Viitorul, aprilie 1919 (Anul 13, nr. 3307-3310)
1919-04-15 / nr. 3308
r S pair araxiT^rezecelea ft. BAN 9 ABONAMENTE în țară ... . un an 60 Lei . . șease luni 30 Lei In străinătate ... un an 100 Lei . . șease luni 50 Lei __________ tun număr vechiu 40 Bani REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Intrarea prin Calea Victoriei No. 56 Telefon Sil»349 23 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Intrarea prin Pasag. Imobiliară Telefon St/2349/23 ANUNCIURI COMERCIALI? Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 1? și la toate Agențiile de publicitate *mSm BANI tOATA GRIJA PENTRU ARMATA Problema reorganizărilor militare preocupă astăzi, în ajunul încheerei păcei generale, popoare și state care înainte de războiul european nici nu aveau armată. Astfel Statele Unite ale Americei își alcătuesc o armată permanentă, iar Anglia se îngrijește de organizarea apărărei naționale cu aceiași grijă și grabă cu care acum 4 ani Lordul Kirschener căuta sa înroleze primele regimente pentru ajutorarea Franței. După ce a» reese din discursul d-lui Churchill, ministru de război, Marea Britanie a adoptat un pntreg program militar care și asigure imperiului un puternic sistem de apărare în viitor. Suntem așadar foarte departe de idealul păcii universale, de realizarea frumosului principiu al dezarmării sau a limitări armamentului. Pacea care se făurește acum, în Soborul națiunilor, trebue garantată și păzită printr’o minuțioasă pregătire ostășească. Statutele Ligei națiunilor nu sunt decât niște deziderate ale umanității, o scontare optimistă a vitorului. Principiile Sivilsoniene își vor face cu vremea drum și într’o epocă apropiata Soțietatea popoarelor care se constitue astăzi teoretic la Paris, va putea lua ființă deplină spre mântuirea și binefacerea umanității. Ideile mari și cauzele generoase își fac drum anevoe, trebuind să se scurgă timp până ca ele să simbrițișeze masele și să convingă generațile din principiu, înainte de a birui și de-a triumfa, trebue să-și capete o verificare la timp, să germineze și să fermenteze în suflete. Măsurile militare pe care le iau Statele din Apus, nu urmăresc alt scop decât să asigure înfăptuirea păcii mondiale, și Statornicind un echilibru de forțe, Să pregătească și să garanteze printr’o defe*ivă puternică, realizarea Ligei Mațiunilor al cărei statist se formulează astăzi în marele Areopag al umanitaței. Această reorganizare militară a unor state ca America și Anglia care până în ajunul războiului european nici nu puteau fi socotite ca națiuni armate, trebue să ne dea de gândit și nouă, popor tânăr, abia întrunit sub un singur sceptru și amenințat jur împrejur de numeroși dușmani. Astăzi, după atâtea jertfe și sacrifici, neamul nostru nu are hotarele întregite. Sute de mii de frații de-ai noștri sufăr încă , ororile sălbăteciei maghiare și ne cheamă cu lacrimi și rugăminți desnadajduite ca să-i desrobim. Hotarul de apus al Transilvaniei n’a fost atins până astăzi de trupele românești, iar grozăviile și măcelurile poruncite dela Budapesta, stârpesc populația românească din comitatele de vest care ne aparțin prin dreptul nostru consfințit în tratatul de alianță. Apelul desnădăjduit al femeilor române de peste munți ne-a zguduit sufletul de indignare. Crimele maghiare trebuesc j țărmurile. Bestialitatea turanică satavică amestecată astăzi cu bolșevismul, este o îndoită primejdie pentru existență noastră , națională. Măsuri grabnice deapărare se impun. Armata trebue să-și facă datoria, și nu ne îndoim că vitejii de la Oituz și Mărășești vor impânta fără întârziere steagul liberator în ținuturile Oiului, ale Mureșului și ale Bihorului, detregând odaia pentru totdeauna nodul de crime și sălbătăcii al faimoaselor linii demarcaționale sub ocrotirea cărora