Viitorul, mai 1920 (Anul 14, nr. 3635-3656)
1920-05-01 / nr. 3635
2 5 mmî ABONAMENTE . un an 60 Lei , un an 100 Lei un număr vechia 40 Bani Itt'Iara in străinătate șease luni 30 Lei șease luni 60 Lei REDACȚIA STRADA ED6ARD QJ5INET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capsa.) _ Telefoanele!_THvecțta 51j23 ; Heo ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 lac fiu și Administrul la 40/23 și 30ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate "nr*—"—tt’ Orilie. pcfiftSS si ISFRATIRE IGCilLi — Pin 33>y[fSfra3»ul PM^dnlia țigwaHSberyl — Sunt în viața statelor câteva prniclm și unele norme de conducere, fără de care germenii de descon^jun se ivesc. Și din aceste Princidamentale, în primul rând stă Intr’un stat desordonat, unde nu există autoritate, unde fiecare cetățean nu se simte obligat a face ceea ce treime pentru nevoile generare, ci numai pentru, dorințele sale personale, — unde ierarhia este înlocuită cu folklivkiutuPsií.üi c.ue e o negație a solidaritatei, acolo statul nu poate să trăiască puternic și nu poate să progreseze. Căci al doilea mare princip al vieței de stat este progresat Un stat care s’ar cristaliza în formele lui vechi, imitând mumifiscarea egipteană, untfiind că viața nu e conservarea fosilelor, ci schimbarea continuă la aspectele fumei, ar cunoaște curând descompunerea. Progresul democratic devine astfel o mare nevoe socială, și o obligație a statului modern. Dar acest progres democratic este el însuși o formă a ordinei, sau în funcție de ordine, căci nu poate fi împărțire dreapta de sarcini publice și de muncă egală pentru toți acolo unde ordinea nu chiamă pe fiecare la partea ce-i revine în munca colectivă a unei țări. Democratia trebue să slujească, să sporească energia de tot felul a statului prin participarea studiilor la munca comună astăzi, mai ales când concurența între popoare este mai mare de cât era înainte de război. Democrația trebuie astfel să pătrundă ca o binevenită rază de soare fin domeniile vietei de stat, in domeniul cultural, social și economic. *. Insă pentru că curentul democratic e mai puternic decât altă dată, și pentru că ordinea statului este cerută ca o condiție a acestui progres democratic, un al treilea mare factor social intervine, și anume înfrățirea,solidaritatea interior, conștiința unei alianțe și concordii a bunelor voințe pentru ca din armonia indivizilor și a claselor să reiasă acea disciplină a păcei care asigură, ca disciplina în război, triumful unui popor în drumul Lui spre fericire. Resultă de aci că ordinea și progresul sunt factori strâns legați de solidaritatea cetățienească și de înfrățirea claselor, căci nu prin lupta de dese și învrăjbire Intre cetățeni—și aceasta tocmai în momentul când România are atâta nevoe de energia bine condusă a tuturor — se vor putea vindeca rănle presentului și croi căile sigure și mari ale viitorului. Această înfrățire socială făcută din ordine și pentru triumful adevăratei democrații întâlnește În țara noastră două mari piedici, și două mari pericole. Un pericol este acela care decurge din următoarea stare sufletească pe care războiul a creiat-o : Suferințele îndurate în timpul marei și lungei mare ciocniri de pogoare care a sleit ultimele rezerve de energie, au produs o stare de oboseală și multele dureri au adat o stare de suflet ce se traduce prin dorul unei vieți nouă. Starea aceasta de oboseală, unită cu un idealism confuz, cu iun dor de altceva nou, care să nu mai semene cu răni din trecut, este o prielnică campaniilor de anarhie, este mediul în care au a părut totdeauna — cum istoricește se poate dovedi— demagogii, pescuitorii fin apă turbune, apostoli cari voesc ,să profite pentru scapuri josnice. Cei răi, cari fac răni cu conștiință, și frazeologii ori demagogii, cari fac răni adesea in conscierți își dau mâna pentru a lucra la înfăptuirea aceluiași nenorocit resultat : disoluția socială și moartea Statului. Tabloul Rusiei de azi, a Rusiei lui Lenin și a lui Trotzki, ne arată unde se ajunge