Viitorul, iunie 1919 (Anul 13, nr. 3353-3382)

1919-06-01 / nr. 3353

1 .' " ■/' ' îl astfel scriitor trasiceiz și mare­le nostru prieten, d-l Robert de Flers, propune într’un­ articol din ,,Figaro“ ca să se împartă tuturor membrilor Conferinței de Pace câ­te un exemplar din tratatul de la București, pentru ca solii popoare­lor să poată cumpăni cele două ceoncepții car­e au prezidat în fău­rirea păcii de la București și în jFeditarea preliminariilor de la Versailles.’ Numai comparând pacea sălba­tică pe care Von Czernin și Von Kuhlmann au căutat s’o impue României reale și eroice cu pacea ide ispășire pe care aliații i-o im­pun astăzi Germaniei felone , cri­minale, delegații națiunilor își vor putea da seamă a­ât de ipocrite și de primejdioase sunt lamentațiile Contelui Brockdorff-Rantzau ale cărui note și discursuri abile măr­turisesc totuși­ mentalitatea atavi­că, specială, adică acel amestec de insolență și slugărnicie care pare să facă parte din tradiția diplo­mației teutone. . .f Germania se plânge, Germania i protestează, Germania se roagă. Germania amenință, întreaga pre­să a imperiului­ repu­blică întovă­rășește implor­a­țiile sau agresiuni­le primului delegat german de la Versailles, și nu e ușor de întreză­rit „miza în scenă“ a acestei ulti­me tragi-comedie în care Brock­­dorff-Rantzau­ face pe protagonis­tul. Germania n’a voit războiul“ — „Poporul german e nevinovat“ — Mi­lioane de fii ai lui Vaterland morți pe câmpul de onoare, răs­cumpără astăzi greșeala militaris­mului“ — „Nu fugim de răspunde­ri, dar ele cad și asupra aliaților“ — ».Suntem săraci, nu avem de unde plăti despăgubirile“ — „Dacă ni se impune o­ pace grea, va veni bolșevismul și va pierde odată cu voi lumea întreagă“ etc., etc., etc. Inutile sunt însă toate manevre­le germane. Amenințarea, cu bol­șevismul nu poate decât să agra­veze pedeapsa, după­ cum văicăre­ște de mizerie nu fac de­cât să­­ deschidă ochii aliaților asupra ex­traordinarei puteri de producție a industriei și economiei germane, care în cursul războiului european s’a reorganizat în așa chip, în­cât odată pacea încheiată, să-și poată în scurt timp recâștiga primul plan pe piața mondială. Germania e vinovată va­ tre­bui pedepsită. Germania­ a rămas tot orgolioasă și amenințătoare — va trebui îngenuncheată. Germa­nia e bogată — va trebui să plă­tească. Dacă unii delegați de la Confe­rința Păcii au încă îndoială asu­pra rigorilor cu care se cuvine a fi tratată Germania, să consulte brutalul și umilitorul document al păcii dictate României, care repre­zintă maximul de ferocitate și jaf cu care se putea trata un popor european, cu tendința vădită de a-l reduce la sclavie perpetuă, până la exterminare. "Tratatul de pace de la București, care rămâne veșnic o amintire și­­teistră pentru neamul românesc, are pentru istoria lumii o însem­nătate instructivă netăgăduită; întâi, a deschis­ ochii aliaților te­mpl a intențiunilor și planurilor celui mai înverșunat dușman pe care la cunoscut civilizația și asu­pra primejdiei care amenința lu­ íceia"''ÍBr 'tft$f>ríei gersfläfite• Tratatul de la București a dat o tenacitate nouă formulei „jus-­­qu’au bout", ia risipit ca pleava toate vânturile pacifiste care su­flau în unele cercuri din apus și a slujit pretutindeni propaganda războinică, până la victoria finală. In al doilea rând, tratatul de la București slujește pentru statorni­cirea dreptei măsuri în fixarea garanțiilor, restituirilor, reparații­lor și sancțiunilor pe care Germa­nia învinsă le datorește, potrivit programului lui Wilson, omenirii libere. Numai pe baza echității se va putea asigura pacea viitoare a­­ popoarelor, dându-se răgaz țărilor care au sângerat