maghiarii săvârșeau asasinatele în masă. Armata noastră mai trebue să stea strajă la Nistru și la Dunăre, pentru a înfrâna lăcomia bulgărească și a țărmuri anarhia bolșevistă. Zăgazul de la Nistru nu e numai digul pentru apărarea României, dar însăși Europa are nevoe de zidul nostru de baionete pentru a păzi pacea și civilizația continentului de nebunia roșie a Răsăritului. Rolul armatei noastre nu se mărginește numai la prezent. Ne trebue o armată puternică pentru a asigura în viitor straja frontierelor și paza idealului nostru național înfăptuit după două mii de ani de așteptare. Numai o armată puternică poate garanta fraților noștri dezrobiți dezvoltarea și propășirea lor liberă. Numai o armată română puternică poate pune în valoare și în ființă rolul cultural și civilizator al României în Orient, stabilind echilibrul de forțe și cimentând bunele raporturi dintre osebitele state. Numai o armată română puternică poate garanta Europei pacea în Răsăritul veșnic tulbure și frământat. Zi cu zi Ziarul „Românimea“ crede că tovărășiile de consum înființate de liberali sunt agenții electorale, în care nici vorbă nu este de chestii economice, și de aprovizionare. Din scurte dări de seamă, întemeiate pe date oficiale rezultă că în mai puțin de o lună s-au distribuit celor din cooperativele de consum 152.800 kgf. alimente. Credem că acesta e cel mai bun răspuns celor ce văd numai politică măruntă în orice întreprindere utilă și în orice inițiativă menită a îmbunătăti traiul multimei! * D. C. Arion la întrunirea „comemorativă a Basarabei dela clubul conservator-progresist, a fost liric, a fost duios, a fost eroic. D. Arionnee-a făcut tabloul, demn de a fi imortalizat ,de artă, prin care a refuzat să iscălească tratatul de pace cu Nemții, care priveau cincestiile petrolifere. Kichlmann înfuriat îi spune : „D-ta de ce nu iscălești ?“ Și atunci cu fruntea lui d- Arion răspunse : „Ce înseamnă Excelentă ! O protestare a micului ministru de aaceri străine al României contra unei mari agresiuni!“ Scenă de teatru, gesturi și cuvinte ce sunt menite a zece la nemurire ca vorbele morarului din Sans-Souci, spuse împăratului. ..Mai sunt judecători la Berlin !“ Toate sunt bune și frumoase. Dar să ne înțelegem pentru numele lui Dumnezeu, acela care a ținut acest limibagiu lui Kuhlman, nu e ministrul care se lăuda că a obținut dela Nemți felurite avantaje când sărmanii Nemți nu știau cum să fugă mai repede ? Ce joc de teatru e aci ? Retragerea trupelor alfsigi în Dresa COMUNICAT OFICIAL — 13 Aprilie 1919 st. n. — V FRONTUL DE EST, Aliații ne având putința de a limenta populațiunea din Odesa retras trupele lor în Basarabia Sud. Retragerea s’a făcut în ordine. Trupele .’oiscane cari cooperau ca cele franceze în sectorul Razdehiaia- Tiraspol s’au retras fără lupte, pe teritoriul român. Pe restul frontului liniște. 2) FRONTUL BIN TRANSILVANIA: inamicul atacă necontenit trupele noastre de acoperire. Toate atacurile au fost respinse. M. c. a a au de 2 SAU SITUAȚIA INTERNAȚIONAU BULETINUL DE AZI: Luni, 14 Aprilie. Intr’un Interview acordat unui ziar vienez d. Allizé, trimisul extraordinar al Franței în Capitala Austriei, ocupându-se de declarațiile făcute și de hotărîrile luate în Adunarea Națională de la Weimar, a declarat : „Limbagiul și spiritul adunărei naționale dela Weimar dovedește că convingerile Germaniei nu s’au schimbat nici acum“. Într’adevăr, moțiunea votată la Weimar și cea din întrunirea țărei prusace, — în care se conchide, cerându-se guvernului german să respingă o pace care nu se va face cu respectarea condițiilor puse de Germania, face să apară lămurit nădejdea germană de a se putea sustrage unor condițiuni de pace în raport direct cu situația sa de învinsă și cu răsunderile gestului dela 1914. Se pare că și cei dela