Viitorul, ianuarie 1920 (Anul 14, nr. 3568-3584)
1920-01-04 / nr. 3569
Anul ftl doi’apre-zecerea No. 3369 ■nípii wiBü Míigji 20Bill In țară . , In străinătata ABONAM loteca University , un an 60 Le , un an 100 Lei , un număr vechiu 40 Bani írt Lei REDACȚIA STRADA ED6ARD QWNET No. 2 (Vis-â-vis da Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția .51/23. Redacția și Administrația 49123 și 3/11 .Dumiceșă 4 Ianuarie 1020 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate AMIME? Cu toată confusiunea din sinele spirite, ceea ce este vrednic de a fi constatat și reținut es e necontestatul progres în care țara noastră se află față de ceea ce era ea în trecut. In primul rând ceea ce nu se poate nega — pentru că este evidența însăși—e faptul întinderei teritoriale a țărei și desrobirea fraților caii până acum trăiau asupriți, șî erau în pericol de-a fi desnaționalizați. Acest câștig este mare, atât de mare încât aproape scapă judecăței contemporane. Pe când înainte de război, nu se putea vorbi de-o întregire a neamului nostru, iar chestiunea alipirei provinciilor surori, era considerată chiar de unii bărbați de stat români, ca un iredentism periculos, sau ca o ideologie inutilă, astăzi această întregire—oricât ar fi granițele României de injust stabilite—este un fapt real și positiv. Iată, deci, un prim câștig și un mare câștig național, asupra căruia se trece aproape cu ușurință de generația noastră. Afară de acest mare progres, este iarăși bine să nu trecem prea repede asupra altor cuceriri interne, și anume realizarea votului obștesc și înfăptuirea marei reforme agrare. Prin votul universal s’a chemat la viața largă socială toți românii, realizându-se astfel un ideal de egalitate cetățenească, iar prin expropiere marele conflict dintre mica și marea proniofotoc?*a troncot un fdmcul no. ---*** *--------------~~ spirite de ordine, inteligente, pregătite cu opera de guvernământ. Această operă de consolidare a României Mari este cu atât mai necesară,cu cât sub influența curentelor din afară, sufletele unei părți din clasa muncitoare, au uitat unde sfârșesc legitimile desiderate ale lor și unde începe periculoasa anarhie. Străinii cari sunt direct loviți prin întinderea noastră teritorială, prin întregirea neamului și prin realizarea marilor reforme interne menite a face din poporul nostru unul din cele mai puternice, streinii aceștia, firește, că recurg la toate mijloacele pentru a perverti minție muncitorilor noștri, încercând să zădărnicească realizarea în curs a operei de unitate națională. Dar e sarcina tocmai a oamenilor de guvern să știe a pune un frâu pornirilor periculoase și e datoria lor a veghea astfel încât anarhia, care e întreținută din afară de agenți străini — cum a fost cazul lui Rachovski—să nu prindă rădăcini la noi. Dar, pentru această operă de păstrare a ceea ce am câștigat se cere un guvern care el însuși să priceapă pericolele anarhiei, și care să nu creadă că este tot una a satisface dorințele legitime, cu a încuraja tendințele de descompunere a statului român. O țasa astfel care reușește din punct de vedere teritorial a-și tripla suprafața și a-și întinde granițele până la ultimele ramificații etnice ale populației sale, și un stat care reușește a alcătui înăuntrului reformele cele mai fundamentale pentru buna lui organizare și propășire socială și economică, desigur ca este o țară și un stat ce se pot considera fericite. Numai un pesimism incorigibil, sau o blazare bolnăvicioasă ne-ar face să nu apreciem în justa lor valoare aceste câștiguri și realizări naționale. Ce-ar trebui acum pentru ca poporul nostru să fie deplin fericit? Și în ce direcție ar trebui îndreptată munca pentru ca să realizăm un maximum de bunăstare generală ? Desigur că acuma vine rândul operei de detaliu; acum este epoca de refacere, deconsolidare, de adaptare a nevoilor de ieri cu cele de azi. In cadrul vieței mărite și noi, se cere o operă de organizare, de