Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)

1919-10-03 / nr. 3478

^r W r I I A uni al dol­ spre-zecelea No. 3478 - ^Șg. y Vineri 3 Octombt^ig F - - ■ - - r — ii:- r ^ ^ ^ J~- ^ i««" "iii uimi ii iiimiBm^ - — • ■---1—---—- - a fO'' '^——-——— .. —..........................—■. ■ ■■ ■■— —- ■' ....——. . .., ■ 1 ■'1 ..........—•* *|jg «=”. ABONA/ RBDACTIA ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE /fl BÄH! r „1 § RHiMi In țarS . , . un «n 60 1 . . r*"— 'niHthríír^^ TtADA EDŐARD QUINE T No. 2 STIÎÂnA APADEMIEl He. 17 Se prime« direct la Administrata zmrnlni, sír. AcademleH7 iȚȚgf-f-,nnfff ------­­I1 * U *“» Agq^Ie de PUbliUitata.............. t ,-r\ "Jír L *■* îa F Aî I fllEgflTORlLOR Parti­­de politice se nasc din ne­cesități superioare și trăesc la vir­ j­tutea activității ce desfășoară pentru binele general Ele sunt ju­decate după­­ faptele lor care trebie­­ săi izvorească din cunoașterea ne­­­­voilor tării, să fie ci­men­tate cu în­crederea, obștească și să însemneze tot dauna un pas înainte pe calea propășirii. Partidele politice sunt în­ funcțiune de programul «se an de executat, iar valoarea lor e în raport cu re­zultatele obținute. Tata pentru ce nnc­e partide dăinuesc ca foarte reali­si creatoare, făcându-ți im­­presi unui bloc statornic veșnic în sporire morală, pe când­ altele *e alarmă, sau se fărămitesc ca­ un atomic în care osebitele elemente , au avut o închegare trainică. Dacă facem o comparație între opera realizată de cele două parti­de istorice — nat­iomal-lib­eral și conservator — luând ca bază ati­tudinea lor pe cele două mari ches­tiuni astăzi precumpănitoare, ches­tiunea externă și cher­ii u­nia refor­melor, vom putea ușor măsura di­ferența dintre cele două activități și perspectivele viitoare. Pe chestiunea externă, pare s’a pi),", de fapt la 1916, conservatorii s’au rupt în două : unii în frunte cu d-l Marghiloman am ajuns cu politica lor la pacea de la Bucu­rești, ceilalți, — tachiștii — apu­când un drum cu totul contrar ce­lor dintâi, au intrat în guvernul national. Par aceștia din urmă, a căror po­litică intervenție pistă imediată a făcut mai mult rău decât bine ță­­_xii iui, isajor^ «e, mut palliate, puțin timp după aceea­, la zilelia . s...nu până din­ Moldova eroică, au adop­tat politica fugii. E de prison să mai amintim tristele împrejurări care sunt încă proaspete în mintea tuturor. Astăzi când se pun probleme a­­tât de vitale pentru viitorul româ­nismului, tachiștii sunt divizați, unii urmând orbește politica șefu­­lu­ lor care a cedat în scris Toron­tali­ 1 și a furnizat­­ acv creărilor Ro­mân­­iei argumente care ne-au făcut azil la rău, aliții care spcet că re­vendicările noastre nu pot fi rezol­vi­te decât integral, con­­form trata­tului dela 4 August 1916 pe care d-l Take Ionescu la socotit caduc. Acetast­ fi atitudine vinovată față de aspirațiile neamului întreg care nu s poate admite astăzi altă politică de­cât aceea a demnității și apărărei Buțioranei — adică rezistența — l’a »,«adus pe d-l Take lonescu la o politică contrarie intereselor obș­­tești, «slindu-l să recurgă la re­morca Ligei Poporului. De fapt astăzi d. Take Ionescu e dus în cârcă de generalul A­veresen, a că­rui politică indotinică a răsuflat de­xiermenar și tr­on­s­t în cursul răz­­b­iului naiva de reîntregirea nea- SEEilui, cât și în preajma tratatului «div. București. Nu mai e astăzi •an secret pentru nimeni că d. Ta­ke Ionescu a dat și de data aceasta greș. Pe chestiunea reformelor atitudi­­­nea Conservatorilor n’a fost mai’ puțin alături de interesul general Pe când d-l Take Ionescu propu­nea cele