în acest război, ca să refacă și să-și reia locul lor de mai înainte în cultura și pro­gresul lumii. Numai atunci Liga Națiunilor va înceta de-a mai fi un deziderat universal, iar războiul va fi șters din cronica timpului ca cea mai o­­dioasă crimă, când Germania, încă arogantă și primejdioasă, va intra pe calea ispășirii. In cazul când s’ar ivi defecțiuni în mersul tratativelor d­e pace de la Versailles, de felul retra­ger­ii recente a unuia din delegații ame­ricani pe care l-a cuprins un acces de simpatie pentru Germania în­vinsă, socotim că remediul propus de d-l Robert de Flers va avea un efect salutar. O simplă reamintire a procedeelor germane aplicate cu ferocitate în tratatul de la Bucu­rești, va fi de ajuns pentru ca alia­ții să poată para și ultima ofensi­vă pe care o deslănțue astăzi Ger­mania — și anume ofensiva milei- Ii CI­ .l­ O foarte curioasă atitudine care reamintește statuia lui Ianus, cel cu două fețe, este acea a d-lui dr. Pistiner, reprezentantul socialiști­lor din Cernăuți, care afirmă în­ zi­arul „Mântuirea“ că nu­ admite un „ stat național român”, el fiind in­ternaționalist, dar totuși pentru Pa­lestina îi e teamă ca nu cumva En­glezii să-i știrbească ceva din ca­racterul național evreesc ! Altitudinea acestei contradictorii fac rău atât mișcărei socialiste de la moi, care nu poate fii sănătoasă de­cât atunci când rămâne în­­ cadrul naționalismului, cât și elementului evreesc dela noi. * Vorbind de situațiunea României­, care după „Steagul“ ar fi jertfită da cei mari — natural că nu toate po­poarele mari atu gene­rositatea nem­țească ! — el crede că vina nu e a aliaților ci a poporului întreg: „Din rândurile noastre a eșit fanfara na­țională“. Deci «raționalismul e o fan­fară, care ne-a dus la ruină, pre când­ am fi fost fericiți dacă ascultam glasul cumitate al d-lui Virgil Arion, de pildă­­ . Dar „Steagul“ revine iarăși la ne­norocita sa teză căi neutralitatea Ro­mâniei, ar fi fost o binefacere pen­­tru noi : „ „Să ne întoarcem cu gândul îndă­răt cu trei ani, și să ne închipuim! ce-ar fi România azi, în­ ochii alia­ților dacă ea și-ar fi păstrat toate puterile ca fecioarele cuim­inii din Biblie care și-au păstrat untdelem­nul până la venirea mirelui“." Dacă „Steagul” crede că am fi pu­tut ocupa ținuturile românești, după­ desfacerea Austriei, Ungariei și Ru­siei, fiind neutrali, deci nu alături de învingători, atunci ziarul ma­r­­ghilomianiset mai face decât­ să dove­dească în­că od­ată lipsa de orice i­dmț politic care a caracterizat ne­norocita politică ce-o represintă! In ședinteT gai­l îe Maffia, trecută, comisia administrativă a Companiei Generale a muncei din Franța, a de­cis ca să organizeze o săptămână de propagandă, în favoarea locuin­țelor confortabile pentru lucrători și a îmtrebuințării timpului liber, de care aceștia vor dispune în urma aplicărei regimului celor opt ore. Un colaborator al ziarului „Ex­celsior" a obținut deja d-1 Leon Jou­­haux, secretarul general al Confe­rinței Muncei mai multe amănunte asupra acestei importante probleme. Iată ce a spus d-1 Jouhaux: Locuințe confortabile pentru lucrători — Chestiunea locuinței, domini pe toate celelalte, din programul nostru, care se referă la igiena și confortul muncitorilor. Rezolvarea ei, va atrage în mod fatal după si­ne, reorganizarea transporturilor urbane și suburbane, care azi aproar­pe nu există, îndată ce vom asigura muncitori­lor confortul indispensabil la care aspiră, ne vom preocupa foarte se­rios de delicata și complexa proble­mă a întrebuințării timpului liber. „Cetățile muncitorești** Concentrarea populației­ muncito­rești în orașe trebue sa fie compen­sată prin posibilitatea ce trebue să se dea acesteia de a avea o locuință, sănătoasă, luminată și confortabilă.