Viitorul, aprilie 1919 (Anul 13, nr. 3307-3310)

1919-04-15 / nr. 3308

r S pair araxiT­^re­zecelea ft. BAN 9 ABONAMENTE în țară ... . un an 60 Lei . . șease luni 30 Lei In străinătate ... un an 100 Lei . . șease luni 50 Lei __________ tun număr vechiu 40 Bani REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Intrarea prin Calea Victoriei No. 56 Telefon Sil»3­49 23 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Intrarea prin Pasag. Imobiliară Telefon St/23­49/23 ANUNCIURI COMERCIALI? Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 1? și la toate Agențiile de publicitate *mSm BANI tOATA GRIJA PEN­TRU ARMATA Problema reorganizărilor mi­litare preocupă astăzi, în aju­nul încheerei păcei generale, popoare și state care înainte de războiul european nici nu aveau armată. Astfel Statele­ Unite ale Americei își alcătuesc o armată permanentă, iar An­glia se îngrijește de organiza­rea apărărei naționale cu a­­ceiași grijă și grabă cu care acum 4 ani Lordul Kirschener căuta sa înroleze primele regi­mente pentru ajutorarea Fran­ței. După ce a» reese din dis­cursul d-lui Churchill, ministru de război, Marea Britanie a adoptat un pntreg program mi­litar care și asigure impe­riului un puternic sistem de a­­părare în viitor. Suntem așa­dar foarte de­parte de idealul păcii univer­sale, de realizarea frumosului principiu al dezarmării sau a limitări armamentului. Pacea care se făurește acum, în So­borul na­ți­unil­or, trebue garan­tată și păzită printr’o minu­țioasă pregătire ostășească. Statutele Ligei națiunilor nu sunt de­cât niște deziderate ale umanității, o scontare op­timistă a vitorului. Principiile Sivilsoniene își vor face cu vre­­mea drum și într’o epocă a­­propiata Soțietatea popoarelor care se constitue astăzi teore­tic la Paris, va putea lua ființă deplină spre mântuirea și bi­nefacerea umanității. Ideile mari­­ și cauzele generoase își fac drum anevoe, trebuind să se scurgă timp până ca ele să sim­brițișeze masele și să con­vingă generațile din principiu, înainte de­ a birui și de-a tri­umfa, trebue să-și capete o ve­rificare la timp, să germineze și să fermenteze în suflete. Măsurile militare pe care le iau Statele din Apus, nu urmă­resc alt scop de­cât să asigure înfăptuirea păcii mondiale, și Statornicind un echilibru de forțe, Să pregătească și să garanteze printr’o defe*ivă puternică, re­alizarea Ligei Mațiunilor al că­rei statist se formulează astăzi în marele Areopag al umani­­taței. Această reorganizare militară a unor state ca America și An­glia care până în ajunul răz­boiului european nici nu puteau fi socotite ca națiuni armate, trebue să ne dea de gândit și nouă, popor tânăr, abia întru­nit sub un singur sceptru și a­­menințat jur împrejur de nu­meroși dușmani. Astăzi, după atâtea jertfe și sacrifici, neamul nostru nu are hotarele întregite. Sute de mii de frații de-ai noștri sufăr încă , ororile sălbăteciei maghiare și­­ ne cheamă cu lacrimi și rugă­minți desnadajduite ca să-i des­­robim­. Hotarul de apus al Tran­­­­silvaniei n’a fost atins până as­tăzi de trupele românești, iar­ grozăviile și măcelurile porun­­­­cite dela Budapesta, stârpesc­ populația românească din co­­­mitatele de vest care ne apar­țin prin dreptul nostru cons­fințit în tratatul de alianță. Apelul desnădăjduit al fe­­­meilor române de peste munți ne-a zguduit sufletul de indig­­­nare. Crimele maghiare trebuesc