două colegii, d-l Marghi­loman, progresistul de azi, s’a ros­tit categoric în­potriva lor. Cu pri­lejul votării împroprietăririi, în Parlamentul de la Iași, conserva­torii tackiști care au participat la reforme, s’au tocmit asupra prin­cipiului pentru a smulge conce­sia celor 12.090 de hectare petroli­fere. Când a fost­ voi­t», în toamna trecută, de aplicarea reformelor care aveau să alcătuiască efectiv temelia unirii tuturor Românilor, atâta Conservatorii cât și Liga Po­porului a d-lui general, s’a decla­rat pe față împotrivă, tipărind în ziarele lor de la Iași un comunicat uniform prin care socoteau „înfăp­tuirea imediată a Reformelor pe cât de inutilă­, pe atât de primejdi­oasă!". Nu e de mirare deci că se gă­sesc astăzi împreună și că urmea­ză aceiași politică echivocă și în dezacord cu interesele capitale ale Iată adevărata situație a parti­delor noastre politice în fața celor dintâi alegeri prin vot obștesc, ca­re vor avea să dea Constituanta României Mari. jfö *Ú lilt Suverani fari iron I SPECULATORS! POK­HCg OTgili Hihiti al Muntenestru­lu­i In ufltimul timp presa pariziană a început să se ocupe de persoana ex-regelui Nikita al Munten^gru­­lui, cel mai important și cel mai misterios actor al tragediei care a însângerat și îndoliat Europa. Atituridea ex-regelui Nikita așa cum o face să reiasă ziarul „L’Oe­­uvre“, a fost totdeauna teatrală și oaspeetă. Regele Nikita a­­ fost tot­deauna socotit drept un emerit in­trigant, care, în timp de pace știa să și menajeze ajutoare și pensi­uni când dela Rusia, când dela A­­ustria și Turcia, și care, zice-se, în timp de război a știut să câștige mai de grabă bani de­cât bătălii. Insă istoria eroică a poporului muntenegrean, pe care el a celebra­­t’o în versuri meritoare (căci Re­gele Nikita este un bun poet), ami­ciția lui oarbă pentru Rusia,, și în­rudirea sa cu familia regală a Ita­liei i-au salvat reputațiunea. „Toți aliații, afară de Curtea Angiei, ne detestă și n’au încredere în noi“ scria, Regele Nikita odinioară, fiu­lui său Danilo. Lamentările unu­i rege Dar politicianul șiret nu­ uită că coroana este capitalul lui cel­ mai solid și de aceea cată să momplice pe prezidentul Wilson, arătându­­se drept victimă a perfidiei sâr­bești pe care, în­tr’o scrisoare, îi acuză că au fost autorii criminali ai războiului. Având însă puțină nădejde de a convinge pe Wilson, dorește cel puțin, în căzuri când va trebui să piardă tronul, ca și Karegheor­­ghevici să-l piardă. Acest lucru îi mărturisește fiori sale Xenia, la 14 Oct. 1918. ,D­acă unirea­­ poporului munte­negrean și sârbi — scrie el, ieste proclamată, natural că va fi pro­mulgată printre proclamatiune iá­ad­resată poporulu­i sârb. Aștept to­tuși să văd ce întorsătură vor lua lucrurile și, dacă voi vedea că lu­crul devine seri­a, voi face urmă­torul gest: vom­ proclama „Procla­­mațiuinea Republicei pentru toți Sârbii și J vi,­Slavii și abdi­carea celor doi egi sârbi și a ce­lor două dinastii. „Poporul sârb nu este copt pen­­­­tru Republică, mă, în cercurile­­ înaintate sârbe­ 1 și iugo­slave­geis­­­­tul meu va fi primit cu entuziasm­­ și va provoca, i­n scurt timp, un reviriment în c area de lucruri și în regimul actu­­ I“. Iată, deci, 5 iibee „L’Oeuvre“ pe Nicolae al luntenegrului, de­mocrat, fundato ■ al Republicii Iu­goslave, au da iubire de pop K>r­ci din spirit de ff­bunare. I £ 3 mzi ..Adevărul“ ca totdeauna în acord cu sentimentali, țârei, vede în așeza­rea tunurilor pe urnele din piețele Capitalei, un semn al dictaturei mi­­l­­tare. ■ Pentru ziarul care trăiește din spe­cularea fii reprcz­­or s­i -Hriímo ceeneo ,­f­aralo