Viitorul, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 3446-3474)

1919-09-25 / nr. 3469

, 7 Atim (Hl doí-sprf^ecvfüea No. 3469 ..w- — ' -rr Mm>w------... 7. , ,< .r.^jamés&Btűaa&aBíuA jgrw?’ Bűifi fn rä . , Hirriníiiate ABONAMENTE . un an 60 Lei . . țease luni 30 Lei . un an 100 Lei . . șease luni 50 Lei un­ număr vechiu 40 Bani_______________ REDACȚIA STRADA EDGARD QUINET No. 2 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 (Vis-â-vis de Hótel Capsa) Telefoanele: Direcția: 51/23; Redacția si Administrația 49123*1­3111___ Acum ANUNCIURI COMERCIALE Se primase direct la Administrația ziarului, str. Acateui și la toate Agențiile de publicitate > 17 ...... a­m /.« Br­u­mm Plaffer­ii Stat PETROLULUI Industrializarea marei avuții națio­­­nale care residă în terenurile petro­lifere, este în toate țările care au ie­fu­irea de a poseda astfel de izvoare naturale de energie, supusă la legife­rări chibzuite, în care statul ia toate măsurile pentru ca petrolul sa ră­mână o avuție națională. Astfel în Franța, în Anglia, și chiar in Statele Unite, se face din petrol o politică de stat și se admite ■monopo­­lau lui ca u­na din­­ privilegiile cele mai strâns legate de suveranitatea sta­tului. Ceea ce explică aceste măsuri de protejare a bogăției petrolului este că acest produs al solului este unul din acelea care susțin direct tăria e­­conomică a statului, ca și Apărarea națională. Petrolul este energia care serveș­te direct la activarea producției din fabrici, iar în apărarea națională e­­nergia petroliferă este întrebuințată la aeroplane, la automobile de tot fe­lul, la fabricele ce produc muniții, la transporturile maritime, ca și la cele pe uscat încât țara care are norocul să poseadă petrol în subsolul său, deți­ne o sursă de energie care îi asigură superioritatea în lupta cu­ celelalte state. Este, deci, foarte firesc ca statele posesoare de terenuri petrolifere să se preocupe de păstrarea acestui mi­nunat factor de energie. Statuii unguresc stabilise, conform acestei politici de stat, un monopol­­­ asupra gafelor subterane, căci ori­ce energie utilizată în apărarea na­țională trebuie să fie în mâna autori­­tăței statului. La noi, însă, s'a făcut o politică, ciudată, ca și în multe alte privințe, și în chestia petrolului, socotindu-se această energie naturală, ca o marfă ce s’ar putea desface pe piețile străi­ne, fără nici un control, fără nici o alegere, fără nici o condițiune impu­să de statul posesor al spetrolului, în speță de statul românesc. Ne aducem, aminte astfel de acele decluxasiunii ale d-lui Take Ionesat făcute la clubul conservator din Bu­curești, prin care se ataca­­ partidul nostru, tocmai pentru ideea că tere­nurile petrolifere nu sunt o marfă ce se poate vinde liber și oricui, petro­lul făcând parte dintr’o politică de stat conștientă, de interesele națio­nale. Și tot asemeni reamintim campa­nia pe care ziarele takiste au dus-o contra noului decret-lege prin care sunt oprite timp de șase luni tran­­sacțiunile petrolifere. Toate aceste atitudini dovedesc că sunt politice românești cari nu înțe­leg că mu orice avere națională poa­te fi obiect de speculă și mu orice dorință străină trebuie să­ fie satisfă­cută, în ciuda intereselor românești. Cine nu are această convinigeae desigur că îi pare curioasă atitudi­nea de protejare a petrolului. Dar această atitudine nu e decât o fa­țetă a unui întreg sistem politic. Practicat cu o consecventă, care ar­e de lăudat dacă s’ar opera în alte direcții. E vorba de sistemul exploa­­tărei averilor naționale, prin vinde­rea lor la străini, e vorba de sos re­tail acela care s’a aplicat de anumi­te politici românești în toate împre­jurările, menajând interesele străine cu jertfa intereselor­­ românești. Față de această politică înstrăina­tă, partidul național-liberal a avut ca lozincă „Prin noi înșine“, punând în lucrare energia, priceperea și capita­lul românesc, iar când a fost vorba de o avere atât de extraordinar de importantă ca petrolul, partidul libe­ral a considerat această energie na­turală­, ca strâns legată cu apărarea națională, și ca atare industria, tran­­situ­l, exploatarea­­ petrolului a fost considerată ca o activitate de stat, față de care se impune și o politică de stat. * *.',51 .