unificare a celor patru regimuri sub care neamul nostru a trăit până acum ; se impune o legiferare înțeleaptă pentru a consolida ceea ce am câștigat cu prețul atâtor jertfe și atâtor suferința.. După faza eroică, trebue să vină acum faza de organizare a amănuntelor, de netezire a asperităților și de unificare a vieți sociale, economice și politice. Dacă pentru prima fază se cereau spirite cari să fie capabile de jertfă și inteligențe cari să vadă clar în ce direcție trebuesc urmărite interesele mari românești, acum se cer energii practice, lei dirig^ n vFIE. In Paritul IMMoak .Puține zile ne mai despart până la alegerea Președintelui Republcei franceze. Și aceasta ne face să ne gândim la locul unde se va face l alegerea, adică în palatul monarhului de drept divin, al Regelui pe care curtenii îl arătau ca o ființă divină. Versailles este un palat care rezumă o întreagă istorie. In el se reflectă măreția unei monarhii care identifică Franța cu Tronul; în el se citește ca pe paginele unei cârti gustul artistic al unei epoci, care a dat naștere celei mai solemne literaturi din lume. Și în acest palat la care a contribuit și geniul lui Mansard, și știința decorativă a lui Le Notre, dar mai ales bunul gust al lui Ludovic al XIV-lea, se va face alegerea președintelui Republicii franceze. Aceasta, este o mare lecție a istoriei. Bourges în impresiunile lui din Anglia face interesanta observație că nansorii englezi au lăsat ca vegetația de mușchi să crească pe pereții exteriori ai castelului, că crăpăturile din afară să fie respectate. Aerul de vechime se menține. Dar în interior tot cap fondul în care Englezii sunt meșteri s’a introdus, împăcându-se astfel simțul arhaic cu agrementul vieței. Și adevăratul progres turnează totdeauna calea aceasta. El împacă respectul trecutului cu nevoile vieței prezente, căci distrugerea a ceea ce a fost este cea mai neinteligentă măsură de a face să evolueze o societate. Francezii au știut astfel să mențină palatul Regelui-Soare in toată splendoarea lui, dar l-au fixat ca loc în care ea să facă alegerea Președinților de republică. O unire simbolică între trecutul Franței și viitorul ei Petreoius Pericolul militarismului prusac amnnnim — Candidatura diit Hinden&Mira Sa președintia Republicei BERLIN. — Ce a însemnat pentru Germania și cum a fost înțeleassă istoria celor din urmă 12 luni ce au urmat după prăbușirea politicei sale militare. Desigur, vă întrebați, care este actul nou, inovator, care să ne facă să uităm și să nu vedem, în dosul acestei înscenări republicane, reinviând speranțele: «înflăcărările, avânturile îndrăznețe ale vecinului spirit militarist prusac ? Sky masca repare Și-i canîi ©? Iată situația: suntem într’o țară care a săvârșit o revoluție, care a preparat la Weimar o excelentă constituție republicană și a elaborat — și elaborează încă — o serie de legi și un program de guvernământ care promite a fi cel mai democratic din Europa și totuși în aceiași țară se preamărește 11 indenburg și Ludendorff, acelaș guvern ,permite Germanilor naționaliști ca să propovăduiască în școli, în universități, printre țărani și printre soldați o activitate febrilă monarhică, anti democratică și antisemită. Peste tot se tin discursuri de revanșă și de restaurare monarhică. Epizoadele reînscrierii reacțiunii se produc zilnic în contra socialiștilor și în contra evreilor cari sânt acuzați de a fi cauza dezastrului prusac. Simptome edificatoare Când școlarii din Greiswald au cerut să se atârne pe pereții sălilor școlare portretul lui Wilhelm, când elevii din Potsdam au făcut grevă pentru a sărbători aniversarea Sedanului, s-a spus că toate aceste episoade n'au nici o importanță. Nu numai aceste manifestații școlare, dar și altele ce au urmat sânt și mai semnificative. Pangermaniștii țin în adunări discursuri înflăcărate și temeroase. Pe străzile Berlinului naționaliștii germani au organizat demonstrațiuni cu ajutorul intervenției ofițerilor, al