Viitorul, ianuarie 1920 (Anul 14, nr. 3568-3584)

1920-01-04 / nr. 3569

Anul ftl d­oi’apr­e-zecerea No. 3369 ■nípii wiBü Míigji 20Bill In țară . , In străinătata ABONAM l­oteca University , un an 60 Le , un an 100 Lei , un număr vechiu 40 Bani írt Lei REDACȚIA STRADA ED6ARD QWNET No. 2 (Vis-â-vis da Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția .51/23. Redacția și Administrația 49123 și 3/11 .Dumiceșă 4 Ianuarie 1020 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate AMIME? Cu toată confusiunea din si­nele spirite, ceea ce este vrednic de a fi constatat și reținut es e necontestatul progres în care țara noastră se află față de ceea ce era ea în trecut. In primul rând ceea ce nu se poate nega — pentru că este e­­vidența însăși—e faptul întinde­rei teritoriale a țărei și desrobi­­rea fraților caii până acum trăiau asupriți, șî erau în peri­col de-a fi desnaționalizați. Acest câștig este mare, atât de­­ mare încât aproape scapă jude­­­­căței contemporane. Pe când înainte de război, nu se putea vorbi de-o întregire a­­ neamului nostru, iar chestiunea alipirei provinciilor surori, era­­ considerată chiar de unii bărbați de stat români, ca un ireden­tism periculos, sau ca o ideolo­gie inutilă, astăzi această între­gire—ori­cât ar fi granițele Ro­mâniei de injust stabilite—este un fapt real și positiv. Iată, deci, un prim câștig și un mare câștig național, asupra căruia se trece aproape cu ușu­rință de generația noastră. Afară de acest mare progres, este iarăși bine să nu trecem prea repede asupra altor cuce­riri interne, și anume realizarea votului obștesc și înfăptuirea marei reforme agrare. Prin votul universal s’a che­­­­mat la viața largă socială toți românii, realizându-se astfel un­­ ideal de egalitate cetățenească, iar prin expropiere marele con­flict dintre mica și marea pro­n­iofoto­c?*a troncot un fdm­cul no. ---*** *--------------~~ spirite de ordine, inteligente, pre­gătite cu opera de guvernământ. Această operă de consolidare a României­ Mari este cu atât mai necesară,cu cât sub influența curentelor din afară, sufletele u­­nei părți din clasa muncitoare, au uitat unde sfârșesc legitimile desiderate ale lor și unde începe periculoasa anarhie. Străinii cari sunt direct loviți prin întinderea noastră terito­rială, prin întregirea neamului și prin realizarea marilor refor­me interne menite a face din poporul nostru unul din cele mai puternice, streinii aceștia, firește, că recurg la toate mij­loacele pentru a perverti min­ție muncitorilor noștri, încer­când să zădărnicească realiza­rea în curs a operei de unitate­ națională. Dar e sarcina tocmai a oame­nilor de guvern să știe a pune un frâu pornirilor periculoase și e datoria lor a veghea ast­fel în­cât anarhia, care e întreținută din afară de agenți străini — cum a fost cazul lui Rachovski—să nu prindă rădăcini la noi. Dar, pentru această operă de păstrare a ceea ce am câștigat se cere un guvern care el în­suși să priceapă pericolele anar­hiei, și care să nu creadă că este tot una a satisface dorin­țele legitime, cu a încuraja ten­dințele de descompunere a sta­tului român. O țasa astfel care reușește din punct de vedere teritorial a-și tripla suprafața și a-și întinde granițele până la ultimele rami­ficații etnice ale populației sale, și un stat care reușește a alcă­tui înăuntru­lui reformele cele mai fundamentale pentru buna lui organizare și propășire so­cială și economică, desigur ca este o țară și un stat ce se pot considera fericite. Numai un pe­simism incorigibil, sau o blazare