Viitorul, iulie 1919 (Anul 13, nr. 3385-3413)
1919-07-03 / nr. 3385
Âaui ai loisprezecelea Nu-. äigärä ■»^ÎZW ® wgBggagggg ztessses san Msass La In țară . . In străinătate abonamente REDACȚIA : un an 60 Lei . a luni 30 , un an 100 Lei . . .L8e luni pe Lei un număr vechiu 40 Bani__ ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 STRADA EDSARD QÜINET No. 2 (Vis-â-visAle Hotel Capsa) Telefoaiiele: Direcția r>l/23; Redacția ?* A^^xisl?^il±ä?lßA !}i 3,11 ANUNCIURI COMERCIALEI^ Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate COINCIDENTE de CALENDARwwmmMMamwmwmwmmmi întâmplarea face uneori, ca aceleași sile să amintească mutabilitatea hotărârilor omenești, când s’au Întemeiat pe forță și s’au inspirat din nedreptate. Sânt coincidente de calendar, din succesiunea faptelor extraordinare, aduc exact la același punct de pe roata vremii o supiensă satisfacție după o imensă durere, consacrând triumful justiției și Înfierând vinovăția, ce trebue expiată. in timpul dela încheierea armistițiului și până în prezent s’au fixat două zile cari ilustrează aceasta constatare: 7 Maiu și 28 Iunie. La 7 Mai 1918 in sala istorică a palatului de la Cotroceni, acolo unde s-a hotărât războiul pentru unitatea națională, se semna în silă, sub amenințarea dușmanului implacabil, cel mai primejdios instrument de subjugare definitivă a întregului neam românesc. Se desăvârșea, după concepția de la Berlin, opera de pacificare a Orientului, începută cu pacea de la Brest-Litovsk. Se consfințea dominația teutonă prin îngenuecherea tuturor națiunilor din această parte a lumii, care nu mai aveau altă menire sub soare decât să contribue printr’o muncă fără răsplată la sporirea puterii germane, la înălțarea în slavă a poporului alestol major din Germania, glorium. Imperiul lui Wilhelm II atingea, după iluziile pangermaniste, apogeul sorții a tot sdrobitoare, și se pregătea să dea în Franța cu armatele liberale din Răsărit acea lovitură, care, înmărmurind lumea, să sfarme tot ce i sta in cale. Nu trecură 8 iuni și cea mai trufașă oștire de pe glob a primit fără discuție capitularea dictată în pădurea de la Compiegne. Iar după o așteptare chinuitoare a ceia ce reserva destinul poporului vinovat de a fi deslănțuit războiul mondial, exact în aceiași zi a semnării tratatului udn București, la 7 Mai 1919, Germania afla sentința Areopagului de la Paris, lua cunoștință de condițiile tratatului, ce-i mai Îngăduia să trăiască. După triumful autoriu de la începutul anului 1918, aceiași zi de 7 Mai îi desvăluia tragicul junei politici nesocotite, încheiată printr’un îngrozitor dezastru. A stat consternată înaintea documentului diplomatic, cum stătuse și România consternată înaintea tratatului de la București. ‘ Justiția imanentă a încoronat satisfacția noastră în aceiași zi a celei mai triste amintiri din istoria țării. Dacă 7 Mai indică Germaniei calea cea lungă și grea a reparațiunilor juste și a penitenții cuvenite, ziua de 28 Iunie îi statornicește regimul viitor aducând Franței victorioase cea mai meritată răsplată. Această dată în veci memorabilă înregistrează în istorie și culmea trufiei, care premedita măcelul mondial și pecetluirea înfrângerii, venită să ispășească crima consumată. De la 28 iunie 1914, după atentatul tocă nelămurit de la Sarajevo, a început a se pune la cale, sub autoritatea morală de la Potsdam, dezlănțuirea războiului pentru pofta de cucerire. Cinci ani mai târziu, în aceiași zi, Germania semnează pacea de la Versailles, mărturisind, fără demnitate, complecta-i neputință. A semnat-o în același palat, de unde a strălucit prestigiul incomparabil al unei regalități fără seamăn în Europa, de unde a radiat peste tot continentul lumina nepieritoare a spiritului și a gustului francez. Ceremonia simplă și impunătoare a avut loc în aceiași sală, în care, la 18 ianuarie 1871, marea națiune greu rănită asista cu amărăciune la înălțarea orgolioasă a dușmanului neîmpăcat de la Rin. Acolo unde principii germani — o aristocrație seculară cu puteri feudale — sub impulsul lui Bismarck au aclamat de împărat al Germaniei pe Wilhelm I, acolo au pășit alaltă ierii modești, timizi și resemnați niște simpli burghezi, reprezentanți ai Germaniei, democratizate de nevoe, ca să semneze tratatul așa cum l-a conceput Clemenceau. 