soldaților și al stdenților cu placarde incendiare în contra evreilor, pe când mulțimea cânta: Deutschland, Deutscland über uites ! Dacă înțelegerea a avut grijă să ude praful de pușcă și să sfărâme spadele, pastorul Rumpfei este împedicat prin aceasta să continue să strige : „Să cultivăm sentimentul lirei și acela al vendettei. Speranța zilelor de apropiată revanșă trebue să cucerească toate inimile. Primăvara va mai înflori, va veni ziua reînvierii marelui imperiu“. Dar Republica ? Nur Schein und Schemen, nimic decât aparentă și in fuziune, răspund Germanii natientaliști. Monarhia se va reîntoarce marelui război, marea masă, inertă și dezarmată, sleită din pricina privațiunilor, din cauza încercărilor revoluționare nereușite, muncită de deziluziile nonei republici, asistă pasivă la propaganda monarhică deșuchiată, care câștigă teren zi cu zi. În ajunul restaurațiunei Socialiștii majoritari pierd terenul în masele muncitorești, iar lumea începe să-și zică : „era mai bine în vremea imperiuli“. Nimeni în Germania nu caută să-și explice cauzele înfrângerii și nu vrea să condamne pe provocatorii războiului. Zilnic partidul monarhic câștigă influența și din toate părțile se anunță simptome despre o apropiată restaurare monarhică. La acest lucru contribue și spiritul monarhist al armatei, care a alarmă pe înșiși actualii guvrenanți. Pentru acest lucru socialiștii majoritari caută să se apropie de independentă pentru salvarea republicei, dar, se pare că este prea târziu. 1315*cS © n8$«rgg»F<sigidinte In primăvara viitoare vor avea loc noi alegeri și conservatorii vor obține majoritatea împreună cu partidele burgheze. Acum în Adunarea Națională se găsesc 163 socialiști majoritari, 22 socialiști independenți, 92 ai centrului, 21 progresiști și 42 ai partidului național-german. Această proporție nu se va menține și partidele burgheze vor câștiga încă o sută de locuri. In toată țara esc o fierbere mare, toți nutresc visuri și speră în reînvierea spadei lu Frederic al IIfea. Sunt visurile unei mulțimi bolnave — spun socialiștii — dar poporul este încântat de toate acestea“. „Germanii — spun monarhiștii— n'au tradițiuni republicane. In Germania Republica este un expedient, misterios, nu integru. Ai duceți-vă aminte de istoria dietei din Frankfurt și veți judeca mai bine situația prezentă. Adunarea Națonală, președintele Ebert, actualul Minister au un caracter provizoriu. In primăvara următoare vor avea loc alegerile. Ca președinte al republicei germane va fi ales Kindenburg. NîR51 € »3 s’a schimbat în|emna Revoluția germană n’a dărâmat clasele bătrâne germane și n’a dezorganizat complexul aparat birocratic al monarhiei. Wilhelmstrasse își menține pe toți funcționarii. Hindenburg, Ludendorf, toți generalii, toți diplomații și toți conducătorii războiului sunt în picioare și se agită pentru o restaurare monarhică. Revoluția a asasinat pe spartachiști, a omorât pe evreii Liebknecht și Roza Luderburg, pe Kurt Eisner și pe Landauer, dar aceiaș revoluție nu a spart nici un vas de porțelan din vitrinele monarhiece. In fata contrarevoluționarilor cari petrec cu banii câștigați in cursul Zi eu In ce privește situația d-lui Bontescu în actualul cabinet, pe care unii o arată cu totul precară, d-sa fiind hotărât a demisiona, credem că atât timp cât se vor păstra granițele economice între vechiul Regat și Ardeal, d. Bontescu, nu va demisiona, actualul ministru al industriei fiind un partizan convin 9 al permiselor de export dintre vechiul Regat și Ardeal. * Ziarul „VorwsMarts“ din Bucovina publică în nemțește istoria gestului memorabil al d-lui Mihalache din hala de poște. Întreaga nație nemțească va afla asfel exact, ceea ce n’a făcut ministrul în costum de țară. Nimeni nu-i profer ân țara lud GUVERNUL si Mitri Tarei Cu prilejul depunerei în Cameră, de către d-l ministru de finanțe, a proedurié care autoriză guvernul să contracteze mi împrumut, representanți partidului liberal