bolnăvicioasă ne-ar face să nu apreciem în justa lor valoare aceste câștiguri și realizări na­ționale. Ce-ar trebui acum p­entru ca poporul nostru să fie deplin fe­ricit? Și în ce direcție ar trebui îndreptată munca pentru ca să realizăm un maximum de bună­stare generală ? Desigur că acuma vine rândul operei de detaliu; acum este e­­poca de refacere, deconsolidare, de adaptare a nevoilor de ieri cu cele de azi. In cadrul vieței mărite și noi, se cere o operă de organizare, de unificare a celor patru re­gimuri sub care neamul nostru a trăit până acum ; se impune o legiferare înțeleaptă pentru a con­solida ceea ce am câștigat cu prețul atâtor jertfe și atâtor su­ferința.. După faza eroică, trebue să vină acum faza de organizare a amănuntelor, de netezire a as­perităților și de unificare a vie­­­ți sociale, economice și poli­tice. Dacă pentru prima fază se ce­reau spirite cari să fie capabile de jertfă și inteligențe cari să vadă clar în ce direcție trebuesc ur­mărite interesele mari românești, acum se cer energii practice, lei dirig^ n vF­I­E.­­ In Paritul IMMoak .Puține zile ne mai despart până la alegerea Președintelui Republcei franceze. Și aceasta ne face să ne gândim la locul unde se va face l ale­­gerea, adică în palatul monarhului de drept divin, al Regelui pe care curtenii îl arătau ca o ființă divină. Versailles este un palat care re­zumă o întreagă istorie. In el se re­flectă măreția unei monarhii care identifică Franța cu Tronul; în el se citește ca pe paginele unei cârti gustul artistic al unei epoci, care a dat naștere celei mai solemne lite­raturi din lume. Și în acest palat la care a contri­buit și geniul lui Mansard,­ și știin­ța decorativă a lui Le Notre, dar mai­ ales bunul gust al lui Ludovic al XIV-l­ea, se va face alegerea pre­ședintelui Republicii franceze. Aceasta, este o mare lecție a is­toriei. Bourges în im­presiunile lui din Anglia face interesanta observație că nan­sorii englezi au lăsat ca vege­tația de mușchi să crească pe pe­reții exteriori ai castelului, că cră­păturile din afară să fie respectate. Aerul de vechime se menține. Dar în interior tot cap fondul în care Englezii sunt­ meșteri s’a introdus, împăcându-se astfel simțul arhaic cu agrementul vieței. Și adevăratul pr­ogres­ turnează totdeauna calea aceasta. El împacă respectul trecutului cu nevoile vie­­ței prezente, căci distrugerea a ceea ce­­ a fost este cea mai nein­tel­igen­tă măsură de a face să evolueze o so­cietate.­­ Francezii au știut astfel­­ să men­țină palatul Regel­ui-Soare in toată splendoarea lui, dar l-au fixat ca loc în care ea să facă alegerea Pre­ședinților de republică. O unire simbolică între trecutul Franței și viitorul ei­ Petreoius Pericolul militarismului prusac amnnnim — Candidatura diit Hinden&Mira Sa pre­­ședintia Republicei BERLIN. — Ce a însemnat pentru Germania și cum a fost înțeleassă is­toria celor din urmă 12 luni ce au ur­mat după­­ prăbușirea politicei sale mi­litare. Desigur, vă întrebați, care este actul nou, inovator, care să ne facă să uităm­ și să­ nu vedem, în dosul a­­cestei înscenări republicane, rein­­­viând speranțele: «înflăcărările, a­­vânturile îndrăznețe ale vecinului spirit militarist prusac ? Sky masca re­pare Și-i canîi ©? Iată situația: suntem într’o țară ca­re a săvârșit o revoluție, care a pre­parat la Weimar o excelentă consti­tuție republicană și a elaborat — și elaborează încă — o serie de legi și u­n program de gu­vernă­mânt care promite a fi cel mai democratic din Europa și totuși în aceiași țară se preamărește 11 ind­en­burg și Luden­­dorff, acelaș guvern ,permite Germa­nilor naționaliști ca să propovăduia­scă în școli, în universități, printre țărani și printre soldați o activitate febrilă monarhică, anti­ democratică și antisemită. Peste tot se tin dis­cursuri de revanșă și de restaurare monarhică. Epizoadele reînscrierii re­­acțiunii se produc zilnic în contra so­cialiștilor și în contra evreilor cari sânt acuzați de a fi cauza dezastru­lui prusac.