Viitorul, aprilie 1919 (Anul 13, nr. 3307-3310)

1919-04-14 / nr. 3307

'''S' Afini al doí-spre-zeceiea No. 3307 BUftM»^ans8rfgíÉiíiÉKtoiBbsBe86^íi«^®ii6^BS6*#8TM"'TM^ ABONAMENTE »are ... . un an SO Lei . . șease luni 30 Lei­­ străinătate . . . un an ICO Lei . . șease luni SO Lei un număr vechia 40 Bani de»a REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No.­­1 Intrarea prin Calea Victoriei No. 56 Telefon alias 4 ® 1&8 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Intrarea prin Pasag. Imobiliară Telefon 51!23 4&/2S !­ANUNCIURI COMERCIALE iSe primesc direct­­ Administrația ziarului, dir. Academie ți la toate Agențiile de publicitate y DM­­ NOCIrl5l Războiul actual, prin canti­tatea jertfelor, prin zguduirea ce-a adus-o societăților, prin moartea ce-a făcut să treacă atâta de ușor și e­șa de re­pede prin mijlocul unei mul­țimi ce uitase de ea, în vâltoa­­rea plăcerilor, a fost și­ un mare și cutremurător revoluționar. Războiul a pus în lumină­­ valorile celor mulți, celor ob­scuri, și celor anonimi, și a creiat atâtea noi perspective istorice și sociale, încât poate fi considerat în chipul acesta ca un mare purificator al mo­ravurilor și al întregei alcă­­cătuiri sociale.­­ Prin resultatele lui, cari con­firmă marea lege morală că Dreptatea este ea însăși o forță, a adus pe de altă parte în lume și­ o concepție mai clară despre valoarea morală a dreptului, și­ a echității. Sub stăpânirea formulelor, stabilite pe o f­ișă concepție i­storică, se credea că forța primează dreptuls că este de­­ ajuns a fi puternic, ca stat, pentru ca istoria să scrie în imaginele ei superioritatea lui, i­n ciuda adevăratei valori ome­­niești care e respectul idealu­lui, al dreptului și al echită­­țeței. Războiul a dovedit nete­meinicia credinței în forța oarbă , imorală. Viața d­e tranșee în care |­ m au nivelat diferențele sociale, ^Lr prin egalitarea tuturor în fața­­ prefe­ferinței și­ a morței a _ stabi­­li de asemenea și punțile de trecere de la o clasă la alta, la indivizii ce păreau privi­­ tcați la cei ce se credeau că­­ meniți a fi mumai robi. Byintâiu. ■Live to< H Hr ie-a adus în lume,­ I ,u.a ...J­e­r­eV mi-j WT '-- da cât aceasta nive­l ... Hr^ socială, de cât această de­­^mocrație sinceră ce s’a trezit ca o nouă formă a vieței în­ j­ir’o lume cu atâtea lipsuri ca a noastră. Alături cu aceste mari pre­faceri sociale, au venit prefa­cerile naționale, schimbarea gra­nițelor, înfăptuirea unităților­ naționale, care a adus în Eu­­r­­opa o nouă viață națională, uni alt suflu istoric. Țara noastră- prin înfăptuirea visului ei miie­ j­iar cunoaște și aceasta formă­­ de viață sociala nouă, a între­­ g­rei etnice în lumina unei de­­­­­mo­cratizâri universale. Ne explicăm astfel, de ce în întreaga lume — și mai ales în țara noastră, se simte prin­ , tr'ust fel de instinct al maselor, că ceva nou se pregătește, că 1­0 altă viață ne așteaptă și că ceia ce a fost nu mai poate să fie. E o concepție obscură a și latentă greu de definit, dar­­ nu mai puțin reală, că se va­­ Întâmpla ceva nou, și că forme , noui de viața ne așteaptă. 1 .­­ Simțind acest dor de ceva­­ nou, această conștiință care­­ conduce m­assele spre o nouă­­ formă de viață socială, unii de­­i­magogi au crezut că poate pro­fita de starea de suflet a mul­­țimei care e în așteptarea lumei noui, creând icoana falsă a «omului nou». 