« Contra acestei concepțiuni se ridi­că opiniile izolate ale câtorva politi­­cieni. Dar opiniile stinghere și convinge­rile izolate, nu pot duce la soluții de­finitive în organizarea unui stat, care trăește din acele politici ce știu să pună în serviciul țarei și numai în al țarei, toate mijloa­cele de înflorire și de consolidare a ei. ZI Ci­ú Pentru a dovedi că einstemul, ca și inonteligența, nu au limite, zia­rul „Românimea“ publică harta Ba­natului, cu frontiera dintre ceea ce s-a stabilit că trebue să fie al­ no­stru și teritoriul pe care Consiliul suprem aliat hotărăște a 1 ceda Sâr­bilor. Harta e însoțită de explica­ția următoare : „Frontiera româno­­sârbă în Banat, astfel cum s'a pri­ceput să­ o obțină d. loan Bratianu“. Dacă este cineva vinovat, de trun­chierile din Banat, apoi acela nu poate fi decât d. Take Io­nes­cu care la Paris a încurajat prin atitudinea ca pe toți aceia cari revendicau te­ritorii ce nu li se cuveneau. Și apoi, de ce pomenește „Români m­ea“ de frontiera din Banat, când d. Take Ionescu însuși nu poate avea cura­jul de a subscrie următoarea frază scurtă : „Nu este adevărat că am cedat To­ron­talul Sârbilor, nu este adevărat că am stat în tratative pe acest punct, nerecunoscând valabilitatea întreagă a tratatului de alianță dela 1916“. Dacă ar subscrie o astfel de de­cl­arație, orice critică contra d-lui Take Ionescu ar înceta. Dar poate oare d. Take Ionescu să facă, fără abilitări de stil, o ata­re decl­arație ? Lăsăm „Românimei“ sarcina de a pune ea, aceste întrebări d-lui Take Ionescu Ziarul „Româ.’.Onea" publică tex­tul convențiunei adiționale a trata­tului cu Austria din care ar fi de văzut că clauzele cele mai grele ce ni se impun prin acest tratat, anu­me controlul m­in­ori­tății r și robia economica, sunt identice cu cele im­pulse și Ceho-Slovaciei și Greciei. Se dovedește aceasta, mărturisim că numai „Românimea“ o poate ști și o poate spune. „Epoca“ își dă cu părerea că „nu e nimeni care să nu fie convins că în situația noastră politică, rezis­tența e un dezastru. Cu toate ace­stea d. Bratianu a practicat politi­ca rezistenței și acum caută să o impună întregei țări“. Parafrazând pe „Epoca“, noi spu­nem că nu e nimeni care să nu fie convins că în situația de azi a Ro­mâniei nu se poate primi robia e­­conomică, știrbirea independentei țări și smulgerea din pământul ro­mânesc a ceea ce de drept și de fapt ne aparține. Cine crede altfel, nu are conștiin­ța nici a adevăratului sentiment al tărei, nici a demnităței ce­ a caracte­­risat politica țărei noastre, pe vre­mea chiar când ea era departe de a fi ceea ce aste astăzi ! # în timpul războiului, Franța a păs­trat odată cu secretul operațiunilor militare și pe acela al operațiunilor medicale. Evident că nu prin acest fapt ma­ladiile au fost victorios combătute, dar faptul în sine este că au­ fost com­bătute cu succes. Știința se putea lăuda cu acest re­zultat. Totuși la d au contribuit și alți factori. Vorbind despre acest lucru „Le Matin“ arată că în Europa occiden­tală febra tifoidă este, dintre toate maladiile infecți­oase, aceea care se desvoltă mai repede în mijlocul ar­matelor mobilizate. Cazurile de