Viitorul, mai 1920 (Anul 14, nr. 3635-3656)

1920-05-01 / nr. 3635

2 5 mmî ABONAMENTE . un an 60 Lei , un an 100 Lei un număr vechia 40 Bani Itt'Iara in străinătate șease luni 30 Lei șease luni 60 Lei REDACȚIA STRADA ED6ARD QJ5INET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capsa.) _ Telefoanele!_THvecțta 51j23 ; Heo ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 lac fiu și Adm­i­nistrul la 40/23­­ și 3­­0­­ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate "nr*­—"—tt’ Orilie. pcfiftSS si ISFRATIRE IGCilLi — Pin 33>y[fSfra3»ul PM^dnlia­ țigwaHSberyl — Sunt în viața statelor câte­va prnicl­m și unele norme de condu­cere, fără de care germenii de des­­con^jun se ivesc. Și din aceste P­rinci­dam­entale, în primul rând stă Intr’un stat desordonat, unde nu există autoritate, unde fie­care cetățean nu se simte obligat a face­­ ceea ce treime­­ pentru nevoile generare, ci numai pentru, dorințele sale personale, — unde ierarhia este înlocuită cu folklivkiutuPsií.üi c.ue e o negație a solida­rit­atei, acolo statul nu poate să trăiască puternic și nu poate să progreseze. Căci al doilea mare princip al vie­­ței de stat este progresat Un stat care s’ar cristaliza în formele lui vechi, imitând­­ mum­ifiscare­a egiptea­nă, untfiind că viața nu e conservarea fosilelor, ci schimbarea continuă la aspectele fum­ei, ar c­unoaște curând d­esc­ompunerea. Progresul democratic devine astfel o mare nevoe socială, și o obligație a statului modern. Dar acest progres democratic este el însuși o formă a ordinei, sau în funcție de ordine, căci nu poate fi îm­părțire dreapta de sarcini publice și de muncă egală pentru toți acolo unde ordinea nu chiamă pe fie­care la partea ce-i revine în munca colec­tivă a unei țări. Democrat­ia trebue să slujească, să sporească energia de­­ tot felul a statului prin participarea studiilor la munca comună astăzi, mai ales când concurența între popoare este m­ai mare d­e cât era înainte de război. Democrația trebuie astfel să pă­trundă ca o bine­venită rază de soare fin domeniile vietei de stat, in dome­niul cultural, social și economic. *. Insă pentru că curentul democratic e mai puternic de­cât altă dată, și pentru că ordinea statului este ce­rută ca o condiție a acestui progres democratic, un al treilea mare factor social intervine, și anume înfrățirea,­­solidaritatea interior, conștiința unei alianțe și concordii a bunelor voințe pentru ca din armonia indivizilor și a claselor să reiasă acea disciplină a păcei care asigură, ca disciplina în război, triumful unui popor în dru­mul Lui spre fericire. Resultă de aci că ordinea și pro­gresul sunt factori strâns legați de solidaritatea cetățieneasc­ă și de în­frățirea claselor, căci nu prin lupta de­­ dese și învrăjbire Intre­­ cetățeni—și aceasta tocmai în momentul când Ro­mânia are atâta nevoe de energia bine condusă a tu­tur­or — se vor pu­tea vindeca răn­­le presen­tul­ui și croi căile sigure și mari ale viitorului. Această înfrățire socială făcută din ordine și pentru triumful adevăra­tei democrații întâlnește În­ țara noa­stră două mari piedici, și două mari pericole. Un pericol este acela care decurge din următoarea stare sufletească pe care războiul a creiat-o : Suferințele îndurate în timpul ma­rei și lung­ei mare ciocniri de pogoare care a sleit ultimele rezerve de ener­gie, au produs o stare de oboseală și multele dureri au ad­­at o stare de suflet