­­ Sunt pentru acest fel de orga­nizații,­dar cu condiția ca să se re­nunțe definitiv la concepția cetăței muncitorești asemănătoare unei ca­zărmi sau unei uzine. Nu avem ne­voie de clădiri, unde s­ă se inghe­suiască un număr nesfârșit de fa­milii. Ceea ce cerem este ca arhi­tecții să se călăuzească de acest principiu conducător: să asigure fiecărei familii o viață izolată, fa­milială. Acestui cămin familial, a­­trăgător și curat i se va da apei1 de­corul artistic sobru pe care-l recla­mă educația națională ce datorește poporului, împrejurul acestui cămin, ce va ridica „Casa Socială" care va sei­­vi în acelaș timp de sală de întruniri, de casă de educație și de recreație. —*—”f—>•■* Sport și s^«Sa Sa«oîe v­^s­ iaaaEi^it3s ® i»^­Kärns^MM<fi ® i*aiB I pentru muncitori . '­Satik >— Veți organiza și sporturi? 'W­I— Da, dar numai ca un mijloc d­e educație fizică- Nu vom face sport pentru sport, „ci sport" pentru sănă­tate. . . — Dar, spectacolele ¥ — VI va mira, când va Voi spun­e, că ceea ce ce denumește azi specta­col nu corespunde de loc concepțiu­­nei ce avem­­ noi despre spectacol, care trebue să fie un instrument de progres. In această privință, vom avea de lucrat. — în ce măsură va realistă apro­piatul congres, programul ce vați schițat? ■ — După ascultarea explicațiilor noastre, fiecare delegat în parte va medita proiectul. Se­­ va începe apoi discuția și se vor da la urmă ins­­tructii și directive­­ de ordin general ce vor fi dezolvate apoi de camara­zii noștri conferențiari în cursul săptămânei de propagandă. CHeftlunt 5?©«iaSs «Maiuiiifciawmam.ynffl; mamma Coalite PitTM turnători de forma care se prepară în Franța —Ce spune secretarul general al Conferinței mun­cei de la Paris — Organizarea si print î­­nai de propaganda —Cum, concepeți organizarea săp­­tămânei de propagandă? Veți cere auditorului d-voastră să iscălească programul ce voiți a-l realiza sau vă, veți mărgini la o campanie de idei, destinată ca să miște autorită­țile? _ — Vom lucra ân­ conformitate cu ideile noastre. După părerea noastră Statul tre­bue să asigure poporului mijlocul de-a locui în mod confortabil și i­­gienie. Am dori dar ca statul să cumpere terenurile necesare pentru construcțiile, grădinilor și caselor sociale. Vom fi fericiți în urmă vă­zând că aceste încurajări, se reîn­torc la colectivitate, chiriașii deve­nind proprietari. HOTE FILICIANU­L INCULEȚ Discuțieue de răspuns al d-lui Fo­ni. plin de fapte, încadrat de necon­testat a celui mai vredim­e­­ d­e­­ res­pect dintre bătrânii oame­ii d­e ști­ință­ dem­ mai, la recepția d-lui Incu­­leț, în Academi­a Română, ne-a pus în luminiâ o activitate de savant ce reliefează o personalitate care și așa era, în politica naționalistă, una din­ cele mai notorii și mai utile nea­mului. D. Inculeț este un fizidon și un matematician, care își a brăzdat tre­cutu­ cu cercetării din cele ce rămâna. El a fost unul din fruntașii științei­ rusești, înainte d­e ce Rusia să de­vină un vast laboratoriu de psiho­logie anormală sau o clinică de alie­nați , și s-a remarcat î­n fizică prin cercetările acelea cari au dus știin­ța la minunatele apecațiuni ale ra­zelor misterioase cărora nu lie este frică de opacitate. Studiile d-lui In­­culeț­ sunt inspirate de cercetările lui Bequerel și, ■*>$ soților Curie, cari prin radioactivitate au descris atâ­tea noii și mari perspective asupra misterului compoziției materiei uni­versale. Noul academician domnul Inculeț, care intră în merele nostru areopag știi­nțific, ca trimis al Basarabiei, are la activul său o activitate inte­lectuală, în domeniul abstracțiilor