prin demagogia sterilă și anarhismul însămânțat de agenți din afară ai unui neam. România care a sorbit până în fund paharul amărăciunilor, se găsește și ea în această stare de oboseală și de dor de mai bine. Era firesc ca și la noi să apară agenții anarhiei, cari căutând să profite de pe urma suferințelor maselor, le împingeau spre bolșevism. Am cunoscut astfel zilele grele și triste când drapelul roșu flin,fura aproape zilnic pe estradele capitalei, când grevele, cu caracter politic, se repetau și când serviciile publice erau amenințate cu paransarea lor completă, intronându- se regimul sterilitate și al pustiiiei economice al lui Trotzki și Lenin. Acest anarhism care amenința existenta României, și punea in pericol resultatele unei generații Întregi jertfite pentru idealul national, era de altfel o formă de expansiune la noi, a curenților din afară, contra cărora cu atâta bravură și succes, luptase la Tisa și la Nistru, armata română. Pericolul anarhic era cu atât mai mare cu cât la ministerul de interne, — adică la departamentul de unde trebue să pornească disposițiunile ,pentru, menținerea ordinei — domina tocmai o concepție contrară ordinei și prietenoasă anarhiei. Un alt pericol care este intim asociat cu anarhismul este întronarea luptei de clase, susținută de mișcarea țărănistă — tocmai în aceste momente când se simte nevoie mai mult decât oricând de colaborarea înțelegerea și solidarizarea taturor. Totuși contrar necesităților momentului, d. Mihalache vine cu programul care se resumă la învrăjbirea de clase și de ură socială. Aceste două pericdke, anarhismul și ura de clase s’au unit pentru a ne da icoana Parlamentului disolvat, care după patru luni de agitație s’a descompus fără a veni într’un timp când e atâta nevoe de munca positive, cu o cât de mică operă constructivă și utilă. Această Luptă de clasă susținută pe o ură a elementului țărănesc, care de fapt nu există în sufletul sănătos al țăranului nostru și care merge însăși mână în mână cu anarhismul susținut de vrășmașii din afară și de cotropitorii de până ieri ai neamului nostru, poate periclita interesele mari și permanente ale României, Maici creiate cu prețul atâtor jertfe. Asociația de altfel dintre d-nii Mihalache, Lupu și elementele lui Sile Moscovici ne arată în mod plastic această legătură intimă ce există între politica urei de clasă și politica individualismului bolșevist. Față de aceste pericole, partidul national liberal, care a contribuit atât de mult la înfăptuirea României Mari, se prezintă în fata alegătorilor cu un program în care ca puncte de temelie a acitivității lui făgăduiește că va sluji și în viitor România întregită printr’o politică națională și democratică în lumina principiilor de ordine de progres și de înfrățire socială. La confuzia, la incoherenta, la anarhismul conștient, sau inconștient al unora sau altora, puternicul partid liberal opune statornicia convingerilor lui și dragostea neclintită pentru neamul românesc al cărui instrument de apărare și propășire el și-a făcut o cinste din a fi totdeauna. ----—00000------- Reglementarea apelor și stabilitrea unui regim al lor constituie o diistercipție primordială în orice țară agricolă. La noi însă, din multiple motive, nu s-a croit încă apelor importanta ce li se cade lăsăndu-se la capriciul lor și al vnlmei și nesocotindu-se astfel un inepuizabil izvor de energie capabil să nască și să pue în valoare o întreagă serie de energii producătoare care ar putea da desvoltare noastre economice un mare și puternic avânt. E drept că utilizarea apelor a constituit obiectul unor preocupări unilaterale sau izolate: aplicațiunea lor la industrie. Insă și-n această direcțiune s’a făcut prea puțin. Apele au rămas astfel tocmai ceea ce au trebuii» s ă rămân, forțe moarte și inutile pentru agricultură, ac eastă ramură principală de activitate a țărei, căreia numai ele îi pot foloase reale. Ent este Arla omului Să ne gândim, spre pildă, la apele Nilului ale căror revărsări periodice fertilizează