1 Ne aflăm însă în fața unei­­­mistificări a conștiințelor. Ceia * ce toți doresc, ceia ce toți aș­­iC­teaptă, lucrul de care toată lu­­­­mea trebue să fie convinsă este­­ că după cercarea războiului * mondial, lumea va cunoaște­­ alte forme de organizare in­­­­ternă a statelor, dar această * prefacere nu poate fi opera­­ unui om. Ea este rezultanta for­­­­țelor sociale puse în mișcare, î­­­n decursul războiului, este con­cluzia jertfelor nenumărate pe care neamurile le-au făcut pen­tru triumful ideilor, iar nu creația artificială a unui om. Va fi desigur ceva nou și ceva schimbat în lumea în­treagă, și implicit și în țara noastră. Dar prefacerea aceasta va fi opera unei fatalități istorice, va fi efectul forțelor naționale ce au fost­­ chemate la luptă, și nici într’un caz creația unui om. Ce ar putea face acest om nou, mai mult de­cât a făcut evoluția firească a societăților, grăbită prin cutremurătorul război ? „Omul nou“ este deci o mis­tificare și o iluzie. El nu va face nimic, chiar când o fi nou — deși în cazul țărei noastre a­­cel pretins „omul nou“, este un vechiu politician—căci toată prefacerea țărei, va fi datorită marilor schimbări ce răzb­­ui le-a adus în lume. De altfel în tot cursul ^‘si­riei, ne-a fost dat să întâlnim șarlatani — cuvântul de origină italienesc exprimă bine idea — cari au crezut că pot să pro­fite de prefacerea vremurilor, dându-se drept oamenii noi cari întrupează acele prefaceri. Dar nici­odată demagogii, și șireții cari au voit să profite de stările tulburi sociale, nu au și semnat vre-un rol în viața să­nătoasă a politicei unei țări. Și „Omul nou“ din țara noas­tră nu poate face excepție de la regula comuna a tuturor dema­gogilor mistificatori ai suflete­lor populare. însăși viața nouă națională îl va scoate, ca un reprezen­tant tipic al vechilor procedee de luptă din sânul ei. ^ ^ ^ ^ CI ..îndreptarea“ cere cu insistență aminestierea tuturor trădătorilor. Colaborarea d-lui general Averes­­cu în tim­pul ocupației, pe de o parte cu d. Al. Marghiloman, și cu Mac­kensen, pe de altă parte, explică perfect de bine de ce astăzi preșe­dintele „Ligei Poporului“ cere cu a­­tâta insistență amnestierea tu­tur­or celor ce s’au făcut vinovați de tră­dare­a tărei față de auismsm­ ei de moarte. ..Steagul" crede că noi am înde­părtat pe d. Brătianu dela răspun­dere negând că memoriul publicat în Democrația“ ar f­i acela care a fost presentat la conferința Păcei. Noi am spus dela început că memo­riul presentat în „Democrația“ este UN REZUMAT al memoriului pre­se­ntat la conferința păcei. Dar „Steagul“ confundă acest me­moriu, cu alte lucrări ce se vor fi­­ publicat in ..Democrația“ în chestia revendicărilor, noastre nationale, și .care acestea, firește, că nu au carac­­t jtenii de oficialitate pe care ziarul marghilomanul v­o ește să le dea. „Steagul“ este foarte alarmat pe motiv că la împrumutul Trub­ei în Basarabia s’a primit rublele Ke­­renski cari au un curs scăzut. Dacă e un ziar care nu trebuia să ațipiră chestiunea rublelor, este toc­mai „Steagul“, deoarece d- Marghi­loman e vinovat de a fi tolerat ru­blele să invadeze Basarabia, aceste ruble Kerenski, lucru care a făcut ca ele să devină moneda curentă a Populațiunei românești din Basara­bia. 0 serbare !a Sorta Paris 30 Martie.— O manifestație studențească a avut loc la Lorbona, cu p­rilejul înmânărei unei adrese de către studenții ceho­slovaci, stu­denților francezi. Au asistat la a­­ceastă ceremonie Kramarcz, polonul ministru și Benes, ministru de ex­terne ceh­o­slovac. Prezidentul solemnitatea. 