pure, merite ce-l indicau să ocupe fotoliul din care cineva poate zării altfel cerut, și în alt chip viata după ce tot ceea ce e omenesc și peri­tor, dispare. Dar faptul că dim mijlocul Basa­­­­rabiei îngenunchiate și îmbrobodite , în vălul acela amorți­tor de suflete al­e sclavismului moscovit, a putut to­tuși să se ridice o inteligentă clară în domeniul științei, ne arată câte calități are o rassă al cărei irepre­­sentant oficial est­e și noul academi­cian, ales de pe pământul marelui Hașdeu ! Petronius rUilnic P­ui­lic Sterea ziarului „VIITORUL« Cel mai răspândit JURNAL DE SEARĂ Suveranii in­terdeați CIUIORIE TRIUMFAU Niciodată călătoria triumfală a vre­unui șef de stat nu a fost fă­cută în mijlocul unui entusiasm pa­triotic mai cald, a unei bucurii ob­ștești mai desăvârșite, ca aceea pe care Regele și Regina noastră o fac în Ardealul alipit de patria-mumă. ‘Știrile ce ne sosesc zi cu zi, și cari nu sunt decât o palidă icoană a rea­­lității, ne arată că entusiasmul fra­ților din Ardeal merge crescând. La Cluj, cetatea de est a maghia­rismului, de unde, — puni atât de bine a caracterizat-o Maiestatea Sa, — „au pornit toate durerile și chinu­rile la cari a fost supus încercatul nostru •neam“ însuflețirea patriotică nu a cunoscut margini. Ceea ce este cu deosebire mișcător, în aceste seale și fierbinți manifes­tații de iubire și devotament pentru Suveranii României­ Întregite, nu sunt atât formele exterioare ale sar­­bătorirei naționale. Arcurile de triumf și podoabele orașelor și gă­rilor, mulțimea imensă a țărănimei conștiente de marele act istoric al vizitei primului Rege al tuturor Ro­mânilor, sunt desigur impresionan­te; tot atâta măreție și mândrie pa­triotică provoacă și splendidele cor­tegii etnografice, cari, cum, a fost la Cluj, au atins proporții­ uriașe căci nu mai puțin de o sută cincizeci de mii de oameni, au avut bucuria să defileze prin fața Suveranilor. Costumele pitorești, păstrate prim­­­tr'o tradiție de mai multe ori secu­lară, așa cum erau înainte de stă­pânirea asupritorilor de ori, veneau să dovedească încă odată­ nobla ori­gină latină a poporului < > năn de peste Carpații cari mi mai sunt gra­niță blestemată. Dar, cum am­ spus, ceea ce este cu deosebire mișcător și arată profun­zimea sentimentului patriotic și di­nastic la frații noștri e faptul sim­plu, în aparență neînsemnat, vă, fă­ră îndemnul nimănui, din sing­ura lor voie bună, și-au lăsat oamenii muncile și gospodăriile, și au por­nit cu mic cu mare, cale de­ zile și nopți întregi, spre orașe, numai pen­tru mulțumirea­­ sufletească nepre­țuită pentru dânșii, de a vedea pe Regele și Regina Romăniei­ Mari. Un popor care dovedește un ase­menea suflet e capabil de cele mai mari sacrificii pentru Patrie și Rege... L­ ECOURI a examenul de capacitate specialitatea L. Română au reușit poeții: Al. T. Stamatiad, Eug. Speranția,’ Mihail Cru­ceanu], Dragoș Protopopescu-Blebea și I. M. Rașcu. Literatura românească va fi slujită nu numai prin scrisul lor, dar și de pe ca­tedră. A­ctorii francezi s’au sindicalizat. Au stabilit un minim de salariu: 10 fr. pentru figuranți și 20 fr. pentru ac­torii care joacă roluri. Directorii de teatru furnizează artiștilor îmbrăcămintea de scenă, chiar și ciorapii, dacă leafa acestora nu trece de 2000 fr. pe lună. I n Franța, și mai ales în Paris, greva con­sumatorilor a dat rezultate neașteptate. Publicul refuzând a mai cumpăra de­cât strictul esențial, atât articolele de hrană cât și cele de îmbrăcăminte, au scăzut sim­țitor. Un exemplu: Untul care acum câte­va zile se vindea cu 14 fr. chilografoul, a scăzut la jumătate, iar brânza­ a scăzut cu trei sferturi din prețul ei. Z­iarele franceze anunță