întreaga regiune scăldată de el, făcând din Egipt un grânar excelent, fără rival și fără echivalent în lumea rrleagă. Mintea omului n’a mai avut ce să adupe la dărnicia naturii. Aiurea însă unde natura n’a fost atât de darnică, omul dându-șî seama de rolul și importanța apelor a căutat să o suplinească și să o corecteze, iar străduințele sale n’au rămas fără efecte, izbutind să transforme regiuni întregi scăldate insuficient de ape și făcându-le din sterpe. Supra producătoare. Vom cita, ca ilustratiune, canalele de irigațiune făcute de arabi acum câteva vracuri, care fertilizează și astăzi Andaluzia scăldații de apele Gr ad Bkmm:*uni. De asemenea efimpiei lomba,idăudată de apele lui Po și Adige a devenit și mai rodnică grație intervențiunei geniului omenesc biruitor. Asigurându-li-se existența și protejându-e cele în formațiune se va asigura cursurilor de apă debitul neces iar atât navigațiunei care șie‘a evite o problemă intrând în cadrul preocupărilor comisiunei—cât și a alimentațiunei, bălților cu apa necesară traiului și dezvoltărei peștelui, această bogăție amenințată serios în ultima vreme prin disparițiunea treptată a bălților. Amenințarea cursurilor de apă pentru navigațiune, necesită o deosebită atențiune. Apele trebue să fie pe viitor artere de comunicațiune, nervi puternici pentru viața economică a țărei. în sfîrșit, rolul principal urmărit, este să se realizeze un sistem de depozitare și de canalizare aripillor pentru irigațiunea câmpiilor în vremuri de secetă. Foloasele realizării acestui sistem sunt foarte mari și oricine își poate da seama de ele. Comisiunea și-a și început lucrările, ținând prima ei ședință Sâmbătă după amiază sub prezidenția d-lui ministru al agricultural. Chestiuni la ordinea zilei m ROMANIA ftos&ul Co gnisl&8sie§ faști ang ministerul airbySfyrei Batiția Si^a roiat starytuȘja› arfi cialtistei yi revenind în țara noastră străbătută de nenumărate cursuri de apă nefolosite încă ne putem da seama câtă energie se pânde în zadar și ce minuni s’ar obține folosindu-le cum ‘trebue. Problema aceasta capitală nu se putea să rămân prea multă vreme neluată în seamă. Cu studiul și dezlegarea ei a fost însărcinată o comisiune de specialiști instituită de curând la ministerul agriculturei și domeniilor. In legătură cu abordarea ei o seamă de proecte urmează să se întocmească, a căror realizare și aplicațiune vor însemna un pas uriaș și hotărâtor spre adevăratei și desăvârșita noastră victorie economică. Este da atfel o problemă de proporțiuni uriașa «* și rezultatele ce se vor obține prin soluționarea* 1 * * ei. Ea nu va putea fi dezlegată așa de curând comportând cercetăriamănunțite, științifice și o întreagă serie de măsuri practice cara necesită și timp și marii cheltueli. Ținânduse seama însă de țelul urmărit, nici «n «acrificiu nu va fi prea mare, căci numai un chibzuit regim al apelor este în stare să de» agriculturei, în special, forța noui intensificând producțiunea. Ce hebBCȘlte să se facă Prima grije a comisiunei trebue să se îndrepteze evident spre izvoarele apelor a căror protecțiune se impune deoarece astăzi se constată că sunt disetruse prin prăvăliri stâncoase și printrio desăvârșită neîngrijits. , NOTE iii peil iiiviisitati D. Țițeica, academicianul și distinsul universitar publică într'un ziar de dimineață un articol în care ne vorbește de drămăluirea statului în ceea ce privește învățământul superior, de economiile cari s‘au făcut în așa măsură, încât dacă s‘ar fi aplicat în mod general n‘a,n fi ajuns ]a haosul bugetelor noastre. Este o constatare foarte adevărată și foarte tristă în același timp. Dar cultura superioară nu este un lux al celor puțini...un mandarinat intellectual. Ea este o forță vie, prin care uu stat progreseiarză, prin care un neam își valorifică titlurile lui înaintea istoriei. Prin cultură înaltă un stat are bni fermiciani, mari medici, iluștri profesori, buni urrieri, în domeniul științei chimiști și fizicieni, —ar cât de folositori sunt pentru stat in general