Weimar și cei dela Berlin nu se pot deprinde cu ideia situațiunei lor de învinși și că mai cred încă — din cauza nădejdilor ce li s’a lăsat să încolțească — să înlăture inevitabilul prin moțiuni și o acțiune de opinie publică, în dosul cărora se ascunde așa de transparent mâna și mentalitatea conducătorilor germani de est. Delegații germani vor încerca desigur la Versailles un gest platonic de refuz, asupra căruia vor trebui însă să revină, ca să-i evite consecințele. De altfel șantajului german cu acțiunea de opinie publică împotriva condițiilor păcei, se răspunde de pe acum cu atitudinea hotărâtă de opinie publică în țările aliate, unde și parlamentele și presa reclamă Conferinței de pace să facă bloc până la urmă împotriva dușmanului comun, impunând Germaniei condițiuni de pace care să garanteze pacea viitoare împotriva amenințărilor din discursul ministrului de externe german Brokdorf Bautzau. Germania va trebui să suporte consecințele războiului pe care l-a provocat și, în fața atitudinei hotărâte și comune a Aliaților, va trebui să se supună, schimbându-și convingerile cu cari azi se înșeală singură, nutrind speranțe irealizabile. In privința bolșevismului din Ungaria, se anunță măsuri în curs de executare, pe cari le-a cerut Aliaților însăși Comitetul național maghiar din Elveția, care se crede a fi inspirat în acțiunea lui de către fostul împărat Carol al Austriei. Ar reeși din aceasta că, stabilindu-se în Elveția, fostul împărat a luat contact cu organizațiile maghiare, cărora se îndrumează și le inspiră atitudinea. De-at uei de pe întreg frontul bolșevic și din Rusia, se anunță o respingere aproape generală a tuturor încercărilor de ofensivă, pe care bolșevicii le-au repetat în ultimul timp. Pe frontul Arhangelsk au înregistrat o înfrângere cu mari pierderi în oameni și material de război, deși atacul bolșevist fusese bine organizat și bine pregătit. De la Conferința păcei se anunță hotărâri definitive în sfârșit, în chestiunea basmului Sarre și a despăgubirilor. Consiliul de patru, în perfect acord, a hotărât să acorde Franței exploatarea perpetuă a basmului și în acelaș timp să treacă Franței minele din această regiune în plină proprietate. In ce privește despăgubirile, cifra nu va fi mai mică de 125 de miliarde din cari 75 de miliarde se vor acorda Franței singură, care a fost cea mai încercată și a avut de suferit pagubele cele mai mari din cauza războiului. După toate știrile, în legătură cu lucrările Conferinței, textul preliminărilor păcei va fi supus în curând spre semnare delegaților germani. După tonul telegramei care anunță acest fast, se pare că Aliații nu sunt dispuși să admită discuție în jurul preliminărilor, delegații germani având numai să primească sau să refuze semnarea. Üiltima oră telegrafica in Filo pm sunt Mititii din trlgara. Când va semna Germania preliminările. Pars 14 Aprilie.— „Le Temps“ spune că delegații germani vor fi convocați probabil în câteva zile pentru a primi comunicarea textului preliminărilor de pace. Acelaș ziar crede că în introducerea preliminărilor de pace va fi recunoscut caGermania să suporte răspunderea războiului. Delegații olandezi. Paris 14 Aprilie.— Din Bruxelles: Se anunță că Olanda a fost invitată să trimită delegați la Paris în ivederea revizuirei tratatului din 1839. Olanda a primit invitatiunea. Chestiunile belgiane. Paris 14.— D. Delacroix,, președintele consiliului de miniștri și ministru de finanțe belgian, a sosit la Paris, unde va expune consiliului de patru chestiunile care interesează Belgia, și mai cu seamă aceea a s priorităței indemnizărilor datorate de Germania Serbiei. Chestia bazinului Saare. Despăgubirile de război. Lyon 14 Aprilie.