că delegații bul­gari și turci la conferința Păcii vor sosi înainte de jumătatea lui iunie la Paris. U­n nou raid în aviație­­ s-a străbătut dis­tanța Turiu-Londra, 900 kilometri, pe un avion cu 3 motoare și având 8 pa­sageri. Z­ahărul se distribui la Paris în bărâ­­cile comunale și se vinde în pachete de un kilo și 750 grame, în schimbul unei ticheta de alimentare. Rația e fixată pe lună. M fetia diiliog Miste!! en#­ez[s! meritul Here Teppa­ttow— Cine «int­erpleți aviatori. —Ingrijor prea engfeallep. — Curegșoșii aviatori salvați# Când exploratorul Scoli și tova­rășii săi, la întoarcerea d­e la polul Sud,, pe care în sfârșit îl atinseră, căzură morți de foame și de frig, la câțiva kilometri depărtare abia, pe depozitul de alimente salvator, d­e li­manul ce avea să-i scape de ocea­nul de Mg și de mizerie, el adresa în fața m­orței ce veni de a doua zi, ca un ecou al vieței lor de abnega­ție și eroism, a­ceasta""suibli mă scrie publicului: „Nu mi pare rău că am făcut a­­ceastă expediție, ea arată puterea de rezistență a Englezilor și dovedește că știu să privească moartea în față cu tot atâta curaj ca și în tre­cut“. Dacă există vre­un elogiu care să li se poată decerne celor doi viteji Hawker și Grievese, care fără ca ni­mic să le fi incitat curajul, decât doar amorul propriu național de-a nu se lăsa întrecuți de americani, a­­­poi e desigur acest mesajiu al erou­lui explorării Polului Sud, însă era vorba de o distanță de 3200 km., ce trebuia efectuată, în cursă directă. Or, e un lucru imposibil­­ străbate această distanță, direct, în­­să a nu da de ceată, furtună și ploae. Aeroplanul avea esență suf­­cien­tă, pentru un zbor de 25 de cea­suri în mers și de 30 ceasuri, în mers lent, putea deci să se menție in agg până la miezul nopț­ii. Totuși anut zbor atât de lung e improbabil față de condițiunile neprielnice în Cari se găsea aparatul. Totul depindea de rezistența mo­torului, care și-a făcut probele în cursul lungilor raiduri în­­ Marea Nordului și în cursele de durată, când a funcționat mai multe ore de­cât sunt necesare pentru traversarea­ Atlanticului. îndată ce a părăsit solvii, Hawkett s-a debarasat de căruța de aterisaj. Cmragiosul aviator și pilotul său sa îmbrăcase cu haine de salvare, care le îngăduia în ca­z­­ de pericol să plu­tească ore întregi. Și ea­, o ultim­ă precauțiune ei prinseră de lemnăria aparatului o barcă de salvare, ca provizii, în care în caz, de primej­die, puteau să aștepte în liniște, so­sirea unui vapor.­­ Timp nefavorabil, ma­usssa^sassssssissauKmmisssvtwai^smat rea agitate ®d,KÄÄ*HIBM!SaaÄaa Da plecarea din Terra­ Nova Haw­ker s-a bucurat de o vreme frumoa­să, cerul era limpede și ușor, iar vântul favorabil. .Pe măsură, însă ce se îndrepta spre Nord, vântul de­venea din ce în ce mai violent.. Așa încât pe la miezul nopții, lar prin cer a al Oceanului vâr­ su­fla cu •<o viteză de 40 km., pe oră. Gerul se întunecase acoperi­ndu-se de nori groși, iar marea era agitată.. Aproape de Irlanda vântul deviae extrem de violent, iar marea furtu­noasă. La 100 de mile de coastă, vân­­­tul avea la suprafața mării chiar o viteză de 65 km. pe ceas. Vapoarele în cercetare wmiamaammammmmtam Kimmmmmmmam La aimia și opt transifii­antice s 0 aflau în drumul aeroplanului, Mis­suri“, „American“ Venom­a“, ,Qu*& en-Maud“, „New-York“ „City** „ Burmese-Prince“ J­imigian“ și „Sardinian“. Ca radiogramele tran­smise de stațiunea Olifden din Ir­landa, n‘a sosit, alt răspuns decât ea „Nimeni n‘a văzut nici un aeroplan în drumul său". Cine sunt esroii noului raid Harry Hawker unul din eroii ae­rului, e australian de origină, om de o rara tenacitate și de o energie ne­înduplecată. In Anglia el este­­ cu­noscut ca marele favorit al premiix­­lii ziarului ,Daily Mail“. E un om ‘'••’•m­ulte abie ‘ ani și care și-a pe­­cat cea mai mare parte din tim­pul său cu studiul înecan­­cei • A con­curat pe vremuri la „Circuitul Bas­­gi­terei1 organizat de zi&m­­­. *D­aily Mail“ și ea această ocazii, după ce a efectuat* 104b mile.