­­ Sim­ptome edificatoare Când școlarii din Greiswald au ce­rut să se atârne pe pereții sălilor șco­lare portretul lui Wilhelm, când ele­vii din Potsdam au făcut grevă pen­tru a sărbători aniversarea Sedanu­­lui, s-a spus că toate aceste episoade n'au nici o im­portan­ță. Nu numai a­­ceste manifestații școlare, dar și al­tele ce au urmat sânt și m­ai semnifi­cative. Pangermaniștii țin în adunări dis­cursuri înflăcărate și temeroase. Pe străzile Berlinului naționaliștii­ ger­­mani au organizat demonstrațiuni cu ajutorul intervenției ofițerilor, al soldaților și al stdenților cu placarde incendiare în contra evreilor, pe când mulțimea cânta: Deutschland, Deu­t­­scland über uites ! Dacă înțelegerea a avut grijă să ude praful de pușcă și să sfărâme spadele, pastorul Rumpf­ei este îm­­pedicat prin aceasta să continue să strige : „Să cultivăm sentimentul­­ li­rei și acela al vendettei. Speranța zi­lelor de apropiată revanșă trebue să cucerească toate inimile. Primăvara va mai înflori, va veni ziua reînvie­rii marelui imperiu“. Dar Republica ? Nur Schein und Schemen, nimic decât aparentă­ și in fuziune, răspund Germanii natienta­­liști. Monarhia se va reîntoarce­ marelui război, marea masă, inertă și dezarmată, sleită din pricina privați­unilor, din cauza încercărilor revolu­ționare nereușite, muncită de dezilu­ziile nonei republi­ci, asistă pasivă la­ propaganda monarhică deșuchiată, care câștigă teren zi cu zi. În ajunul restaurațiunei Socialiștii majoritari pierd terenul în masele muncitorești, iar lumea începe să-și­­ zică : „era mai bine în vremea imperiul­i“. Nimeni în Ger­mania nu caută să-și explice cauzele înfrângerii și nu vrea să condamne pe provocatorii­­ războiului. Zilnic partidul monarhic câștigă influența și din toate părțile se anunță sim­p­­tome despre o apropiată restaurare monarhică. La acest lucru contribue și spiritul monarhist al armatei, care a alarmă pe înșiși actualii guvre­­nanți. Pentru acest lucru socialiștii majo­ritari caută să se apropie de inde­pendentă pentru salvarea republicei, dar, se pare că este prea târziu. 1315*cS © n8$«rg­g»F<sigidinte In primăvara viitoare vor avea loc noi alegeri și conservatorii vor ob­ține majoritatea împreună cu parti­dele burgheze. Acum în Adunarea Națională se gă­sesc 163 socialiști majoritari, 22 so­­cialiști­ independen­ți, 92 ai centrului, 21 progresiști și 42 ai partidului na­țional-german. Această proporție nu se va menți­ne și partidele burgheze vor câștiga încă o sută de locuri. In toată țara es­c o fierbere mare, toți nutresc visuri și speră în reîn­vierea spadei lu­ Frederic al­­ IIfea. Sunt visurile unei mulțimi bolnave — spun socialiștii —­ dar poporul este încântat de toate acestea“. „Germanii — spun monarh­iștii— n'au tradițiuni republicane. In Ger­mania Republica este un expedient, misterios, nu integru. Ai duceți-vă a­­minte de istoria dietei din Frankfurt și veți judeca mai bine situația pre­zentă. Adunarea Națonală, președin­tele Ebert, actualul Minister au un caracter provizoriu. In primăvara următoare vor avea loc alegerile. Ca