j țărmurile. Bestialitatea turanică s­atavică amestecată astăzi cu­ bolșevismul, este o îndoită pri­­­mejdie pentru existență noastră , națională. Măsuri grabnice de­­­apărare se impun. Armata tre­­­bue să-și facă datoria, și nu­ ne îndoim că vitejii de la Oituz și Mărășești vor imp­ânta fără­ întârziere steagul liberator în ținuturile O­iului, ale Mureșu­­­lui și ale Bihorului, detregând­­ odaia pentru totdeauna nodul­­ de crime și sălbătăcii al fai­moaselor linii demarcaționale sub ocrotirea cărora maghiarii săvârșeau asasinatele în masă. Armata noastră mai trebue să stea strajă la Nistru și la Dunăre, pentru a înfrâna lăco­mia bulgărească și a țărmuri anarhia bolșevistă. Zăgazul de la Nistru nu e numai digul pentru apărarea României, dar însăși Europa are nevoe de zidul nostru de baionete pentru a păzi pacea și civilizația continentului de nebunia roșie a Răsăritului. Rolul armatei noastre nu se mărginește numai la prezent. Ne trebue o armată puternică pentru a asigura în viitor straja frontierelor și paza idealului nostru național înfăptuit după două mii de ani de așteptare. Numai o armată puternică poate garanta fraților noștri dezrobiți dezvoltarea și propă­șirea lor liberă. Numai o ar­mată română puternică poate pune în valoare și în ființă ro­lul cultural și civilizator al Ro­mâniei în Orient, stabilind e­­chilibrul de forțe și cimentând bunele raporturi dintre osebi­tele state. Numai o armată română pu­ternică poate garanta Europei pacea în Răsăritul veșnic tul­bure și frământat. Zi cu zi Ziarul „Românimea“ crede că to­vărășiile d­e consum înființate de li­berali sunt agenții electorale, în ca­­re nici vorbă nu este de chestii eco­nomice, și de aprovizionare. Din­­ scurte dări de seamă, întemeiate pe date oficiale rezultă că în mai puțin de­ o lună s-au distribuit celor­­ din cooperativele de consum 152.800 kgf. alimente. Credem că acesta e cel m­ai bun răspuns celor ce văd numai politică măruntă în orice întreprin­dere utilă și în orice inițiativă me­nită a îm­bunătăti traiul multimei! * D. C. Arion la întrunirea „come­morativă a Basarab­ei dela clubul conservator-progresist, a fost liric, a fost duios, a fost eroic. D. Arion­nee-a făcut tabloul, demn­­ de a fi imortalizat ,de artă, prin ca­re a refuzat să iscălească tratatul de pace cu Nemții, care priveau cin­­ces­tiile petrolifere. K­ichlmann în­furiat îi spune : „D-ta de ce nu iscălești ?“ Și a­­tunci cu fruntea lui d- Arion răs­punse : „Ce înseamnă Excelentă ! O protestare a micului ministru de a­­­­aceri străine al României contra unei mari agresiuni!“ Scenă de teatru, gesturi și cuvinte ce sunt menite a zece la nemurire ca vorbele morarului din Sans-Souci, spuse împăratului. ..Mai sunt jude­­cători la Berlin !“ Toate sunt bune și frumoase. Dar să ne înțelegem pentru numele lui Dumnezeu, acela care a ținut acest limibagiu lui Kuhlman, nu e minis­trul care se lăuda că a obținut dela Nemți felurite avantaje când săr­manii Nemți nu știau cum să fugă mai repede ? Ce­­ joc de teatru e aci ? Retragerea trupelor alfsig­i în Dresa COMUNICAT OFICIAL — 13 Aprilie 1919 st. n. — V FRONTUL DE EST, Aliații ne având putința de a limenta populațiunea din Odesa retras trupele lor în Basarabia Sud. Retragerea s’a făcut în ordine. Trupele .’oiscane cari cooperau ca cele franceze în sectorul Razdehiaia- Tiraspol s’au retras fără lupte, pe te­ritoriul român. Pe restul frontului liniște. 