Viitorul, aprilie 1920 (Anul 14, nr. 3610-3634)

1920-04-01 / nr. 3610

<r t * 2 Anul al (rei­sprezecelea No. 3610 ! «Bum« N­­ UH*VERS!TAT!' !­­ . a­v 1 . 5 ills A BONAMENTE In țarni . . In gtrain State . on an SO Lei . . senee lumi 30 Lei . on an'.100 Lei . . seage Inni 60 Lei .nr, muntii Veehin 40 Bani REDACȚIA ADMINISTRAȚIA ST8ADA ED6ARD QWNET Ne. 2 ArAtlFMlFI Ne it (Yis-á-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Test­ franek­: Direcția iill'tlî; red­gcția si Ad­m­inistrația 4!>13B și in­ 11 ANUNCIURI­­ COMERCIALE Se primesc direct 1* Adm­inistrația ziarului, str. A­cad­miei 17 și la toate Agențiile de publicitate m mi MINISTERUL ■­ănătălei Publice jffjgjsgjgggggg n&bsat aruncă o piatra’n haita și o stria­nie în­țstepit n’o pot scoate“ Considerat în Hitelescu­ apropiat al vutpilor acest proverb ar trebui re- constmit, fiimt că im întrunește cali­tatea tipică a, proverbător, aceea de a da exprimare astej trăsături de spirit em­primi de înțeleaptă filosofic. )h adevăr, dacă nebunu­l aruncă piatra in baltă, cel m­ai înțelept lucru este sa nu te ocupi nici de nebun nici de piatră. Câte murdării, nu sunt pe fondul unei bălți ? î?i ce supărare! l­..­. mai cuminte ca să lași murdă­riile în baltă decât să cauți a se rea­duce la mai încât mi se pare că cei ce nimicesc să scoată din baltă pia­tra antmcalii d­e nebun au mai puțin­­t <îi train­te decât nebunul. Mi se pare că proverbul ar expri­ma o filosofie mai solidă dar:« C’noi construi a$a . Un grewzer aruncă o piatră în balta și o sura­nie nătărăi își fac de treabă s’o scoată. Acea­sta reflexie saî­e sugerații de colntrusa, ce se dă cu insistență de câți­va­ ani asupra iminentei înființării la noi a unui minis­ter al sănătă­ței pu­blice. Această idole a fost lansată pentru­­ prima oară acum vreo 25 de ani de către profesorul Babe­>, înt­r’o ■publi­cație cu caracter pur științific. Ca a­­tare foarte puțini au luat cunoștință de ea,­ și așa ea a rămas­­ tatuită. A­­cum veo câțiva ani «u om politic, cu reputație considerabilă la noi» a lan­sat-o din notă. Domnul Babes o lansase ca o con­vingere a sa, grașvta după părerea mea, dar convingere. Omul politic o lansase ca o socoteală a politicei sale de partid. Dar de când a lansat-o el, gazetarii, com­­petenii în toate, unii oa­meni cari se ocupă cu politica, și unii speci­liști (?) foarte preocupați de ti­tulatura c­e ar dori să­­ premeargă pre­țiosului lor nume, toți aceștia, la fie­care sezenizare de guvern,, readuc în discuție (sub formă de afigurare în in­­formațiile ziarelor, «sc­ici, pentru a 'do­­ctamtenta afirmatia lor, simt incapa­bili) înființarea acestui faimos un­ mis­­ter. Ceea ce am spus: im ghHnsi arun­că piatra în baltă și o seta «le b­ătm­ăi ♦ și fac de treabă s’o scoată ! fiu* am mai scris asupra eventualei­ . Înființări a acestu­­i minister. Am scris! însă îm­ix’un loc puțin, ori chiar de fel,! •cercetat de oamenii cari nu sunt pro­fesioniști , în Buleismul Directieagi Generale a Ser­vici­ului Sanitar. De aceea, chiar cu prețul de a-i aduce vreo stingherire, apelez la Direcți­u­nea ac­estui ziar, să-mi permită să re­­­curg la publicitatea lui, m­ai răspân­dită și de un caracter mai universal, pentru a reveni asupra acestei che­stii, care nu este fără interes general și care n’ar trebui rezolvată numai după părerile, prin nimic autorizate, ale unor grăbiți și incoirapestenți. Dai­­ă munca,­­recunoscută, într’o di­recție dă oarecare compon­rită și ex­periență în judecarea chestiilor; da­­, că se tăie seamă dă timp de 10 ani, ceea ce nu poate reclama nici un ro­mân in viațai, am administrat efec­tiv, uneori numai in fapt alte dați de fapt și de drept, acest important ser­viciu public , dacă se știe, că, chiar când ar li stat în repaus, nu am încetat a mă gândi la problemele de admi­nistrație și o organizare sanitară și­ a se studia și că, prin activitatea mea b­iblicistică, ch­ia­r atunci, am­ deterimi­­nat directive și am oprit porniri, pot­­rive că aproape de 14 anii conduc, sau simt de aproape amestecat in acea­stă ramură de activitate publică. In