fe­bră tifoidă au făcut, de fapt, o pro­gresiune crescândă în sânul armate­lor, în timpul primelor șase luni ale războiului. Numai în luna Ianuarie 1915, într-un efectiv de 1000.000 oa­meni, 659 au fost atinși de febră ti­foidă din cari au murit 111. Se înce­pură vaccinările antitifice, cari fură complectate mai târziu, prin vacci­narea contra barililor paratifici. Câte­va scifre edificatoare Influența acestora începu să se simtă; în loc de cei 659 tiflei din Ia­nuarie, Martie nu a înregistrat decât 203 și numai 23 decese, în loc de 111. Progresiv, curbele morbidităței și mortalităței coborâtă la un efectiv de 100.000 oameni, se iviră numai 161 cazuri în Decembrie 1916, 23 în Iu­nie 1916, 13 în Decembrie 1916, 3 în Mai 1917, 1,6 in Ianuarie 1918. Numă­rul deceselor in aceiași perioadă des­cresc precum urmează: 15,3, 0,36, 0,43, 0,16. In 1918 începu iarăși răz­boiul de câmp, contrariu celor ce se petrecuse în 1914, cazurile de febră tifoidă nu simt, în mijlociu, pe lună, și la 100.000 oameni, decât 1—2, iar numărul deceselor nu se cifrează de­cât în proporțiunea de 0.2. Aceasta însemnează că în plin război morbi­ditatea și mortalitatea febrei tifoide au fost, păstrându-se proporțiunile, de 7 sau 8 ori mai silabe ca înainte de război, febra tifoidă. După aceste constatări se pune în­trebarea: de ce vaccinarea antitifică n’ar avea interes decât în timp de război? Aceasta este o chestiune me­reu în studiu: savanții muncesc din răsputeri pentru a face aceste vacci­nuri mai active, mai stabile și pentru a micșora importanța reacțiunilor pe care ei le provoacă. Se poate preve­dea în scurtă vreme, pentru vaccina­rea antitifică, o tectonică care să o facă tot atât de simplă și tot atât de prac­tică ca și aceea a lui Jenner, și fe­bra tifoidă, care a pricinuit altă dată epidemii groaznice, se pare cu ade­vărat destinată să dispară, după cum a dispărut și variola. CRONICA MEDICALA EPIDEMIILE in timpul războiului­ Experiența războiului a dovedit că Rezultatele vaccinărilor antitifice mmm tsBsmmmm. Cum se explică acest lucru: dat fiind condițiunile de trai ale soldatu­lui cu mizeriile și oboselile sale? A­­ceasta se datorește numai vaccinări­lor antitifice. De aci se trag conclu­­ziuni precise. Statistica arată care este rezumatul unei experiențe pe cât de convingătoare pe atât de po­sibilă; ea este, pentru știință, unul din cele mai frumoase din buletinele ei de victorie. Este un titlu măreț de glorie al savanților aliați că au găsit acest mijloc pentru protecțiunea sol­daților noștri. Principiile generale ale acestei­ metode se datoresc lui Sir Wright, iar aplicațiunea ei profesorilor Chan­­temesse și Wildal și medicului inspec­tor Vincent, fără de cari, mulți sol­dați francezi ar fi trebuit să depună armele în fața dușmanului com­un — NOTE asmusamsmamm as C RB9IIV K 0 Dintre figurile mari ale teamului nostru, se desprinde acea a eminen­tului artist ce a fost Radovici, care întrunea cel mai fericit tempe­ra­ment artistic, cu o educație profe­sională ce-l făcea să fie sclavul da­toriei și robul propriei lui conștiin­țe artistice. Moartea lui Radovici, care a coda ciclfit cu zilele ti­rse premergătoare căderei Bucuroși­­lor, a zguduit pe toți cei cari se i­teresează de miș­carea noastră teatral și își dau seamă de imensa pagubă a punerei unei stele de pe un firmamen­t care nu strălucește prin prea multe! Dar recomandăm acelora cari au palpitat în fața ariei lui Radovici,­ cari au simțit cu el gama durerilor omenești ce găsise în marele ar­tist pe cel mai bun interpret al lor, să treacă pe la cimitirul Belu. Vor ve­dea acolo cum se respectă, cum se îngrijește mormântul marelui Ra­dovici, vor vedea părăsirea și mi­zeria ultimelor amintiri* matririal­e a acelei flăcări care azi — vai!