1 I-a fost dat ilustrului bărbat de stat, care la vârsta de 30 de ani vedea pe Bismark călcând pământul Patriei și dictându-i legea învingătorului, i-a fost dat la 79 de ani, după ce a incarnat în cele mai grele momente energia crescândă a Franței și luptătoare, să șteargă printr’o splendidă victorie militară și diplomatică amintirea zilelor de restriște, în cari, s'a pus temelia Republicii franceze. Astăzi Franța și-a încheiat socotelile cu vecinul de peste Rin. Rămâne să vegheze cu autoritate la aplicarea strictă și integrală a tratatului de la Versailles. Dar misiunea sa istorică de mare; putere nu-i este terminată. Nu se poate dezinteresa de desfășurarea situației, adusă de prefacerile războiului în restul Europei. Ar însemna o abdicare de la un rol, ce i-i inpică politica sa tradițională, poziția strălucită dobândită prin victorie și comunitatea de interese ce o leagă, indisolubil de Aliații din Orient. Dinatari considerați ani, Franța, înconjurată de prestigiul celor mai grele sacrificii și a celei mai glorioase biruințe, va avea să continue în Orient firul politicii de la 1856, spre a asigura și în actualele împrejurări triumful dreptății neprecupețite și respectarea strictă a suveranității , tuturor statelor născute sau întregite în baza principiului de naționalitate. X. PENIRU BANfTOL ROSHARIESI Marile Meeting National Mango Fruntașii bănățeni vorbesc cdlor câteva zeci de mii de locuitori adunați La Lugoj, despre drepturile românilor asupra Banatului întreg 1) Dr. G. Popovici, 2) Colonelul francez Varsov, 1) Protosincelal <i Traian Badesca, dr. Olariu directorul seminariului din Lugoj,r. Conciatu, é) colonelul român Bardan, 7) dr. G. Bejan, S dr. Stoian, 5 prilal N. Novacovici, 10) D. Imbroane vorbind mulțime!, 11) Mareșalul Cena M l 1IÉ1 Ne deaplac profund pe aceste vremuri de mari preocupări și grea cumpănă pentru neamul românesc, polemicele de presă în jurul unor chestiuni mărunte, cari nu fac decât să ne reamintească cu părere de rău moravuri politice, pe cari noi înțelegem să le lăsăm înmormântate în cadrele înguste ale României de est. De aceia căutăm să îndrumăm cât mai mult posibil discuțiile de presă în jurul principiilor, cari vor servi drept bază la așezarea și consolidarea României Mari. Nu putem avea, însă, nici naivitatea să lăsăm fără răspuns ăf irmațuni de rea credință, făcute ca să falsifice situațiuni cari azi mai ales nu pot rămânea nelămurite tocmai în interesul orientarei noastre viitoare. 11 Am întrebat — și menținem întrebarea — dacă este sau nu vre-o deosebire de lideri intre d. Take Ionescu și ceilalți membri marcanții ai partidului conservator-democrat sau naționalist, pe chestiunea extermă în forma în care ea se prezintă azi discusiunei publice. „Romănimea”, care nu știm încă , dacă reprezintă sau nu vederile-lui Take Ionescu, ne răspunde, într'un limbagiu pe care nu-l vom imita, că nu aveam decât să asistăm la întrunirea de Vineri a clubului conservator, ca să fm lămuriți. E drept că nu am asistat la această întrunire, dar am citit în schimb discursurile rostite și am constatat că * d. Take Iomescu a evitat să vorbească și de Torontal și de articolul 5 din tratatul cu Austria. Când știam , deci că amicii d-lui Take Ionescu au * dat în lipsa d-sale, un comunicat * publicat chiar în „Romănimea“, * declarându-se pentru integritatea reverul"căroor nu tre și când știam ! de mai înainte că d. Take Ionescu , mi împărtășea, această părere la Paris, socotim că era firesc să întrebăm dacă această deosebire de ve ieri noi există sau nu. .. Această curiozitate o avem și azi: > De aceia repetăm întrebarea. ' 21 cu zi Zjiarul „Steagul“ intră în poslemică cu epufatF^^Xendi^îendam;Roumainne“ JE Ziarul d-lui ulH cum fac opri de a reveni i lî în fiTom crimei, asupra neiertaliîtette a noastre, caare ne-ar fi adus toate fericirile. Pentru ea să fim odată pentru totdeauna înțeleșii am ruga pe cei dela „Steagul“ să ne spună cum concep neutralii1tatea Românien, în momentul când armatele lui Mackensen se retrăgea din țară. Noi Fiind neutri, nu mobilizam și pe însuși tot t viitoriul nostru s-ar fii dat lupte între armata dela Dunăre și admiantele germane. Noi am fi păstrat — prin ce minunune nu știm! — o expectativă, și când pământul României air fi fost curăți de ■vrășmaș, am fii vonfistí să dovendicăm Ardealul! Skugiură această ipoteză arată insanitatea poliției ce-a inventat-o îm cvida celui mai elementar bun simț politic. D-l Clementemu are în ziarul „Românimea“ un susțnător al politicei d-sale mai fervent decât însăși presa franceză. Dacă noi emmuulămu, reproduce amicii din ziarele franceze că d. Clemenceau se va retrage, „Românimica“ se revoltă; dacă ne permistem a cinteva unele din soluțiunile la care s’a oprit omul de stat francez, „Românimea“ se revoltă. Și atunci întrebarea firească ce se ivește în mintea unui om este următoarea : Ziarul „Românimea“ dacă este un ziar românesc, de ce se interesează mai mult de politiica internă a Pruntei «tocat de propulsie noa stre interese ! Și dacă cu adevărat schimbarea mentalităteii care a domiriit la cei patru dim conferință ar fi făcut loc alteia mai binevoitoare României, ziarul d-lii Take Ionescu ar fi indignat pentru aceasta ! Dar ce pollitică românească e ®.Aceasta în care initeresele noaistite sunt lăsate totdeauna în urmă ? NOTE Síit limsc cerților £ lt . t vt. 11111it 1! i. SUl.: — * W îl are ordin politic á national, totuși socotim că nu traule să ignorăm, dar în aceste momente, drepturile muncei intelectuale. Relevăm astfel a fi câteva cărți mei apărute, caritr’un fel sau alt tul ei din comun. j „ICOANELE VIEMEI“ e titlul unui volum al ui NICHIFOR CRAINIC, în care isimti culese secte, pe care autorui le scrie cu vigoare, cu spirit românesc, și cu un simț artistic cel scoate cu totul d'n cadrul cronicarilor efemeri. E j un temperament. ■ ION FOȚI spargi dinn senin liniștea olimpului romai cu un volum întreg de poezii, în care atmosfera arhaică, budismul, jfesssia și mitologia greco-romană sânt puse la contribuție, pentru a face din versurile sale ceva nou oricite]opedie savantă pusă în el sădrei melodioase ale ritmului și râmei. Poesiile dini Ion Foti, sunt armonitoase, cu imagini reușite, și cu un avânt bogat, ce ne facemă credem că Volumul, ești ca : Minerva din coapsa lui Jupiter, nu va fi fără copii1. AL. T. STAMAURD, într’o broșură mică publică subl titlul de MARGAEITAEENEGRE, câteva din poemele sale tari au farmecul melancoliei, Imită folesirul evocărilor unui dincolo de realitate, și acel parfum de flori surverane distinge poesite simțită de rea, care e o simplă rezonanță de silabe. Petronius u ocazia semnărei tratatului de pace toți primarii din Franța au afișat proclamațiuni patriotice în care populație este pusă în curent cu marele eveniment și invitată să ia parte la sărbătorirea zilei. Asemenea proclamații entusiaste au fost publicate și de primarii Alsaciei și Lorenei. I Se știe că după semnarea păcei cu Germrudina, va urma pacea cu Austro-Uingialiar, apoi cu Turcia și în fine cu Bulgaria. In vederea acestui eveniment delegația turcă a și sosit