2) FRONTUL BIN TRANSIL­VANIA: inamicul atacă necontenit trupele noastre de acoperire. Toate atacurile au fost respinse. M. c. a a au de 2 SAU SITUAȚIA INTERNAȚIONAU BULETINUL DE AZI: Luni, 14 Aprilie. Intr’un Interview acordat unui ziar vienez d. Allizé, trimisul extra­ordinar al Franței în Capitala Austriei, ocupându-se de declarațiile fă­cute și de hotărîrile luate în Adunarea Națională de la Weimar, a decla­rat : „Limbagiul și spiritul adunărei naționale dela Weimar dovedește că convingerile Germaniei nu s’au schimbat nici acum“. Într’adevăr, moțiunea votată la Weimar și cea din întrunirea țărei prusace, — în care se conchide, cerându-se guvernului german să respingă o pace care nu se va face cu respectarea condițiilor puse de Germania, face să apară lămurit nădejdea germană de a se putea sustrage unor condițiuni de pace în raport direct cu situația sa de învinsă și cu răs­­­­underile gestului dela 1914. Se pare că și cei dela Weimar și cei dela Berlin nu se pot deprinde cu ideia situațiunei lor de învinși și că mai cred încă — din cauza nădejdilor ce li s’a lăsat să încolțească — să înlă­ture inevitabilul prin moțiuni și o acțiune de opinie publică, în dosul că­rora se ascunde așa de transparent mâna și mentalitatea conducătorilor germani de est. Delegații germani vor încerca desigur la Versailles un gest plato­nic de refuz, asupra căruia vor trebui însă să revină, ca să-i evite consecințele. De­ altfel șantajului german cu acțiunea de opinie publică împotriva condițiilor păcei, se răspunde de pe acum cu atitudinea hotărâtă de o­­pinie publică în țările aliate, unde și parlamentele și presa reclamă Con­ferinței de pace să facă bloc până la urm­ă împotriva dușmanului comun, impunând Germaniei condițiuni de pace care să garanteze pacea viitoare împotriva amenințărilor din discursul ministrului de externe german Brokdor­f Bautzau. Germania va trebui să suporte consecințele războiu­lui pe care l-a provocat și, în fața atitudinei hotărâte și comune a Alia­ților, va trebui să se supună, schimbându-și convingerile cu cari azi se înșeală singură, nutrind speranțe irealizabile. In privința bolșevismului din Ungaria, se anunță măsuri în curs de executare, pe cari le-a cerut Aliaților însăși Comitetul național maghiar din Elveția, care se crede a fi inspirat în acțiunea lui de către fostul împărat Carol al Austriei. Ar reeși din aceasta că, stabilindu-se în Elve­ția, fostul împărat a luat contact cu organizațiile maghiare, cărora se în­­drumează și le inspiră atitudinea. De-at uei de pe întreg frontul bolșe­vic și din Rusia, se anunță o respingere aproape generală a tuturor în­cercărilor de ofensivă, pe care bolșevicii le-au repetat în ultimul timp. Pe frontul Arhangelsk au înregistrat o înfrângere cu mari pierderi în oameni și material de război, deși atacul bolșevist fusese bine organizat și bine pregătit. De la Conferința păcei se anunță hotărâri definitive în sfârșit, în chestiunea basmului Sarre și a despăgubirilor. Consiliul de patru, în perfect acord, a hotărât să acorde Franței exploatarea perpetuă a basm­­­ului și în acelaș timp să treacă Franței minele din această regiune în plină proprietate­. In ce privește despăgubirile, cifra nu va fi mai mică de 125 de mi­liarde din cari 75 de miliarde se vor acorda Franței singură, care a fost cea mai încercată și a avut de suferit pagubele cele mai mari din cauza războiului. După toate știrile, în legătură cu lucrările Conferinței, textul pre­liminărilor păcei va fi supus în curând spre semnare delegaților ger­mani. După tonul telegramei care anunță acest fast, se pare că Aliații nu sunt dispuși să admită discuție în jurul preliminărilor, delegații ger­mani având numai să primească sau să refuze semnarea. Üiltima oră telegrafica in Filo pm sunt Mititii din t­rlgara. Când va semna Ger­mania preliminările. Pars 14 Aprilie.