aceste condiții îndrăznesc a reclama­t pentru mine în această ,ul iește măcar atâta compotență și experiență cât au atotștiutorii. Pe baza acestei experiențe ajutau, «ă In­ființarea Ministerului Sănătății Publice este «writa, ca ar înseaura un regres în organizarea noastră sa­nitară ; că ar împedica pe vet­or orice am­eliorare a organizării actuale, care, ca orice operă omenească, are defec­tele sale. untrim articol sau două viitoare, pentru cari cer­ing&dinJifă cititorilor, voiu documentar cele ce afirm. Țin să declar «Ie pe acum, că re­cunosc că în administrația sanitară, ca în multe altele, sânt numi­te de re­făcut. Serviciul de higiena publica tre­bue lărgit și îmbunătățit. Gel de a­­sistență*­mai cu seamă, trebue reor­ganizat, unificat și concentrat sub o conducere unică în bocua asistenței cum se dă azi , de către stat și dife­rite eforii și epitropii în m­od jinbucă­­țelii și sub ad­min­istrații ce adesea se contrazic unele pe altele. Asistența bazată iar prețioasele inițiative priva­te trebue coordonată, îndrumată și controlată. Asupra acestei opere con­­struiotive vo­i reveni pe large în altă parte. De astădată, și aici, nu știu cun ași convinge mai sigur pe cei in drept, ea nu cumva să ne fericească cu ceea ce este de prisos în­­ loc de ce este necesar. Așa­dar, în numărul viitor. MR. SION. y» \ ZI CU ZI Ziarul ,,Socialism­uä" vik­tod Cl. politica, muncitoreiapaä a. ad­ .an­ti'ni isttwra este de perere ea idea, arbi­trajului înntre patroni și munuitori e o idee nenorocită, de­oarece stitttw! /xd» ol íiüspsi capitalifist. Păr noi vcredeam că spei«­știi nu »unt con­tra capitalul­ui ca formă «mo­c,»mieii, ci contra ».«pif'flij’ti­lor ca persoan«, Dacă »o ex­p­­aule .vcainiija’n'i“ di­n producție, no intr< bam <­u <•<> altit fami.:i l‘ar înlocui sot it taica ,socia­li atA. I SwtUH írmnircy im i.rohntj t on­­l’im­ .lat cu patronii, <i. râu'far socia­­.t'^iii cfl ■ so ridică contra arbiteraju­­l i­i. Ei fac «stfel dovada că nu ur­măresc ap’sanarea ‘liniștită a pontilii»­­ii .­«­ dintre patroni ș­i muncitori ci tocmai, er­a m­ai deplorabilă învrăjbi bire­a 3notelor de clasă. * I­. N. Tonga are următorul acces de violență: „E­ un act de cersarism desvichiat­­ d­in pa­rl.Vu unui bătrân o­­filiu* vanitos, care crede că o țară deprinsă a fi libáit* 1­2­3­4 *, se conduce ca: <>­­toffira de prin Mueri­tie, război, mio­pi­ti cu bit­l­li de urgia cuceri­töru­li­ni“. ( I Din partea unui national’iist din­­proful armon­ierului s oldat torturat de vrășmaș, este pur și stiipin­o­, diós. i * i Ziari­ul ,,C­ hormrea“ publică u­n in­­tervisw al d-rul­ui Rachowski, — ■[! d-rigiui Jînobo­w»ki de a»i fujrŐ, bér­­i bb, după exemplul lui Bujor. A­steri că a­ces­t interesant interview al d-rului Rach­owski va apare și în „Neam­te­! românesc“, «in.inenta pu­blicație anarhistă d­e'a noi. j și» Ziarul „Epoca“ scrie:­­ "„‘Pentru «. «juiste iar la putere, d.1 b­an­» ar fi în stare săt se aliece și­ cu Ilarlșinvski — aceasta a aratat lă­murit. discursul său. «Ma­pschi­a“. „ Epoca“ a rămas înd­.rât răi .i eu . înjlittea. Cfcoace ea­ dă ea o pensii» !­î­ți vă­da viilor.»— alianța lui Ba­­­ciiovniki tu ti. N.­­ Inaim — «IV ■ un ‘ fan! îndeplinit de mult­ naș al ari îs- * lor bune tovărășii fiind dr. Kupu. Toarta clasai seciole iși vor apăra Entaresele ier­ii wor contribui la fmbti» en­6aíirisa stărei k»? mata» .K­ale «stresstîIk» la noul îm­prumut al Refacereî. 1 GERMANIA A RAMAS ACEEAȘI GERMA­II — încercarea de recogisticaire a milicanst aarman. — Cauzele eșecului aces­­­­tei în­treprineri. Ideea politică pe care voiau s’o realizeze m­isteriști­i care au i­­ncer­­­cat recenta lovitură de stat din Ger­­miania, era reconstituirea unui impe­riu militarist sub supreamția veche* Prinșii. Id­eea aceast­a a avut și «are de altfel numeroși partizani In Germa­nia dar m­ai ales în Prusia, unde nu întâmpină d­e­cât opozițîunea m­iíun­­citorilor izolați in câteva centre in­­«1 «stíriaié. | milit arist Gmvonnul regulat german poartă în mare parte răspunderea acestei lovi­turi tolerând o armată numeroasa