— Consiliul celor patru președinți a ținut ședință Sîmbătă și s-a ajuns, după „Le Petit Journal“, la următorul rezultat:Chestiunea bazinului Barre a fost regulată. Bazele adoptate insistă să se acorde Franței exploatarea terenurilor de cărbuni pentru totdauna, minele revenindu-i în plină proprietate. Cu privire la administrația țărei, ziarele engleze spun că ea va fi încredințată Franței pe 15 ani iar Sarre își va alege apoi prin plebiscit naționalitatea. Cei patru președinți s-au spus apoi de acord asuprarinei pe care Germania va trebui să se angajeze a o vărsa Aliaților ca provizion asupra indemnitătei globale care va fi fixată ulterior. Acest provizion nu va fi mai mic de 125 miliarde, care va fi plătit prin anuități și în aur, materii prime și credite. Din această sumă se speră că 75 miliarde vor fi date Franței spre a o ajuta la reparațiunile stricăciunilor. -----------ooxxoo--------- —Comentariile presei vieneze— Berna, 31 Martie. —Ziarele vieneze zugrăvesc situația din Budapesta în culorile cele mai negre. Un ziar scrie : Cuvântul cunoscut, că cu baionete poți face tot, afară numai să te așa fi deasupra se aplică foarte bine militarismului roșu, care nu e decât o nouă ediție a vechiului militarism. Ziarul Ileichspost publică următoarele amănunte relativ la noul guvern ungar . Primul ministru Garbay se chema înainte Grunsbaum și și-a schimbat numele pe câteva coroane. Comisarul poporului Bila Kuhn, se numea Kohn. Pogoni avea numele de Pinlah. Colegul său, comisaruul poporului Bogany se numea Benestok. Comisarul Rónai nu e altul decât Rosenstingenii. Antanta ar trebui să suie într-un vagon o sută din acești despoți ai Ungariei, care nu au în ei nici o picătură de sânge ungar și să-i poftească în țara lor reînviată, și ar scăpa în felul acesta Ungana de bolcevism. ------ generalul Peraut și Venizeles membrii ai Academiei Politice din Franța ki Lyon 14 Aprilie. Mareșalul Pecain a fost ales membru liber la Academia științelor morale și politice, în locul d-lui Desebanes ales membru titular. Academia a propus candidatura d-lui Venizelos în locul decedatului președinte Roswell. Uneltirile Sortatei pentru tribunaria pleci europene Paris, si Aprilie. —Din New-York, D. Samuel Gompers a denunțat întrun interview bolșevismul și revoluția germană ca fiind cei doi mari factori ai trburărilor actuale. . N’am întâlnit, adaogă el, nici un german care să-și mărturisească vreo căință față de crimele imense de care țara sa s’a făcut vinovată. In Germania persistă o revoluțiune care n’a atins pe nici unul din reprezentanții unei așa zise puteriî; ca atare, această revoluție nu-i în realitate decât o farsă. Junifiștii sunt încă în guvern. Este același sistem de agitație, de propagandă și de organizație. Cât despre bolșevici, ei sunt un pericol al civilizațiunei. geneva sfinți li ai națiunilor Paris, l. — Consiliul de stat genevez a ținut Sâmbătă o ședință extraordinară în cursul căreia s-a citit telegrama care anunța hotărârea Comisiunei Ligei națiunilor. Președintele a declarat că Geneva va face cu bucurie toate sacrificiile necesare pentru a oferi delegaților din lumea întreaga o găzduire plăcută» w fisiunea Parbmtaiari francai Franța și România —Declarațiile d-lai Sanffawe de Kuerguezae^" —Aliații au datoria să ajute România.—Rolul României în războiul european.— Chestiunea aprovizionării. — Bănatul și „Imprude rețile regretabile“ ale unor oameni politici români.—Afinități sufletești,— Regina României la Paris,— Cauza românească va birui!