ce se traduce prin dorul unei vieți nouă. Starea aceasta de obosea­lă, unită cu un idealism confuz, cu iun dor de altceva nou, care să nu mai semene cu răni din trecut, este o­ prielnică campaniilor de anarhie, este med­iul în care au a părut totdeauna — cum istoricește se poate dovedi— demagogii, pescuitorii fin apă turbune, apostoli cari voesc ,să profite pentru­­ scapuri josnice. Cei răi, cari fac răni cu conștiință, și frazeologii ori dema­gogii, cari fac răni adesea in conscierți își dau mâna pentru a lucra la înfăp­tuirea a­celu­iași nenorocit resultat : disoluția socială și moartea Statului. Tabloul Rusiei de azi, a Rusiei lui Lenin și a lui Trotzki, ne arată unde se ajunge prin demagogia sterilă și anarhismul însămânțat de agenți din afară­ ai unui neam. România care a sorbit până în fund paharul amărăciunilor, se găse­ște și ea în această stare de obo­seală și de dor de mai bine. Era fi­resc ca și la noi să apară agenții a­­narhiei, cari căutând să profite de pe urma suferințelor maselor, le împin­geau spre bolșevism. Am cunoscut astfel zilele grele și triste când dra­pelul roșu flin,fura aproape zilnic pe estradele capitalei, când grevele, cu caracter politic, se repetau și când serviciile publice erau amenințate cu paran­sarea lor completă, intronând­u- se regimul sterilitate­ și al pustiii­­ei economice al lui Trotzki și Lenin. A­­cest anarhism care amenința exis­tenta României, și punea in pericol resultatele unei generații Întregi jert­fite pentru idealul national, era de altfel o formă de expansiune la noi, a curenților din afară, contra cărora cu atâta bravură și succes, luptase la Tisa și la Nistru, armata­ română. Pericolul anarhic era cu atât mai mare cu cât la ministerul de interne, — adică la departamentul de unde trebue să pornească disposițiunile ,pentru, menținerea ordinei — domina tocmai o concepție contrară ordinei și prietenoasă anarhiei. Un alt pericol care este intim aso­ciat cu anarhismul este întronarea luptei de clase, susținută de mișca­rea țărănistă — tocmai în aceste mo­mente când se simte nevoie mai m­ult de­cât ori­cân­d de colaborarea înțelegerea și solidarizarea taturor. Totuși contrar necesităților momen­tului, d. Mihalache vine cu progra­mul care se resum­ă la învrăjbirea de clase și de ură socială. Aceste două pericdke, anarhismul și ura de clase s’au unit pentru a ne da icoana Parlamentului disolvat, care după patru luni de agitație s’a descompus fără a veni într’un timp când e atâta nevoe de munca positi­ve, cu o cât de mică operă construc­tivă și utilă. Această Luptă de clasă susținută pe o ură a elementului țărănesc, care de fapt nu există în sufletul sănătos al ță­­ranului nostru și care merge însăși mână în mână cu anarhismul susținut de vrășmașii din afară și de cotro­pitorii de până ieri ai neamului nos­tru, poate periclita interesele mari și permanente ale României, Maici cre­­iate cu prețul atâtor jertfe. Asociația de altfel dintre d-nii Mihalache, Lupu și elementele lui Sile Moscovici ne a­­rată în mod plastic această legătură intimă ce există între politica urei de clasă și politica individualismului bol­­șevist. Față de aceste pericole, partidul national liberal, care a contribuit a­­tât de mult la înfăptuirea României Mari, se pre­zintă în fata alegătorilor cu un­­ program în care ca puncte de temelie a acitivității lui făgăduiește că va sluji și în viitor România întregită printr’o politică națională și demo­cratică în lumina princip­iilor de ordi­ne de progres și de înfrățire socială.