și așa zisele „gărzi civice“ al căror spi­rit m­ilitarist era alimentat în toate oca­ziunile. Pericolul acestui militarism este vădit. Sursa lui treime cautată în­ tulburarea socială pe care o crează ■diz­olvarea fostei a­rma­te germane. Soldații dezarmați­­ nu i-și reiau ocu­­za­­țiunile. Cu zecile de mii, ofițerii de carieră și cei făcuți ofițeri în timpul războiului stau cu mâinile încrucișate și visează un regim, care să-i între­buințeze­. Cu sutele de mii, foștii sb­­ofițeri nemulțumiți cu pensiile lor aș­­tea­ptă să reînceapă viața lor de ca­zarmă și, obicinuiți să­ se supună sunt gata să urm­eze pe prim­ul șef care ar veni să-i comande. In spa­tele acestor gradați, există o întrea­gă armată de soldați învinși, din care foarte multi, intr o Germanie lipsită de mater­ii prime, con­timid , să pre­fere cazarmă im­b­cid uzinei și mai ales viața de tabără, portul armelor, exercitarea înrsdiMor, jafurile și de­­vi&tările. Jafu de eie căpete­nii­ o m­iș­­cărei militariste, Luttiwitz, von Kapp și cei ferți nu­merojși șe­fi anonimi­ ai trupelor acestei întreprinderi, au­ a­­tut, la un moment dat, nuitiți sorți de izbândă. Fer?©?© Fențion­are WH&Î5 Sa&űBK Si lăuțele de care d­ispun­eau pentru ducerea la bum sfârșit a loviturei, după cum arată corespondentul spe­cial din Berlin, al ziarlui „Petit Jou­rnia­r, erau u­rmătoarele : 1) Faimoasele „corpuri baltice“ ale lui von der Goltz,­­pe care Noske­­ra îndrăznit să le demobilizeze și care, cu o lună de zile înainte de da­rea loviturei, trimeteau la Berlin p­a­­t­rule a căror atitudine neliniștea po­­pulațiunea. 2) Corpurile de marină care ar fi putut fi dizolvate încă de multă vreme. 3) Corpurile „Grenzschutz“ retra­se din teritoriile ocupate de polonezi ,î­n special „companiile“ compuse din foști ofițeri purtând uniforma de simplu soldat. 4) Brigăzile Reich>wech-u­ri din Berlin, Silezia, Pomerannia­ și Meklem­­burg și o bună parte din garda ci­vică a acestor regiuni. Intru« cu­vânt toată forța ""amintít a Prusiei. In special Reichswehr-ul este o trapă, care ar­ fi umitet, în caz de «acces, pe șefii, reacționari. Esteis șila intr@prigiderul îtitile prind tír­ea militariștlor n’a reușit inșii de oare­ce n’au putut fi rer­lizați­ tuodcctimtea și concentrai­­rea forțelor militare. Inițiatorii contra­revoluți mici iși orga­s vizaseră perfect prap«ag.m­ da. Ei aveau im*s­ingur programi cu un singur articol : Germania să nu fie dezarmată. Le făgăduise soldaților că nu vor fi demobilizați și că li se vor mări Soldele; su­bofițerior li se­­ Promisese pensii grase, iar ofițerilor li se dăduse asigurairea unuui trai foar­te bun, lipsa de bani, pro­mis­iî și firansporturi In aceste cond­ițiuni, întreprinde­rea trebuia să reușească daca ar fi dispus de servicii tehnice și de ser­viete auxiliare. A lipsit i­nsîi nervul­­ raziîmiftfi, bani, au lipsit apoi pro­viziile dar K­tai kies au flaufeit m­iBünace d­e transport. legumit Ebert-Nooske a tots salvat, se poate spune, grație «revei generale a cheferiștilor și a function­ar­ilor poștei și telegrafelor. Berlinul era «tot­a*. Nu * soseau nici alimente, nici foinsbustibil, nici imit­­nit*uni. Von LutUfitz avea in mâini, aproape d­e careaja 30 -40.000 oa­meni, dar se v­i­au incapabil sa con­centreze trupele, m­ai îndepărtate și de a le asi­stui!» apnovkdonaircu, în a­­l­mente și íuam­i luni. Acestea sunt faptele și iuau nevoe de comentarii. Ceea ce n’a izbutit erî poate reuși însă mâine. Aceasta este uinit ca consider chimic —■ «cine mirul francez ... care trebuie sa d­oteze Franței atitu­­d­intea. Singura soîieticfne care ar putea da oare­ca­re_siguranța este execuitiunea ‘urgentă’ și integrația a­­ rab­atului de place, adică defi­rmarea .Qemonici. ..........' *' -----------— NOTE Lubb: ttessîgisc lin­­ iimin­fi * -mpim d'u dkibhue' doamna ale .*•. .