— In Capitală se află de câteva zile o misiune parlamentară franceză, al cărei șef este d. Gustave de Kerguezec, deputat în Camera franceză și iraportor al marinei de război. D. de Kerguezec, care e un vechiul prieten al țărei noaste, e întovărășit de d-nii Carles Meunier, deputat și de maiorul George Jlaître. Misiunea a fost însărcinată de parlamentul francez să inspecteze bazele maritime și miliare din Mediterana orientală și Marea Neagră, ale armatei din Orient Ea s’a îmbrăcat la Tarente la 10 Martie, pe crucișătorul Le d’Iberville și s’a oprit la Corfu, Itia, Salonic, Constantinopol și Odessa, de unde ea a venit la Galați. D. de Kerguezec are și legături de familie în România: e ginerele regretatului general Iacob Lahovary. D-sa e unul din cei mai convinși purtători de cuvânt ai cauzei române în Franța, unde a făcut cunoscute nobilele calități ale rasei noastre și drepturile ei imprescriptibile la unitatea națională. Șederea sa în Româna va fi de un real folos pentru țara noastră, căci d-sa își propune să pledeze cauza noastră în fața Aliaților, cu marea autoritate de care se bucură, atât prin situațiunea sa parlamentară cât și prin admirabila cunoaștere a stărilor din România. D. de Kerguezec a binevoit a face confratelui nostru „V Independence Roumaine, următoarele foarte interesante declaratuni: România a fost aliata Franței dela 1914 „Am venit sau mai bine zis m’am aflat la București în August—Septembrie 1914, în zilele cele mai întunecate ale istoriei noastre, în ceasurile caderei liége-ului și Namurului, a înfrângerilor dela Morange și Charleroi, în clipa precisă când armatele germane năvăleau asupra Parisului și când totul părea pierdut pentru acei cari nu oimoșteam mai adânc sufletul Franței, voința sa de a nu muri, și dragostea sa pentru libertate. In ceasul acela doi oamenii mi-au ținut un limbagiu pe care mi-e cu neputință să-l uit. Nicu Filipescu, înfiorat de durere, mi-a spus : „Prefer să fiu cu Franța învinsă, decât că Germanii învingători“. Celălalt, Ion Bratianu, Președintele consiliului mi-a declarat: „Sunt și voiuți cu Franța deoarece cauza ei este cauza dreptate și a dreptului, și puteți spune în Franța că orice s’ar întâmpla niciodată nu voi face un act care să poată fi prejudiciabil tărei dv. România o iubește și iubirea pentru propria mea țară mă obligă să păstrez ochii ațintiți asupra Franței. Da, d-Ie de Kerguezec, spuneți în Franța că România este cu dânsa în ciuda ei încercare, și că într’o zi când va suna și ceasul României, fără îndoială, va îi ca dânsa în mijlocul luptei”. Reîntors în Franța, chiar în timpul victoriei de la Marna, am raportat d-lui președinte al Republicei și d-lui Viviani, președintele Consiliului, aceste nobile cuvinte, și niciodată nu ne-am îndoit, nici unii nici alții, de nobila Românie, umanitarism să se aprovizioneze populațiile din Germania sau chiar noii prieteni cari erau vrășmașii de eri, pe când soldații români mănâncă pâine prea neagră și Uruții copii nu au cu ce să se sature. Aprovizionarea României Aprovizionarea armatelor si a populatiunei românești ocupă primul plan al preocupărilor noastre. Se pune apoi imediat problema schimbului și a situatiunei financiare. Toate aceste probleme trebuesc rezolvte, fără a pierde o singură zi, de către națiunile care au luptat îm numele dreptului și al justiției. Noi trebue să plecăm peste câteva zile în Franța. Guvernul român ne-a rugat, ca înainte de a ne îmbarca, să vizităm Transilvania și Banatul. Misiunea a acceptat această invitație cu atât mai mare bucurie, cu cât chestiunea României Mari este una din chestiunile care pasionează în cel mai mare grad opinia publică franceză, îmi amintesc că încă din 1912 am publicat în ziarele din Paris articole în care preziceam că România va eși cu siguranță într’o zi apropiată din alianța cu Puterile Centrale și va păși spre făurirea României Mari. . . . Am fost tratat atunci de vizionar... Dar iată că evenimentele au întărit cuvintele mele. Visul măreț al marilor patrioți români se înfăptuiește, iar mâine chiar imposibilul va fi realizat. Chestiunea Bănatului Dar pentru ce oare în Franța, sforțările prietenilor României >șî a reprezentanților acestei țări» SUNT UNEORI STÂNJENITE DE UNELE AMPRUDENȚE REGRETABILE. De acord cu d-nii Brătianu și Mișu și cu admirabilul d-voastră reprezentant în Franța, d. Victor Antonescu, noî n’am încetat să luptăm pentru Bănatul Temișoarei, ION VREME CE UNII ROMANII AVEAU AERUL DE A FACE O CEDARE AXAT DE UȘOARA ȘI CU DREPT CUVÂNT DE NEÎNȚELES. Mă întrebați de ce iubesc, țara ■D-voastră ? O iubesc fiindcă îi cunosc isteria, fiindcă îi cunosc caracterul și generozitatea și pe lângă acestea, fiindcă datorase României fericirea vieții mele. O mai iubesc și din cauza Franței, fiindcă îmi dau seamă că unirea dintre cele două țări este indispensabilă deopotrivă amândurora. In acest moment conversația noastră e întreruptă de suntele unei muzici militare care trece pe calea Victoriei intonând „Sambre et Meuse”. Disensul interlocutor, adânc mișcat, continuă: Afinități sufletești — Ascultați fanfara aceasta care trece... îmi spuneți, că este scela militară de ofițeri... Ascultați de cântă !... SAMBRE ET MEUSE, unul din imnurile noastre nationale, la sunetul căruia, sub tunul și mitraliera germană, am atins înălțimea de la Eparges, în sunetul căruia sute și mii de francezi au murit pentru umbertatea lumii... SAMBRE ET MEUSE !..A cântat de o muzică militară românească aci, la celalt capăt al Europei!... Cum voiți ca ochii mei să nu se mone în lacrimi și cum voiți ca să nu, iubim țara, d-voastră !... Vom poivesti aceste lucruri în Franța ,pentru că ele arată că mîinif. noastre bat o altă , precum ar fi inimile a doi logodnici care au fost multă vreme despărțiți ai care se regăsesc astăzi. Regina României la Paris De altminteri am vizjit pe Regina voastră la Paris, pe Incomibila voastră Regină și puteți fi creduințat că Majestatea Sa a dat în Franța o mare victorie românească. . . In ajunul plecărei mele am deminat cu Regina la Palatul Elyseu. La plecare, Președintele Republi el a rngat-o să treacă ân revistă batalionul de infanterie care, cu drapelul ei cu muzica în frunte, a dat onorurile militare. Cred că,, pentru întâia dată o femee a fost invitată să treacă prin fata trupelior franceze. Daca ați fi văzut " m Crucea de război» pe piept, !? ,iind în revistă trupa, ați fi fost toți atât de mișcat ca 8» toți cei care erau de față... Romái . Trebue să aibă nădejde. Ei au muți prieteni în Franța și vom număra din ce în ce tot mai mulțîm Trebue să aibă o picătură de răbdare. Noi nu îi vom părăsi și nu vom permite CA UN SINDICAT SAU CONSORȚIU OARECARE, SA PROFITE DE NENOROCIRILE LOR. Ajutorul militar al României ■assig&sat Apoi, au trecut ceasurile, — ceasuri sângeroase și cumplite pentru noi. Timp de lumi și luni sângele nostru cel miai nobil și cel mai curat a curs, în așa fel încât nu e mici o casă pe pământul Franței care să nu în Numere unu, doi sau trei morți. De douăzeci de ori s’a crezut că vom fi doborîtb și de douăzeci de ori ne-am ridicat, în voința de a învinge. Și într’o zi, în ceasul în care aveam nevoie de dânsa, România s’a ridicat alături de noi ca să ne sprijine și să ne ajute îngrozitoarea trădare pe care, — vai ! — o prevedeam, a dat-o pradă celei mai cumplite invaziuni și,ea a suferit timp de luni și lunii cele mai mari nenorociri și cele mai crude ultragii. Am străbătut țara de la Sulima până la București și pretutindeni am Văzut pustiirile războiului și ruinele fără număr. Cum am putea crede că inimele ■ noastre, ale colegului meu d. Meunier și a mea, n’au fost adânc mișcate de un asemenea spectacol î Concursul aliaților Aliații nu cunosc, sau cunosc incomplet, mizeriile, suferințele și durerile voisatre, și vrem săi li se spunem. Chiar eri, am adus la cunoștința d-lui Clemenceau unele amănunte îngrijitoare și îndată ce ne vom întoarce în Franța, vom spune ceea ce am văzut și vom arăta concursul imediatt care e drept și necesar să se dea Românie. Ar fi o adâncă demisiune și o tăgadă de dreptate ea euk »retest da Pacea felntfeni —Moțiunea votată de adunarea națională de la Weimar— Nauen. 