în c­l­ip Ti­astic vitejia românească este, i penetru el o armă de politică internă ! Dar oricât ar fii de neplăcut aces­tui ziar, treime să-i reamintim că orașele din provincie cer­ și ele iri­­miri pentru a-și îmbogăți cu trofee i în­a­ ițătoare men­țimi»;>r«âe lor publi­­ce, iar în F­ranța, școlile au cerut a­­imintiri dela război, puști și mitra­liere pentru ca să­ pună sub ochii ti­ner­imen­ dovada eroismului fran­cez. Acolo, însă, nu a existat un ziar francez care să­ vadă în aceste mă­suri patriotice semne de dictatură müdicală și dovezi de autoritatism. Acolo... Dar ce eă mai facean com­­pairații între un ziar vândut cu ceeia­­ce în Prauța nu a existat niciodată ! * Z­anul „Dacia“ a reprodus opinii­le d-lu­i Take Ion­escu care se dresa­­tă incompettent să judece actualul guvern. Despre incompetența d-lui Take Ionescu nu avem nici un motiv să intin­stiăm,­­dar ne mulțum­m­, spu­­ne că um guvern compus din oa­meni cari n‘au făcut niciodată po­lițici, și nici nu pot să o facă din cauza carierei lor, prezintă­ oste mai bune garanții că va fi neutru și ’'Imparțial în alegeri. Dax d. Take Ionescu nu voește mediferaăâi­atea, ci prezența sa la gu­vern pentru ca prestând alegerile, să aibă și putința, prin ingerințe, de-a avea majorități. Țara nu e cu d. Take Ionescu, de­cât atunci când voința ei poate fi mistificată. Acesta e adevărul, pe care îl știe și d. Take Ionescu, în­suși. De aci fuifia contra „guvernu­lui de generali“. j Caracterul ex-regelui Nikita Din considerațiuni ușor de înțe­les apune ziarul „L’Oeuvre“ nu s’a dat până acum la iveală adevăra­tul caracter al Regelui Nikita, fi­indcă, de bine de rău, a făcut cau­ză comună cu Aliații și fiindcă a fost oaspetele Franței. Insă ceasul socotelilor a sosit. Nicolae al M­un­te­negru­­ni, re­negat de înșiși supușii săi în No­­embrie 1918, în marea adunare na­țională de la Podgorița recuză ju­decata poporului său și combate, pe toate căile posibile unirea mun­tenegrenilor cu sârbii. Astfel el constituie o piedică periculoasă pen­tru sforțarea aliaților de a reorga­niza Europa orientală conform cu voința popoarelor. țătoare iroî în­­ Ziarul „L’Oeuvre“ a denunțat încă de mult timp, intrigile sale, ceea ce a adus din partea „ministe­rului de externe muntenegrean“, adică din partea secretarilor lui Ni­­colae Petrovici, numeroase protes­tări și desmințiri. Presa franceză însă nu a voit să divulge docu­mentele com­promițătoare, lăsând Serbiei această sarcină. In curând Serbia va publica o broșură din care re via vedea corespondenta dintre Regele Nikita și copiii lui. E o corespondență confidențial­ă, fiecare scrisoare fiind întețită de un facsimil al textului autograf. Egoism-lăcomie Din această corespondență se va putea vedea caracterul egoist și la­com al ex-regelui Nikita, care a fost preocupat mai mult de banii săi, de banii pe cari i-a luat din casetele Statului, în momentul fu­gei sale și pe care i-a ascuns în reședința sa de la Neuilly, și de subsidiile pe care principele Dani­lo (căsătorit cu o principesă ger­man­ă) le-a obținut de la curtea a­­ustriacă. Aceste afirmațiuni al­e ziarului în chestiune sunt însoțite de frag­mente de scrisori confirmative din care se poate vedea că Regele Ni­kita a fost preocupat mai întâi de profitul pe care trebuia să-l obite din vânzarea pădurilor muntene­­grene către austriaci și din trafi­cul de alimente și vestminte dis­­­tribuit de Crucea Roșie. v G C­uvernul francez,, a hotărât ca în Cas­telul de la Vincennes ilin apropierea Parisului *;­ fie instalat muzeul cu trofeele militare luate în timpul războiului. Muzeul va fi aranjat în felul celui en­glez din Turnul­ Londrei și în primul rând va servi de educație tinerelor generații.