președinte al repu­blicei germane va fi ales K­indenburg. NîR51 € »­3 s’a schimbat în|emn­a Revoluția germană n’a dărâmat clasele bătrâne germane și n’a dezor­ganizat complexul aparat bi­rocra­­tic al­ monarhiei. Wilhelm­strasse își menține pe toți funcționarii. Hinden­­burg, Ludendorf, toți generalii,­­ toți diplomații și toți conducătorii războ­iului sunt în picioare și se agită pen­tru o restaurare monarhică. Revoluția a asasinat pe sparta­­chiști, a omorât pe evreii Liebk­necht și Roza Luder­burg, pe Kurt Eisner și pe Landauer, dar aceiaș re­voluție nu a spart nici un vas de por­țelan din vitrinele monarhiece. In fata contrarevoluționarilor cari petrec cu banii câștigați in cursul Zi eu In ce privește situația d-lui Bon­­tescu î­n actualul cabinet, pe care unii o arată cu totul precară, d-sa fiind hotărât a demisiona, credem că atât timp cât se vor păstra gra­nițele economice între vechiul Regat și Ardeal, d. Bontescu, nu va demi­siona, actualul ministru al indu­striei fiind un partizan convin­ 9 al permiselor de export dintre vechiul Regat și Ardeal. * Ziarul „Vorw­sMarts“ din Bucovina publică în nemțește istoria gestului memorabil al d-lui Mihalache d­in hala de poște. Întreaga nație nem­țească va afla asfel exac­t, ceea ce n’a făcut ministrul în costum­­ de ța­ră. Nimeni n­u-i profer ân țara lud GUVERNUL si Mitri Tarei Cu prilejul depunerei în Cameră, de către d-l ministru de finanțe, a proed­urié care autoriză guvernul să contracteze­ mi împrumut, represen­­tanți partidului liberal au declarat că deși nu vor mi stînjenească întru nimic acțiunea guvernului în această privință, nu pot să nu remarce fap­tul că cererea guvernului de a f­i au­torizat în mod vag să contracteze un împrumut,­­ intern sau extern, pentru o sumă nepredizată, și în ori­ce condițiuni, e un lucru cu totul neobicinuit în politica no­astră finan­ciară. In răspunsul său, d-l ministru de finanțe A. Vlad a crezut că este în interesul țarei să aducă acuzat luni b­­ancei Naționale. Cu eleganța-i bine cunoscută, d-l ministru de finanțe a vorbit, între altele, și despre d-l­­. G. Bibicescu. După tonal­­ l-sate, se vedea că d-l minist­ru de finanțe nu avea cunoș­tință despre rolul Băncei Naționale și în special al d-lui Bibicescu în a­­jutarea mișcărei naționale de peste munți, în momentele grele, înainte de a vorbi, d-sa era dator să ia oare­­carii inf­or­mațiuni.... Crezînd că lovește în Banca Nați­onală, d-l ministru de finanțe n‘a discutat fondul chestiunei ce se pu­nea, ci s-a mulțumit să articuleze cu ușurință acuzațiuni împotriva unei instituțiuni care, tocmai mulțumită patriotismului și solicităței sale, a putut împrumuta Statul, în timpul războiului,­ cu cîteva miliarde, aju­­tîndu-l să treacă peste grave dificul­tăți financiare. Fie din nepricepere, fie cu, Men­țiune, d-l Vlad a căutat să amăgeas­că Parlamentul, af­irmînd că Banca Națională i-a cerut, în schimbul u­­nui împrumut, monopolul aurului din țara românească și ipotecarea spre exploatare a pădurilor Statu­lui... In această formă t­end e funda­mental greșit. Toată lumea știe că aurul nu mai ește, ca înainte de războiu, o bogă­ție circulatorie, și că absolut toate statele au luat măsuri ca el să ser­vească exclusiv la garantarea biletu­­luri de bancă. Aceasta­, și nu alta, a fost și cererea Băncii Naționale, și anume ca durul produs în ța­­ă să servească drept stoc metalic pe baza căruia, nemform legei ei constitutive, să poată emite bilete. Și cum acest stoc nu era îndestu­lător pentru garantarea emisiunei de bilete, Banca