acești oameni de știință și acești oameni de carte, ne a arătat în mod indubitabil concursul imens dintre popoare, în care știința a luat locul printre armele în luptă. Războiul s‘a dus între laboratoare și biblioteci, mai mult decât între piept și piept omenesc. Dar, în vremea când pacea se întinde peste neamurile fericite, iarăși cultura superioară, este aceea care pune pocesia nemurirei pe producții, fia dă blazonul de nobleță al unui popor, ea creiază superioritățile reale. Și de aceea atunci când un stat e sgârcit, când drămâi uește banii destinați universităței, bibliotecilor, museelor, laboratorul or, face cea mai rea operă, pentru că uită tocmai adevărul. Banii cheltuiți pentru univeritate sunt banii cei mai bine plasați, cei mai productivi, cei cari dau mai bune câștiguri morale și macunale în viitor. Iată de ce economiile pentru universitate sunt unele, din cele mai vinovate, Universitatea, e anexa fabricei, și fabrica e izvorul de bani ai statului modern precum Universi latra e în același timp vatra de unde cu toții bine făcătorii societății, toți aceia cari scot din darurile naturei bogățiile utilizate. Petronius lai iii Uni 'Aflăm o știre surprinzătoare: comisiunea Dunărei, de sub preșidenția amiralului Trowbridge, despre a cărei activitate ne-am ocupat în diferite rânduri, și care funcționa la Budapestre în loc să se întrunească în acest oraș sau într'un alt oraș dunărean, se va întruni la Paris, «vând să discute chestiunea taxelor de impun navigației pe Dunăre. Se știe că această comisiune suigeneris nu are decât un mandat provizoriu, de a supraveghia navifziția pe Dunăre, menținând statul* quo — și aceasta pentru cel mic un an, căci în acest timp trebue să se alcătuiască statul definitiv al Dunărei, de către o comisiune internațională. Z?|, iu«> așa, se pune întrebarea: ce rost are această impunere de taxe și poate o comisiune cu un mandat cu totul, provizoriu să discute și să stabilească taxe de navigație cu un caracter de permanențăi ? Nu-și depășește ea mandatul, impietând asupra drepturilor pe cari numai o comisiune internațională regulat numită, le-ar putea avea ! Lucrările de întreținere a navigației au fost suportate totdeauna de statele riverane. Lucrări miiii mari nu se fac și taxe nu se pot concepe decât pentru lucrări efectuate și da cari navigația se folosește. Iată pentru ce credem că impune. »vii de taxe nu intră în atributulnile comisiunei presidată de amiralul Trowbridge, care, încă odata, are un mandat provizoriu și limitat la menținerea „statului-one". Ceea ce e și mai curios, este că, în loc să se întrunească pe Dunăre, la Galați sau aiurea, cum s? firesc pentru o comisie dunăreană, ea se duce tocmai la Paris-Negreșit, păremeoni pretențioși făcând această observație. Când consiliul suprem își plimbă reședințele prin capitalele europene și prin stațiuni climaterice, de la Paris la Londra, și de acolo la San-Remo, de ce să ne mai mirăm că comisia dumpramă se mută azi de la Budapesta la Paris, și poate mâine la Chicago... Lucrul n-ar avea atâta însemnătate dacă experiențele din trecut nu ne-ar fi învățat ofi aceste deplasări succesive corespund și cu schimbarea atmosferei de impariaitate care trebuie să domnească în ritmurile internaționale în cari se discută și se hotărăsc interese așa de însemnate. acuzi „Neamul românesc*4 sub propria iscălitură a fostului președinte al Camerei — cerem scuze d-lui N. Iorga dacă-i reamintim lucruri triste!