­­Cranform tratatului de pace, Germania i­ era forțați să cedeze Franței, printre altele și 5000 da loc motive noui. Or ce se in­tâmplă ? Mecanicii francezi protestează că locomotivele germane sunt prea complicate la mecanism iar inginerii căilor ferate, că de sunt prea greoaie pentru traseele franceze. Și iată cum cele 5000 de locomotive germane, se găsesc deocamdată fără în­trebuințare. Antesa de Martel, cunoscută în litera­tură sub numele de Gyp, a fost che­mată ca martoră in afacerea Judei, care se instruește acum. Gyp era vechi a Limesului ziarist fr­ancez acuzat de tră­dare către patrie. Județ se știe că și-a vândut ziarul remniior și în urmă s-a re­fugiat în Elveția. A­miralul Von Tirpitz fostul ministru de marină al Germaniei in timpul răz­boiului și autorul moral al războiu­lui sub­marin, a început să-și publice me­moriile. In­­ aceste memorii Yol­ Tirpitz declară că vaporul «Lusitania» a fost tor­pilat din greșeală. Prețioasă mărturisire !... Dar cam târzie. •Talarul «Popolo d Italia» a deschis o listă ß de «subscripție pentru armați­eni d’An­nunzio de la­­ iunie. In prima zi ce­tățenii orașului Milan au subscris peste 100.000 de lire iar in toată Italia s’a sub­scris în prima zi aproape 2 milioane de lire. 1 Jefuitorii mărginesc sfera de­ activitate numai între hotare, ei își intimă mrejele lor atât de dău­nătoare economiei naționale puiuț în marile centre din Orient sau din apus. La fel cu jefuitații interni ca­re acaparează sau ascund mărfurile pentru a le specula în urmă pe sunm ■narea bietului consumator, — avan jefuitorii externi, marii speculatori ai nevoilor ferit­oare sun­t în legă­tură cu toți samsarii sau întreprin­derile de acaparare ale speculei in­ternaționale. Dacă împotriva jefuitorilor din lăuntru s-au luat măsuri, atât prin organizațiile cetățenești cât și fie calea justiției, nu mai puțin se im­pun severe îngrădiri pentru stăvi­­l.K­itsi, specul osto-i­ilor interncționidî — fie ea bancheri, samsari sau așe­­zăminte fhuirekare — care pentru a sluji interesele lor speciale și potoli setea de câștig, ridică mereu schimbul, și păgubesc nu numai co­merțul național, dar scumpesc pe­ste măsură mărfurile, cu alte­­ cuvi­s­­te scumpesc viața. Prin exportul de lei românești pe care aceș­ti ki îl practică prin mijloa­ce­­clandestine, alimentează peste prisosință piețele străine, și a­stfel produc în chin fatal o scădere a­ va­lutei românești. Grație acestor spe­culatori leul e astăzi cotat la bursa din Paris, ceea ce nu s'a întâmplat niciodată până acum. Se impune un control riguros pen­tru stăvilirea răului.­­ Toate statele au luat măsuri pem­tru a opri specula cu schi­­m­bul și exportul monedei, introducând con­trolul instituțiilor financiare. Va trebui să imităm și noi acest salutar procedeu. NOTE I l­aim­en­ B«i­e la &altul Național Reprezentarea “Statului“ la Tea­trul Nat­ion­al care a pus încă odată în lumina jocul inteligent și subtil al d-lui Ioan Livescu — despre care orice laude sunt de prisos, reputația ea artisti­că fiind da mult timp íacu­­ta—­no fame sa i­e gând­in-'si rolul ca drdbile să-l aibă în teatru „matinéu­­rile“. O reform­ă a lor ar fi­­ de făcut relativ la ora când ele încep, dej formă mică, dar socotim utilă. Căci începutul la ora 2 ui se pare prea... matinal, chiar pentru un matineu, și mult mai nemurit ar fi să înceapă la 3 sau 3 și juimătate. O cercare ar dovedi că a mai practic și mai con­form cu avariul fiecăruia dintre noi ca începutul masineurilor Să fie la 3 sau 3 și jumătate. Dar­ o chestiune mai adâncă e aceea a alegerei repertoriului. Mat­i­­nourile sunt destinate unui public d­eosebit, și mai ales tbierinței șco­lare. De aci, deci, nevoia alcătuirea­­ repertoriului, din pi­ese anumite, și cu o laterală tendință educativă. Teatrul lui Alexandri, unele piese istorice ar trebui Să fie repertoriul ,de predi­­iectie matineurilor de la Tea­trul Național. Sunt câțiva ani, când se introd­u­­sese și unele conferințe literare și explicații care însoțeau piesele re­prezentate. Era o idee ce nu ve­dem de ce n’ar fi reluată astăzi, căci îmbinarea dintre expunerea confe­rențiarului cu piesa irepre­­entată ar constitui o adevărată lecție vie tip­lit­eratură. In orice caz ceeada trebue negre­șit să se aibă în vedere ieste ca pie­sele de la matineu să nu fie scoase din teatrul motdtern, cu inevitabilul adulter, cu nota pasionată și cu intirigăria vilezei moderne și monde­ne. U­n astfel de teatru nu poate form­a seria de­ piese mo­ralisat­­o­are și educative ce se cer când ele se adresează unui public minor. Cu aceste rezerve, nimeni nu poa­te decât să atp! audio, chiair când stă acasă, mați­nouri­le a­musante, dis­­itiractive și mai ales educative! Petreoius » bboS! . Maffiása Jr.i jaw,«­­ isffuwwx ** internationali COIOBFE SCQISÎS­42 N­OtlFfl — Exemple bune cari @r irsfe ai imitate Vacanțele sunt pe sfârșite. Peste câteva zile vom vedea iar b­uctitii cu sfhiozoande în spate, mergând vo­ioși la școală. Voioși? Mă întreb da­că înt­r-adevăr toți copiii sunt voioși. O! sunt copiii bogătașilor pentru cari cele 3 luni de libertate n’au fost de­cât un șir de plăceri. Dar cum au petrecut copiii săraci aceiași vacan­ță? S’a gândit cineva dintre cei fe­riciți să fericească și aceste mici su­flete? au doar și ei acelaș drept la bucurii și plăceri ca și racii lor co­legi bogați! Nu, la noi nu­­ se gândește ni­meni la așa ceva. Și doar ne pl­ace să imităm popoa­rele mai luminate. De ce n’am imi­ta — în primul rând — exem­plele bune, sănătoase, folositoare? Dar să vedem ce se face aiurea. Ce se face în Danemarca în capitala Danemarcei, se strânge anu­a­l un fond, la care participă și comuna cu o sumă oare șicare, pen­tru for­­mar­ea coloniilor de copii să­raci, cari se trimit în fiecare an să-și petreacă vacanțele în împrejurimile Copenhagei, la sate ori la mare. Fiecare colonie e compusă din vreo 50 copii (se trimit 20—30 colo­nii pe an) conduse de câte doi insti­tutori sau institutoare. Pentru toate coloniile există o sin­gură deviză: mâncare multă și bună, aer curat, marșuri lungi."Cei mai ze­f­leiți simt atcei căro­r soarta le-a hărăzit o stație balneară, îmi amintesc de o astfel­ de colo­nie fericită, compusă din 50 bă­tji. O dini ueată strălucită de vară. La ora hotărită și într’o ordine perfectă, copiii r”ni îmbarcați și iată-i gata de plecare. Pe fețele lar­­ ci­tește nerăbdarea alăturea de ferici­rea de­ a se vedea însfârșit atât de departe. Se dă semnalul de plecare și tre­nul pavoazat și înflorit se pune încet în mișcare, în cântecul vesel al co­piii«­ și bucuria mută a părinților — oameni nevoiași — veniți să-și vadă odraslele plecând. C­­um se int coremîd­e Ajunși la destinație, un sat la ma­re, găsesc cu toții adăpost la direc­torul universității populare de­ aco­lo, unue sunt foarte bine îngrijiți. Și a­­ceasta e principalul pentru ei. Mulți dintre copii nu știu să mănânce până să se sature. Dar o învață curând. Ce plăcere să vezi fețele lor mira­te când auziră că au vog să mănânce atâta cât vor fi în stare. După neîn­credere a veni convingerea. Și pe primele cărți poștale trimise acasă, mamei și tatei, se putea citi de la început: „Ni se dă grozav de multă mâncare, chiar și pârjoai­e și compot de fructe...