3- Luci­en Poincaré, rectorul Sorbonei, a ți­­nut studenților o cuvântare, reamin­tind legăturile seculare de amiciție dintre francezi și cehi ș­i salutând glorioasa universitate din Praga ca una din cele mai vechi din Europa. SITUAȚIA INTERNAȚIONALA BULETINUL DE AZI: Duminecă, 31 Martie. Impresia noastră de eri că, în sfârșit, Aliații au început să se pună de acord cel puțin asupra problemelor mari pe cari Conferința păcei are să se rezolve — impresie care se desprindea din unele hotărîri a­­nunțate în telegramele de ori dimineață — își găsește confirmarea în știrile cele mai noul sosite aseară. Unul dintre secretarii lui Lloyd George a comunicat ziarului „Petit Journal“ — desigur cu autorizația președintelui de consiliu englez — că lucrările Conferinței au făcut progrese simțitoare, că Lloyd George e pe deplin satisfăcut de rezultatele la cari s’a ajuns și că, prin aceste rezul­tate, se vor înlătura multe pericole, între cari și pericolul bolșevist. E de văzut dacă optimismul acesta va corespunde realităților și dacă, mai ales, declarațiile acestea vor avea cel puțin o confirmare a tăcerei din partea lui Lloyd George. Dar în acelaș timp cu aceste de­clarații, la Londra s’a produs un­ discurs al lui Mister Churchill, care ex­primă aceleași nădejdi. Aceasta ar însemna, după cât se pare, că opti­mismul ,care se manifestă în lumea politică engleză ar fi inspirat în ca­zul acesta din realități cari nu se cunosc încă. In schimb însă, s’au produs în Germania două discursuri, în cursul cărora s’au făcut unele declarațiuni, cari desvăluesc încă o dată sufletul și mentalitatea germană. Au vorbit pe rând președintele de consiliu Schei­­deman și ministrul de externe contele Brockdorf­ Rantzau. Se vede din cuprinsul discursurilor că declara role au fost concertate pentru ca în esență, și unul și celălalt să amenințe cu revanșa viitoare, în caz când s’ar impune Germaniei condițiuni de pace, cari în realitate nu ar fi de­cit condițiunile pe cari o Germanie victorioasă le-ar fi impus Aliaților, a­șa cum a procedat de pildă cu pacea silită de la București. Atât Scheideman cât și contele Brockdorff-Rantzau au făcut în for­mule diferite, aceiași declarație amenințătoare pentru pacea viitoare. Scheideman a declarat că „dacă în privința Alsaciei și Lorenei stăruim pentru plebiscit o facem aceasta în speranță nu de a slăbi programul lui Wilson, VISA SPRE A ELIMINA PE VIITOR ORI­CE IDEI DE RE­VANȘA“. Pe aceiași chestie, urmând ia tribună ministrul de externe con­tele Brockdorff-Rantzau, aces­a a fost și mai clar și mai categoric în sfidarea fățișă aruncată Aliaților când a spus: „Adversarii noștri ar tre­bui să recunoască că modul după cum Alsacia și Lorena este tratată acum, VA FI DECISIV PENTRU PACEA VIITOARE A EUROPEI ȘI A LUMEI ÎNTREGI“. iată limbagiul pe care’l ține azi Germania oficială față de Aliați cu toată situațiun­ea de învinsă. E și aceasta una din consecințele tără­­gănelilor dela Conferința păcei, cari” au făcut să se nască la vrășmași speranțe în raport invers cu situațiunea în care i-a pus rezultatul hotă­râtor și indiscutabil a­­raz­b­oriu­lui mondial. Sä fie un învățământ, din can cel puțin azi să se tragă toate concluziile, pentru ca secreția și șantajul german să ia sfârșit odată cu începerea discuțiilor la preliminările pă­cei generale. fostul ministru comun­ele externe al Aust­ro -Ungariei, Contele An­drassy, acela care n’a izbutit să ob­­ție, în toamna anului trecut, înce­tarea ostilităților, a acordat un in­terview ziarului „Le Journal“ măr­turisi­ndu-și gândurile și părerile a­­supra actualei situațiuni din Unga­ria. Căutând a justirea revoluț­iunea ca o consecință a nesocotire­i dreptu­rilor Ungariei și a revendicărior a­­proape realizate ale dușmanilor