— scrie: „Acum câteva săptămâni un Parlament viabil, în stare să lucreze totdeauna cu bună voință, uneori și cu entuziasm“. E vorba de parlamentul cel mai gălăgios, cel mari nul, cel mai sterp pe care l-a avut one-qua ă țara noastră. Intr-’o gazetă, bolșevică, se spune că „libera Americă trece printr’o criză reacționară necunoscută până în prezent— îndreptată în contra socializmului“. E vorba de măsurile pe care America le ia contra bolșevismului. De ce oare se străbue în această voită confuzie dintre socialism și bolșevism, cari sunt doiă noțiuni cu totul deosebite. Unul e o doctrină politică socială, cotați e o demență a secolului. * „Un fost deputat“ se crede îndreptățit a răspunde d-lui I. Athanasiu, care îniudim articol din „România Nouă“ vorbea și de diurnele excesive din trecutul parlament. Fost el deputat răspunde: „Să facă bine d. Atanasiu să vadă ce cdeliudii minime avea un membru al Parlamentului“. Să vre aducem aminte că diurna era de 5000 tei lurnar. Oricât ar fi fost choLuelul*, de „minime“,pentru a continua ironia subțire a testului parlamentar, ni se para totuși că diurna era prea mare pentru un disputat democrat tricolor și de profesie :„om nou“! Ucraina se găsește azi în skin haos. Bandele formate din țărani ucraineni am arjints până în apropierea Ecaterinoslavului, tăind comunicația bolșevicilor cu Odesa.Pe de altă parte armata lui Pavlenko se întărește în reședința ei de la Kamenetz-Podolsk. La început a fost o simplă divizie, aici numărul s-a dublat cu noi aderări și cu recrutări din Podolia ocupată de polonezi. Petliura se găsește de mai multe luni la Varșovia împreună cu Ledliski, distins și diplomat ucrainian, din scop de a obține sprijinul guvernului polonez în chestia Ucrainei. Se afirmă că d. Patek sa și mareșalii Pilsudski au dat asigurări lui Petliura că Izolonia nnu va închelia pacea cu bolșevicii fără a obține independența Ucrainei. Guvernul din Varșovia mai ajută și materialicește și moralicește la refacerea popularității lui Petliura și la reorganizarea armatei sale. Medicamente, echipimente, cadre, alimente, au fost furnizate lui Pavlenko ,pentru a-și întări armata desculță, flămândă, prost înnarnată. EmpierisiiaifrjUi t»oS-memmoEtm țevislior Dar bunăvoința Poloniei față de Ucraina, care a găsit la început un puternic ecou în apus, se izbește de imperializmid bolșevicilor și de răceala Angliei, Italiei și Franței. După căderea lui Denikin, singurul guvern cu care se poate sta de vorbă in Rusia, sunt bolșevicii iar guvernul italian și cel englez s-au declarat fățiș favorabile unei recunoașteri a regicîului șirîct.c. Polonia din această cauză, fiind și în conflict armat cu bolșevicii, lucrează pe propriul cont în chestia rusească având bineînțeles și sprijinul unor factori importanți din apus. D-l Patek în nota sa către Cicerin spune că Poloniei îi trebue granița de la 1772 înspre Rusia, granița naturală dintre cele două state slave înainte de prima împărțire a Poloniei. Bolșevicii au refuzat aceasta, spunând că o mare parte din populația cuprinsă în aceste fruntarii este rusească. Cicerin a trecut și la amenințări, afirmând „că Polonia este imperialistă și că întreaga Rusie, fără deosebire de partide, va lupta fin contra violărei polone“. Imperializanlui țarist. Ofensiva în Caucaz și luptele cu polonii arată că vechile tendințe de cuceriri și de violentă continuă. Ne«! perieri pe^fra ‘ -------------Polonia De aceea cercurile conducătoare poloneze cântă să se asigure în contra acestui nou î pericol din Orient, având granițe strategice ș n tratat de raoe, care prevede ucraineniora independentă de care aceștia s’au aratat așa de geloși și pentru că a am vărsat atâta sânge. isituatia ifspersia a Poloniei Situația internă a Poloniei este excelentă. Aprovizionarea se face mai bine și fabricate lucrează, totuși criza dintre capital și muncă bântue și aici. Greve parțiale, oarecare jenă alimentarâ și multă zăpăceală financiară. Guvernul Lucrează din toate puterile pentru rezolvarea chestiunilor urgente și pentru refacerea țării. . Pentru marile merite aduse țării, genialul Pilsudk, șeful statului major, a fost proclamat mareșal și cu ocazia aniversarei sale i-a fost remis bastonul de mareșal. Se știe că generalul Proudski se datoresc ultimele strălucite succese ale armatei polone în contra bolșevicilor. 