în Franța sub conducerea lui Damad-Ferid Pașa, actualul mare vizir. care vor fi conditiomite paced pe catre delegații turci, veți trebui să le semnezie cu același resemnaire și pocăință ca și delegații inovaților lor afiliați . Tuni depinde de viitoare sa atitudine a Turciei, sau mai bine zis a actualiloir ei conducători. Acclajsfică atitudine însă rămâne precinic un mister. D-l Georges Bourdon scrie în privinta aceasta un prea interesant artiicol în ziarul „Le Figaro“ din carce lexftraigem părțile lui cele mai canapianistice, orori asupra ioconiroirâuruiei grivețil care era masa calaftă fără okátökul motiv afară de acida al veheimi istorice dintre cele două rase. Turcii nu pot suferi pe g*ne*a f» care îi mumesc „popor mradari* curpă cum sla dovedit din ofidia»le o« fuaMe găsite la Aidim, în care e#î coanandiant de jandarmii tare dădea, iinstrucțiuni cum fioeau» saidathus» trebuie să ucidă minimum 4 sau I greci. • 1 Soarta Turciei D-l Georges Bourdo», «anula «X Turca se va resemna curând detoate pierderile dacă în schimb va rămâne la Consttantinopol unde m orampomează cu ultima energie. Pentru turci Constantinopolul este focarul de intrigă grație «am-sass pot nevițanc ea popor european de^! Islamul a dovedit că este o religie care excludfe afcțiuniarea, acomotkirea și prosiceții. Va putea deci Ferid-Pașa salva Constantinnopolul . Iată întrebarea care se pune în momentul de față lui Turelămad a>- i îs că se știe sentința pe cere marile puteri au kylo în c.fa dhilia Iț 1 ianuarie 1317 când răspunzând unei întebări a lui Wilson au speg»? ..Imperiul otoman trebue exclus .Săat Europa findcă s’a dovedit că este Bronato și îi frai'iar oricărei civățzații occidentale“. AL TREILEA VXmVAt BMBW——MBBMMÍM—BW Searîa TartW ests finîfia Sforțările de a păstra Constantino poâtî. se spume d. Georges Baurdeti — LECOURI a Bruxelles a avut loc o grandioasă manfestație în ongacen generalului Leman, apirator^j^K^suftul lui Lafayeu^flPW ofițerii americane vor asista la cursele de la Maisons-Lafitte, ai in fine seara va fi o reprezentații de gală la Operă. Un deputat socialist italian, d-l Maffioli, întovărășit de un jurnalist, au vizitat pe Béla Kun la Budapesta. Dictatorul maghiar și-a făcut singur apologia actelor sale,ceea ce nu ne miră de loc. A ^Personalitatea lui Ferid Pașa Mantale vizir este un bătrân de 64 an, care însă din cauza sinuciumuluii său trecut, pare cu mult mai în vârste și foarte obosit. Deși cunoaște iine limba franceză, el nu se poarte exprima decât cu mare greutate ca și cum vârsta îl ar fi făcut să țânndă s 'guranța limbei. _ . rT'rM*viul francez care Ta viztat pentru primia dată la Constantinopol impla AviCie a ajc ului acestei, spune că Ta găsit suferind — lucru dar altfel foarte obișnut la marii demnii tari tuliei. Marele viwl Ta primt totuși pentru a-i expira planul său de guvernarie și ar încredința că prima sa recină ca și-o impuni pesitie istârpirea Comitetului „ Uwane și progres“ adică cuibul junilor turci cari sunt singuri răspunzători de nenorociea Turciei. După cum se vede, Turcia tine aproape aoalaș limbaj ca^mai toți învinșii. In Turcia ca și în Bulgaria, ba ch air ca și în Germania, vina se dă în e anume persoane care în momentul de față nu mai pot fi trase la răspundere. ă Oare ««fie irsâ studer'J’li. iea. Jei idir’.așa și d T ureiei as azi lui titorii și editorii din Franța sunt foarte îngrijorați de faptul că cetitorii scad pe zi ce trece. O anchetă întreprinsă a stabilit că vina ar fi a suplimentului de 30 la suti ce s’a pus prețului tradițional al cărței de 3 fr. 50. Și cu toate acestea la noi, o carte franceză se vinde cu 13 fr. 50... 