ei, af­rmă că, decât să asiste la descom­punerea țăriei sale, preferă a face cauză comună cu bolșevicii în spe­ranța­ că, revoluția extin­zându-se și intensi­ficându-se, va crea­­ «ri.ru Ungaria eofid'tiuni mai bune. " După părerea contelui Andrassy poporul ungar este hotărât ca, din momentul ce este redus la jumătatea teri­oriilor sale, să piară târând și pe alții în prăpastie. IATA BE, CE IN UNGARIA A IZBUCNIT BOL­ȘEVISMUL NATIONAL CARE VA ■ [UNK]­TEA DEVENI O ALIANȚA IN­TRE Toate elementele bur­gheze SI COMUNIȘTI CARE AR PUTEA SALVA TARA. „Am fost amăgiți prin condițiile armistițiului. Karoly și amicii săi își imaginaseră că, din momentul ce făceau să izbucnească revoluția, va izbucni și în țările Ințelegerei. Contele Andrassy trece cu tăcerea întrebarea ce i-a fost pusă, dacă în­că dinaintea încetărei ostilități­lor Karoly era în legătură cu extremitș­­tii și revoluționarii internaționali și francezi.­ ­ Asupra extensiunei bolșevismului Andrassy afirmă că mișcarea, a fost deslănțuită de foștii prizonieri mili­tari care, în Rusia, au fost cumpărați cu banii lui Lenin. In rândurile acestora intrară ma­sele socialiste și burgheze însufle­țite de un sentiment național. Bela Kun și Karoly comunicând cu Mos­cova făcuseră o alianță militară, con­tra înțelegerei. In același scop ne­­gociazză și cu Spartacus la Berlin. „TOȚI PREFERAM, — continuă Andrassy, — SA MURIM DECÂT SA NE SUPUNEM SI SA RECU­NOAȘTEM O SITUAȚIUNE CA­RE NU NE-AR LASA PUTINȚA DE A TRAI. LA NOI, BOLȘEVIS­MUL NU-I DECÂT UN ACCESO­RIU. MIȘCAREA POATE DEVENI NAȚIONALA. ÎNSUȘI POPORUL, DACA-I VOR FI NESOCOTITE DORINȚELE, VA ÎNCHEIA O A­­LIANȚA CU MAXIMALIȘTII MOSCOVIȚI ȘI CU SPARTACHI­­ȘTII BERLINEZI”. Relativ la intervențiunea Ințeleg­e­­rei în Ungaria Andrassy spune că dacă aceasta este de natură politică împăciuitoare se va putea obține, poate, un rezultat satisfăcător pen­tru toți; însă dacă acesată inerven­­țiune va fi militară, nu se va putea obține nimic fiindcă în fața armelor (Socotește sentimentul național care va face și imposibilul pentru a în­tări răgazul ostil, nu,. ...-----—" In cazul când toate aceste socoteli vor fi false și când această­ politică maghiară ar da greș fostul ministru de externe declară că totul a fost fă­cut pentru German a; ba chiar are convingerea că așa se va termina această dramă. După cum se vede, Contele An­­drassy nu-și prea face iluzii. Dacă se gândește serios în o revanșe a maghiar­lor, nu vrea să­ fie seamă de pos­­iliitatea unui eșec și a, te­ribilelor sale u­rmări pentru Un­garia. ____ plummâ m Ungaria Cf 1 M ISN­ SI 51 ^sJÉ si' 3 St [papa macinații ® t* ünirei Bssarabie! —Serbarea de la Chișinău— Aniversarea unui an de la unirea Basarabiei cu patria mamă 27 Mar­tie 1918 s’a sărbătorit în Chișinău cu deosebit entuziasm și cu toată so­lemnitatea cuvenită. La orele 9 au avut loc serbări școlare în prezenta corpului profesoral, elevilor și nă­ruiților în localul fiecărei școli iar la oreo 10,80 s’a oficiat la catedrală un ser­viciu divin de către P. S. S. Dionise al Ismailului în asistența re­prezentanților autorităților civile și militare în frunte cu d- Ministru Ci­rbureanu, și d. P. Halipa d-nü di­rectori ai Basarabiei și d-nii gene­rali Ioan Pătrașcu și P. Anghelescu. Erau de față și reprezentanți ai a­­liaților. D. V. Hertea primarul ora­șului, delegațiam cu­ drapelele ale feluritelor școli precum și un pu­blic numeros. .­­.