­­ La confuzia, la incoherenta, la anarhismul conștient, sau inconștient al unora sau altora, puternicul partid liberal opune statornicia convingeri­lor lui și dragostea neclintită pentru neamul românesc al cărui instrument de apărare și propășire el și-a­ făcut o cinste din a fi totdeauna. ----­—00000-------­ Reglementarea­­ apelor și stabilit­rea unui regim al lor constituie o diistercipție primordială în ori­ce țară­­ agricolă. La noi însă, din multiple motive, nu s-a croit încă apelor importanta ce li se cade lăsăndu-se la capriciul lor și al vnlmei și nesocotindu-se astfel un inepuizabil izvor de energie ca­pabil să nască și să pue în valoare o întreagă serie de energii producă­toare care ar putea da desvo­ltare noastre economice un­ m­are și puter­nic avânt. E drept că utilizarea apelor a con­­stituit obiectul unor preocupări uni­laterale sau izolate:­ apli­cațiunea lor la industrie. Insă și-n această di­recțiune s’a făcut prea puțin. Apele au rămas astfel tocmai ceea ce au trebuii» s ă rămân, forțe moarte și inutile pentru agricultură, ac ea­­stă ramură principală de activitate a țărei, căreia numai ele îi pot foloase reale. Ent este Arla omului Să ne gândim, spre pildă, la apele Nilului ale căror revărsări perio­dice fertilizează întreaga regiune scăldată de el, făcând din Egipt un grânar excelent, fără rival și fără echivalent în lumea rrl­eagă. Min­tea om­ului n’a mai avut ce să adu­­p­­e la dărnicia naturii. Aiurea însă unde natura n’a fost atât de darnică, omul dându-șî sea­ma de rolul și importanța apelor a căutat să­ o suplinească și să o co­recteze, iar străduințele sale n’au ră­­m­as fără efecte, izbutind să trans­forme regiuni întregi scăldate insu­ficient de ape și făcându-le din ster­pe. S­up­ra prod­ucătoare. Vom cita, ca ilustra­tiu­ne, canalele de irigați­une făcute de arabi acum câteva vracuri, care fertilizează și astăzi Andaluzia scăldații de apele Gr ad Bkmm:*u­n­i. De asemenea efim­­piei lomba,i­dă­udată de apele lui Po și Adige a devenit și mai rodnică grație intervențiunei geniului ome­nesc biruitor. Asigurându-li-se existența și pro­­tejându-e cele în formațiune se va asigura cursurilor de apă debitul nece­s iar atât navigați­unei care șie‘a evite o problemă intrând în cadrul preocupărilor comisiunei—­cât și a­ a­limentațiu­nei, bălților cu apa nece­sară traiului și dezvoltărei peștelui, această bogăție amenințată serios în ultima vreme prin disparițiunea treptată a bălților. Am­enințarea cursurilor de apă pen­tru navigațiune, necesită o deose­bită atențiune. Apele trebue să fie pe viitor artere de comunicațiu­ne, nervi puternici pentru viața econo­mică a țărei. în sfîrșit, rolul principal urmărit, este să se realizeze un sistem de de­pozitare și de canalizare a­ripillor pent­ru i­rigațiunea câmpiilor în vre­muri de secetă. Foloasele realizării acestui sistem sunt foarte mari și ori­cine își poate da seama de ele. Comisiunea și-a și început lucră­rile, ținând prima ei ședință Sâm­bătă după amiază sub prezidenția d-lui ministru­ al agricultural. Chestiuni la ordinea zilei m ROMANIA ftos&ul Co gnisl&8sie§ faști an­­g minis­terul airb­ySfyrei Batiția Si^a roiat staryt­uȘja› arfi cialtistei yi revenind î­n țara noastră stră­bătută de nenumărate cursuri de apă nefolosite încă ne putem da seama câtă