au declarat că deși nu vor mi stînjenească întru nimic acțiunea guvernului în această privință, nu pot să nu remarce faptul că cererea guvernului de a fi autorizat în mod vag să contracteze un împrumut, intern sau extern, pentru o sumă nepredizată, și în orice condițiuni, e un lucru cu totul neobicinuit în politica noastră financiară. In răspunsul său, d-l ministru de finanțe A. Vlad a crezut că este în interesul țarei să aducă acuzat luni bancei Naționale. Cu eleganța-i bine cunoscută, d-l ministru de finanțe a vorbit, între altele, și despre d-l. G. Bibicescu. După tonal l-sate, se vedea că d-l ministru de finanțe nu avea cunoștință despre rolul Băncei Naționale și în special al d-lui Bibicescu în ajutarea mișcărei naționale de peste munți, în momentele grele, înainte de a vorbi, d-sa era dator să ia oarecarii informațiuni.... Crezînd că lovește în Banca Națională, d-l ministru de finanțe n‘a discutat fondul chestiunei ce se punea, ci s-a mulțumit să articuleze cu ușurință acuzațiuni împotriva unei instituțiuni care, tocmai mulțumită patriotismului și solicităței sale, a putut împrumuta Statul, în timpul războiului, cu cîteva miliarde, ajutîndu-l să treacă peste grave dificultăți financiare. Fie din nepricepere, fie cu, Mențiune, d-l Vlad a căutat să amăgească Parlamentul, afirmînd că Banca Națională i-a cerut, în schimbul unui împrumut, monopolul aurului din țara românească și ipotecarea spre exploatare a pădurilor Statului... In această formă tend e fundamental greșit. Toată lumea știe că aurul nu mai ește, ca înainte de războiu, o bogăție circulatorie, și că absolut toate statele au luat măsuri ca el să servească exclusiv la garantarea biletuluri de bancă. Aceasta, și nu alta, a fost și cererea Băncii Naționale, și anume ca durul produs în țaă să servească drept stoc metalic pe baza căruia, nemform legei ei constitutive, să poată emite bilete. Și cum acest stoc nu era îndestulător pentru garantarea emisiunei de bilete, Banca a cerut o garanție ipotecară în pădurile Statului, nu, spre exploatare, ci o garanție cu totul de formă, care să contribuie la soliditatea biletului. Acest fel de garanție nu dat-o »nu mai acum de curînd Serbia, ci chiar Republica franceză cînd, după 1871, ■a avut să plătească datoria de războia către Germania. Deci, nimic extraordinar. Este o mare diferență între felul cum a prezentat chestiunea d-l ministru de finanțe și între nevoia justificată de a se garanta cât mai mult emisiunea, și prin umare de a i se da toată soliditatea necesară, fie prin operațiunii de bancă cu caracter comercial, fie prin garantarea unei părți a biletului prin stoc metalic sau privtr'o garanție ipotecară. Banca Națională n‘a făcut deci decât să se conformeze legei, care o oprește să emită bilete fără garanțiile necesare. Acest lucru elementar s-a prefăcut că nu-l înțelege d-l ministru de finanțe... Precum, pentru a ridica prestigiul Statului, d. Bortescu declara deunăzi, în mod greșit, de pe banca ministerială, că „Statul român nu și-a ținut angajamentele față de străinătate“, — tot astfel azi d-l ministru de finanțe Vlad, pentru a ridica creditul Stated**, în momentul când afirmc că e nevoie de întărirea acestui credit înăuntru și în afară, articulează cscusațiuni, nedrei de împotriva instituției menită, să ajute Statul, în dificila, situație financiară în care se află... Opinia publică va aprecm dncă această atitudine este în folosul țârei. rn Trăim într’o epocă în care nu ne mai este permis să nesocotim nici una din forțele productive, oricare ar fi ele. Războiul, prin sleirea tuturor rezervelor, acumulate cu mari greutăți de ani de zile, ne silește să căutăm a intensifica puterea de producție a industriilor existente, a crea altele noui, și a vedea care din forțele naturii nu au fost îndestul exploatate până acum. Privirea generală se îndreaptă spre râuri, fluvii, mări și oceane. Având putința de a-și îndestula nevoile într’um mod mai lesnicios, omenirea