7 iarele franceze dau alarma asupra celor ce se petrec în Germania concomitent cu semnarea și executarea clauselor din tratatul de pace. Ofițerii vechiului regim și în special ofițerii gărzii au format o ligă în favoarea lui Wilhelm II. Această ligă urmărește nu numai scăparea fostului Kaizer de judecată dar chiar reîntronarea lui. Poporul german pare a primi cu bunăvoință această campanie iar guvernul se face că nu știe nimic și închide ochilor de câte ori i se pare că vede ceva. Anul acesta Marea Cursă de Steepleck Chase de la Autenil a fost câștigată de un cal englez. Favoritul francez a căzut în timpul parcursului așa că lupta între ceilalți concurenți n’a mai avut nici un interes. C Orientul este un fel de Janus La această întrebare, dl. Georges Bourdon răspunde că, orientul vecinie turbure, ca uin bazar în care se cumpără pe tocmeală îți face impresia monezii cu efigia zeului Janus, adică un craip cn două fețe. Te primește una și te concediază alta. Nu știi miei« diată care este cea sinceră și care este cea ipocrită. Acelaș lucru dur sar putea petrece și de data asta, findică orientul nu s’a schimbat împă și după marele război mondial a rămas acelaș. Turcii ca și. Bulgarii s’au bătut cu noi deopotrivă în Balcani. Dacă n’au reușit să câștige războiul se pot măguli în schimb că au putut prelungi doi ani. Odată războiul pierdut însă, atât Turci câii și Bulgarii schimbă fața războinică po _una paeifisita și se prezintă aliaților complect transformați ca niște popoare cu totul noul. In locul lui Ferdinand de Coburg și Radoslavoff, Bulgaria prezândă pe Regale Bons și pe Theodor Envoi și Taililat. Turcia prezintă pe roff iar în locul tinerilor turci cu Fatid Pașa. Iată mecanismul foarte simplu cu care orientul íITHig organizează toate chestiile de la ordinea zilei. Ura contra Grecilor Atitudinea Turciei va depinde în mare parte și de salilisißaeeirea pratentilor grecești în Asia mică.^ Pentru aceasta n’avem decât să privim ce se petrece în momentul de față chiar sub ochii aliaților atât la Gonistansfiiniopol cât și în Asia mică. Inaiinte da debarcarea grecilor la Smâraiei, bandele ca tsturci, sarmate și parte de domitet alte națiversale secrete, se dlădeau la H font felul de puțin adâncă dintre popoarele noastre guvernul nostru avea ezitări și îndoieli. In vremea aceia, erau multe caire nu le știam... Am aflat, în urmă, toate ezitările bărbaților de stat francezi și ale guvernului francez. Am aflat în ce situație politică se găsea omul care e aici la dreapta mea, primii ministru român, a cărui inteligență prevăzătoare și prudență vi se pot la udv. Vede ajuns (vii aplauze). Am aflat ce pericole amenințau țara sa. El a știut și Romănia a știut că temerile sale erau justificate și că oricare ar fi fost bunele intenții ale Antantei,, Antanta era departe, și câteodată pufțin pregătită pentru a ajuta România cum trebuia. Dar în acest moment, iubite De Prim-ministru, după ce v-am lăudat și pentru a da fiecăruia în mod just ceiace îi se cuvine vreau să destăinuesc, în această adunare de francezi și români, actul de încredere pe care un fost prim-miistru francez d. Aristide Brandt a făcut față de România, când, atât în fața Senatului întrunit în comitet secret, cât și în fața Camerei constituite și în fața Consiliului de miniștri, el a spus că România merge cu noi și că va intra la rândul ei în acțiune (vii aplauze). Doamnelor și Domnilor. România a intrat, pentru a mă servi de o expmvo populară, România a iiriit joi 3 luns 191$ Pai pigiMil u-l ministru Anghelescu, luând așvizul membrilor Corpului didactic și ținând seamă de dezvoltarea învățământului primar, a hotanat să rezolve, în sensul cel mai favorezbil, cu putință, nevoile învățătorimei și Vcoaicii primare, minând,astfel acest învățământ în Serviciul real al poporului. Dăm aci o parte din chestrienih care s-au rezolvit sau sunt pe cali de a se rezolvi, în cel mai scurt tip, inind putere de leire. a) Se vor