­­te ,apra mă­rci cu un aeroplan „ ib­, a fost împiedicat numai de un accident u­­șor, ca să câștige premiul.­ In cursul războiului a colaborat la încercările aparatelor destinate a­­ fi adoptate de „Royal­ Air Force“. El a stabilit un record de înălțime la Hendon, pe care la bătut în urmă el însuși la Brooklands, ridicându-se la 24.408 picioare. „Pasagerul său e locotenentul Ma­­ckensie Grieves englez de origină, un aviator intrepid, și un om c­e o voință de fier și o rară putere de rezistență­. Acești doi eroi prin curajul lor simplu, chibzuit și calm au făcut s­ă se cutremure din nou de admirație, și de mândrie, o lume prea blazată și prea răsfățată din cauza actelor frecvente de eroism la care a asis­­tat zilnic în cursul celor cinci ani de război Concurența americanilor la dată ce au aflat că aviatorii a­­mericani plecați ca să traverseze A­­tlanticul, au ajuns în insulele A­­zore cei doi aviatori se hotărîră. Anglia, în concepția lor,­ nu putea fi bătută, atâta vreme cât îi rămâ­neau doi fii cari să-și riște viața spre a-i da victoria. Vremea e rea, premiul nu a disputat de nimeni, căci acum se anunță americanul Read nu a putut părăsi Azerele. Și totuși, onoarea e în pericol; ei, ca englezi adevărați, trebue să arate că știu și ei­­ să „privească moartea cu tot a­­tâta curaj ca și în treut“. Plecarea din Terra-Nova Semnalul plecărei Hawker îl dădu la 5 și 55, când aeroplanul părăsi Saint-Jean de Terra-Nova. Aparatul e un biplan Sopwith, prevăzut cu un motor Rolls-Roye, de 375 cai pu­tere, ceea cei-i îngăduie să meargă cu o viteză mijlocie de 160 km. pe oră. Hawker, care cel dintâi și a an­gajat pentru traversarea Atlanticu­lui, a făcut cu aparatul_gg.il 1509 km, in nouă ore și cinci minute. Acum La 400 150 mile de­­­părtare da coasta irlan­deză O telegramă din Londra cu țînta de 19 Mai anunță că la ora 1, după amiază Hawker se afla la o distan­­ță d­e numai 400 km. de coasta Ir­landei, și că se fac prestative pen­­tru primirea aviatorului la aeran­ dramul din Brooklan­d (lângă Lon­­­dra). _ ~ O altă depeșă mai recentă anunță că aviatorul se afla­ la 4 după aratói­ză la 150 mile de coasta Irlandei. . Amiralitatea engleză a primit M 10 și jumătate o radiogramă­­ de la stațiunea Castle-Town, fădă in cajia sursei de transîniere, antmi­­țând că aviatorul Huwker s-ar f­i scufundat în mare la 4.0 mile deplin tare de capul Loop-Head (Irlanda), la gura fluviului Sanon. Confirm­arta In­fM. 2-a ț, în programul schițat­ de di-l Minis­tru al Instrucțiunei publice, Profe­sorul Dr. C. An­­gelescu, pentru com­­splectarea și reorganizarea învăță­­­m­­ântului universitar, văd cu multă jfeneurie că intră și­­ crearea­­unei secțiuni de educație fisică pe lângă sfaiitatea de­ știute­ , in afară de igiena școlară, care merită o atențiune particulară,­ pen­tru a ne apăra pe tărâmul militar, industrial și agricol, ne trebue o vagă im­pusă din copilărie și adolescență a unei educatiuni fisice intensive, ra­țională și fisiologică. , Aptitudinile rasei românești pen­­i­tru ori­ce fel de sport sunt uimi­­litoare, vigoarea rasei, funcționarea fi­ziologică a organelor, rezistența or­ganică a românului e recunoscută și<> toți. De ce tr­aval­iu e capabil un munu­citor adult, cu o hrană nerațională,­­te minunează, indiferent dacă e băr­bat sau femee. Distantele enorme ce poate par­curge pe jos într-un