nu s’a gândit încă să recurgă la mijloacele mai grele de procurare a lucrurilor indispensabile vieții- Astăzi, însă, nu ne mai putem uita la dificultățile cari altădată ne-ar fi făcut să renunțăm la o exploatare ; esențialul este să putem, cu oricât de mari sacrificii, să găsim ceea ce ne lipsește. De aceia este cu deosebire interesant un studiu, pe care d-l J. Marcel 5oume 1 publică cu privire la bogățiile mărilor. Bogăția mărilor După ce amintește alimentele pe carte le extragem din mări, precum și diferitele materii industriale, d-sa insistă asupra unor bogății cu mult mai prețioase. Astfel, nimeni nu putea știe că, în oceane, se găsesc metale prețioase, aur, argint. Intr’adevăr o tonă de apă de ocean ar conține 0 gr. Orje aur și 0 gri 13 argint, de unde reiese că 1m kilometru cub de apă de mare conține pentru 130 de milioane de frani aur și pentru 10 milioane de franci argint. Făcând o statistică mai amănunțită, și presupunânid că am împărți dintre toți locuitorii globului pământesc aurul ce se găsește în toate oceanele, fiecare dintre noi ar avea drept la câte 40.000 de kgf. de aur. Citind studiul d-lui Soum, am fost cuprins de o indignare legitimă, gândindu-mă că posed o avere atât de însemnată,pe care o las neexploatată. Tot astfel fiecare din cititorii „Viitorului“ posedă aceiași bogăție, dar, ca și autorul studiului în care se arată greșelile omenirii de a se nesocoti asemenea bogății, nu poate pune mâna pe ea. Dar, dacă aceste bogății neprețuite există în realitate, cum de nu se începe fără întârziere exploatarea aurului din mări și oceane ? Intr’o vreme când ne străduim să acoperim găurile produse în finanțele tufelor statelor de pacostea războiului dezimnțuit de Roși, ar fi singurul mijloc de a ne ușura traiul. Răspunsul ni-1 dă tot d-l Soum : „Aceste metale sunt foarte greu de izolat. O mulțime de cercetători s’au muncit în zadar spre a găsi calea cea mai lesnicioasă de a extrage aurul din apele mărilor și oceanelor“. Ne vedem, deci, după ce ni s’au trecut pe la nas atâtea bogății și ni s’au dat oarecari speraanțe, ajunși în aceiași situație. Și totuși mările și oceanele nu trebuesc disprețuite. Nu se poate să extragem aurul ce conține, din cauza marilor greutăți ce ar pricinui o asemenea întreprindere, dacă ar reuși, însă aim avem nevoe de resurse imediate, d-l Scum mai adaugă că, în mări și oceane- flota reprezintă izvoare de bogății, ușor de exploatat și pe care Franța nu trebue să le neglijeze. Fiind, fmarr cialmente, ajunsă tributara Americei, marea republica latină nu poate lăsa să-i sca« pe nici un izvor productiv. Printre plantele oceanice de care vorbește studiul citat, nu se enumără decât algele, sau ierburi marine. Ca substanțe medicamentoase, ca aliment, înlocuind pâinea și pastele făinoase în țările cu recolta deficitară, precum și ca îngrășăminte ,într’o vreme când este nevoe de scoaterea cât mai multor grâne, exploatarea algelor ar da câștiguri de miliarde, nn afără de serviciile ce ar aduce acoperind o parte din lipsurile de care suferă astăzi omenirea. Fundul mărilor, și mai ales largul oceanelor posedă stocuri inepuizabile de alge, cari ar putea fi recoltate fară a se aduce nici o stânjenire pisciculturei; se știe că peștii se nutresc cu alge și-și fac din ele și un adăpost. Răpirea portului Bordeaux Astăzi, din cauza necesităților noui ce s’au ivit, se învederează din ce în ce mai mult necesitatea dezvoltarea comunicațiilor fluviale și maritime. Portul Bordeaux este chemat, prin situația lui geografică și prin regiunile ce deservește, să joace un rol comercial de primul rând. De aceia se și pregătește extinderea portului. Și cum, pentru a deservi un port, caile ferate nu sânt îndestulătoare, oricât de deasa ar fi rețeaua iar, se lucrează la lărgirea navigații t ei fluviale care duce spre Bordeaux, mărfurile franceze destinate comerțului extern, singurul de la care Franța așteaptă, refacerea ei economică. Forța neprețuită a