a cerut o garanție ipotecară în pădurile Statului, nu, spre exploatare, ci o garanție cu to­tul de formă, care să­­ contribuie la soliditatea biletului. Acest fel de garanție nu dat-o »nu mai acum de curînd Serbia, ci chiar Republica franceză cînd, după 1871, ■a avut­ să plătească datoria de răz­boia către Germania. Deci, nimic extra­ordinar. Este o mare diferență între felul cum a prezentat chestiunea d-l mi­nistru de finanțe și între nevoia jus­tificată de a se garanta cât mai­ mult emisiunea, și prin umare­­ de a i se da toată soliditatea necesară, fie prin operațiunii de bancă cu caracter comercial, fie prin garantarea unei părți a biletului prin stoc metalic sau privtr'o garanție ipotecară. Banca Națională n‘a făcut deci de­cât să se conformeze legei, care o o­­prește să emită bilete fără garanții­le necesare. Acest lucru elementar s-a prefăcut că nu-l înțelege d-l mi­nistru de f­inanțe... Precum, pentr­u a ridica prestigiul Statului, d. Bortescu declara deu­năzi, în mod greșit, de pe banca mi­nisterială, că „Statul român nu și-a ținut angajamentele față de străină­­tate“, — tot astfel azi­ d-l ministru de f­inanțe Vlad, pentru a ridica cre­ditul Stated**, în momentul când a­­firmc că e nevoie de întărirea aces­tui credit înăuntru și în afară, arti­culează cscusațiuni, nedrei de împotri­­va instituției menită, să ajute Statul, în dificila, situație financiară în ca­re se află... Opinia publică va­­ aprecm dncă a­­ceastă atitudine este în folosul țâ­rei. rn Trăim într’o epocă în care nu ne mai este permis să nesocotim nici una din forțele productive, oricare ar fi ele. Războiul, prin sleirea tu­tur­or rezervelor, acumulate cu mari greu­tăți de ani de zile, ne silește să cău­tăm a intensifica puterea de produc­ție a industriilor existente, a crea al­tele noui, și a vedea care din forțele naturii nu au fost îndestul exploatate până acum. Privirea generală se în­dreaptă spre râuri, fluvii, mări și o­­cea­ne. Având putința de a-și îndes­tula nevoile într’um mod mai lesni­cios, omenirea nu s’a gândit încă să recurgă la mijloacele mai grele de procurare a lucrurilor indispensabile vieții- Astăzi, însă, nu ne mai putem uita la dificultățile cari altădată ne-ar fi făcut să renunțăm la o ex­ploatare ; esențialul este să putem, cu oricât de mari sacrificii, să gă­sim ceea ce ne lipsește. De aceia este cu deosebire interesant un studiu, pe care d-l J. Marcel 5oum­e 1 publică cu privire la bogățiile mărilor. Bogăția mărilor După ce amintește alimentele pe carte le extragem din mări, precum și diferitele materii industriale, d-sa insistă asupra unor bogății cu mult mai prețioase. Astfel, nimeni nu putea știe că, în oceane, se găsesc metale prețioase, aur, argint. Intr’adevăr o tonă de apă de ocean ar conține 0 gr. Orje aur și 0 gri 13 argint, de unde re­iese că 1m kilometru cub de apă de mare conține pentru 130 de milioane de fra­ni aur și pentru 10 milioane de franci argint. Făcând o statistică mai amănunțită, și presu­punânid că am împărți dintre toți locuitorii globului pământesc aurul ce se găsește în toa­te oceanele, fiecare dintre noi ar a­­vea drept la câte 40.000 de kgf. de aur. Citind studiul d-lui Soum, am fost cuprins de o indignare legitimă, gân­­dindu-mă că posed o avere atât de însemnată,­­pe care o las neexploata­tă. Tot astfel fiecare din cititorii „Vii­torului“ posedă aceiași bogăție, dar, ca și autorul studiului în care se a­­­rată greșelile omenirii de a se neso­coti asemenea bogății, nu poate pune mâna pe ea. Dar, dacă aceste bogății