­­— nu mai încălzește și nu mai lumi­nează! Și această părăsire a mormântu­lui lui Radovici o considerăm ca o rușine de care în primul rând tre­ime făcută vinovată direcțiunea Teatrului Național din București, al cărui fruntaș a fost Radovici. Aceea ce conduc pima scenă ro­mânească, trebue să știe că au da­torii morale față de cultura româ­nească, și că printre aceste datorii una din cele mai­­ imperioase este aceea de a cinsti memoria artiști­­or mari, cum a fost Radovici, Și un eatru nu poate trăi, când Și un teatru nu poate trăi când morții lui Ilustri nu sunt cinstiții după merit! Petropius , DzilIZEY P’alifitÜ „VIITORUL* Cel mai răspândit JURNAL DE SEARA ziarului mtea mmmmmlm CEI CARI SE DUC MOARTEA LUI C. F. ROBESCU Cu adâncă durere anunțăm pier­derea încă unuia din fruntașii par­tidului national-liberal: C. F. Ro­­besteu s'a stins azi dimineață din viață. • 1 1 ,. Născut la 1839 în Focșani, def­unc­tul avea 80 de ani. Venerabilul no­stru prieten a­­ avut o lungă și bo­gată carieră politică. Și-a făcut studiile universitare la Paris, de unde în 1866 s'a întors li­cențiat în științele naturale. A fost îndată­ numit­­ profesor la liceul Ma­­tei Basarab,­­ profesând necurmat timp de peste 30 de ani. Numeroasele generații de elevi își reamintesc cu plăcere eminentele prelegeri ale profesorului Robescu, și caracterul său blând și drept.­­Reîntors în țară tocmai în mo­mentul când se pregăteau marile evenimente de la 1866, C. F. Robescu a intrat în luptele politice și la a­­legerile din 1870 e.­gles pentru pri­ma oară deputat al Capitalei, pe li­sta partidului liberal. In scurta viață a acelei Camere, Robescu a ținut cu vrednicie piept curentelor reacționare. In 1876 defunctul a fost numită­ rector general al poștelor, post de încredere, în care a adus eminent servicii acestei naște administre și în Caere a­ introdus ordine și a prec­­dit un admirabil spirit de orj­­­ci­zare. Retras din acest post, e­m­.es­­­ [UNK]’•­­filier comunal al Capitalei, ap­o.i de primar și apoi din nou deputat. In toate aceste sarcini publice, C.­­F. Robescu se relevă prin ad­ic Uj- i­nea sa, prin râvna și devotat­­odel său. La 1895 defunctul e reales depu­tat, iar în ianuarie 1896 unanimi­tatea voturilor consilierilor comu­nali îl desemnează pentru demnita­tea de Primar al Capitalei, pe care a ocupat-o timp de trei ani. In această sarcină îndoit de grea, date fiind împrejurările în cari a primit-o, Robescu s’a arătat un ad­ministrator de frunte. Opera ce a în­deplinit-o la Primărie: restabilirea echilibrului bugetar, îmbunătățirea ii, așa chip a finanțeor comunei, în­cât la plecarea sa a lăsat un exce­dent de milioane, rezolvarea chesti­ei alimentarei cu apă a orașului și îndrumarea ei pe calea executărei,­ s’a așezat printre puținii primari buni pe cari i-a arus capitala noa­stră. La 1901 e reales deputat, iar Ca­mera, ca un omagiu îl alega vice­președinte. In 1902 e din nou ales primar al Capitalei, unde a reluat firul acti­vității sale, făcând aceiași gospo­dărie ordonată, străngătoare, reali­zând totuși însemnate îmbunătățiri edilitare, și introducând di­n nou pro­speritate în finanțele zdruncinate ale comunei. De la 1907 până la 1911, și dela 1914 până azi a fost din nou deputat și vice-președinte al Camerei, continu­­înd, în calitate de consilier comu­nal să pună experiența și autorita­tea sa în slujba intereselor comu­nei București. La 1914 a fos­t ales senator, iar colegii săi lau ales în demnitatea de vice-președinte al se­natului. In ultimul timp, boln­av și obosit încărcat de ani și de o viață întrea­gă de muncă spornică, C. F. Ba­­bescu se odihnea, interesându-se to­tuși de viața publică și de partidul căruia i-a consacrat devotamentul și ac­uitatea frumoasei sale vieți. Deplângând pierderea acestui ve­chil­ și credincios fruntaș al partidu­lui national-liberal,— care a avut su­­prema fericire să nu închidă ochii înainte de a vedea realizată Uni­­­­tatea națională, — transmitem fami­liei greu încercate expresiunea a­­­lănelor noastre păreri de râu. Joi 7?oțem­pre înl9 întâi’^s.'