— „Le Temps“ spu­ne că delegații germani vor fi con­vocați probabil în câteva zile pen­tru a primi comunicarea textului preliminărilor de pace. Acelaș ziar crede că în introducerea prelimină­rilor de pace va fi recunoscut ca­­Germania să suporte răspunderea războiului. Delegații olandezi. Paris 14 Aprilie.— Din Bruxelles: Se anunță că Olanda a fost invitată să trimită delegați la Paris în ive­­derea revizuirei tratatului din 1839. Olanda a primit invitatiunea. Chestiunile belgiane. Paris 14.— D. Delacroix,, președin­tele consiliului de miniștri și minis­tru de finanțe belgian, a sosit la Pa­ris, unde va expune consiliului de patru chestiunile care interesează Belgia, și mai cu seamă aceea a s pri­­orităței indemnizărilor datorate de Germania Serbiei. Chestia bazinului Saare. Despăgubirile de război. Lyon 14 Aprilie.— Consiliul celor patru președinți a ținut ședință Sîm­­bătă și s-a ajuns, după „Le Petit Jo­urnal“, la următorul rezultat:­­Ches­tiunea bazinului Barre a fost regu­lată. Bazele adoptate insistă să se acorde Franței exploatarea terenuri­lor de cărbuni pentru totdauna, mi­nele revenindu-i în plină proprieta­te. Cu privire la administrația țărei, ziarele engleze spun că ea va fi în­credințată Franței pe 15 ani iar Sar­re își va alege apoi prin plebiscit naționalitatea. Cei patru președinți s-au spus ap­oi de acord asupra­­rinei pe care Ger­mania va trebui să se angajeze a o vărsa Aliaților ca provizion asu­pra indemnitătei globale care va fi fixată ulterior. Acest provizion nu va fi mai mic de 125 miliarde, care va fi plătit prin anuități și în aur, materii prime și credite. Din aceas­tă sumă se speră că 75 miliarde vor fi date Franței spre a o ajuta la re­­parațiunile stricăciunilor. -----------ooxxoo---------­ —Comentariile presei vien­eze— Berna, 31 Martie. —­­Ziarele vieneze zugrăvesc situația din Budapesta în culorile­ cele mai negre. Un ziar scrie : Cuvântul cunoscut, că cu baionete poți face tot, afară numai să te așa fi deasupra se aplică foarte bine militarismului roșu, ca­re nu e decât o nouă ediție a vechiu­­lu­i militarism. Ziarul Ileichspost publică urmă­toarele amănunte relativ la noul gu­vern ungar . Primul ministru Garbay se chema înainte Grunsbaum și și-a schimbat numele pe câteva coroane. Comisa­rul poporului Bila Kuhn, se numea Kohn. Pogoni avea numele de Pin­­lah. Colegul său, comisaruul poporu­­lui Bogany se numea Benestok. Co­misarul Rónai nu e altul decât Ro­­senstingenii. Antanta ar trebui să suie într-un vagon o sută din acești despoți ai Ungariei, care nu au în ei nici o pi­cătură de sânge ungar și să-i pof­tească în țara lor reînviată, și ar scăpa în felul acesta Ung­an­a de bolcevism. ------­ generalul Perau­t și Venizeles membrii ai Academiei Politice din Franța ki Lyon 14 Aprilie.