electricității va fi utilizată astfel încât, peste puțină vreme, grație ei, Dordogna va străbate, deja Corrèze până la Bordeaux, văi industriale, pline de uzine, pe cari lipsurile provocate de războiu le-a făcut să răsară ca prin minime, dând populației putința de a se folosi de niște bogății ce avea la îndemână, dar de care nu fusese încă nevoită să se servească. & laieresanî» Războiul încetând, ce se va face cu enormele pregătiri făcute de diferiții beligeranți, în vederea continuării lui mai departe ? Numeroasele stocuri de armament și munițiuni, ne- putând găsi o altă întrebuințare, vor fi, bineînțeles, păstrate, dar ce ne va întâmpla cu diferitele vase de război construite spre a se putea da lupta navală, ce se aștepta și care nu a mai avut loc ? In această privință, în Franța s’a luat o deriziune, care va fi desigur, imitată și de celelalte state. Neaducându-li-se vero deteriorare de războiu, intrămn caz de nevoe, unele din încrucișătoarele cuirasate, a căror utilitate nu se mai simte, au fost transformate în niște pașnice cargoboturi. Mai acum câteva săptămâni, din șantierele Girondei, a eșit sub noua lui înfățișare, fostul încrucișător „Dupuy-de-Lwne. Numele ce i s’a dat acum este acela de cargobotul „Péruvier“. Transformarea lui merită să fie semnalată. Dacă observăm vechia înfățișare a încrucișătorului „Dupuyle-Leme“, și o comparăm cu aceia a cargobotului „Péruvier“, vedem, că: SCRISORI DIN MUSS 0 CONSECINȚA A RASBOEULUI Itarea si SM&gitliie ei.—Hinterlandul par #. ..y««.vna*...Ja» «StulMi_Bordeausx. — Transformarea janni^ grueișăte? In est^@fe © it t* MIWHItU'HWW ttiMWHI'nOlicliil IIW ....... Uniunea în par. 2-a De obiceiu femeile nu sunt întotdeauna bine primite in artă și liteatură. Colegul sau confirctare are impresa că ii se stiiciește ceva din sfera activității și influenței sale, și din acastă pricină artiștii sunnt mai întdeauna apti-feminiști, deși no aată. Femeea aduce în artă și literatuă mai totdeauna un suflet și o mentalitate specială, caracteristică irii sale: delicatețe, sentimentalism, erezie. Bine în belen, nu luăm în onsiderație acele personalități femenine puternice care în mișcarea artistică sau intelectuală eu mărtursist însușiri de virilitate a talentu minnim artisticu lui care s’au impus criticii fără a se mai insista asupra desemnțierii sexului. O Georges Sand sau o M nne die Steel, prin inspirația lor solidă și profundă, prin forța de gândire și realizare, au dominat puternic sre óolii cărora de-aru aparținut, — și desigur că dacă aceste femei și-ar fi cheltuit energia în politică sau diplomație, contimporanii iar fii simțit în mod real vigoarea pumnului lor, luat bine înțeles la figurat. Dar, ca regulă generala, femeea în artă nu reușește nmai nici odată să-și ascundă sexul, trădndu-se prin felul subtil și poetic de a înțelege viața, și prin delicatețea realizării. In literatură, ea va căuta sentimentele medii, calme, fără înălțime și fără adâncime, va analiza veșnic o gamă emotivă care nu depășește treptele cotiidiiane și va transcrie în subtiliăți și rafinări de stil, zbuciumările fără violență ale sufletului poetic. In pictură, femeea va cânta natura, amurgurile și înserările, florile și lacurile, va smulge unui detaliu toată poezia pe care o cuprinde, dar nu va trece mai niciodată la realizarea unei gândiri artistice superioare, a construcției unui ediificiu pictural, majestos, impunător, brutal chiar. Cu aceste gânduri am intrat în expoziția d-nei Eugenia Filote-Atanasiu, și nu m-am înșelat drecît în calculele ce se făceam asupra valorii artei safle fementine. Se prezintă publicului pfentm prima oară cu o artă puțin pretențioasă, necântată, așa cum trebuie pentru ea toată lumea să aplaude un talent sincer și lipsit de pecetea importului. A văzut o floare, a luat un carton și cu puțină, sau mai multă vopsea, după cum i se părea, cu cuțitul sau cu pensula, după cum credea, fără nici un fel de abilitate a făcut, ca din