<3­­ •& ■ La orele 12 a avut loc în vasta sa­lă a Teatrului serbarea oficială ca­re­­ a început cu imnul regal cântat de corul general al școalelor secun­­­­dare și orchestră. Au­­ vorbit apoi d-na P. Hallippa din partea cârm­al­­iei, general P. Angh­­elescn coman­dantul div. 15 și­­ profesor Munteanu Râmnic, după care a urmat reci­tări, coruri, dansuri nationale și ta­­louri alegorice,­ executate de ele­vii și elevele șev­altelor secundare sub conducerea d-nor maiștrii, pro­fesori si directori. Publicul a acla­mat și ovaționat pe M. L. L. Regele și Regina, armata, Sfatul Tarei și pe fruntașii vieței noastre publice și, a aplaudat călduros cântecile, poezii­le si dansurile nationale. Cu acest prilej s’a constituit și co­­mitet­ul spenstra monumentul um­b­ei după cum urmează : D-nii Miniștrii Ciuhurea­nu și Incuiet, general Pă­­trascu, I. P. S. S. Nicodim._d.-mii di­­­­rectori ai Basarabiei, Consilieri teh­­­nici, primarul orașului, prefectul­­ județului și al poliției, directorii­­ școalelor secundare române din Ch­­șinău Președintele Curței de Apel, Președintele Consiliului sanitar, In­spectorul telegraf­­-poștal­ și C. F. R. din Basarabia, președinții Parti­­delor politice din Basarabia (parti­dul țărănesc in liga românească), Președinții societăților culturale ro­mâne din Chisșinău și șefii spitale­lor orășănești. „ ” maaia HB Maian­ BBâia an B^ jj| |^| Primirea entuziastă din centrele românești de peste Carpați I.« Primirea A. S. Regale în Blaj a fost deosebit de călduroasă. La in­trarea în Catedrală întreg clerul bi­sericesc aștepta îmbrăcat în odăjdii, în frunte cu episcopul Oradiei Mari P. s. ș. dr. D. Radu care a urat, bun sosit înaltului oaspe. In cuvântarea sa părintele Episcop a arătat im­portanta emporiului cultural și­ na­tional de la îmbinarea celor două Tîr­­•nave. Tedeumul ținut pe urmă a dat prilej numeroasei pături de inteles­­uali să se prezinte la un loc, spre a cere revărsarea harului Dumn­e­­zeesc­­ peste Principele Moștenitor. După serbarea d n biserică A. S. E. a privit defilarea institut­­urilor culturale reuniunilor și comunelor învecinate care s’au înfățișat să-și depună omagiile lor. Condus de E­­piscopul dr. D. Radu și­­ vicarii dr. Vasile Suciu a viz­­at apoi toate așe­­zămintele culturale ale Blajului, in­ternatul de băcu­t liceul, s cminarul și școala de fete. La ora 8 Mitropol­a a oferit un su­­pen în onoarea A. S. R. la care pe lângă suita sa și delegații consiliului diligent au luat parte reprezentanții d­eruduSi superior Greco-Catolic și cei mai de­­ samă fruntași din localitate. P. S. S. Episcopul Radu a coastat în onoarea Prințului, evocând amin­tirea vremurilor când între aceleași ziduri ale Gag telului din Blaj Prin­cipele ardelean Apafi umilise pe un vrednic mitropolit din Bălgrad — cum s’au schimbat vremile s’au dus toți cei de un cuget cu ei și astăzi nouă ni s’a făcut cea mai deplină dreptate. Când în cuselaș locaș al mi­­tropoliniloi din Bălgrad ne e dar să adăpostim pe cel dintâi Principe moștenitor iü României întregite, Mi­tropolia noastră vă aduce cele mai supuse omagii rugând pe bumd Dumnezeu să vă aducă din nou în mijlocul nostru și bucuria ne va fi deplină. A. S. R. Prințul Carol răspunzând a­­ spus următoarele: La cuvintele a­­tăt de calde și atât de emoționale ce mi le-ați rostit în fața catedralei midim simțit sufletul așa de im­presionat, încât n’aș fi putut­ da nici un răspuns. Am intrat la sfântul altar pentru a mul­țumi lui Dumnezeu că ne-a hă­răzit această frumoasă zi. Știu că Episcopii cd căror chip îl văd aici toți au fost luptători aprigi și străjeri ai neamului nos­­ru ei au câștigat Blajului dreptul să rămână în veci cel mai­­ sfănt și mai înalt