­ Mareșalul Pe­­cai­n a fost ales membru liber la A­­cademia științelor morale și politice, în locul d-lui Desebanes ales mem­bru titular. Academia a propus candidatura d-lui Veni­zelos în locul decedatului președinte Ro­­swell. Uneltirile Sortatei pentru tribunaria pleci europene Paris, si Aprilie. —Din New-York, D. Samuel Gompers a denunțat în­­trun interview bolșevismul și revo­luția germană ca fii­nd cei­ doi mari factori ai t­­rburărilor actuale. . N’am întâlnit, adaogă el, nici un german care să-și mărturisească vreo căință față de crimele imense de care țara sa s’a făcut vinovată. In Germania persistă o revoluți­­une care n’a atins pe nici unul din reprezentanții unei așa zise puteriî; ca atare, această revoluție nu-i î­n realitate decât o farsă. Junifiștii sunt încă în guvern. Este același sistem de agitație, de propagandă și de or­ganizație. Cât despre bolșevici, ei sunt un pericol al civilizațiunei. geneva sfinți li ai națiunilor Paris, l­. — Consiliul de stat ge­nevez a ținut Sâmbătă o ședință ex­­tra­ordinară în cursul căreia s-a ci­tit telegrama care anunța hotărârea Comisiunei Ligei națiunilor. Președintele a declarat că Geneva va face cu bucurie toate sacrificiile necesare pentru a oferi delegaților din lumea întreaga o găzduire plă­cută»­­ w fisiunea Parbmtaiari francai Franța și România —Declarațiile d-lai Sanffawe de Kuerguezae^" —Aliații au datoria să ajute România.—Rolul României în războiul european.— Chestiunea aprovizionării. — Bănatul și „Imprud­e rețile regretabile“ ale unor oameni politici români.—Afinități sufletești,— Regina României la Paris,— Cauza românească va birui!— In Cap­itală se află de câteva­­ zile o misiune parlamentară franceză, al cărei șef este d. Gustave de Kergue­­zec, deputat în Camera franceză și iraportor al marinei de război. D. de Kerguezec, care e un vechiul prieten al țărei noas­te, e întovără­șit de d-nii Carles Meunier, deputat și de maiorul George­­ Jlaître. Misiunea a fost însărcinată de par­lamentul francez să inspecteze ba­zele maritime și miliare din Medi­ter­an­a orientală și Marea Neagră, ale armatei din Orient Ea s’a îmbrăcat la Tarente la­ 10 Martie, pe crucișătorul Le d’Iberville și s’a oprit la Corfu, Itia, Salonic, Constantinopol și Odessa, de unde ea a venit la Galați. D. de Kerguezec are și legături de familie în România: e ginerele re­gretatului general Iacob Lahovary. D-sa e unul din cei mai convinși pur­tători­ de­ cuvânt ai cauzei române în Franța, unde a făcut cunoscute nobilele calități ale rasei noastre și drepturile ei imprescriptibile la u­­nitatea națională. Șederea sa în Româna va fi de un real folos pentru țara noastră, căci d-sa își propune să pledeze cauza noastră în fața Aliaților, cu marea­­ autoritate de care se bucură, atât pr­in situați­unea sa parlamentară cât și prin admirabila cunoaștere a stă­­rilo­r din România. D. de Kerguezec a binevoit a face confratelui nostru „V Independence Roumaine, următoarele foarte inte­resante declar­at­uni: România a fost aliata Franței dela 1914 „Am venit sau mai bine zis m’am aflat la București în August—Sep­tembrie 1914, în zilele cele mai întu­necate ale istoriei noastre, în ceasu­rile caderei li­ége-ului și Namur­u­­lui, a înfrângerilor dela Morange și Charleroi, în clipa precisă când ar­matele germane năvăleau asupra Parisului și când totul părea pier­dut pentru acei cari nu oimoșteam mai adânc sufletul Franței, voința sa de a nu muri, și dragostea sa pen­­t­ru libertate. In ceasul acela doi