-' ~*­£ SS&i £ fgm Nimic nu poate face pe germani să renunța la politica lor este ne­cinste. Acest popor, care, înaintea și în timpul războiului, a dat spiona­jului o desvoltare neasemuită, se încearcă și acuma să mascheze ade­vărul. Organele de guvernământ se arată, față de învingători, cia pese a respecta în totul tratatul de pace, când, însă, stau de vorbă cu repre­­zintanții poporului, se dă toate asi­gurările că cea mai mare­ parte din clauzele tratatului din Versailles vor rămânea literă moartă. Și până acuma, cu­ toate deparațianii a mi­nistrului de finanțe francez, Ger­mania nu ce arată influențată întru casa de dispozițiuni­ a pă cei ce i s'a­ impus. Mai mult, guvernul din Ber­­lin pune piedici agenților de co­­sorri francezi și face astfel iluzorii se ui­? avanta­ginio pe cari Aliații i ],■ a pretins pentru o perioadă de 1­­­1 ani și șase luni de la pace, în scopul facilitării refaierei comerțu­lui­ francez. Ca ar fi de făcut ! Fără îndoială un demers, energic, urmat de mă­suri represive. Dar Consiliul su­prem a avut de rezolvat chestiuni de altă natură. împins d­e către A­­mericani, a trebuit să ia o­ atitudine neașteptată,față de Aliații, cari, în ultimul timp, au luptat cu mari sa­crificii și luptă încă pentru pacifi­carea Europei. Pentru ce Președin­tele Wilson nu intervine spre a se lucra cu­­ energie contra Germaniei? Ar fi o operă mult mai folositoare, decât­­ forțările ce face pentru a în­­d­răjbi Aliații între ei. România are drepturi netăgăduite la­­ n­eștir­­birea suveranității ei, și nu poate ceda presiunei americanei fie că ea se exercită pe cale diplomatică, prezis, fie­­ că se manifestă prin în­cercări directe de acaparare a bogă­țiilor pământului românesc. La baza acțiunii Americei se gă­sește iun substrat pur negustoresc, și nu poate concepe Președintele Wilson ca o țară mică cum e țara noastră, să nu se supună orbește pretențiunilor sale. Sperăm, totuși, că, privind­ statua Libertății din rada portului New­ York, capul gu­vernământului marrei republici tran­soceanice, își va schimba părerile și va vedea, pe de o parte, că poli­tica sa actuală este greșită, pe de altă parte că atitudinea sa din tim­pul păcei de abia născânde este în contrazicere cu frumoasa sa dezinte­resare materială d­e la vremea războ­iului. Părerea aceasta este unanimă la Paris, și citim cu plăcere fraze ca acestea: „Il est regrettable qu’o­n trăite les Roumai­ns en ennemis“ •sau : „On a impose trop d’dumilla­tions à la Roumanie. C’est­ la d­u­r­iliere goutte qui fera dâborder la calice“, darpă cum scria „Le jour­nal“. Și Franța, care, cu mare greutate, treb­ie să contrasemneze deciziile lu­ate de Americani, căci, spre a în­trebuința cuvintele spuse în Parla­ment de d­l Dubois: „La France est, financièrement, l’esclave lib ses allies". Din Alsacia-Lorans 1^SBSSB^SSBSSSSSl^SSSgStaB^BBBt WfSBHB ffîZȘl In legătură cu prefăcătoria ger­­man­ă, vom reproduce câteva cuvin­te semnificative, pe care le-am au­zit de la niște Alsacieni, de curând veniți la Paris. Th­ebue știut că, de când cu semnarea păcii, Franța e entrep­rată în continuu de către Alsa­cieni și Loreni. Pe străzile Parisu­lui, prin micire, prin tram­vaie sau omnibusuri, privirile ne sunt atrase de marile funde -al sa eien­ei pa care femeile dlin provin-ei­­fi desrobite î-e poartă, cu mândrie. íúr­ ’adevăr, toa vin îmbrăcate în costum !