fo­car de cultură al României întregite, închin paharul in amintirea falnici­lor sucr­ători din trecut și pentru în­­florirea celor de azi și celor de mâine. La OrașuL SH»«K-18»E.S«*HistaW-5 Vineri dim. la orele 8 luni. A. S. R. împreună cu suita a plecat spre Orăștie. Studențimea din Blaj și în­treg publicul românesc i-a făcut și de astă dată un cordon d­e alungul străzilor. A. S. R. a câșt%at pe de-a ’ntregul dragostea Blajului lăsând în inima tuturor­ cea mai frumoasă amintire din câte au a­vut prilejul Blăjenii să te trăiască vreodată. Dru­mul dela Blaj până la Orăștie a fosit o adevărată sărbătoare. A­p­roape toa­te satele prin care a trecut Prințul moștenitor l’au­ întâmpinat nelamân­­­du-l cu cea m­ai mare însuflețire. Cu deosebire la Vințul de jos în vechiul ciic al prezidatului consiliului dili­gent primirea, a fost mai­ emoționa­tă. Oprindu-se automobilul A. S. R. sub arcul de triumf preotul comunei Au prezentat omagiile, ia­­ fetele bu­chete de flori. La orele 10 jum. A. S. R. a intrat în Orăștie unde a fost aș­teptat de o escortă de călăreți care l-au condus până în oraș. Aici prefec­­tiiul județului dr. V­asinca l’a salutat în numele acestui ținut curat româ­nesc în care s’au păstrat din timpu­rile străvechi tipul caracteristic al tezaurului român. Delegația județea­nă a fost apoi prezentată A. S. R. de către d. dr. Iuliu Man­u. In piața orașului unde a fost­ ridi­cat un arc de triumf primarul Oră­­ș­tiei dir. Boca a prezentat drept o­­magiu din partea locuit­orilor pâine și sare. Din partea d-relor s’au ofe­rit mai multe buchete de florii, așa încât automobilul părea acum­ o giră­­dină încântătoare. Un cor bine con­dus a intonat imnul regal însoțit de furtunoasele aclamații ale mulț­imei imense. A. S. R. a trecut­­ sp­re pla­toul de la marginea orașului unde a făcut inisipecțiunea trupelor regi­mentului de infanterie din Orăștie. Soldații noștri­­ s-au prezentat în chi­pul cel mai mulțumitor fiind con­duși de lt.-col. Cernăuțeanu. După ce a privit mai mult ca o oră, și jum. exercițiul­­ trupelor ,soldații s’au a­­dunat în jurul AS. S. R. care le-a vorbit îndemnându-i să păstreze virtutiile moștenite de la bătrâni.­­ La ora unu corpul ofițeresc al re­gimentului din Orăștie a dat un banchet în onoarea A S. R. la care afară de suită au mai luat parte toți­ reprezentanții românilor din Orăștie și împrejurime. Banchetul s’a ținut în sala cea mare a restau­rantului­ central. La masă servește o grupă de 12 domnișoare în costume națio­nale românești. Discursul de omagiu l’a ținut la șampanie în numele re­gimentului IL-col. Cernăuțeanu în­chinând în sănătatea M. S. Regelui, Ferdinand, a Augustei familii și a A S. R. Răspunzând Prințul moșteni­tor a ținut să arate paripa de moș­­tenire pe care o avem noii dela stră­moșii noștri Daci. Acei oșteni mân­dri și viteji care au preferat să moa­ră d­ieât să-și­ radiul libertatea stric SÜ. Școlile din Orăștie și comunele din jur care veniseră spre a întâmpina au defilat înainte de banchet în fa­ța A. S. R. și­ de pe fetele lo­r mân­dre Prințul moștenitor a putut cti vechia Orăștie dacică. La u­liffa Plecarea din Orăștie s’a făcut la orele 12 luni. Dacă n’ar fi intervenit un defect de automob­i A. S. R. ar fi putut sosi mai curând la Seliște, după programul stabilit și apoi să plece la Rășinari la mormântul lui­ Șaguna. La Săliște a sosit numai la orele 6 așa încât cu mult re «pect a tre­buit să renunțe la vizita sa din Răși­nari. P­rimi­rea La Săliște a fost­­ ex­trem de călduroasă și înălțătoare. A vorbit mai întâi primarul