întâmplare, o operă de artă. Critica însă va țipa protestând în numele tuturor școlilor de Belle-Arte și r tal tuturor principiilor estetice, pe care le-a învățat cineva, când vai, ca să știe «doar a scri și vorbi despre ele. Ea va cere imperios, talentatei noastre artiste, să întrebuințeze o singură metodă, un singur calapod, la toate mai multă subiectivitate, la unele, personalitate (deutsche individulUat), cât mai multă, și îi va recomandat ca doctorie un stagiu la școala V. L.Ucien Simon sau oriunde era străinătate. Morala este: nu tr. . gând, la (sufletul și cugetul tău de ,român; căci dacă reușești să vorbești ca la Paris și să te îmbraci ca la Londra, vei fi bine venit în inculta noastră țară. Așadar alege: dar mai întâi lasă florile și lasă și atelierul. Cu cutioara de vopsele pornește, ca altă dată un Luchian, de umbră prin țara noastră, acum destul de mare de te uită bine la locuri și la oameni, la portul și la casa lor, te uită și vezi Vie te leagă ceva de toată această lume a noastră. Iaido nu, slobodă 401,a Dumnezeu ești să te înscrii la școală ca să înveți pictura. Acestea- toate le spun din convingerea ce am vă pictura d-nei. Atanatov, are însușiri reale, de fond, rezultat al uniei observații personale, neinfluențată de dogmatica profesorilor și realî în primitivitatea ei, așa cum se prezinți azi, reprezintă chezășie pentru viitor. a artistului format de A șVna Iif, ""1n cazul lui, fabricat de școala din München și de cea din Viena. De la München ai luat tot cu o Pictură de Interior, mobile ștofe portrete, așa după cum l-a învățat profesorul, să se pite toate la rînd, distanțate, de frică să nu se atingă, vopsite cu tomuri calde și reci într-o gamră voită după o rețetă oarecare, după cum era elevul lui Nerbendi, Leo Puzz sau Angelo Janek. Peisagiul a crezut că se pretează mai bună chezășie pentru viitor, altosați lui Frantz von Stück, pentru ca în compromis cu cei de la Viena (partea tehnică) să ne dea lucruri de o calitate superioară interioarelor, dar destul de inferioare ca materie picturală, aceasta reducîndu-ise la o simplă teamă colorată subordonată tonului general al grunii înirii. De altfel aceaste reprezintă și una din formele picturei germane moderne, trucul fiind caracteriistica artei în decadență, acolo unde arta aplicata a luat un avant așa de niște oale cu flori la o fereastră, în aquarelă îmi atras, în deosebi luarea aminte, mă surprinde, dar aceasta este a treia minuitra a pictorului și dacă nu este cea dinții în tot cazul cred că este cea mai bună. Pictory Popes Nu înțeleg de ce artiștii noștri tineri și mai ales cei de sex fememn, odată plecați prin țări străine, se influențează și rămân fascinați de arta celor de mâna a doua, atunci când mult mai intelligent ar fi să caute sarea de la care s-au adăpat înșiși acești mai fericiți idoli ai lor. De ce să imiti ca o imitație și ia la urma urmei, nu lucru originar? .De ce să vizitezi Grand Chaumi>nul înaintea Louvrului și să-l cunoștii pe Cezanne fără a avea habar de Courbet și Delacroix, atunci cînd vrei să faci pictură franțuzească, după cum nu se poate face pictură românească fără să ții seamă de toată artă, noastră veche națională, așa cât este ea de neînsemnată. Pentru toți cei cu nițică cultură occidentală, arta domnișoarei Popea este interesantă, și mai mult încă, pentru cei care cunosc îndeaproape viața de toate zitele a țăranului , pe acolo. _ Pentru noi ceilalți însă aceste fcruri n-au nici măcar interesul i care trebue să l abă legenda întru tablou, țara noastră având, dnar Doamne, și ea caracterul ei cai cred că în primul rând trebue t impresioneze pe un artist român. Nu-i nevoe să te duci în Japan, sau Turela ca să faci artă româească, afară de cazul când lucrrea ta trăiește numai prin valoan ei picturală, independent de factori, cari intră în compoziția perei de artă. R. & ia^© naită ca „VIITORUL reel mai bine sen’s Cel mai bine informat Cel mai răspândit ZIAR DE SEARA —