înființa 25 școli normale de învățători și 3 pentru conducătoare de grădini de copii. b) Se creează 3000 posturi nouk .c) Se au luat măsuri pentru reparația localurilor de școale. Notăm aici că unii Comandanți de regiuni niliare au dat și dau un larg concurs pentru realizarea acestui scop. Initre aceștia e mai cu seamă, d general Constantinescu, dela Prahova. d) Se întemeiază comitetele larg care vor avea datoria și grija să întrezie și să clădească nauile localuri de școli. Toată partea materială a școalelor cade în sarcina acador Comitete, a căror fonduri tind să rezulte dintr’un impozit Pr venit pentru cultură. e) Se legiferează cursurile complimentare obligatorii pentru tools școalele cari au mai multe de 2 împM&nnri. Se și întocmește programul special al acestor cursuri. f) Se înființează cursuri pentru pregătirea suplinitorilor. g) S’au admis examene speciale de clasa 1—lV a scundare pentru suplinitorii cari, având vechimea măcar dn 1 rAw. n’au avut sfârite clase secundare. h) S’au admis examene speciale, fw P V trimbrii cUultiăe Jl 0—F-fi elevilor normaliști, cari, în timpul războinicri n au putut urma cunofurile școalelor. i) S’au sporit lefurile învățătorilor astfel : 1) Ajutorii de învățători vor fi 1#1 tribul ți au 150 lei lunar. 2) Învățătorii „cu titlul provizorii £ 00 lei lunare 3) Învățătorii definitivi 220 lei lunar. 1) învățătorii înaintați după examen, 250 lei lunar. 5) învățătorii în aurfo(M»și«f«n| Urmarea în 2-a — «fiul miiért ”.«Mtil f'* ^A$«tru »Illinija 1st zl»a 2# A »rifle tP19 — • România a fost trădată.—Românii nu sunt imiziziz .«acid îi isw' rgua*lwwMMi*»vn»i I’m waw ■ .... ■ v ■ perialiști.—Banatul întregi se cuvine Romîniei Public Im în întregimle conferința nistă in Paris, de marele prieten ■M Romskaiei, d. Albert, Thomas fost ministru al Franței, la ziua de 20 énprilie ‘319. Doamnelor și Domnilor, ' Auri mimo, români organizând în diferîte cartiere din Pars, Conferinte de propagandă pentru cauza roi«ânâ, n'am voit, eu toate supărările se mi te cauzează . ■ ,musstră poate fi actuală, s; refpe de-a veni sa miau miA jHițiri r'c< zi României acrojosul 4« prietenie «' de dragosta mii datorăm. '•» Doamnelor și Domnilor, Humânia ouxn»scotă de mult de micii liceeni francezi, grație prietenilor români cei aveam alături de noi, don copilași, pînă în clasele superioare Și, mai târzie, când răsfoiesc ambrturile trecutului. România îmi apare ca o țară latină, prietenă Franței-Pe când îmi făceam debutul în jurnalism și căutam să mă informez de întreaga viață politică europeană, am fost fericit, în ignoranța traditonală a limbilor străine, comună atâtor francezi, să găsesc cel puțin o țară unde să mă pot informa despre lucrurile de la dânsa în limba franceză. Nu știu ce valoare avea „LaudepeTidance Roramaine’’ pe care îl citeam în franțuzește. Nu știu mai mult ce tendință pe HF’ce urmărea. Ceia ce știu, e că ziarul acesta ne aducea o serie de informații și că îin ele simțeam ca o primă dovadă că România, oricât de departe ar fi fost era o țară latină. Dar vedeți... dacă în sală sunt prieteni francezi cari m’ascultă, ei repetă poate ea și mine în vremea aceia : Zgomifeafeu, țară țară indepărtată*’ fără a ști în ce măsură e o țară de cultură și de simpatii franceze (aplauze). Iar adevărata cunoștință am făcute cu România în acea zi din 1917, când am avut fericirea de-a călca pe pământul românesc. Păstrez din acel timp amintiri neuitate. Zilei întregii eu și cu prietenii mei, străbătusem imensitatea câmpiei rusești. Fusesem pe frontul rus. Am văzut acolo întreaga lipsă de disciplină, întreaga gloată a unităților rusești, căci așa se înfățișau armatele rusești în 1917. Asistasem la scene de semi-anarhie, cu tot entuziasmul ce părea că însuflețește pe solstiții ruși. Și în urmă plecaserăm de-a