Săliștei și apoi­ părintele protopop dr. Lupaș, carre a arătat importanța culturală din trecut a acestei comune curat ro­mânești și curat ortodoxa. A. S. R. a răspuns emoționat. După aceea a vizitat biserica și școala fiind întâm­pinat în tot locul cu entuziaste ovații. La ora 7 s’a reîntors la Stein­a unde a luat masa împreună cu d. general Tr. Moșoiu iar la orele 3 lum. a asis­tat în congresul festiv aranjat în o­­noarea A. S. R. din partea reuniunii de cântării di­n Sibiu, cu care "Hej publicul a făcut frumoase manifes­tații de simpatie Prințului moșteni­tor și întregei case domnitoare. (B. P.) — Recepția de la primă­ria Capitalei Franței — Lyon, 30. Regina­ României, înso­țită de Principesa Elisabeta, a fost primită tot la Primăria Parisului. Recepta, deși a avu­t um caracter in­tim, totuși a fost strălucită. Ceaiul a fost’ servit de d-nele Chassaigne-Go­­yon și de altele, în timp ce muzica societat­ei .,Schola Cantorma” exe­cuta diferite arii. Suverana a luămi, loc în fotoliul ce i-a fost rezervat cu­­rând la dreapta și la stânga Ei pa d-nele Pichon și Antonescu, pe A. S. R. Principesa. Elisabet­a, pe d. Pi­­chon, Antonescu, ministrul Româ­niei, prințul Murat și Prințesa Ber­c­houlat. D. Chamaigne Goyan a rostit o scurtă cuvântare, vrând &MV&î­­ mef bun sosit. M Apoi d. Autrem a relevat cât de măgulit se simte Parisul primind pe Regina României și pe familia Re­gală. El a arătat robul glorios al Ro­mâniei în conflictul mondial. Re­gina a mulțumit­ printr-o improvi­zație făcută pe un ton familiar. Su­verana României a evocat cu vădită emoție suferințele îndurate de Ro­mânia, făcând elogiul soldaților, francezi, curagioși, cred­icioși și miloși. Președintele Comisiullui Comunal al Parisului a închinat in cinstea Fa­miliei Regale și a României, declar­­arând că numele de București va fi dat unei străzi din Paris. OfB MWnWl­­i­na ndi a germana Cim­mers frataff vek Radio Byk 30 Martie.— D.­­Philip Herr, unul din secretarii d-lui Lloyd George a informa­t dri ziarul „Petit Journal“ că deliberările­ asupra Pă­cei au făcut progrese simțitoare. I­mediat după comiplectarea proiectu­lui tratatului, aceasta va fi în do­uă sau trei săptămâni delegații ger­­vranii cheme­ii, la Versailles. Mister Kerr ar fi spus că Lloyd George este foarte satisfăcut cu ce­ia ce s’a făcut. Premierul a itost în­totdeauna de ideia că dacă Marea­­ Britanie, Franța, Italia și Statele­ U­­nite vor fi de acord­­a­ încheierea­­ pă­cei dutj-a cum au fost în conducerea războiului contra Puterilor­'Centra­le' o­per­a coniferintei din Paris va fi durabilă și multe pericole © um de exemplu­­ bolșevismul vor fi înlătu­rate. Dedarsfn­te Mm Cjenrchil Radio Byk 30 Martie. — Churchill a ținut azi un im­­m­ortant discurs la Londra, în care spune : Peste câte­va săptămâni poate și mai curând, vom putea cunoaște condițiunile pe care aliații au convenit să le jaipue dușmanului și după alt interval vom ști dacă dușmanul va primi aceste condițiuni sau dacă nouă măsuri sunt necesare din partea noastră. Eu nu cred că trebuie să ne ocupăm cu punctele particulare. Orice învoială care s’a obținut prin conducătorii­­experimentați și îndemânatici și gu­vernului strânși cu toții la Paris trebuie să fie o învoială cuprinzătoa­­re și generală care trebuie judecată în întreg. Dificultatea și com­plexi­­tatea .tnsărcinărei lor este­ fără e­­xemplu. Nu se urmărește câștigul în acapararea, ci cerința pa­cei, cerința păcei juste și durabile. Creditele acordate U America Ceh-Slovacilor Paris 30 Martie. — Se anunță din Washington. Departamentul