oamenii mi-au ținut un limbagiu pe care mi-e cu neputință să-l uit. Nicu Filipescu, înfiorat de durere, mi-a spus : „Prefer să fiu cu Franța învinsă, decât că Germanii învingă­tori“. Celălalt, Ion Bratianu, Președinte­le consiliului mi-a declarat: „Sunt și voiu­ți cu Franța de­oarece cauza ei este cauza dreptate­ și a dreptului, și­­ puteți spune în Franța că orice s’ar întâmpla niciodată nu voi face un act care să poată fi prejudiciabil tărei dv. România o iubește și iubi­rea pentru propria mea țară mă o­­bligă să păstrez ochii ațintiți asupra Franței. Da, d-Ie de Kerguezec, spu­neți în Franța că România este cu dânsa­ în ciuda ei încercare, și că în­­tr’o zi când va suna și ceasul Româ­niei, fără îndoială, va îi ca dânsa în mijlocul luptei”. Reîntors în Franța, chiar în timpul victoriei de la Marna, am raportat d-lui președinte al Republicei și d-lui Viviani, președintele Consiliului, a­­ceste nobile cuvinte, și niciodată nu ne-am îndoit, nici unii nici alții, de nobila Românie, umanitarism să se aprovizioneze populațiile din Germania sau chiar noii prieteni cari erau vrășmașii de eri, pe când soldații români mănân­că pâine prea neagră și Uruții copii nu au cu ce să se sature. Aprovizionarea Ro­mâniei Aprovizionarea armatelor si a po­­pulatiunei românești ocupă primul plan al preocupărilor noastre. Se pune apoi imediat problema schim­bului și a situatiunei financiare. Toate aceste probleme trebuesc re­zol­vte, fără a pierde o singură zi, de­­ către națiunile care au luptat îm nu­mele dreptului și al justiției. Noi trebue să plecăm peste câteva zile în Franța. Guvernul român ne-a rugat, ca înainte de­ a ne îmbarca, să vizităm Transilvania și Banatul. Misiunea a acceptat această invita­ție cu atât mai mare bucurie, cu cât chestiunea României Mari es­te una din chestiunile care pasionează în cel mai mare grad opinia pub­lică franceză, îmi amintesc că încă din 1912 am publicat în ziarele din Paris arti­cole în care preziceam că România v­a eși cu siguranță într’o zi apro­piată din alianța cu Puterile Cen­trale și va păși spre făurirea Româ­niei Mari. . . . Am fost tratat atunci de vizio­nar... Dar iată că evenimentele au întărit cuvintele mele. Visul măreț al marilor patrioți români se înfăp­tuiește, iar mâine chiar imposibilul va fi realizat. Chestiunea Bănatului Dar pentru ce oare în Franța, sfor­țările prietenilor României >șî a re­­prezentanților acestei țări» SUNT U­­NEORI STÂNJENITE DE UNELE AMPRUDENȚE REGRETABILE. De acord cu d-nii Brătianu și Mi­­șu și cu admirabilul d-voastră repre­zentant în Franța, d. Victor An­tone­­scu, noî n’am încetat să luptăm pen­tru Bănatul Temișoarei, ION VREME CE UNII ROMANII AVEAU­­ AERUL DE A FACE O CEDARE AXAT DE UȘOARA ȘI CU DREPT CUVÂNT DE NEÎNȚELES. Mă întrebați de ce iubesc, țara ■D-voastră ? O iubesc fiindcă­ îi cu­nosc isteria, fiindcă îi cunosc carac­terul și generozitatea și pe lângă acestea, fiindcă datorase­ României fericirea vieții mele. O mai iubesc și din cauza Franței, fiindcă îmi dau seamă că unirea dintre cele două țări este indispensabilă de­o­potrivă amândurora. In acest moment conversația noa­stră e întreruptă de suntele unei mu­zici militare care trece pe calea Vic­toriei intonând „Sambre et Meuse”. Dis­ensul interlocutor, adânc mișcat, continuă: Afinități sufletești — Ascultați fanfara aceasta care trece... îmi spuneți, că este scela militară de