neprețuite există în realitate, cum de nu se în­cepe fără întârziere exploatarea au­rului din mări și oceane ? Intr’o vre­me când ne străduim să acoperim găurile produse în finanțele tufelor statelor de pacostea războiului de­z­­i­mnțuit de Roși, ar fi singurul mijloc de a ne ușura traiul. Răspunsul ni-1 dă tot d-l Soum : „Aceste metale sunt foarte greu de izolat. O mulțime de cercetători s’au muncit în zadar spre a găsi calea cea mai lesnicioasă de a extrage aurul din apele mărilor și oceanelor“. Ne vedem, deci, după ce ni s’au trecut pe la nas atâtea bogății și ni s’au dat oarecari speraanțe, ajunși în ace­iași situație. Și totuși mările și ocea­nele nu trebuesc disprețuite. Nu se poate să extragem aurul ce conține, din cauza marilor greutăți ce ar pri­­cinui o asemenea întreprindere, dacă ar reu­și, însă aim avem nevoe de resurse imediate, d-l Scum mai adau­gă că, în mări și oceane- flota repre­zintă izvoare de bogății, ușor de ex­ploatat și pe care Franța nu trebue să le neglijeze. Fiind, fmarr cialmente, ajunsă tributara Americei, marea re­publica­ latină nu poate lăsa să-i sca« pe nici un izvor productiv. Printre plantele oceanice de care vorbește studiul citat, nu se enumără decât algele, sau ierburi marine. Ca substanțe medicamentoase, ca ali­ment, înlocuind pâinea și pastele făi­noase în țările cu recolta deficitară, precum și ca îngrășăminte ,într’o vre­me când este nevoe de scoaterea cât mai multor grâne, exploatarea alge­lor ar da câștiguri de miliarde, nn a­­fără de serviciile ce ar aduce acope­rind o parte din lipsurile de care su­­­feră astăzi omenirea. Fundul mărilor, și mai ales largul oceanelor posedă stocuri inepuizabile de alge, cari ar putea fi recoltate fa­ră a se aduce nici o stânjenire pisci­­culturei; se știe că peștii se nutresc cu alge și-și fac din ele și un adă­post. Răpirea portul­ui Bordeaux Astăzi, din cauza necesităților noui ce s’au ivit, se învederează din ce în ce mai mult necesitatea dezvoltarea comunicațiilor fluviale și maritime. Portul Bordeaux este chemat, prin situația lui­ geografică și prin regiu­nile ce deservește, să joace un rol co­mercial de primul rând. De aceia se și pregătește extinderea­­­ portului. Și cum, pentru a deservi un port, caile ferate nu sânt îndestulătoare, oricât de deasa ar fi rețeaua iar, se lucrea­ză la lărgirea navigații­ t­ ei fluviale care duce spre Bordeaux,­ mărfurile franceze destinate comerțului extern, singurul de la care Franța așteaptă, refacerea ei economică. Forța neprețuită a electricității va fi utilizată astfel încât, peste puțină vreme, grație ei, Dord­ogna va stră­bate, deja Corrèze până la Bordeaux, văi industriale, pline de uzine, pe cari lipsurile provocate de războiu­ le-a făcut să răsară ca prin minime, dând populației putința de­ a se folosi de niște bogății ce avea la îndemână, dar de care nu fusese încă nevoită să se servească. & laieresanî» Războiul încetând, ce se va face cu enormele pregătiri făcute de dife­riții beligeranți, în vederea continuă­rii lui mai departe ? Numeroasele stocuri de armament și munițiuni, ne- putând găsi o altă întrebuințare, vor fi, bineînțeles, păstrate, dar ce ne va întâmpla cu diferitele vase de război construite spre a se putea da lupta navală, ce se aștepta și care nu a mai avut loc ? In această privință, în Franța s’a luat o deriziune, care va fi desigur, imitată și de celelalte sta­te. Neaducându-li-se vero deterio­rare de războiu, intrămn caz de nevoe, unele din în­crucișătoarele cuirasate, a căror utilitate nu se mai simte, au fost transformate în niște pașnice cargoboturi. Mai acum câteva­ săptă­mâni, din șantierele Girondei, a eșit sub noua lui înfățișare, fostul încrucișător „Dupuy-de-Lwne. Nu­mele­ ce i s’a dat acum este acela de cargobotul „Péruvier“. Transformarea lui merită să fie semnalată. Dacă observăm vechia în­fățișare a încrucișătorului „Dupuy­­le-Leme“, și o comparăm cu aceia a cargobotul­ui „Péruvier“, vedem, că: SCRISORI DIN MUSS 0 CONSECINȚA A RASBOEULUI Itarea si SM&gitliie ei.