*iUț. i. Și au dreptate, fiindcă, după mW ® războiu care a șters umilii. ț.. |Jț 1S76, vederea, în mijlocul Fran­­ e­, f marilor panglici negre cu cocanflr­­tricoloră în mijlocul­ fundei, fata &1 bată mai cu putere­ furmei p­irame­zilor. La 1­1 Iulie, Alsacienele au fă­cut obiecții­ unei ci­m­­palii particu­lare din partea populației, electriza­tă de succesul strălucit al Antantta și înduioșată până la lacrimi la gân­dul că au dispărut fro­nt­iei ei o nenas­­turale, pe care cot­­o­pi­torul le ridi­­case­ între fiii aceluiași nor­m, întrebând pe un Alsacian așa;«... m»fiului «o purtare al Roșilor, am obținut un răspuns care nu face de­cât, să consfințească conduita tt.* pol­iti­că. Roșii, ml-a spue convorbUimA mor, rm te arată fp’-'oși, orice fe-a| zice. „Noua Ies tra/dons de sides bochés, d’espéces de bandits el iÎ4 poursuivaient lenre reclamations, .e spurkr-e arx levres. G’est qu’ils ms.« nient â mérvéi Ue la science de eru­ier â petit feu, dió vevs fairé sen* tir voire impuissanee. Ah, les sales bocheis ! bien que j’aie penJu un r;l|* â la guerre, jo n’hósiteráis pás a sacrifier celui q'iri mo restc, si lbs Boches men a £a Lent â nouveau la France“. Aceste cuvinte, rostite , do­a­r­o si de rând, fără instrucție, cadrează o­ minune cu următoarea caracterizare a germanului, făcuta de d. Maurice Móret în „Gazette de Lau­serap”: „Germanul e violent- cânti­c vic­torios, viclean și .­eobservat când fi bătut. El acuma ;­l­ubește ocazia și mijloacele de a no .e .tignd”țâ­țele ce a trebuit să facă. El declară că Antanta nu va în­drăzni să judece pe Wilhelm II și speră să scape de încă­ multe alte sancțiuni rețema crimelor lui. Aliații ar fi pierduți da­că nu ar cere ca toată stăruința ca toate angaja­mentele luate să fie executate in mod riguros“. întrebarea este: ARați­i se vor ară­ta hotărîți ? Sau, cum se pretinde, America e dispusă să ajut« jreface­rea econmmică a Germani­­ei pentr­­ a-și satisface oare­cari ambițiuni nagusti­cești ? , Anfia și marfa ««imf?*­?* «D IIIMm I «I­­ ■­ HII II II II­I .... I Ulii. I. IX să creden»' eriadb relateaz­­­ă. oameni cari vin din An­­­glia, marfă -- ți și­ lotri pot să im­iliteze pî-aț« . indo**e?A. Nu știm întru cât ac­­­­țiuni sunt adevărate, dar, 111 cari a­­firmativ, toată marfa de cuțitărie și diferite alte produse ale indus­s­triei mici metalurgice din Germania, care se găsi­a disponibilă, se vi­ndle pe piețele engleze. Multe­­ produse ar­ fi prezintate sub etichetă engleză, spre a nu se atinge susceptibilități­le explicabile ale cumpărătorilor. Știrea aceasta, deși dată sub re­zervă, naște o bănuială, care poate fi de mare­­ importantă pentru vii­toarea orientare a comerțului. Cum germanii au avut, un atât de mare stoc disponibil, d­upă războiu, când este știut că toată industria germa­nă se consacrase numai produselor necesarii războiului ? Și d­acă sto­­­curi nu puteau exista, cine a pro­curat Germaniei, materiile prima pentru grabnica fabricare a acestor obiecte ? Să fie tot protecția ame­ricană, despre care sa vorbit atâta în presa de a’Vi . Oricare ar fi răspunsul, există un bibin no care atitudinea Americei față A unii din Aliati nu face decât să-l întărească. N.­A. I Paris, 10 Sept. 1919. SCRISORI DIN PARIS fÎKpefii intuim GElMAil Prefacatar de toașă.—Cuvinte din fini­­fturile liberale.