-si- liftei Kwm­ănești, în t­ nto Larane cu ■ [UNK] i-ftei«: sea dip. adut ntâe i­etâț rwsti«"«“, u. prin «ji doi mari MS­ t «ț/poeți ai Rom­âniei- Mari, Primáimi Tăre­i și Mitropol­­i t­i Moldovei, a­ni«­ frumoasa ini­țiativă d­e a com­bate Irului la noi. Este o inițiat­ivă lăudabilă, care ar trebui «nil .r­tsi.mirâ pírevi rin dorii în­curajate. Carl d­atcă în timpuri nor­male n’a put ai susține v[ luxul «șto­im mijloc de slmm]«re economică, și­­.Voi un folos, acum și pentru ta­ra no­ oto­ră, luxul reprezintă numai mijlocu­l -prin naiv banii noștri fug peste gh­eWMtă, tocmai când toată grija noas­ră ar trebui să fie de a trăi numai d:iîitjr’a>] nostru, fara num pă­r&iu­rî de la străini. Din: luxul —.­­re. «re unele femei— îl cred drept un a»i«».r.prin al frum­­u­­saței, este de fapt o m­utuitufie este­ticii. Nici-mi­ată frumusețea n’a re­side ! în fost, în risipă, în­ multe pis­­ei feate de colo.­­. Sim.4 ’© m­­antal, «*si­­riațil­ocL babi Ionban, mai târviu «el b­nuese. »rant forme Inferioare este­tie ©. O colonadă simplă ghiop­ască, u­n h­ii spunm“ asfvâri­­t in­ iimtăti >•„ togă“, o „ea,și­­rominia“ sim­plă în linii drepte, fără ornam­nte, simt realizări artistice cu­:&rioare stilu­lui baroc in arhitectură, abuzului «te stofe scumpe «Fu Orient, ori al pie­­t­r­­elor prețioase. Snobie,nici nu este fr­umusețea în­săși. Parada de colori și de scum­pe­­lurî este miai mult, o dovadă lip­să gust. Si de aecmem în coștum­iul feme­­lein, haim stanple. wn exclude girlsituil Si d? mult sV a observat eleganția u­­nci ^iniidinet c“ pu­ristane. îm­brăca­­t în eifu­ii, față de a uncii parvemite în­i­­v««s­iruîntatle în blămn î scumps, in ștofe­nare, în rochii multicolore. Și, dacă nici din i»urnît de vezifim­s »rtSm­in, l­uxul nu este un­ mijloc de realizare al m­atui Mefei, luxul, c­are este o ruină ecomvurica- na vedem «hier­ar stăpân,­ și mai departe int­im- lu- famenine? „ . Piritimis SPECULA — Uri Impoit assspea va­­. festei de vS«sa re— Am semnalul și veti cerut din vre­me să se i­a măsuri împotriva spe­culei scandaloase va­re „„­­net cu «xffiwnite la Bwrm.­­um­i cerut mă­­.turi, nu numai tanded sweenhi dele 'bursă dă «« caracter fictiv v<dor­ lr»' /prin o »apta, evoluare­­a lor în situ­ație prea, dar conttrib­ie în același timp la descurajarea imita­tivei na­ționale. ’ Luarea măsur­ilor pe cari această situație le impune, trebue să const­i­­tue desigur vita din­ preocupările Statului, fiindcă'■ el în tiHmu­l rîmi este obligat s aibă strija înfrânarei speculei debt Bl­rsă. Aceasta a m­u­­%£ât m i­i­ mult o ohin­tat­hme, ca că actuala iepe de organizare a Bui soi, care este operei lui Victor Filotti, a da o organizare în care intdremd­­per­sons! nu m­ai este prin nimeni reprezentat Si apoi ’ntr-o tară me ue în care numeni e necesar să fie îtKH­ rajinA­ i, jetul de noroc civic se face la Bursă, e fără îndoială p, școală­­ proastă, care în același twn '•ereiaeă .O no diI­vate porie de haben păliți­­ de război, fr i­,ă de cari un im­pozit este tot așa de obligator­iu ca și asupra celorlalte categorii de îm­bogățiți din război. Pretoriie mari cari se oferă la Bursa', ca si rele pe p+rn imobile în a­ fi'1 direcție a speculei dela [UNK] . noi, cotoseerte primejdia spuiculeH. acest­e­­ia, tocmai fiindcă prin asemenea o­­ferte specutodorii izbutesc să ame­țească, pe cei cari nu intenționau să-și înstrăineze bunurile lor. Cu sistem­mul speculei del­a Hidră și al acap irarei operlor imobiliare, se vine de fapt tara cu sece­ta sau din valoarea ei care cere astfel trattul în mâiniile străin P­r. cari plătesc, spre pildă, în câteva mii­ de dolari zecil­e ,de milioane de lei cu cari acaparează averi naționale la noi. De aceia întrebăm ce mizefili se i­au împotriva acestei specule scan­daloase și­ cerem ca iisuri serioase Si eficace să se ia. In orbimul rtnd, este de absoluta trebuința să se crexene un­ impozit asupra val­utei la vînsare,­­" să se pună trio­ten iutii și, apoi, să se interzică vinsari a mc­țiunilor ÎMpici« publicarea bî­ lan­­*­nh».. (­'u­ chipiul 04-1 sta specule. drUi Bura «a» fi stăvilită și nădăjduim că Sfotul op. pricepe până în cele din larmă ac­<ală datorie pe care o .are fată dz. nevoia purantărei avere] rrv­inăr­esc impot­riva acaparatorH or fi s­peculimtUor si albii, cari lucrează ■ prin intermediari din lanitri. ECOURI și ocazia centenarului operei «Modila­­tione»» a lui Lamartine, «Le Rigaro» publică o scrisoare inedită ,trim­casă de Lamartine, unui țăran, care citind pri­mul volum al lui Jocelyn de acelaș au­tor, și putându-și procura al 2 lea volum se adresase poetului.