—Hinterlandul par #. .­­.y««­.vna*­...Ja» «S­tulMi_Bordeausx. — Transformarea janni^ grueișăte? In­ est^@fe © it t*­ MIWHItU'HWW tti­MWHI'nOlicliil II­W ....... Uniunea în par. 2-a De obiceiu femeile nu sunt în­totd­­eauna bine primite in artă și lite­­atură. Colegul sau confir­ctare are imp­re­sa că i­i se stii­ciește ceva din sfera activității și infl­uenței sale, și din acastă pricină artiștii sunnt mai în­­tdeauna­­ apti-feminiști, deși n­o a­­ată. Femeea aduce în artă și literatu­­ă mai totdeauna un suflet și o mentalitate specială, caracteristică irii sale: delicatețe, sentimentalism, ere­zie. Bine în belen, nu luăm în onsiderație acele personalități fe­men­ine puternice care în mișcarea artistică sau intelectuală eu m­ărtu­­rsist însușiri de virilitate a talentu­ minnim artisticu lui care s’au impus criticii fără a se mai insista asupra desemnțierii sexului. O Georges Sand sau o M­ nne die Steel, prin inspirația lor solidă și profundă, prin forța de gândire și realizare, au dominat puternic sre óolii cărora de-aru aparținut, — și de­sigur că dacă aceste femei și-ar fi cheltuit energia în politică­­ sau di­plomație, contimporanii iar fii simțit în mod­ real vigoarea pumnului lor, luat bine înțeles la figurat. Dar, ca regulă generala, femeea în artă nu reușește nmai nici odată să-și ascundă sexul, trăd­­ndu-se prin felul su­btil și poetic de a înțelege viața, și prin delicatețea realizării. In literatură, ea va căuta senti­m­entele medii, calme, fără înălțime și fără adâncime, va analiza veșnic o gamă emotivă care nu depășește treptele cotiidiiane și va transcrie în subtiliăți și rafinări de stil, zbuciu­mă­rile fără violență ale sufletului poetic. In pictură, femeea va cânta natu­ra, amurgurile și înserările, florile și lacurile, va smulge unui detaliu toată poezia pe care o cuprinde, dar nu va trece mai nici­odată la reali­zarea u­nei gândiri artistice superi­oare, a construcției unui ediificiu pictural, majestos, impunător, bru­tal chiar. Cu aceste gânduri am intrat în expoziția d-nei Eugenia Filote-Ata­­nasiu, și nu m-am înșelat drecît în calculele ce se făceam asupra valo­rii artei safle fementine. Se prezintă­­ publicului pfentm pri­ma oară cu o artă puțin pretențioa­să, necântată, așa cum trebuie pentru ea toată lumea să aplaude un talent sincer și­ lipsit de pecetea importu­lui. A văzut o floare, a luat un car­ton și cu puțină, sau mai multă vop­sea, după cum i se părea, cu cuțitul sau cu pensula, după cum cred­ea, fără nici un fel de abilitate a făcut, ca din întâmplare, o operă­ de artă. Critica însă va țipa protestând în numele tuturor școlilor de Belle-Ar­­te și r tal tuturor principiilor estetice, pe care le-a învățat cineva, când vai, ca să știe «doar a scri și vorbi des­pre ele.