timp scurt ță­ranul, soldatul, denotă o capacitate respiratorie, extraordinară, un apa­rat ci roata­to d­js tact, o energie mare, un sistem muscular bine desvoltat și capabil de con­tracțiuni numeroa­se și susținute, în fine că are emand­arii (rinichi) sănătoși, cari permit eliminarea produselor de de­­sasimilațiune. Multe­ exemple vnii revin în mo­mentul de față în memorie. In anul 1901, reveneam în trăsură de la Pie­tro­­șani (Transilvania) la Târgul Jiu, distanță de aproximativ 70 ki­lometri. La graniță, la Polateștea, întâlnesc la un isvor de munte, un voinic tânăr țăran, care­ se ducea pe jos la reg. 18 Gorj pentru concentra­re, era păstor în munții Parângu­lui. Noi cu trăsura, eram însoțit de D-rul Bălug, el pe jos scurtând calea pe potecile din marti, ne-am întâl­nit în Tg.­Jiu la barierea orașului, sprinten și fără urmă de oboseală. Făcuse 45 km., în câteva ore. In com­. Nicolești, jud. Binsău, era o familie numită Burtel, cari în timpul adolescenței mele făcea o­­biectul admirației mele. Pe lângă că posedau toți cei 7 fra­ți o statură imposantă și un piept lat și musculos, se jucau cu sacii de grâu, cari cântăreau la 85 kilogra­me. «vârlindu-i de­ jos în căruță, nea­juta­ți de nimeni. In special , din ei Tom­a și Ion erau extraordi­nari. Intr-o zi unul din ei se plimba cu câte un sac de grâu la fiecare subțioară. Cel Talt a ridicat o roată a batozei de bătut porumb cu o pal­mă dela pământ. Geva ca ia 8-40,0 kilograme. Urans din Quo Vadu­s de­sigur nu ar fi putut ridica atât. In anul trecut la Fălticeni, se pre­zintă la mine un uriaș muntean, mușcat de un lup turbat la o mână , pentru a fi trimes la Institutul­­ antirabic din Iași. Mi-a povestit că auzind­ noaptea­ sgomot la stână, a eșit afară, era lună ca ziua, un lup a sărit asupra lui, Ta înșfăcat cu amândouă mâi­nile de cap și Ta trântit de un fag­­ până ce Ta o­morâ­t, îi adusese și capul înfășurat într-o cârpă. Curaj forță și adresă.. . In timpul studiilor m­ele de medi­­­cină la Paris, frecventasm cu regu­laritate sala de gimnastică „Cesari“ din rue Tr­etul Cousin cu mai mulți alți rom­âni. Amicul Virgil Broscărescu ne ra­cola, după o prealabilă cercetare, a aptitu­dinilor fisice și ne ducea la Gesari. Genera­li întregi de români au trecut pe acolo; e de remarcat ușurința, cu care românii se perfec­ționau și excelau în toate ramurile­­ porturilor și exercițiilor. Luptăto­ri, boxeuri, scrimă, ridicări de greu­tăți, aparate, de bună seamă că ro­mânii veniam in frunte, în fruntea­­chiar altor națiuni. Dar educația Pisică in modul cum trebue înțeleasă, nu însemnează să desvolți,­­~­­n gruip de mușchi, în dau­na altora, ci să asiguri o dezvolta­re normală și armonică a sistemului muscular și a organelor interne. Așa bunăoară, gimnastica atletică, care consistă în exercițiile la tea­­pegu­mnele, paralele (bare), etc., soli­cită activitatea­ musculară a mem­brelor superioare și neglijează com­plect pe acea a membrelor inferioa­re. Pe de altă parte mișcările și po­sition fie anormale, echilibru, punte, rotațiuni, etc., provoacă tulburări profunde în echilibrul organismului­­și în funcțiunile inspirațiunei și­­ expi­­rațiunea. Scrima desvoltă brațul și pidionul drept și provoacă chiar o ușoară spoliosă cu concent­ar­ea la dreapta. A­m văzut profesori de scrimă cu «Hftn. de anomalii, musculare și o­soase. In plus enervează și oboseș­te­ atențiunea încordată în asalturi e dăunătoare lucrătorilor intelec­­­tuali, căci irită sistemul nervos și îl slăbește. Exercițiile cu greutăți des­voltă în­ceper­e brațul drept și musculatura umărului și omoplatului drept, iar cel stâng rămâne vădit inferior ca desvolitare." Scopul principal al leid.