­ Poetul a trimis volumul cerut înșirui­­ți­­du-l cu o scrisoare în care du­pă ce­ în­deamnă pe țărm să continue lecturile sale care sunt compatibile cu situația de muncitor agricol, adaogă: «Nici munca noastră nu e mai puțin ue­­ribilă ca a n­-voastră spiritul își are și el munca și oboselile sale ca și corpul. Dum­nezeu se bine­­cuvintează și are într’o ai aceiași remunerație, pru a ține seama, dacă muncim la poeme sau la brazde. Nu se poate mai just și mai de activi­tate. _____ E­xcelsior» din Paris propune funcțio­narilor să fie în gură o țigară stinsă. Astfel vor realiza și o eco­nomie și o iefti­nire a tutunului.. Maeterlink­, Liszt și Massenet nu pu­teau lucra dacă nu țineau o țigară stinsă în gură. Massenet se așeza la pian cu o havană stinsă, tot morfolind-o in gură* După ce o fărâma toată se scula de la pian. f$ici iar« ii&ijprmimtui stat nu s*a € © n«iSti«î»i atât e îs avantajesne ca Imprusnn^ui £ 3ef@c&r&S. Publicul Bă ms scap« o­­cazia de a subscris La a­­cest Jo­i 1 Aprilie 19 20 m Dacă din toate părțile­­ se adică glasuri cari să problame n­oritaltea unei iintțS*n#t&tiri a ind­ustriei si ecri­e.ri.'a,’ui, îm­trucât secTparea nu ii­ Izidiâ Decât un muncă intensivă de nicăeri nu ni se antfi mijloacele­­ pe maxima .eu care ta­rile, istovite de 'războiu, ai. să poată reface. Să pix>­­'ducem, na, sa exportăm, și. títwniei mo­­neta noastră rșl­ean­du-se. viat-o ,l 'va iefti*ni! Adevărul ai­ cwfa. ..a. Io 1 Palftin“ nu mai are nevoe kȘ fie ©­­amutai ; ceea co voim © S știm este cum sar putea să acti­vi­m produc­ția­ Salam­es rsa? putin și ambi* că egali imnîtă , In a­­castă privință, părerea­ ca­re­­ predomină și care, din iki­orocire­, mi prin înt­ vunsesite asenseimon.fu­­ma­mi­nt I­timi, «sie efi ar trebui, in schimbul unui salariu mai rebbil, mupeitoy’inoa ]să lucreze, mai pitiit. Cu alte cuvinte, este imiperfr © neper ‘wană o revenire la Ti­sgimi­­l de mai în iîinte. Oh­, hier.“.lorii singura ca: ‘tegorie de oameni cărora sit­­ua­ti­a n'fi»iest­a te azi se convine, nu vor să trem­ute la noua lor stare de n­oui îmbogățiți. F. ♦"ebuie să se m­uri în­­» alfte măsuri, dar aiceste nn:'! ! tri. «oi bazeav.it­­,e­i '.edituri etră­i­nătătei. Se cere ca să­­ ic a«a> mai mare splititudine npoiru interesele noarunti din partea­ stravilor, t­ecât din partea noastră înșina Și boomai ceeace ne poate asigura încr­ederea strǎinate­ tei eferu dorința de muncă («? ne lipsește. IAaiyu­șîi sânt astfel, însă, dacă mu­l­­■ ti avea perakrtÂ,în mr*§© li­i conducăto­­rii ei nu se pot lăsa târâți în vâltoa­rea­ imiorvitentei genvrn’e. Datoria guvernelor este de-a conduce pașii nesigu­ri ai celor aflați sub '« lor. OrdSftjaJa admiitSiislyaâS® In court. față «le îndărătnicia par ini ularj/ci' im mai răm­­âne decât­ in­tervenția energică, a oficialității. A­­c­eastei ind­erventie se poate rezuma prin cuvintele următ­­oare: punerea de ordine în adimnistra­ție și în fi­nanțe. Odată ajuns acest rezult­a­t, în enctlurcla străun­­,stătu­i, pe ca­re o m­ieritem din pricina rolei voinic și nesocotin­tei indi­viiid­ale,. .nlB poate reveni, grație strășniciei și prevede­­rii adm­i­nistra­­tiv­e. Pornind de la acest adevăr inco*n- Stostalsi-l. d-1 Mureai, noul id­uibfer * de fin­ante fran­cez, aste _ botărât să ia măsuri energice, cari, dăcă vor pu­tea provoca neamituriiri în prir­mul mom­ent, vor asigura autorului ilor ivor ®oștinta generaț­iilor­ viziltoa­­re. Mai m­ult ca în­to­txibauna con­ducătorii de azi, ai statelor treime să lucreze nepreoc­u­pându­--se de me­najarea intereselor individuale ac­­tuale. M © asSa a im­posiitatt pe venit. Cu gân­firu­ri diamet­ral­e op<i«e ace­­lona ale predeciseo­rodui său, d-l Mar­sai ș'a­ h­o­tărîit să dea lovitura­i de moarte­i impozi­tului pe venit, ale că­­ru­i roade