1 Varșovia, Aprilie. Sft Scrisori din ¥ arș ©$?Ia CARE EK SITUAȚIA IN UCRAINA — PQiligrafia VargmyseL — Polonte floreșî © ‹ycygfeni teetependantl, Tsimik» Știrle provenite aici arată că bolșevicii, alături de generali țariști și de alți îmbogățiți ai regimului sovietic, au format o nouă „burghezie“ puternică, tiranică, intolerantă ori burghezia țaristă pe care au distrus-o. Cea mai mare parte din comisarii poporului sunt dintre descendenți ai familor nobile, de intelectuali —dintre cari 25% evrei — și numai un Lucrător are un rol de conducere în noul regim, Krassh. Astfel că faimoasa revoluție sovietică s’a transformat într’o oligarhie nu mai puțin in ipatică decât cea țaristă, care oligarhie se mărginește să arunce praf în ochii naivilor cu „socializarea“ și cu regimul comunist. Această Rusie sovietică reia firul De la Universitatea BBB MMBBBlffl MMBBBBHBBBHSBflBL WSOBEF LIBERA D. profesor doctor Mivinescu continuând prelegerile d-sate la Casa Școalelor și vorbind despre dificultatea eșirei dintroi^la copii face un adevărat curs pentru actualele și viitoarele mame de copii din punct de vedere a îngrijirei ce trebue dată copiilor. In popor in timpul eșirei dinților se dă copiilor pertru a le ușura aceasta, și pentru a le mai înlătura ăvresia, retină sau rădăcină de mic și anea de cari copiii își feracă gingiile, ori li se fac fricțiuni cu zahăr pisat. Instfel de împrejurări însă cel mai bun lucru e să se dea copilul tri&te inele de celuloid sau os de cari își poate freca gingiile fără nici rai pericol, în timp ce cu telina sim !<ădăcina de mieginea se poate gâdila în gât și poate avea vărsături, lucru de care sunt păziți prin întretonatarea acestor indie. Trecând apoi la îmnîiră cânTintea cetrebue de pus copiilor cum și la sistemele de înfășat d-sa arată toate felurile practicate, procedând singur La aceasta în mod științific cu un copilaș de 4 Luni adus în fața asistentei. Calmerile copiilor, trebuesc să fie de asemenea cât se poate de carate bine aerisite și cât se poate mai păzite de dureați. Saäscrifi la imprumutei Refacerei căci dulăii ia consolidarea Sossta&iei Mari. K†®$® fi ®#†*®*««* Adunarea generală a acționarilor de la „Pema societate națională de tuivi strjține maritimă .Jbomânki“ au fferit prilejul unei disensiuni destul de ii interesante, cu privire la Brona orientare ce senul învne, în ce privește politica de capitaluri în țara noastră, în legătură cu viitoarea dezvoltatre economică. S’an pronunța’, du acasstă ocazie, două ««rente bine distilrte în ce privește a02-an ă politică de capitaluriși următoarele tendințe: Pe de o parte cu restul seămă’oș românesc, răzemat pe doctrina logică a discrimiü intereselor de crd.i general, pare bine înțeles, spat de privit și de judecat pentru o întreagă epocă de timp , iar i pe de altă parte, curentul nuanțat de finanța nltirnaț monedă, care prin instrumentele ei internationale din nenorocire cu colaborarea câtorva rătăciți, a urmărit să facă să triumfe idem câștigului egoist de moment, materializat sub forma jocului și loviturilor de Burcă. A trebuit numai U se amintească de superioritatea primei doctrine, pentru ca rătăcirea de o clipă a câtorva vene fitici să dispară înfrântă, de splendida afirmare a solidarizmului românesc, în materie de organizare economised. Dar nu de acest incident trecător dorim să ne ocupăm aci, ci de ideile ce au stârnit aceste evenimente, care au pus în mișcare multe filtre ale plieții noastre financiare. Aci dorim să discutăm numai ca eva din principiile ce sau enunțat cu prilejul adunării amintite. Cine a știut, a putut să tragă învățăminte prețioase, care oricând pot servi ca o îndrumare pentru viitor. Capitalismul zilelor noastre are de ales două drumuri: unul, indiciați de clockfelleri AmericSi iar altul impus de Lenin și Trolzchi în Rusia sovietică. Cel dintâi se manifestă prin tendința bine pronunțată a unei concentrări formidabile de capitaluri I în mâini puține, pentru ca pe această cale să se ajungă la dicltatiura financiară, destul de cincepută, mai ales acum, după încheierea războiului mondial , cea de a doua ce cataveriză prin furia cu care se procedează la distrugerea organizației economice, fără a pune nimic în schimb. Intre dictatură și distrugere are să se aleagă linia de