ofițeri... Ascultați de cân­tă !... SAMBRE ET MEUSE, unul din imnurile noastre nationale, la sunetul căruia, sub tunul și mitrali­era germană, am­ atins înălțimea de la Eparges, în sunetul căruia sute și mii de francezi au murit pentru u­m­bertatea lumii... SAMBRE ET ME­­USE !..A cântat de o muzică militară românească aci, la celalt capăt al Europei!... Cum voiți ca ochii mei să nu se mone în lacrimi și cum vo­iți ca să nu, iubim țara, d-voastră !... Vom poivesti aceste lucruri în Fran­ța ,pentru că ele arată că m­îinif. noastre bat o altă , precum ar fi inimile a doi logodnici care au fost multă vreme despărțiți ai care se regăsesc astăzi. Regina României la Paris De altminteri am vi­zjit pe Re­gina voastră la Paris, pe Incomi­bila voastră Regină și puteți fi creduințat că Majestatea Sa a dat în Franța o mare victorie româ­nească. . . In ajunul plecărei mele am dem­­inat cu Regina la Palatul Elyseu. La plecare, Președintele Republ­i el a rngat-o să treacă ân revistă batali­onul de infanterie care, cu drapelul ei cu muzica în frunte, a dat onoru­­­rile militare. C­red că,, pentru întâia dată o fem­ee a fost invitată să trea­că prin fata t­r­upelior franceze. Daca ați fi văzut " m Crucea de război» pe piept, !? ,­iind în revistă trupa, ați fi fost toți atât de mișcat ca 8» toți cei car­e erau de față... Romái . Trebue să aibă nădejde. Ei au mu­ți prieteni în Franța și vom număra din ce în ce tot mai m­ulțîm Trebue să aibă o picătură de răbdare. Noi nu îi vom părăsi și nu vom per­mite CA UN SINDICAT SAU­­ CONSORȚIU OARECARE, SA PRO­FITE DE NENOROCIRILE LOR. Ajutorul militar al Ro­mâniei ■assig&sat Apoi, au trecut ceasurile, — cea­suri sângeroase și cumplite pentru noi. Timp de lumi și luni sângele no­stru cel miai nobil și cel mai curat a curs, în așa fel încât nu e mici o casă pe pământul Franței care să nu în­ N­­um­ere unu, doi sau trei morți. De douăzeci de ori s’a crezut că vom fi doborîtb și de douăzeci­ de ori ne-am ridicat, în voința de a învinge. Și într’o zi, în ceasul în care aveam­ nevoie de dânsa, România s’a ridicat alături de noi ca să ne sprijine și să ne ajute­ îngrozitoarea trădare pe care, — vai ! — o prevedeam, a dat-o pradă celei mai cumplite invaziuni­ și,ea a suferit timp de luni și lunii cele mai mari nenorociri și cele mai crude ul­­tragii. Am străbătut țara de la Sulima pâ­nă la București și pretutindeni am Văzut pustiirile războiului și ruinele fără număr. Cum am­­ putea crede că inimele ■ noastre, ale colegului meu d. Meu­nier și a mea, n’au fost adânc miș­cate de un asemenea spectacol î Concursul aliaților Aliații­ nu cunosc, sau cunosc in­­comple­t, mizeriile, suferințele și du­rerile voisatre, și vrem săi li se spu­nem. Chiar eri, am adus la cunoștința d-lui Clemenceau unele amănunte îngrijitoare și îndată ce ne vom în­toarce în Franța, vom spune ceea ce am văzut și vom arăta concursul i­­mediatt care e drept și necesar să se dea Românie­. Ar fi o adâncă demisiune și o tă­gadă de­ dreptate ea euk »retest da Pacea feln­­­­tfeni —Moțiunea votată de adunarea națională de la Weimar— Nauen. 