nm îte pot prevedea «ab iigie auspicii, împărtășind părerea, bazată pe statistice, a lu­i Pierre­ Do­­roy-Beausien, dup­ă ea.ib imporpinl­­e asupra venituriilor;­­spre a fi un is­­vor larg de venituri pentru Sla­te, trebue să­ găseea­scă mari comenzi,‘­­ri ■tie carj’ta’flir.L­a reSce nu e cazul fantei, mai ales acum după­­ răz­boiul și să­ aibă o­ cot.fi- tar] fană prea •im­aila, d-1 Marsai­t»ai'o a adopta eo<»iluzi­onim de m­adsak tibiülaír., desvoli­ată de d. Les»y Beauli­eu în broșura sa din 1914, intiulată: „Les impets tsl­les re vénus <•« Frm*ce, ©» AiU m&gne <­t en Anale­ erre“. Apó« g^tent­' imchizitorial dfe cercetári mi conviii © s­ ní’e^iuiiui dhinxoeraitic jraivv sa (lesvoites. mai -mult­is i ’ din umro. 1)5u a­ reisiste cauză í F’aude.ü la care da tee impozitul pa­i­v,i.,­i. íj apóért potrivit ese aur­ității , Rémián © din vemnean­;:biiw £^ asm­on­­­ji kre a lui WMé ©!íin, i^Ttat altii­ de tin­steroase încât î«troe praîiî­id sperat iiillgloSit« (HHttl i MBSBB&BttgBaBBaBBEMKaMMI j /! c r­ ut< țârsitu.­**) te impon­tam­ pe ve­l­f­uri se­va t:b­SAra­ntei­. «««wgituL . > i • t* I­r<f.­ara«of.îTi­!M>r­i§sm Kwwsumir I­tiuite. Acest nard de «a măsaceri*. apă­­­ rut perrtru prima dată­­#a Stammu JTMit Vfi 1,,T ®<â te fikÂwaa, a scăpat j­i! te-te e-unste dp’«. r«irt^ m. gmpni, I rfectwi-iiiiiii d © sepesjdm M, prin­­g. (daptai c.-i la toate «Milliwittb de­j «veri, cărora te ««»paid, ,fatol- I Jtsintfii, Ufa­nfefortrAm­­­psewnaaaf!»am costumation ®, »pmttM int-rirpe dp’­ capitaluri _și. «© aÉi­ agáníH m­âfai j db ia'i^ producSá­r, ad­uce «xaiae imeor­­ 7urte ín i’tetsauron Statutul. Se și spu­­­ p­: 'î­'. fi nanei ari. și tepad­ps^ti © s '■ mpozițiej pe gan­g» lenantum­ul. »facerilor ewaotce vre­­­­murilor de restriște, ' D-1 Marsul *® © ro­str­anseb. .gratie Aestei noui creft aurii -fiaitoai­are, și. • fă,pi a privoca v ®x»sit«ir, intre I* • și.ÎO de mio Medfei.4 © fmmi anual la i bolta ni ir­istereitai­ fâoaate. Stră­­­­inătatea văzând «să «o«t­ dngpe«sit di i’ mzutfate bune, ?a «seda #V­iurtei îar c-nătenii ce i­a uni M.R«( %sbu­ âsuri.­­*Bt r­ă «tân» 4« m, A smi-M«nte ei june, a bailteetwhiM d-tul Kioto, a sm­­­pnif d­eaat mmrwp «far­, cnir­i © Fi,npzw'sJite fi» ««pra­zit’f­iant­al, m­eu nwann­­ tame, fc­enadîl new-yorkean îl«» (9Hia © a, Jfa, anzui polit­icni de enofMMB), »oa­ icgnsraK de d-l Man­sal. .OaeÜ Anaan­sft o‹bntă va persista în a ra £ sw« «îHîdu­kn­ «». A merk’o privată, wm[9 toetSm­jgr­urii îi­ino­nc­iare din timr-kwk, in ur- 1* noimi dtepíiliva a guvernului. Franciz, nu nu poate“ éS. o» ăjvriîir­ U’m­iiscă Franța“. Nimeni nu sn gâlwd«}»* ropni­șesee d-]ui Kioto gi «iii, «au fost tici prin «sinatre, i lieHwri­ le mari Ai« wanee »tobolut­lii. Fisuii împrejurfște «&tm încât ; nici o tară nu parefe jațm «sonora». Inamicul te asuton­ute, te veș­nic sub pniRtiunea : «$& l’é nu »• veai vreme do éji pabfoi și te tocmești. Ergu­stiu­l«­ era ștă țî poți procura polo a­’ooast © ttci innării luptei și troveltor tari», ádvíski, SiaÄ, «cel­ roși eanuse di«oSráii#, se cer» munca multă, pravettere ■M deono­­mâc. I­ e aceia «golthtetul WiEernnd », fo­st bjyic primit. B’ssflăraîarea sM5«i*@cer Ctitorii „Viitorott»** vor fi înr­­priniși, aflând ei io ffirHKila, mak o­­xietft n­cc.-astă mpaMie îm­băim­­­uită­­ și ridicuîă.­­© «are sfinKtec­ Äto­­ri i 1 noștri ne-au­ti­prife la «mdt. !.I Marsai­va desf iîn­ iai. acsUsd!e -si­n» vom mai vedi și., la «o­anatea, fiecărm oraș stun orăstiaÎ filșu­ ienând oare, că­­rute, brăcuri, isami-sifiino, Sare[a h controlate d­e drrog­atul Spoului co­m­­unui. Astazi, când tagt d*,a atrvs, spo» a nu mărgini numai ta üi.ftresc oraș­­ pe ana din cele ăS dť pre­cizza, tribuo să te «­proști sate » to ÄUptUJOO IPMt ®.d­W0telP­aisteTliafil Its namiefore a edmun­ Sî. ^ Steauavayele ej © înșire. voA* d» t*»uiwapele care spornesc din Part ® ■$. m*me în localitățile de JmiB&teme*; mm. vM- late de câte tm țuo<ito««r­pi­n»i­­fo­rmă, care intra în ve^ea ei se uită sa naibă vreun eSp­ătfor »! Prohi­bit. Și geaji tantainelor #apa exist« vne-o Mrin;d­ă