mijloc, pe care capitalizmul încă viabil al zilelor noastre trebue să o adopte,pentru a se putea ajunge la pelr.libri]e onorare și social atât de zdruncinat în ultimii 4-5 ani. Concentrarea capitaluri" în mâi puține este legată de prea numeroase pericole, pentru a putea fi adoptată și generalizată. (Forța financiară pber, mare devine în acestt" caz odioasă maselor mari, care văd în ea dușmanul care o poate împiedica de la îmbunătățirea hoartei. Destul de încordate sunt astăzi raporturile de la clasă la clasă, destul de puternice sunt ciocnirile între capital și râuncă, pentru a se continua, pe calea concentrării de capitaluri în mâini puține, la adânc’x# prăpastiilor 'deja exilibinte. In solidarizațica tuturor claselor sociale la.»forturile ce trebuesc făcute, pentru deservirea intereselor generale, etiî toată cheia rezolvărei actualei probleme sociale. Forna atât de elastică a organizării întreprinderilor pe baze de societăți anonime îngădite, ca în marginile actualei așezării capitalio.!?, să se lege laolaltă, intereeile tuturor clamelor sociale, în vederea deservirii unui scop comun. Anglia, țara primelor manifestări puternice ale capitalizmului modern a dat cea dintâi pilda democratizării capitelurilor, introducând sistemul acțiunilor de o livră sterlingă, pentru a se putea pune la îndemâna celei mai umile pungi, prilejul unei participări la marile întreprinderi economice și financiare. Pilda ei trebue urmată, mai ales în zilele noatrie, cînd tendințele de studire ale bolșevismului îndeamnă mai mult la paralizarea oricărei vieți de producție, dublată de o repartiție echitabilă. In ce ne privește pe noi, încă tineri în organizația capitalistă modernă, și de abia la începutul manifestărei noastre pe tărâmul economc-național, problema democratizării capitalului se pune cu o vigoare de care trebue să se țină seamă. Izbânda noastră, în această direcție, condiționează viața noastră ca economie națională de sine stătătoare , și tocmai din «o vastă cauză repartizarea forței capitaliie pe o suprafață Cât mai intimă și răspândită kș un număr cât mai mmre de indivizi, este o necesitate absolută. Capitalizmului românesc din astăzi se pun probleme de o importanță, neîntrecută parte decât de imensitatea câmpului de activitate, începutul făcut în cuprinsul vechiului regali urmează să fie complectat și dus mai departe, între niște hotare noi, unde așteaptă nu numai bogății imense, dar și atâtea forțe vii, care până acum nu au știut decât iobăgia și exploatarea streinului. Bogățiile nu pot fi puse în valoare decât prin solidarizarea indivizilor, într-o mișcare mare și puternică, în cuprinsul acelorași idei și cu scopuri comune de realizat. Toți cei ce se simt în s tare să servească, o idee de misiația t aceateia—solidarinnl economic românesc în cuprinsul miilor hotare — au datoria de a se alătura la mișcarea, care trăiște în vechiul regat, de câteva decenii, dând rezultatele știute. Tocmai în vederea îmboldirii acestui sentiment de superior solidarizm, conducătorii acestei mișcări nu se lasă învinși de tendințele bolnăvicioase ce se manifesta, cu diferitele prilejuri, subt fontoia unei avidități lacome de câștig ușor și nemeritat. Cele mai sfruntate înscenări, calculele de tarabă, „drepturi de" preferință", ți toate formule]« noi și vechi, ce răsar din o fimi? a ,tuturor veneticilor internaționali, »a vor pătea învinge nicicând, ideal superioară ne manifestăm noi de as solidariza cu tot ce cvistă întreprindere economică de interes general, totalitatea energiilor și sufsetelor românești. Noi așezăm problema viitorului nostru economic pe baze largi și țintim să-i asigurăm de la inceput izvoare de viață lungă și rodnică, și nu înțelegem a ne lăsa nici amăgiți, nici împiedicați de colo mni imorala tovărâșii ale veneticilor internaționali sau ale tuturor acelora, care inconștient sau conștient, se transformă în instrumente parti ® pentru un pumn de arginți. VICTOR SLAVESCU -OCXOD—— O INDICAȚIE A VREMURILOR CAPITALURILOR de ¥ ICTOH SL·¥ 1SCU