energie se pânde în za­dar și ce minuni s’ar obține folosin­­du-le cum ‘trebue. Problema aceasta capitală nu se putea să rămân prea multă vreme neluată în seamă. Cu studiul și dez­legarea ei a fost însărcinată­­ o co­­misiune de specialiști instituită de curând la ministerul agriculturei și domeniilor. In legătură cu abor­darea ei o seamă de proecte u­rmea­­ză să se întocmească, a­ căror reali­zare și aplicați­une vor însemna un pas uriaș și hotărâtor spre adevă­ratei și desăvârșita noastră victorie economică. Este da a­tfel o problemă de pro­­­­porțiuni uriașa «* și rezultatele ce se vor obține prin soluționarea* 1 * * ei. Ea nu va putea fi dezlegată așa de curând comportând cercetări­­am­ă­­nunțite, științifice și o întreagă se­rie d­e măsuri practice cara necesită și timp și marii cheltueli. Ținându­­se seama însă de țelul urmărit, nici «n «acri­fic­iu nu va fi prea mare,­­ căci numai un chibzuit regim al a­­pelor este în stare să de» agricultu­­rei, în special, forța noui intensifi­când producțiunea. Ce hebBCȘlte să se facă Prima grije a comisiunei trebue să se­­ îndrepteze evident spre izvoa­rele apelor a că­ror­­ protecți­une se impune de­oare­ce astăzi se cons­tată că sunt disetruse prin prăvăliri stâncoase și printrio desăvârșită ne­­îngrijits. , NOTE iii peil iiiviisitati D. Țițeica, academicianul și dis­tinsul­ universitar publică într'un ziar de dimineață un articol în care ne vorbește de drămăluirea statului în ceea ce privește învățământul su­perior, de economiile cari s‘au fă­cut în așa măsură, încât dacă s‘ar fi aplicat în mod general n‘a,n­ fi ajuns ]a haosul bugetelor noastre. Este o constatare f­oarte adevă­rată și foarte tristă în același timp. Dar cultura superioară nu este un lux al celor puțini..­.un manda­rinat intellectual. Ea este o forță vie, prin ca­re uu stat progreseiarză, prin care un neam își valorifică titlurile lui înaintea istoriei. Prin cultură înaltă un stat are bni fermiciani, mari medici, iluș­tri profesori, buni urrieri, în do­meniul științei chimiști și fizi­cieni, —­ar cât de folositori sunt pentru stat in­­ general acești oa­meni de știință și acești oameni de carte, ne a arătat în mod indubita­bil concursul imens dintre popoare, în care știința a luat locul printre armele în luptă. Războiul s‘a dus între laboratoare și biblioteci, mai mult decât între piept și piept omenesc. Dar, în vremea când pacea se în­tinde peste neamurile fericite, ia­răși cultura superioară, este aceea care pune pocesia nemurirei pe pro­ducții, fia d­ă blazonul de nobleță al unu­i popor, ea creia­ză superiorită­țile reale. Și de aceea atunci când un stat e sgârcit, când drămâi uește banii destinați universităței, bibliotecilor, museelor, laboratorul or, face cea mai rea operă, pentru că uită tocmai adevărul. Banii cheltuiți pentru u­­niveritate sunt banii cei­­ m­ai bine plasați, cei mai productivi, cei cari dau mai bune câștiguri morale și mac­unale în viitor. Iată de ce economiile pentru uni­versitate sunt unele, din cele mai vinovate, Uni­versita­tea, e anexa fabricei, și fabrica e izvorul de bani ai statului modern precum Universi latra e în același ti­mp vatra de unde cu toții bine făcătorii societății, toți aceia­ cari scot din darurile naturei bogă­țiile utilizate. Petronius lai­­ iii Uni 'Aflăm o știre surprinzătoare: co­­misiunea Dunărei, de­­ sub preșiden­­ția amiralului Trowbridge, despre a cărei activitate