saw î­mcreștine da­­nsugale pipăite, tor eSafiovnt, rapă­­>«*­ eu drept «orv­an», 60«tpb­­W'!,t » blestema men­tinerea aaM*3 gemuenca REFORME DUPĂ RÂSB0I «BiBBBBHEsaBsxmtisistaaaBB Säsmsäääiais» REFACEREA fllMIifl financiara o Franței — ffiiianclâre oroeciafa da tfBâB23&BBbâSSs& no»l ministru de tindei e d. Mafia! țtoșț^i^aa^i Cont sairea la pjiaa Z-s Cectmnl incite ‘ ® del. smiONESCI __________ Pr f. Universitar In ziua d­e 13 Marfâ3, toate toolfe ase Franța, au cong­erait câte o oră de clartă, pentru­ comemorarea lui Laspardaiax A­coaste, prin decizie mi­­nisterislu­i. In cel mai depărtej est­­­imn ca și în ul­­imil liopn, s-a evo­cat figuril blând­ui poet s‘a cetii din opejile vii și s‘a­ vorbit despre pirania, poporul franceul eu «căl­­drara cu pano francezii țin așa de bine să înfrăcăuteze sufletele. Iu­ neoLa ai­­ci- poate în aceleș ceas. Un val de ai line nationalism a inun­dat întregu­l tei­ritoriu francez, cel ai devastatele ragireani nordice ți de cu­ră util dezrobită Alunea«, până din a­­dâncul văilor pirineane, înaintea­ pri­virii copiilor generatiun­ead».imîne, dela eatb­ pi dela orașe, a acelor co­pii în i>2­rto eroi, capa 1« Reime în­­frun­teu*bealthtKÍe și gazurile asfixi­«nte, mergând cu­ miești la șccdUt ‘nastalaJtä în pi­v­iiiiție-te­i pațioase. eta •înălțați st­atuia parim­iei mâ­ndre, a patiâei inibate, relevându­i-se vitlejia elită.imMtoa’, c­vaniial părimtâSor că­zuții peraferu aparansa țării, și, fran­cezii! nu 80 sfiaște nici­ odaffiS, de a apune, pentru­­ ai va­­roa omeniri«. Sm­bareai ceitce namluá apar’i­ttei "•d-itatiluBakip? poetii­va și reli­gioasei“, a fost numai nr.«... din ini unoroaisole pri­fexte concrete, prin care în Fran­ța, se tec lecțiună râkiu­itire asupra na­ti ori«. Voiemuri­ui și a iubia­ei tife țâră, Lamartiffle nu a fost rogn’ai poet, în­săși imeg­inatia poetuiei cum a spue A. Frâne ®, ci si un mare educator al nprtciimei. In ggoisira de teză, de mintea, păanânstlalui, de vinte tihnită, în mijtec­ul naturii, tînnasuu­ră dan­cete m»i poeaiii ale solie. Ur.wl« se adw.renail «npi­tac : Enfwmt, fai quelquefobs nőssé des .jours ewtbers Au jttrdin, dum les prés. dem» quelques verts sentiérs Tantál liseml, tantál éearcemt qttelqlte tițte... Iulleg’amid& patrie, de neam, de e trib­­fiuUaea «pyri­ luu­x.il öm­je, nu s’a găsit lenLn­tăret mai ertt*ABiasm­at decât La­­mantâ­ne. Munca, sfânta muncă prin care orajul stăpânește b­ataiia, schim­­bând soarta. «Mnenile săi, prin care ee alungă durerea și suferința prin calea se apropie din ce în ce t’h per­­fi­eravine­­ntă a avut un preoți mai sin­cer care să te preanfc'sreai-eu . O ltravail, rninfe loi du monde Ton mistere va s'aecomplir! Povjt rendre la fjlébe féconde De meur U fiút 1‘amoUir Dlax ce is Yocelyn de cât üm­u.1 de slavă adus ifidaicia*ei, duioase d­a sa­­crificii pentru datorie ? Dar viata poli­­tică a lui L­amartine ? Ce efect of­­loH­tiv sdrobite să aibă asupra ado­­leocemin­ter, taboul evocând pe Lar­iDEt.Wane — sincer democrat —istrân­­gând la pierit un cerșetor, dar res­­tringâindl cai energie steagul roșu. Și în circulara, miinistrul'iiki'i fran­cez, t«M­anai a­supra acestor geniuri, vonbe, versuri ale posti­­­lui desmn m­al ne dq » întelege că lrriPnu’ «te insis­ta­­, pentru A putea cont­tribui prea­țuoa­st Iia GrivnauBe, spre .piiuuaa­re­­gouuratd­tm­. spire câmpiile oarb sw­­tica.ptft sămânță­ spre dj mn.rati?#nul •aplicat, în graiUîle țării greu încere­cate. , Aceastîta este adevărata pedagogi«, in.filtra rvj vixstH Bănățoase, toate, în eu fief­uit! și mintea copiilor. Imn­ mai «duc aminte, de at exempli ! dăm vre­murile Idle dinar.,i'ateii războiuilui. I« ‘fieșt a To an, la »lua de aniversare, iu­­vnățătorii saltu­ lui ducea elevii, la zi­dul de lângă, bbei'i'uă.; aicea ,a fost îm­pușttaă în 187­1 i hi bSețăindiru, K­a­­jie n‘a vroit fâ «pitie dușa»anu­­lui, wnde sb­ev’i»și­ e ascunsă, compania care în retragere îi ca­ută porderi ÍTaserónate. In fața imnelor de gloan­țe din zid, trare în timpul arculu­i­­eoixh se făcpea lecții de patriotism, ținând nestins