—Mărfuri germane pe pistele e­n­gleze* 4 t ■ wt non 111 in DOHR pistrugurile si­­ futiagu­rile săv^gite In­ruditul Constanța . Ocupatiunea ge­re­an­o-bulgară a pisat în Dobrogea urme care nu sa pot șterge ușor, și numai printr’o cutare de ani de aci înainte se va itea ajunge la refacerea provinciei jura cum ajunsese ]n 1916, după o m­uneă de 40 ani, operă a gen.nini m­­onesa. Pentru a se putea face o idee jns­­ă de valoarea și mai ales de felul pagubalor de o­rice natură aduse po­pulației și avutului juck Constanța V- daci de această parte a Dobrogei Ioan ocup­a ar fi fost necesară o se­rioasă anchetă în direcția tuturor ramurilor de activitate. Constatările acestei ancheta comparate cu con­statările date de statisticele din 1915- «6, ar fi putut da situația exactă a pagubelor și ruinei produse — fără fi socoti vexațiunile, daunele mora­le — și în­ acel­aș timp ne-ar fi ară­tat cât de metodic a fost organizată opera de distrugere a acelora cari un moment au ajuns să stăpânească și această regiune a țărei. Prin cele ce urmează voi căuta a da numai în parte rezultatele unor anchete sumare făcute de organele administrative în jud. Constanța. A­­rfsturile de mai jos reprezintă mini­mum de constatări și anume ceea ce a fost mai izbitor. Din ele oricine își va putea închipui, care ar fi fost rezultatele unei anchete largi. In jud. Constanța, parte din efec­tele ocupatiunei dușmane, sunt iden­tice cu acelea ce se întâlnesc în res­tul țărei casa s’a găsit sub uceiaș re­gim de stăpânire inamică. Faptul însă că regimul de ocupație al Do­­brogei, și deci și al Constanței, a fost diferit de acel al restului trei — unde mai intervenea din când în când un ușor ecotiv­ al guvernul­­i român numit de autoritatea militară germană — a avut urmarea ca ad­ministrația după bunul plac al Co­mandaturilor germano-bulgare să nu mai aibă nici o­­ margine și nici un respect al avutului românesc.­­ Se pot împărți efectele domina­­țiunei dușmana aci, după cauzele care le-au produs, în trei categorii: a) Efecte ale distrugerilor, jafului, furturilor; b) Efecte ale rechizițiunilor de tot felul; c) Efecte ale vexațiunilor aduse populației la care s’ar mai putea a­­dauga și efectele bombardmentului avioanelor, etc. A) Efecte ale distrugerilor, jafului și furturilor. Dușmanul a organizat distrugerile atât ale avutului statu­tei : produsele naturale ale solului, averea publică, cât și ale avutului particular. Prin metoda pe care au întrebuin­­țat-o, se vede că au urmărit să adu­că sărăcirea complectă a regi­unei și imposibilitatea de a face să revină foarte mulți ani, fără concursul al­tora, cărora urma ca regiunea să de­vină tributară a tuturor forțelor lor de producțiime. Astfel, Pentru a se îmblânzi rigorile cli­matului uscat al județului și deci a se reveni în ajutorul agriculturei, statul — cu man Sacrificii ani de-a­­rândul — făcuse plantațiuni în câte­va regiuni din județ. Astăzi aceste plantațiuni nu mai există: Murfat-­larul, Tekk­etoiotun, Caraomerul, Mangalia, Ilamlâcuî nu mai sunt adăpostite de nici un fel de ver­deață. In acelaș cadru intră și devastarea marilor păduri de la Hairankioi, E­­nișenlia, Guzgun, Carvan, pe care ftatel nostru le-a conservat cu a­­tâta grijă printr’o exploatare siste­matică, în vederea aceluiaș scop și căror, în urma devastărilor de acum înainte, le trebue 20—30 ani de dez­voltare. Dacă devastarea plantațiunilor și pădurilor nu sunt fapte de natură a impresiona­­ d­ecât ochiul observa­torului atent și cunoscător, ruinele lăsate în sate izbesc până și pe cel mai neatent și dezinteresat drumeț Tabloul pe care-l­ prezenta județul în primele luni, după instalarea au­torităților române și care-l prezintă încă și azi în majoritatea regiunilor lui, cu toată hărnicia țăranului do­brogean este îndu­șător. Refugiații la revenirea lor­aci gă­sind ruină și numai urmele fostu­lui lor avut, au fost mulți fericiți că și-au mai aflat câțiva pereți pe cari și-au înjghebat un ad­epost cu totul primitiv. Aceștia au fost fe­riciți fațâ de alți! «Ei au trebuit să părăsească