ne-am­ ocupat în diferite rânduri, și care funcționa la Budapestre în loc să se întruneas­­că în acest oraș sa­u într'un alt oraș dunărean, se va întruni la Paris, «­­vând­ să discute chestiunea taxelor de impun navigației pe Dunăre. Se știe că această comisiune sui­­generis nu are decât un mandat provizoriu­, de a supraveghia navi­­fzi­ția pe Dunăre, menținând statul* quo — și aceasta pentru cel mic un an, căci în acest timp trebue să se­­ alcătuiască statul definitiv al Dunărei­, de către o comisiune inter­­națională. Z?|, iu«­­> a­șa, se pune întrebarea: ce rost are această impunere de ta­xe și poate o comisiune cu un man­dat cu totul, provizoriu să discute și să stabilească taxe de navigație cu un caracter de permanențăi ? Nu-și depășește ea mandatul, impie­tând asupra drepturilor pe cari nu­mai o comisiune internațională re­gulat­ numită, le-ar putea avea ! Lucrările de întreținere­ a naviga­ției au fost suportate totdeauna de statele riverane. Lucrări miiii mari nu se f­­ac și taxe nu se pot concepe decât pentru lucrări efectuate și da cari navigația se folosește. Iată pentru ce credem că impune. »vi­i de taxe nu intră în atributul­­nile comisiunei presidată de amira­lul Trowbridge, care, încă odata, are un mandat provizoriu și limi­tat la menținerea „statului-one". Ceea ce e și mai curios, este că, în loc să se întrunească pe Dunăre, la Galați sau aiurea, cum s? firesc pen­tru o comisie dunăreană, ea se duce tocmai la Paris-Negreșit­, părem­eoni pretențioși făcând această observație. Când consiliul suprem își plimbă reșe­dințele prin capitalele europene și prin stațiuni climaterice, de la Paris la Londra, și de acolo la San-Remo, de ce să ne mai mirăm că comisia dumpramă se mută­ azi de la Buda­­pesta la Paris, și poate mâine la Chicago... Lucrul n-ar avea atâta însemnăta­te dacă experiențele din trecut nu ne-ar fi învățat ofi aceste deplasări succesive corespund și cu schimba­­­rea atmosferei de impar­­ia­itate care trebuie să domnească în­­ ritmu­rile internaționale în cari­ se discută și se hotărăsc inte­rese a­șa de în­semnate. acuzi „Neamul românesc*4 sub propria iscălitură a fostului președinte al Camerei — cerem scuze d-lui N. Ior­­ga dacă-i reamin­tim lucruri triste!— scrie: „Acum câte­va săptămâni un Parlament viabil, în stare să lucreze totdeauna cu bună voință, une­ori și cu entuziasm“. E vorba de parlamentul cel mai gălăgios, cel mari nul, cel mai sterp pe care l-a avut one-qua ă țara noa­stră. Intr-’o gazetă, bolșevică, se spune că „libera Americă trece printr’o criză reacționară necunoscută până în prezent­­­— îndreptată în contra socializm­ului“. E vorba de măsurile pe care Ame­rica le ia contra bolșevismului. De ce oare se străb­ue în această voită confuzie dintre socialism și bolșe­vism, cari sunt do­iă noțiuni cu to­tul deosebite. Unul e o doctrină po­litică socială, cotați e o demență a secolului. * „Un fost deputat“ se crede înd­rep­­tățit a răspunde d-lui I. Athanasi­u, care îniu­dim­ articol din „România Nouă“ vorbea și de diurnele excesi­ve din trecutul parlament. Fost el deputat răspunde: „Să facă bine d. At­anasiu să vadă ce cdeliudii mini­me avea un membru al Parla­men­tului“. Să vre aducem aminte că di­urna era de 5000 tei lurnar. Ori­câ­t ar fi fost choL­uelu­l*, de „minime“,­­pentru a continua ironia subțire a testului parlamentar, ni se para to­tuși că diurna era prea mare pen­tru un disputat