­­ Ea va cere imperios, talentatei noastre artiste, să întrebuințeze o singură metodă, un singur calapod, la­ toate mai­ multă­­ subiectiv­itate, la unele, personalitate (deutsche indi­­vidulUat), cât mai multă, și îi va recomandat ca docto­ri­e un stagiu la școala V. L.Ucien Simon sau ori­un­de er­a străinătate. Morala este: nu tr. . gând, la (sufletul și cuge­tul tău de ,român; căci dacă reușești să vorbești ca la Paris și să te îm­braci­ ca la Londra, vei fi bine ve­nit în inculta noastră țară. Așa­dar alege: dar mai întâi lasă florile și lasă și atelierul. Cu cutioa­ra de vopsele pornește, ca altă d­ată un Luchian, de u­m­bră prin țara noa­­stră, acum destul de mare de te uită bine la locuri și la oa­meni, la portul și la casa lor, te uită și vezi Vie te leagă ceva de toată această lume a noastră. Iai­do nu, slobodă 401,a Dumnezeu ești să te înscrii la școală ca să înveți pictura. Aces­tea- toate le spun din convin­gerea ce am vă pictura d-nei. Atana­­tov, are însușiri reale, de fond­, re­zultat al uniei observații personale, neinfluențată de dogmatica profeso­rilor și realî în­ primitivitatea ei, așa cum se prezinți azi, reprezintă che­zășie pentru viitor. a a­r­tis­tului format de A șVn­a I­if, ""1­n­ cazul lui, fabricat de școala din München și de cea di­n Viena. De la München ai l­uat tot cu o Pic­tură de Interior, mobile ștofe por­trete, așa după­ cum l-­a învăț­at pro­fesorul, să se pite toate la rînd, dis­tanțate, de frică să nu se atingă, vopsite cu tomuri calde și reci într-o gamră voită după o rețetă oarecare, după cum era elevul lui N­­er­bendi, Leo Puzz sau Angelo Janek. Peisagiul a crezut că se pretează mai bună chezășie pentru viitor, altosați lui Frantz von Stück, pen­tru ca în compromis cu cei de la Vie­na (partea teh­nică) să ne dea lu­cruri de o calitate superioară inte­rioarelor, dar destul de inferioare ca materie picturală, aceasta redu­­cîndu-ise la o simplă teamă colorată subordonată tonului general al grunii înirii. De altfel aceaste reprezintă și una din formele picturei german­e mo­derne, trucul fiind carac­teriistica artei în decadență, acolo unde arta aplicata a luat un avant așa de niște oale cu flori la o fereastră, în aquarelă îmi atras, în deosebi luarea aminte, mă surprinde, dar aceasta este a treia minuitra a pic­torului și dacă nu este cea dinții în tot cazul cred că este cea mai bună. Pictory­ Popes Nu înțeleg de ce artiștii noștri ti­neri și mai ales cei de sex fem­emn, odată plecați prin țări străine, se influențează și rămân fascinați de arta celor de mâna a doua, atunci când mult mai intelligent ar fi să caute sarea de la care s-au adăpat înșiși acești mai fericiți id­oli­­ ai lor. De ce să imiti ca o imitație și i­a la urma urmei, nu lucru originar? .De ce să vizitezi Grand Chaumi­>­­nul înaintea Louvrului și să-l cu­­noștii pe Cezanne fără a avea habar de Courbet și Delacroix, atunci cînd vrei să faci pictură franțuzească, după cum nu se poate face pictură românească fără să ții seamă de toată artă, noastră veche națională,­­ așa cât este ea de neînsemnată. Pen­tru toți cei cu nițică cultură occi­dentală, arta domnișoarei Popea este interesantă, și mai mult încă, pentru ce­i care cunosc îndeaproape­­ viața de toate zi­tele a țăranului , pe acolo. _ Pentru noi ceilalți însă aceste f­cruri n-au nici măcar interesul i care trebue să­ l a­bă legenda întru tablou, țara noastră având, dnar Doamne, și ea caracterul ei cai cred că în primul rând trebue t impresioneze pe un artist român. Nu-i nevoe să te duci în­ Japan, sau Turela ca să faci artă rom­âească, afară de cazul când lucr­rea ta trăiește numai prin valoan ei picturală, independent de factori, cari intră în compoziția perei de artă. R. & ia^© na­i­tă ca „VIITORUL reel mai bine sen’s Cel mai bine informat Cel mai răspândit ZIAR DE SEARA —

Next