“ Bietii se scoală la șase dimineața, își mănâncă dejunul și pornesc în marș cântând, la mare. Ce minunat taWou — acești 50 de­­ copii, complect goi, jucând football în apă ori pe nisipul cald de pe ma­lul mării, sub supravegherea părin­tească a profesorilor! Și cu ce poftă de mâncare se înapoiază la ora prân­zului. E fenomenal cât înghit acești micuți! După amiază se face un marș mai lung, în sunete de tobe și de flu­ere și mici voci argintii. Rămâne unul din cei mai mărunți­ în urmă, atunci i se dă Ud drapelul și-l pus în fruntea grupului și dacă nu merge nici astfel, își găsește curând loc în trăsura pro­fesorului. Popasul se face în pădure sau în­­t­r-un crâng dinainte stabilit și unde se află un joc minunat de joc. Copiii se joacă, mănâncă, când au obosit, porția de mâncare sau prăjituri ce și-au adus-o, cântă și sunt veseli. Dar ce tristeță în ziua plecarei. E greu să te desparți de mare, de fru­moasele locuri de joc și de mâncare este bună. Totuși un ura puternic scos , cu ' micile pierit­ri recunoscătoare, .8 vo­ pentru soția directonilor — care a da­ făcut d­efi­c­io­as­a mâncare și care a făc­­ oși­ cut ca 50 de baoți să se îngrașe cu cam­ 80 de kgr. în 14 zile.... de- Le vor pierde ei în cursul aminti; au dat amintirile acestor m­ile frumoase ,an­ le vor da puteri să flămânzească iar fe­ și să aștepte revenirea vacanțelor sa­ viitoare. t la Contribuția celor cu cod­itceăm B Bisms&­wiBiBtm&mwsmussa Afairă de aceste colonii, în Dane­­l0^“ marca mai e obiceiul ca foarte mulți T!L moșieri precum și familii din or­aș­­ lite cari pleacă la băi sau la stațiuni cli­­materice, să găzduiască urnă­ sau do l­a­ copii săraci. Aceștia trăesc laolaltă ca cu copiii bogatului, gustând cu lărrgi­­schi me plăcerile ce li se oferă, n­e Am putea și noi începe cu acelt­a­și exem­plu precum și cu un altul văzut ,ca­ în Berlin, să­ S’au construit locuri de joc în vin­­ă-și ©rejurim­ile capitalei, unde copiii sâ­­niie­­­raci să poată veni în timpul vacan­țelor să petreacă câte o­ zi. Un ast­­din fel de joc poate fi vizitat într’o zi de or3.1. 1500—2000 copii veniți cu instihr ta­­isit_ rii lor. Pleacă dimineața cu­ tramvaele și sin. merg până la ultima stațic. De aic­i.,.. mai fac pe joc ca la un klm. Ajunși te fe­ j pădure copiii se împrăștie, stau totă­­>b­­a­­niți la umbra copacilor sau în ca­turi, alții se joacă. - d­o- Dimineața vin , căruțele cu­ lapte,, după amiază carul cu spăjituri iar din ‘ La cortui-buc»tRrne te distrui­ie 800—­­d­ă. 1­00 litri de cafea cu lapte. La 6 sea­­itíeiía se cântă retragerea. . hi lată ce ar trebui imitat* Și câte i i în>"..­.. ■ " * i , t Roitica Păcermi­nt­ dare de mână Bsin»zaEri»siffi»K^sa3E.'a* Î C fH ÎiO îi Wa Iliul ■ if. Fro­. AntilsKB __Dejunul ^ la Bule]IH — D. dr. Angelescu­ a jítrat să ceare un dejun la hotelul Boulevard, func­ționarilor superiori din Ministerul in­­strucți­uniei. Au luat parte la acest dejun d-nü: I. Vaînoici, fost secretar general al ministerului Țițeica și Ștefan Ioan, membri in consiliul permanent, K. Popescu și D. Do­br­es­cu, administra­torii Casei Școalelor și Bisericei, Lu­­pu Antonescu, G. Adamescu, N. Lon­­ginescu, inspectorii gener­ali ai învă­țământului, I. Peret, directorul gene­ral al teatrelor, Kirițescu, Alecseanu, Popa Lisseanu, N. Dumitrescu,­­ihi­­țescu, directori în Minister, Gr. Temi­­șan, directorii Casei corpului didne­­­­tic, Iulian și Brădișteanu, su­b­ adm­i­­nistratorii Casei Școalelor și Biseri­­cei, P. Marin­­­scu, Pan­ai­tescu, Mont.