democrat tricolor și de profesie :„om nou“! Ucraina se găsește azi în skin haos. Bandele formate din țărani ucraineni am arjints până în apropierea Ecateri­­noslavului, tăind com­unicația bolșe­vicilor cu Odesa.Pe de altă parte arm­ata lui Pav­lenko se întărește în reședința ei de la Kamenetz-Podolsk. La început a fost o simplă divizie, aici numărul s-a dublat cu noi ade­rări și cu recrutări din Podolia ocu­pată de polonezi. Petliura se găsește de mai multe luni la Varșovia împreună cu Ledlis­ki, distins și diplomat ucrainian, din scop de a obține sprijinul guvernului polonez în chestia Ucrainei. Se afirmă că d. Patek­ sa și mare­­șalii Pilsudski au dat asigurări lui Petliura că Izoloni­a nnu va­­ înch­elia pacea cu bolșevicii fără a obține in­dependența Ucrainei. Guvernul din Varșovia mai ajută și materialicește și morali­cește la refacerea popu­lari­­tății lui Petliura și la reorganizarea armatei sale. Medicamente, echipi­­mente, cadre, alimente, au fost fur­nizate lui Pavlenko ,pentru a-și întări armata desculță, flămândă, prost în­­narnată. EmpierisiiaifrjUi t»oS-memmoEtm țevislior Dar bunăvoința Poloniei față de Ucraina, care a găsit la început un puternic­ ecou în apus, se izbește de imperializmid bolșevicilor și de ră­ceala Angliei, Italiei și Franței. După căderea lui Denikin, singurul guvern cu care se poate­ sta de vor­bă in Rusia, sunt bolșevicii iar gu­vernul italian și cel englez s-au de­clarat fățiș favorabile unei recunoaș­teri a regicîului șirîct.c. Polonia din această cauză, fiind și în conflict armat cu bolșevicii, lu­crează pe propriul cont în chestia ru­sească având bineînțeles și sprijinul unor factori importanți din apus. D-l Patek în nota sa către Cice­­rin spune că Poloniei îi trebue gra­nița de la 1772 în­spre Rusia, granița naturală dintre cele două state slave înainte de prima împărțire a Poloniei. Bolșevicii au refuzat aceasta, spu­nând că o mare parte din populația cuprinsă în aceste fruntarii este ru­sească. Cicerin a trecut și la amenin­țări, afirmând „că Polonia este impe­rialistă și că întreaga Rusie, fără de­osebire de­­ partide, va lupta fin con­tra violărei polone“. Imperializanlui țarist. Ofensiva în Caucaz și luptele cu polonii arată că vechile tendințe de cuceriri și de violentă continuă. Ne«! perieri pe^fra ‘ -------------­Polonia De aceea cercurile conducătoare­­ poloneze cântă să se asigure în con­tra acestui nou­­ î pericol din Orient, a­­vând gr­anițe strategice ș­­ n tratat de raoe, care prevede ucrainenior­a independentă de care aceștia s’au a­­­­ratat așa de geloși și pentru că a a­m vărsat atâta sânge. isituatia ifspersia a Poloniei Situația internă a Poloniei este ex­celentă. Aprovizionarea se face mai bine și fabricate lucrează, totuși cri­za dintre capital și muncă bântue și aici. Greve parțiale, oarecare jenă a­­limentarâ și multă zăpăceală finan­­ciară. Guvernul Lucrează din toate puterile pentru rezolvarea chestiuni­­lor urgente și pentru refacerea țării. . Pentru marile merite aduse țării, genialul Pilsudk­, șeful statului ma­jor, a fost pro­clamat mareșal și cu ocazia aniversarei sale i-a fost remis bastonul de mareșal. Se știe că generalul Proudski se datoresc ultimele strălucite succese­­ ale armatei polone în contra bolșevi­cilor. 