorificare» aoantei băbătii și la nevoia de a e păst­ra «Si săai mult , pentru noi fi prin neH. --------------«M» -•■ [UNK] [UNK] nastonsli PETROLUL ROMANESC Un studiu suggestiv și precis a 3 ti-Lui I. Sirsilcosiescu, prQ­ofesor .­uni­versitar — wiriirwirBrn"~iTi-if i ii­iimirini feehiul bacalaureat . "Aproape­ la iutae școlile secun­dare din țară s’au terminat exa­menele de absolvire a cursului su­perior, examene­­ menite să înlocu­iască vechiul bacalau­reat. Aceste examene fac parte dintr'o mare reformă a învățămîntului se­cundar, care avea drept scop, să pună in armonie­­ școala noastră cu principiile fundamentale ale peda­gogiei moderne. ." Unele dintre punctele acestei re­forme s’au dovedit foarte utile și ele au intrat în patrimoniul stator­nic al învățamin­tului românesc. Altele, mult mai puține, de­sigur, s’au dovedit nu îndestul de fecun­dă, nu pentru că principiile de la care plecaseră nu erau bune, nu pen­tru că în ele înșele aveau vre-un viziu de construcție, ci pentru că școala noastră ea însăși nu este îndestul de favorizată în toate con­­dițiunile sale de desportare. Astfel una din­ condițiunile cele m­ai puțin favorabile desvoUări învățământului [ nostru secundar este supraputpubiția claselor, care face controlul acivității elevilor foarte anevoios fi nu pe cît ar tre­­b­i, de­ conștiință și de eficace. De­ aceia, examenele, care în ele însele simt o erezie pedagogică, au încă în școală ju­gstră un rol im­portant,de îm­deiteb­it, zoerg­ad pen­tru uri control mai util al acelei activități. Desființîndu-se însă examenele, bacalaureatul a fost considerat el însuși drept cea dintâi erezie și cel dinții a fost desființată . In locu­l de înființat un examen de absolvire, care avea să consta­te nu atît numărul și întinderea cunoștințelor căpătate în liceu, cît mai cu seamă capacitatea generală a absolventului de a se servi de ele într’o lucrare de compoziție perso­nală. Prin aceasta examenul este re­dus la cîteva probe de natură enci­­clopedică și astfel, este osândit să rămână într’un vag în care exa­minatorul nu are, pentru a se ori­enta, de­cit concepțiile, preferințele și aprecierile sale personale. De aceia examenul este conce­put și executat într’un chip destul de diferit și, în genere, este tratat cu o îngăduință care îl face să nu-și împlinească rolul de a exe­cuta un nou trraj al­ elementelor care, din cursul secundar, vor să continue învățământul superior. Vechiul bacalaureat avea supe­rioritatea preciziunii materialului ce se cerea să fie cunoscut de, can­didat. De aceia era riguros și efi­cace. Cu progresele corpului didactic, cu împământenirea metodelor pe­dagogice la noi, el ar putea să fie executat astăzi în condițiuni mult mai rodnice pentru selectarea­­ ele­mentelor produse de invățămîntul secundar și capabile de a intra în cel superior. C.P. In »campania de presă pe care mai uruiți economiști și bărbați­ de stat francezi o duc pentru a mai tot*evită o organizare economică a Franței, un capitol special e con­sacrat relațiunilor comerciale cu Rusia. Herriot, primarul Lyonului și •eaater infer’un articol din Le Jowmai vei* această chestie, cu prilejul vise­lor parlamen­tarilor Ruști !« Paris, mr* m «vet loc 4« cotimvL v? Herrn*­­»um «K viitorul Rusiei se prezintă sub «nu* mai bune aus­picii. Când tun imperiu are, zice el, 22 catiooane de kilometri pătrat­ și » iwț­iiație ds 198 milioane su­pet«, poate privi «a încredere în viitor. De fapt, constată senatorul fran­cez, progresul Rusiei a fost pro­digios, în sch­hi în de două decenii, cu toate dificultățile interne și cu tot războiul cu Japonia. Susținut de agricultura sa, mai al­es de la 1906 de cînd un ucaz a dat țăranului proprietatea pămân­tului său, întărit de remarcabila desvol­tare a cooperației (21.000 de asociații în 1913 față numai de 2000 în 1905), mărindu-și din zi în zi industria și creditul, imperiul rus merge spre prosperitate pe care criza actuală a întrerupt-o fă­ră să o compromită. In ce privește comerțul Germa­niei cu Rusia, Herriot dă cîte­va cifre edificatoare. In 1913 Rusia a importat în total mărfuri pen­tru 1374 milioane. In această ci­fră Germania era reprezentată pentru 652 milioane iar Franța numai 4 la sută. Senatorul francez face­­ observa­ția că tocmai pe vremea cînd rela­­tiunile politice și financiare fran­­co-ruse devenau mai strânse, Ger­mania cucerea teren economic. Ea procura Rusiei mașini agri­cole, îngrășăminte, produse chimi­ce, metalurgie, aparate electrice, etc. Importul Germaniei, din Rusia reprezenta cam vre-o 23 milioane ruble, pe cînd imperiul m­aneea a fost cu totul a«!»semnat, vre-o 9 milioane. Economistul Irra«M dorește «ti o asemenea situație economică săi nu se mai repete după război. Da altfel și în Rusia se dau pe teții preocupări de asemenea natură. 4 Un ziarist rus d. Thuir­asiev af preconizat crearea în toate țările Quadruple­, a unor comisiuni tgm­d­ule însărcinat« «« teacher** pr+* blem­elor tmxsemim de după sfio­­boiu. Politic» «estomiea « fi* că­­rei țări ar fi deten­tind­ă, și «da­tă regulată, u­ar «*ai put«* fi modificată &•* «■ n­­i­țăminted' aliaților. , ț­in d­e privitir« Biad*, Ce pe -ae*­­ma s’a errat oh de es pori cu scoțHl.1 de a asigura mărfurilor rusești un debușeu direct. S’a con­­stituit dsesemetea un consiliu su­perior economic. Președintele s a­cestui organ nou, d. Pokrovsky a­ spus că acest consiliu va lucra „pentru ridicarea nivelului econo­mic al țărei, după războiu, și adiaui gă: „Hotărîrile noastre vor fi lua­te de acord cu Aliații. Raporturi permanente se vor stabili în acest scop între comitetul nostru și insti­tuțiile analoage din Franța și An­glia. La această afirmare, Herriot răs­punde pur și simplu că o­ instituție analoagă nu există în Franța.... Deocamdată, el cere ca publicul francez, comerțul și industria, să fie pus în cunoștință despre nevoi­le Rusiei printr’un Anuar al ex­­portului. Apoi să se organizeze mai bine învățămîntul limbei ru­se, și a se pregăti de pe acuia, crearea unor transporturi directe între Franța și Rusia. Problema relatiunilor economică între aliații politici de azi, este, cum se vede, dezbătută pe larg, și e socotită ca una din cele mai in­­semnate din câte se vor pune la înch­eerea păcei MDI După. risbn ig s@isae699" Relațiile economice FRANCO-RUSE — Economiștii francezi susțin o strânsă alianță economică cu Rusia — *

Next