­­ Georgescu, Juga, Botez, Ionescu, Stoicescu inspectori ai învățământu­lui secundar, Bobescu­, fost șef de ca­binet, Nistor, defensor eelesristic, loan Dumitrescu, avocat, Gord­u Ni­­colaescu, Plișcariu, G. Aslan, sub-di­rectori. Ghiață, Stoenescu, Costes­­cu, Constantinescu, inspectori ai in­­vățământului «»amalt. D. DR. ANGELESCU a ținut o cu­vântare arătându-și multuimiile sale recunoscătoare acelora cari l-au aju­tat în opera sa de zece luni în Minis­ter, în epoca cea m­ai grea prin cari au tremă școlile no­astre, imediat du­pă război. Au luat apoi cuvântul d-nii I. V.­­laori, M. Popescu, Dobrescu, Stefas loan, Țrteica, Penat, Antene«* . cu, N. Dumitrescu cari au arătat fie­care­­ meritele și artera trainică și ma­re ce a fărat-o la Ministerul instruc­­țiun­ei d. prof, dr. An­gelescn. Citiți coșiriearea în pag. 2-a CroneA BASARABIEi O privire generală asupra viilor și previcflimi­lor Dorind a înștiința starea viilor Nord de Evxin, mai ales în părți­­. Basarabia mai a adresat d-lui­le de Sud-Eerz, unde condițiile cli­ V­­ rineiului vi­­ m­alice erau favorabile pentru rie­­i pe lângă pândirea acestei culturi (pe malul d­­ultură ori Mărei Negre, între Nistru și Du­­z­in acestei nave, astăzi județele Cetatea Albă e și datele­­ și Ismail). Numai la sfârșitul veacului al­bă în­ Basa­ XII, după năvălirile barbare și •«a o­mr u­n iu­ip imemorabil, după anarhiile interne, care au do­­■ kt fixat acest timp este grea, fi- minat în această provincie, când ,că triburile care au locuit Ba­ pe ruinele vechci Dacii s’au creat ■abia în tiupurile acelea nn­a­ Principatele Române, Moldova și an­iii- rici, sau mai bine spus Valahia, viile în Basarabia au a­­notesici, dar se știe că vita de juns ]a o însemnătate mai mare, » s’a început răspândirea în care as­tăzi a­u ajuns la una din lun­a. din coloniile grecești dela principalele culturi ale Basarabiei. din Basarabia raarn adrest d-lui E. T»sht»!cvschi (*erviciului VI­I pe lângă do .Pg' lul tură dini t in acear te o și datele »■tr.­r . /se fi vă în Basa­­rbi*<u doar un tiu«»/ i...eroorabL­ De­ fixat acest timp este greu, fi­­indcă triburile care au locuit Ba­­sar­abia în timpurile acelea nu a­­veau feț, nici, sau mai bine spus emioîn sâci, «iar eu știe că vita de vo ai a început răspândirea în Edhitia. disi coloniile grecești dela­­ ,t Pe când Brâncoveanu Constantin, Domnul Valahiei exporta viiud din viile lui, în jurul Piteștilor la Bra­șov, basarabenii o parte de vin îl duceau la Iași, unde cu coloniștii unguri din jurul Iașului *1 expor­tau la Lem­berg, iar altă parte pe­­ drumul tătăresc (care începea de la Suceava trecea Prutul pe la vadul Țuțora și se îndrepta spre Tighi­­na, sau Benderul turcesc, și tre­­când Nistrul continua prin­ ținutu­­rile tătărești) duceau vinul la ma­rele port pe marea Neagră, capita­la coloniilor Ge­rvezilor-Caffa, (construită pe ruinele vechei Teo­­dosii' unde îl schimbau pe mărfuri coloniale, manufacturi, etc. Domnii stăpânitori în­totdeauna încurajau această ramură a agri­culturei, aducând specialiști din străinătate, sădind vii mari etc. Așa această ramură s’a desvol­­tat și înflorea încetul cu încetul,­­ până când la începutul secolului al­ XIX (1806—12) bătăliile neîntre­­­rupte­­ și epidemia ciumei, ce au bântuit aici în perioada războiu­lui (1800—­12) au pustiit această provincie, mai cu seamă sudul Ba­­­sarabiei. După terminarea războ­iului și ciumei și anume dela anii 1820—25 vi­i cul­tura iarăși a înce­put să se ridice și la 1847 s’a înfi­ințat în Chișinău prima dată o e­o­­­poziție de gospodării sătești, unde , viticultor și onologia a ocupat u­­­­nul din cel