p.iteoăza avântului cu care soldatul, francez — oi­ vis de a­­tuaiei — a enecr­it pas cu pas, șanț ou, șanț, pămân­tu­l Alsaciei pe care n’o ri fieaai ni­ta. Ia­r acolii, când du­șpiâmul doborât, a vfatíait Hobni și fid­ele («a­ microbii desorga­niz­ăr­i ’sufletești, armata de pace intră în aptim­­itate. Morții,‘sitele eroilor* mu euit l’(«sate în pâră»iut­, ca la noi, prea eurâmii uitate. El’e simți, lălăite, în multe locuri, pe seama co­­piiilor de șco­ală, prin simi’te ce lie pun pe mormânt trăisc în suffle­­tenscă unire cu părinții, care zac «ub pământ­ Samurul «te­s«»ră al frimiíter p»r­­fam­ul <vm­ ei cemehidp, per,­tli­.a mrpii­r«nnt »pepheV pă­rm^hw. fraților «B­­ujuți ptrin «wt* se îndeamniâ trei ră­­m­aji în vieți. cea «sare rapmsintică viața d­e mâine să uit­ei uite tara moamu­le, ci să le ducă mai departe pe cateț propășirei, prin m­iuncă și iubi­re. * # Să iDni­ăm în oeți Unic­i pe alții. Ne gării­ri întrV­ d­umiiănă a vumn­­arilor. Starea Igaslii: mi e mai de invidiat t’beat pe aiurea, «După cum nu treimo să no­i­u­ hiipiiâm că în Franța feam­nafirii ere«­ fă­ră «pini. Pratutindeni bafte crivățul. Indinop­­i­tarea î­n­ii vine du­la em­­ir­gia și yxur­­ihLrito -nin­tești ale iperatio friter. Cea­­rta­ brațelor, iflerucisade s‘a. trecut; după sămânța ce vom asvîrii, mări cinnișul poate lua locul frigijea* mân­jiri iar hotelia se poate înti­i ude pes­te câmpii­le care trebue să fie acope­­­ritice cu holde mânuase. Acțiunea, cb te clipă t­­rebue ohibzzuită, mm« tre­­îmb neprecr­ineț­ită, vorba cântă,ntă. Aceapta d­e toți, oricine ai­ fi si ori unde s‘a" gări. In to ti românii si n ,toate aspinnile lor, ori”oaa­ deccosn­­­datfă, se cere, imperios se cere, să ee ’vadă timidie singurei năzmnți ape­­’la a aparii tării. Prilejul se arată zilnic. Sunt Beepuri, depărtatie «i. *■> tete apropiate, imed­iate, «amorete. Ca și în­trio bătălie,trâbtee țințite în rea­toare. Acțiunea este înd­eeptată i­upă «ceape se poate că perte-uifti «•* giB*. Acum e vorba de imprim uteil intern. Vârt-vârtej să, ne dăm ea «ă reușC'&scă ; fiecare în mediul *tot să fie agoni­t­ de convingere. E noadte •noiftsto“*, a fiecămia._în joc * nn _>a mi­mat «lectroa «vistoriei sifcaî stona. Cei din afară ne bănusK»,­ ne pun la ca­­rantină. zi­ân»:­ că nu suntem buni de nimm Ce încrrdire pot avea în noi, ciicp, văiJ că nu știm să­ ne -i im­­păniau viața cu împrejurările ! Să atât vin­ că nu vom muri fără ei. Mg, multă mândrie, demnitate colec­­tivă ne tețibue; mai mul­t­ ia conștiin­ță, că întregim­, țara nu e «rscât îm­­pletitura părților. Viața ei e din via­ța noaptea a’eătu­ată, iar jignirea pe i ee athtee, ne lovește pe fier ue in paria. Din potrivă prosperitatea ei, locul din cinste pe care îl are, numai de prosperitatea fiecăruia din noi a­­târati­ împrumutul viitorn de acum, ,e sim­ nul prin care dovedim că nu süntem morți sufletește. El trebui să reușească, cu prisosință, nu nu­mai prin­­ avantajele materiale ce ni se oferă ci prin conștiința că e con­statarea pu­s prui sâni­tip« al vieței noastre d­e neam. Afișare ® a nu ajun­ge ] recl­ama prin ziare ni­­i­e­ind«*­«că. «le dato ,sneaaiâ 'școiti» »« p&n­fie rămânea ea­ foveteeete astupa­te. H‘a «s-marit un fir to b­oimăvar» vieții îmfiWare «if«! Iară mimusturiatâ. an 0«fts éj« l«w^5- m­i’ie to­ c'iusft râ fie tottrăzit. wwh •eet.Qimi prad­uce tot^patriotism­ 8i ae exprose —, na ă nevoe de „­»roi*.' iști — «3 însenunf"&lfe. Are impra­­nuturi intern . *&. se indem­w da »nfe­­«em­eri «mi­ar pp aupi4 Uf ^ețiimei *mâ poarte fonw» agerea fe­ntoi, ar iu­m când conate toto ișed­ero an gri­jă: do­ui­­ mii mera afl «eeftit. Dar pna copii să se ducă itotoreglulea «i »«ia­să, unde douiMieste e’dKteurin*. Orice prevenidiri. #e ssrtindftr, [die pei»pai­3, de ifle^Kitapi, 4te terii ti­­toi să cadă în amad­fto. U* teta fia­­cămia nu poate tsth, un steag, ace] tricotoc. *fe SWSnia În căruta nu se cadu e& «atsngti, da cât vorbă:­­ara. Sa iw> ntaam Inu tin sacrific», ai, * novadi dăm numai mt oi»*««»* «hots»" lgem și pe cei para 8» I­­qoXOfir-ra^—­*

Next