cu totul locurile lo*r spre a se așeza în alte comune. Chiar co­mune întregi s’au mutat, fiind rase cu totul, ne­ascai prezintănd posibili­tatea în curând a refacerei gospo­dăriilor!". Exemple de acestea se văd numeroase pe linia de nord a jude­țului, în special linia Slârșova, sa­­tele Satișchioi, Saragea — mutată, la Bălăgești, — Erctresecul, Pazarlia, Esterul (desființat cu totul), apoi regiunea de pe malul Dunărei și co­munele românești din­spre sudul ju­dețului. Voi trece în revistă câteva din comunele păgubite prin distrugeri. Comuna Anadalkioi, cu toată, a­­p­rop­rea de reșediinta județului, și deci subt ochii Comandaturii, a­ plă­tit și ea tributul cu­ 39 case distruse complect și 142 ruinate. E bine să se știe că acestea sunt numai case românești. Comuna Hasancea, sărăcăcioasă prin aspectul ce prezintă locuințele tătărești, de abia ridicate la supra­fața­ pământului, atrăgea­ vederea trecătorilor prin edificiile publice pe care le făcuse statul român, pre­cum și prin conacul marelui pro­prietar C. Par­ia­no. Bulgarii însă în Decembrie 1916 distrug di­n temelie localul Primă­riei iar germanii în Mai 1917 cSldstru școala (grădina de copii) și Canto­nul model al Ocolului silvic. Moti­vul î Din lemnări« © i și-au făcut ca­ziile cu care soldați’i trimeteau zil­nic alimente in Germania. Proprietatea d-tei l­arjano scăpată în interior — fiind ocupata i­e o eta­pă germană — a fost decretată to­tuși atât de mobilierul ei, cât și de toate mașinile și instrumentele de plugărie, care au fost transportata în b­ulgaria. In comuna Hasiduluc, după ce au distrus localul Primăriei și devastat localul școalei, au adus la ruină 64 case. Ca ram­uratul, comună mare, popu­lată cam în părți egale de germani și români, fiecare având cartierele lor, prezintă dovada evidentă, a mo­dului cum au fost tratate averile și proprietățile românești față de cele nemțești. La­ intrarea în comună, în dreap­ta șoselei ce vine din spre Constan­ța, se ved­e cartierul românesc cu totul dărîmat. Continuând șoseaua în­spre nord (Ester Toxor) (x­iriai eSMorului e plăcut impresionat de perfecta întreținere a cartierului nemțesc Multe din aceste locuințe au fost reparate în timpul războiu­lui, cu material luat de prin locuin­țele românești, iar altele făcute din nou. In această comună, de asemenea, germanii au distrus localul Primă­ri, iar biserica în construcție, a fost desvelită de arama acoperișului. Topraisarul, locul de lupte mari în prima perioadă a războiului, are complect distruse 92 case și 115 rui­­nane. Biserica a fost bombardată. Aici nu au fost menajate nici loca­lurile destinate pentru sănătatea pu­blică, infirmeria și locuința medi­cului, modele în această privință cu toate infirmeriile ,d­in județ; de ase­menea frumosa canton al serviciu­lui de poduri nu mai are acum decât coșul. De altifel to­ate cantoanele din județ au fost distruse. Frumoasa stațiune balneară, Car­men Sylva, în drumul continuu al armatel­or bul­ga­re a fost distrusă în­cetul cu încetul. De asemenea Telcir­­ghiolul contribuie la pofta de­­ distru­gere a­­ bulgarilor cu 104 case din care © peste 90 vile, precum și cu ma­șinile și instalațiuni­­le de băi din lo­calitate. Comuna Tuzla are distruse 77 caíuai românești. Această comună găsindu­­de asemenea în drumul­­ armatelor bu­lgare, acești „eroi“ ai Balcanilor au­ operat înncetail cu încetul ruina comunei, nerespectând nici aci 03 șî în alte comune localurile publice. In această regiune nu a fost cruțat nici Sanatoriul Eforiei Spit. Civila cu modernele sale instalațiuni, pre­­cum și nici Sanatoriul Societătei de Profilaxia Tuberculozei căruia i-a răpit toate aparatele și instalațimnile medicale. N. N­EG­U­LES­CU ÎOXVOO-

Next