mai de frunte loc. A­­ceastă expoziție a adus mare a­­­v­ânt în viața agricolă a Basarabi­ei și de acum înainte cultura viței­­ de vie a început a face ma­re pro­grese. Nu au trecut nici 30 de ani (dat­a 1847—75) și suprafața viilor din Basarabia după izvoarele oficiate a ajuns la 53.812 desetini. Mai cu seamă ce răspândește vița de vie în județele Cetatea Al­bă și Ismail pe urmă în Țigana (Bender), Orhei, Chișinău, iar in județele de Nord, Soroca, Bălți și Botin viticultura n’a putut lua o desvoltare m­ai înfloritoare din ca­uza condițiimilor solului și climei; cultivarea viilor era primitivă și vița nu suferea nici un fel de boa­lă, nici de insecte, astfel toate stra­turile aveau­ posibilitate de a se ocupa cu viticultura. Dar fiindcă viticultorii din Cri­­meia se temeau de concurența vi­ticultorilor din Basarabia, vi­ticul­­­tura de aici se apăra.­­ Vinificația era foarte primitivă, nu existau beciuri bune, teehnică rațională, etc. și prin urmare pe pletele mai depărtate se vindeau numai vinurile viticultorilor din Crimei­a. Guvernul a dat foarte puțină a­­tenție viticultmei de aici și iată de ce în 1886 s’a ivit prima dată în Basarabia filoxera (în viile d-lui I. V. Cristea, Teleșovo), vi­ctimele că­reia au fost mai înainte viile din Spania, Franța, Ungaria etc. Lupta guvernului cu fil)xera a fost foarte simplă: carpenii se sco­teau cu totul din pământ (așa nu­mit „metode­ radicală“). Araneea nu se știa de biologia filoxerei, butași americani, vite europene etc. Pentru localizarea acestei boale (filoxera) au luat parte Zemstva și „Comitetul pentru lupta contra fi­loxerei“ din Odesa, care vrând să ajute ci ceva a elaborat „Așeză­mântul pentru asigurarea viilor“ cari în 1890 a primit formă de act legislativ. La sfârșitul veacului al XIX su­prafața viilor cuprinde pete 100.000 de desetini, cei­ace făcea ■ peste­ 100.000.000 lei. Filoxera a adus așa de mare stri­căciune că pe la 1914 în Basarabia cuîura viței de vie conținea nu­mai 42.682 de desetini. Și anume cultura viilor­ este în: 1) Juri. Botin 310 de vii, cari cu­prind 162 desetini; * 2) Jud. Soroca 589­9 de vii, cari cuprind 1202 d­eseti­ni; 3) Jud­. Bălți 12000 de vii, cari cuprind 4700 desetini; 4) Jud. Oriei 22000 de vii, cari cuprind 8040 desetini; 5) Jud. Chișineu 16299 de vii, cari cuprind 6097 desetini; 6) Jud. Ti­ghin­a 10450 de vii, cari cuprind 4138 desetini. , 7) Jud. Cetatea Albă 23600 de vii, cari cuprind 7203 desetini. 8) Jud. Ismail (Cate«]) 23600 de vii, cari cuprind 11200 desetini. Total se găsesc 114.550 de vii, cari cuprind 42682 desetini. Criace ne are+fi că majoritatea viilor este în mâna micilor proprie­tari și dacă există proprietari mari ci ,sunt foarte puțini. Aceste vii pot da până l, 10—12 milioane vedre, socotind în medie 250—75 de vedre dintr’o desetină. Recolta din ultimii 5 ani n’a pu­tut fi exact socotită de­oarece nu există date statistice. Pentru ani 3914, 15,16 și 17 con­­siderân­d diferențele de recolte, gradul de dezvoltare a boalelor crip­­togamice și alți factori, recolta me­­die trebue­eă fie socotită, aproxi­mativ, 6.300.019 de ved­re, poate întreaga portă sdfi de cinci ani 3, milioane 500.M9 de vedre. Guvern­ul rt*s în ultimul timp e încurajat dezvedterea viței de vie dând capitaluri necesare fără pro­cent © timp de patru ani, butaci și prețuri scăzute, lucruri care au de­terminat pe mulți țărani să se i­pupe de cultura viței de vie; A­­sigur că acelaș lucru a­r fi bun s­e face și din partea noastră, punea astfel pe calea progresului una di­n ramurile cele mai importante­­ viața economică a Basarabiei. Teodosie Știrb ® ^ j

Next