31. — Adunarea națională a Germaniei de la Weimar, a votat, afară de independenți următoarea moțiune: »Poporul german care a luat asupră-și povara grelelor condițiuni de armistițiu, în așteptarea păcei apropiate, are pretenția asupra unui tratat de pace care corespunde programului președintelui Statelor Unte, ale Americei privați de către toate statele beligerante ca bază fundamentală irevocabilă. Acest program asigură fundlul popoarelor auto-determinarea libertatea națională politică, mântuirea de povara înarmărilor, un nou drept, social al popoarelor, soluțiune magnantină a chestiunilor intereselor coloniale, o alianță a popoarelor egal îndreptățite. O pace a dreptății care liberează pe prizonieri care târ năduește pe cel înfometat, liberează regiunile ocupate, apărând muncă internaționaă și care fiM Yta pretinde schimbăul de ceritorii în contradicție cu acest program. O astfel de pace este desigur o binecuvântare a omenirei, după cum pacea arbitrară ar fi un blestem. Voința întregului popor german respinge pacea arbitrara. In mijlocul suferințelor populației ofomeafe în mijlocul fierberilor care sguduesc statul și care prin tergiversarea păcei se măresc din zi ia zi, Adunarea națională așteapă din partea guvernului, să adere numai la o pace a înțelegerii și a împăciuirei să respingă orice tratat care expune prezentul și viitorul poporului german“. .Manifestul senatorilor francezi cu privire la pace Radio Roy, 31 Martie. Senatorii francezi au semnat un manifest, arătând din nou că tratatul de pace trrebue să dea adevărata valoare victoriei, și să cuprindă toate reparațiile, restituirile și pedeapsa autorilor războiului. Ziarul „L’Oeuvre“ zice că inamicului nu îi este permis să discute clauzele teritoriale. Ziarul Le Temps arată că d. Lloyd George susține, au torie revendicările, frw- jurământului elevilor școalelor militare La Școala militară de Infanterie a avut loc ori de dimineață solemnitatea depunerei jurământului nouilor elevi, în prezența M. Sale Regelui care era însoțit de d. ministru de război general Văitoianiu, de numeroși ofițeri ai misiunilor aliate și de ofițeri superiori din garnizoană. Serviciul religios a fost oficiat de către părintele protopop al Brașovului dr. V. Saftu pentru ortodocșii greco-orientali, de preotul Bălan pentru românii catolici, de preotul Lucius Fetz pentru protestanți și de dr. Haugn Berger pentru luterani. Diaconul M. Popescu a ținut o cuvântare ocazională.. Apoi, M. S. Regele, înconjurat de drapele ia loc în fața altarului, ierr elevii pronunță formula sacramentală a jurământului de credință pentru patrie și tron. Dr. V. Saftu vorbește elevilor arătându-le importanța acestui legământ. Are loc apoi defilarea elevilor. M. S. Regele decorează drapelele câtorva regimente și pe mai mulți ofițeri cari s’au distins pe front. ----------o oxxo ---------- C ® m ©m » ®a «IcîQrisînt în stitl Paris, 31 Mârtie. — O importantă manifestație pentru comemorarea Victoriei latinităței a avut loc Sâniibăi la Sorbona. Au asistat la ceremonie d. Painlevé, fost prim-ministru, care a puc.-idei salemnitatea, precum ștănii de la Bar^ra, fost prim-mnistru mexican .Bird* <leanu, primc ministru român. Presa soa, președintele delegației Brassietj la Conferință, Chagas, ministtril Portugaliei la Paris, și alte intlierbeKjg personalități amice și aliate. ^ . D. Painlevé a rostit un SîS Certa, mutând ascesitunea ca în momentul aceste grave pentru civilizație.națiunile latine să-și strângă și mult legăturile, aducând pașilor de contribuție la opera de restRȘidire mondială^ Hnîăpmi^d&^Sui