tezau­rului anunță un credit de 6.330.000 dolari acordat republicei cmho-slova­­ce și 9.000.000 Belgiei totalul împru­muturilor Statelor Unite acordate Ceho-Slovvachiei se ridică acum la 41.330.000 dolari care vor fi întrebu­ințate spre­­ a plăti pentru armate muniții și aprovizionări pentru forțele ceho­ slovace în Siberia- Sărbătorirea ambasadonului american la Paris Lyon 29 Martie. Grupul senatorial al aviației a o­rganizat în palatul Senatului o recepție de adio în cins­­tea d-lui Sharp ambasadorul ame­rican la Paris. Au asistat la recep­­tie, d-nele Wilson Sharp, Deschanel, Duhest» d. Daniels ministru de ma­rină al­ Americei precum și alte nu­meroase personalități. D. Sharp și-a exprimat recunoș­tința sa pentru această manifesta­ție de simpatie franco-americană care, a spus el, va mărea foarte mult de Președintele american. Luni 14 Aflffice W& Declarațiile lui Schai­dt­man și ale lui Brock­­do­­ff Rantzau Nauen pe Mart’e. — Primul m­iniss­tru Scheideman a făcut în fața Adu­­narei naționale din Weimar o ex­punere generală asupra­­ situa­ției­ politice. Primul ministru german sta declarat contra imperialismului ru­ șovinismului pe care ie denumesș-tau factori celuț­i ai ințelegerei popoarei?, tot și contra grupărilor de alia­nțe",­ care duc la demnembra­re. Dorește o"­ apro­oniere de Rusia dacă aceasta vă­ renunța la propaganda bolșevist­ă. iii­ priv­nța Alsaciei-LdijjWau, a susț­ințt plebiscitul, care ar înlătura ideia d­e­ revanșe. Se contsorează că Germania republicană a repurtat victoria con­tra mil­itar Uranlui. Se ridică contra republiciei sovie­telor ca pr­incipiu guvernamental care, duce la d­istrugerea și a ultime­lor legături de unire în Stet. Repu­diază o alianță de revoluție mondi­ală care duce la urceezie și asasinate și se țst­omoată pentru alianța po­poarelor cu drept egal și fără cătușa înarmărilor. Contele Birockdorff Rantzau a vor­bit în acelaș sens, ceri­nd plebiscitul pentru A­lsacia-Lorena. „Adversarii, a spus al, ar trebui să­ recunoască că modul cum va fi­ rezolvată ches­ta Alsac­ei-Lorena, va fi decisiv pen­tru­­ pacea viitoare a Europei. Mărul dis­cordiei­­ ar trebui să facă loc legă­­turei a­ două popoare care au nevoie de raporturi de bună veridri&tate.­ A protestat contra încercă­rei c ©­m face de danezi de a obține conce­siuni în Sclleswig în dauna Germa­niei. In privința despăgu­birilor a spus că Antanta­­ ar trebui să trateze di­rect cu Germ­ania, avându-se în ve­dere situația ei politică ei economică actuală. A cerut liberarea restului spre a putea repara pagubele. A reclamat .l­ mente. de era» Germania are ne­­voi urgentă și a m­ultumit Papei pentru concursul ei i -a dat în ches­tia alimentara­, din a­sta cm*­a­r­e­a unei victime a atro­cităților germane . Lyon' 80 Martie.­— O mulțime con­­­siderabilă s’a dus jos în pelerinaj la cimitirul Sennis, la mormântul fos­­tului primar Eugen Odent căzuse vic­­­tima datoriei sale, fiind împușcat de nemți la 2 Septembrie 1914. S’a c­­­icat un serviciu divin, în amintirea sa la catedrala din Sfinția. Episco­pul Le Seime din Beauvais a făcut elogiul acestui martir. Aprovizionarea Iuropgi cu cereate lin fMum Lyon, 03 Martie.—Se anunță cîtrî New-York: D-l Ri>r?r»g, gr­eședin­­tele corporației­­nfrocrosanților. cereale a infor­m­at infimarea co­mercianților de ov&g, că e ati$ofiv% necesar ca să se triertează tolimetria în anumite regiuni din Bwapa. SV a votat o rem­ițiune, ps ba stand­ăreili corporația va expedia țifn Mork 1.600.000, tone life greu și cito­ reale în cursul, tunet vtttgege, . M

Next