­nației fisi­ce ' este să intereseze toate funcțiu­nile organismului si­­ să le amnxerci­­seze. Eforturile de repetare aduc câte o dată tulburări grave in funcționarea organelor bolnave sau slăbite. Nu se vor­ recomanda exerciții de vitsiji, fuga, bicicletă, iboxa­, etc., persoanelor cu inima slabă sau deja­­ bolnavă sau asmaticilor, tuberculo­­șilor. Nici cele de forță anterio­­«cleroșilor, cardiacilor. Abuzul exer­­cițiilor de forță favorizează hiner­­trafia cordului și palpitații, hernia, rupturi musculare. De aceea profesorii de gimnastică trebuesc formați de un corp prost, soral compus în bună parte de me­dici și fisiologi, care să le indice funcționarea normală a organismu­lui, bazată pe date fisiologice și a­­natomice, antrenarea rațională, evi­tarea sormenajului fisic care pre­dispune la tuberculoză și conduce la cordiopathii cronice (atheroza hi­er­­trofă a cordului, etc­', corecțiunea, a­­titudinilor vicioase ale corpului, sporirea capacității respiratoare și ■ter­oltarea toracelui, combaterea­­ obesităței și a gutei, a avenii, ar­­e stm­itismului, modificarea esteticei ] corpului omenesc, să profetiseze in­­f­­luența nefastă a exceselor de tot­­ felul asupra organismului. . Să se știe un mueruu că forța fișieri nu însemnează rezistență organică. Un atlet care ridică greuități colo­sale, însă cu organe interne defec­tuoase, cu artere scleroase, cu un rinichiu impermeabil, cu un plămân emfisănătos cu un ficat gras­isian scleroa, Ies­iu­ni provenite în mare parte în rama exceselor alcoolice, are o viață scurtă, fie că moare de consecințele acestor­ maladii fie că din cauza gilabei rezistențe organice și a micei vitalități a celulei anato­mice, o boală acuta îl răpune în pu­­ține zile. Pe câtă vreme un om cu aparență gracilă, slab, însă cu organe func­ționând normal, ducând o viață re­gulară și urmând un regim alimen­tar frugal, poate avea o viată înde­­l­­ungată și de bănit, seamă longevi­­­tatea nu trebue căutată printre at­­­­leți, ci printre oamenii sobri, acti-I­V?, dacAfect, o viață liniștiită. A pre­veni boa­ șl*, a dirija desvoltarea neîspală ^ Îindpilogică a corpului din , copilăria până la vârsta de 25 ani d j a corecta prin educație freică, și S gimnastäca »rfificien­t atitudini vi­­­­cioase, a întări prim exerciții epe­­’I dale t«u an­um» grup muscular în scop terapeutic »an­tizrologic, ta este rolul profesorului de gian­' I "st'că, care trebueJ primească o, ’■> în report cu importanța funcțiunei sale.­­ A$ zice ■chiar c­a tt'fi Wßlp igiena"®­ să fie însărcin­at cu profesarea cur­sului de igienă și ilte giminiatica -HB biologică, iar profesorul de gk>en­­atică să se ocupe numai cu organ­i­zarea exercițiilor naturale,_ & lt Cu|­iilor, în special pentru copii, a giinfe­nastice­i, după propunerea medicu­­lui igienisl­. * Rolul medicului igidust caută in a determina in urma unuii exi#ent amănunțit ce fel de exerciții1­ecuv vin său trebue evitate pentru amis­me organistm­e. . V­in Suedia și Norvegia între citifre naturale, iuită și meșteșug­rile manuale, tâmplari ®, sta­nagism, gravu­ra pe metale, grădinăria, efenul disvoltă mai ales abilit­­ă și îndemânarea.­­ Sunt de opinie a ce oigioiiza tru școlile normale mai alete, sunt complete de gimnastici rtțide­nali și fisiologică de către, medicțm igienist, pentru a se resepanjdi prin absol cvenții acestor școale cultuM fisică rațională în mijlociu­ O alimentație suficientă ( tăn.j. toasăț un exercițiu moderat fizic t w organific, cultura su­fletiului și a­ intrȘ* ligentei) iată care trebue s ă­ file sofi­pul unui bun educatori, Rolul igresii»titlui este ă,^îr^țîn î ^ Urcarea în CRONICA ȘCOLARA lincafia unei de dr. TITU DUMITRESCU.

Next