lungul șoselelor acoperite de praf, cu automobilele, spre România, spre Iași, unde ne aștepta Președintele consiliului român. Am ajuns în fronteră la o? mică barieră de vamă”. Lângă vamă, stătea un om ce se deosebea foarte mult de rușii pe carii îi văzusem pâinK acuma, cu tenul lui oacheș, cu aierul unui meridional de ai noștri și cu ura aceeit aproape meridional și care ne spuse :■ „Sunteți francez, mergeți la Iași. Am fost preveniți și vă așteptăm". El spuse toate aeretea într’o frontuzească excelentă, cu un zîmbet familar care nu mângâie foarte mult, după imensitatea feetoareată a sla Vîsmuîui pe care îî striîbâtusem. (Aplaeac). Bariera se mitieă „trecurăm frontira. Eram în România. Trecurăm prin sate modeste și prin Orășelul Botoșanid. Merserăm jumătate de zi pe șoseaua lungă și plină de praf, dar din distanță în distanță, avuserăm o mulțime de întâlniri neuitate. Iei, într’un sat, o nuntă țărănească : Țăranii recunoscând uniforma franceză a generalului și a colonelului care mă însoțeau se opriră în loc și salutară Franța în limba lor. Dar alți țărani, daș! dintr’o țară la mii de km depărtare de noi, me întâmpinară în limba noastră strigînd spre a acoperi orice altă voce : „Trăiască Franța și apoi continuarăm drumul. Iată alt sat: aci eran spital. La ferestrele acestui spital, stau câteva tinere. Automobilul stă în loc și intrarăm în vorbă... vorbim franțuzeștii : „Unde mergeți în Lalaș — — Voiți ca să ne-luați și pe noi .și conversația urma pe acelaș ton familiar ca și pe drumurile din Franța. Stantem departe, foarte departe de țarăl, și totuși suntem la UQA acasă, aci în România. (Aplauze). Amintiri de călătorie.... Dar programaie mai ambițioase v’au anunțat că am să vă vorbesc „de EsasaSaia și Se ritercol”. I3e v‘en anunțat cât am să vă trecerici Ia zkudume« sforțarea pe el.ro a făcut-o Românită în rânooi. Și, în această privință vă voi comunica foarte sobru amintirile mele și vă voi spune cum am cunoscut România în timpul războiului. La început, înainte chiar de-a călca pe pământul ei, am cunoscut-o, cum cunoști atâtea lucruri de administrații și din politică, prin hârtii. Am cunoscut-o pentru că pe când eram la subsecretariatul artileriei și munițiunilor și participam încă la consiliile de miniștri primean în mudle zile ordine, care spuneau : „Pregătiți munițiile, încheiați cutare sau cu tare afacere^ România e gata, România merge cu noi“. Apoi, a doua zi, în consiliul de miniștrii, se comunica cutare sau cutare depeșă pe care o ignoram și mi se dedea un contra-ordin astfel încât, la început dite’tot vreau să vă o spun, pentru că purul adevăr — ei toată dragostea eo trebuia să fie mai târziu, l’i rimuia în marea luptă, suferind împreuna cu noi, suferind tot atat cât și noi, îmi aduc aminte încă de zilele teribile când amicii mei români v&rmeau la mine pentru șt ri, în cabinetul Armamentului și când zi și zi urmăriam pe hartă înaintarea Armatelor germane prin toate văile convergente și când ne dădeam seama că armata nwatând. #prea nu e învăluită, va fii »eveäSÄ »o sorta tr»®a. i. Retragere... sentiflcut ca înfrângere, boală.» epidemii... mizerie oribilă...iată știrile ce nu soseau tonk. . .! Sub impresia aceasta plecai H Rusia în Aprilie 1917. Sub această impresie, vă am atîti, d-le Primor ministru ne întâlnirăm pentru prima oară la ambasada franceza, din Petrograd, sau la restaurantul. rmde ne-am întâlnit de câteva ori spire a vorbi mult nesfârșit din mult de viitorul țfilrilor noastre. Aui insistat. Am făcut voiajele România. Am asistat la renaștere și la reînvierea armatei române. Noiodată poate, nur voi mai vedea VCA astfel de eveniment, o asemenea reînviere mișcătoare. . Ni s’a spus : „Armata română?... e mântuită, armata română ® MSff posibil a o mai reconstitui”. Citiți continuarea în pag. ?< 1