31. — Adunarea națională­ a Germaniei de la Weimar, a votat, afară de independenți următoarea moțiune: »Poporul german care a luat asu­­­pră-și povara grelelor condițiuni de armistițiu, în așteptarea păcei apro­piate, are pretenția asupra unui tra­tat de pace care corespunde progra­mului preș­edint­elui Statelor­ Un­­­te, ale Americei privați de către toate statele beligerante ca bază funda­mentală irevocabilă. Acest program asigură fundlul popoarelor auto-de­­terminarea libertatea națională poli­tică, mântuirea de povara înarmă­rilor, un nou drept, social al popoare­lor, soluțiune magnantină a chestiu­nilor intereselor coloniale, o alianță a popoarelor egal îndreptățite. O pace a dreptății care liberează pe prizonieri care târ năduește pe cel în­fometat, liberează regiunile ocupate, apărând muncă internaționaă și ca­­re fiM Yta pretinde schimbăul de ce­­rit­orii în­ contradicție cu acest pr­o­­gram. O astfel de pace este desigur o binecuvântare a omenirei, după cum pacea arbitrară ar fi un bles­tem. Voința­ întregului popor­­ ger­man respinge pacea arbitrara. In mijlocul suferințelor populației o­­fome­afe în mijlocul fierberilor care sguduesc statul și care prin tergiver­sarea păcei se măresc din zi­ ia zi, Adunarea națională așteapă din partea guvernului, să adere numai la o pace a înțeleg­er­ii și a împăciui­­rei să respingă orice tratat care ex­­pune prezent­­ul și viitorul poporului german“. .Manifestul senatorilor francezi cu privire la pace Radio Roy, 31 Martie.­­ Senatorii francezi au semnat un manifest, a­­rătând din nou că tratatul de pace trrebue să dea adevărata valoare vic­toriei, și să cuprindă toate reparații­le, restituirile și pedeapsa autorilor războiului. Ziarul „L’Oeuvre“ zice că inamicului nu îi este permis să discute clauzele teritoriale. Ziarul­­ Le Temps arată că d. Lloyd George susține, au­ torie revendicările, frw- jurământului elevilor școalelor militare La Școala militară de Infante­rie a avut loc ori de dimineață so­lemnitatea depunerei jurământu­lui nouilor elevi, în prezența M. Sale Regelui care era însoțit de d. ministru de război general Văito­­ianiu, de numeroși ofițeri ai misiu­nilor aliate și de ofițeri superiori din garnizoană. Serviciul religios a fost oficiat de­­ către părintele protopop al Bra­șovului dr. V. Saftu pentru orto­docșii greco-­orientali, d­e preotul Bălan pentru românii catolici, de preotul Lucius Fetz pentru protest­­anți și de dr. Haugn Berger pen­tru luterani. Diaconul M. Popescu a ținut o cuvântare ocazională.. Apoi, M. S. Regele, înconjurat de drapele ia loc în fața altarului, ierr elevii pronunță formula sacra­mentală a jurământului de credin­ță pentru patrie și tron. Dr. V. Saftu vorbește elevilor a­­rătându-le importanța acestui le­gământ. Are loc apoi defilarea elevilor. M. S. Regele decorează drape­lele câtorva regimente și pe mai mulți ofițeri cari s’au distins pe front. ----------o o­xxo ----------­ C ® m ©­m » ®­a «IcîQrisînt în stit­l Paris, 31 Mârtie. — O importantă manifestație pentru comemorarea Victoriei latinităței a avut loc Sânii­bă­i la Sorbona. Au asistat la ceremonie d. Painlevé, fost prim-ministru, care a puc.-­idei­ sa­lemnitatea, precum șt­ă­nii de la Bar^­ra, fost prim-m­nistru mexican­ .Bird* <leanu, prim­c ministru român. Presa soa, președintele delegației Brassietj la Conferință, Chagas, m­inistt­ril Por­­tugaliei la Paris, și alte int­lierbeKjg personalități amice și aliate. ^ . D. Painlevé a rostit un SîS Certa, mutând ascesitunea ca în momentul aceste grave pentru civilizație­.na­țiunile latine să-și­ strângă și mult legăturile, aducând pa­și­­lor de contribuție la­ opera de restRȘi­dire mondială^ Hnîăpmi^d&^Sui

Next