1 Varșovia, Aprilie. S­­ft Scrisori din ¥ arș ©$?Ia CARE EK­ SITUAȚIA IN UCRAINA — PQiligraf­ia VargmyseL — Polonte flo­­reșî © ‹ycygfeni teetependantl, Tsimi­k» Știrle­ provenite aici arată că bol­șevicii, alături de generali țariști și de alți­ îmbogățiți ai regimului sovie­tic, au format o nouă „burghezie“ puternică, tiranică, intolerantă o­ri burghezia țaristă pe care au dis­trus-o. Cea mai mare parte din comisarii poporului sunt dintre descendenți ai familor nobile, de intelectuali —din­tre cari 25% evrei — și numai un Lu­crător are un rol de conducere în noul regim, Krassh. Astfel că fai­moasa revoluție sovietică s’a trans­format într’o oligarhie nu mai puțin i­n­ ipatică decât cea țaristă, care oli­garhie se mărginește să arunce praf în ochii naivilor cu „socializarea“ și cu regimul comuni­­st. Această Rusie sovietică reia firul De la Universitatea BBB MMBBBlffl MMBBBBHBBBHSBflBL WSOBEF LIBERA D. profesor doctor Mivinescu con­tinuând prelegerile d-sate la Casa Școalelor și vorbind despre dificulta­tea eșirei dintroi^la copii face un a­­devărat curs pentru actualele și vii­toarele mame de copii din punct de vedere a îngrijirei ce trebue dată co­piilor. In popor in timpul eșirei dinților se dă copiilor per­tru a le ușura aceasta, și pentru a le mai înlătura ăvresia, retină sau rădăcină de mic și anea de cari copiii își feracă gingiile, ori li se fac­ fricțiuni cu zahăr pisat. In­stfel de împrejurări însă cel mai bun lucru e să se dea copilul tri&te inele de celuloid sau os de cari își poate freca gingiile fără nici rai pe­ricol, în timp ce c­u telin­a sim !<ădă­­cina de mieginea se poate gâdila în gât și poate avea vărsături, lucru de care sunt păziți prin întreton­atarea acestor indie. Trecând apoi la îmnîiră cânTintea ce­­trebue de pus copiilor cum și la sis­temele de înfășat d-sa arată toate fe­lurile practicate, procedând singur La aceasta în mod științi­fic cu un co­pilaș de 4 Luni adus în fața asistentei. Calmerile copiilor, trebuesc să fie de asemenea cât se­­ poate d­e carate bine aerisite și cât se poate mai pă­zite de dureați. Saäscrifi la imprumutei­ Refacerei căci dulăii ia consolidarea Sossta&iei Mari. K†®$® fi ®#†*®*««* Adunarea generală a acționarilor de l­a „Pe­­ma societate națională de tuivi­ strjține maritimă .Jbomânki“ a­u fferi­t prilejul unei disensiuni dest­­­ul de ii interesante, cu privire la Brona orientare ce se­n­ul învne, în ce privește politica de capitaluri în țara noastră, în legătură cu vii­toarea dezvoltatre econom­ică. S’an pronunța’, du acasstă ocazie, două ««rente bine di­st­ilrte în ce pri­vește a02-an ă politică de capitaluri­­și următoarele tendințe: Pe de o parte cu res­tul seăm­ă’oș românesc, răzemat pe doctrina logică a di­­scrimiü intereselor de crd­­.i gene­­ral, pare bine înțeles, spat de privit și de judecat pentru o întreagă e­­pocă de timp , iar i pe de altă parte, curentul nuanțat de finanța­­ nltir­­naț monedă, care prin instrumentele ei internationale din nenorocire cu colaborarea câtorva rătăciți, a urmărit să facă să triumfe idem câștigului egoist de moment, mate­rializat sub­ forma jocului și lovi­turilor de Burcă. A trebuit numai­­ U se amintească de superioritatea prim­ei doctrine, pentru ca rătăcirea de o clipă a câtorva vene fitici să dispară înfrântă, de splendida afir­mare a solidarizmului românesc, în materie de organizare economised. Dar nu de acest incident trecător dorim să ne ocupăm aci, ci de ideile ce au stârnit aceste evenimente, care au pus în mișcare multe filtre ale plieți­i noastre financiare. Aci dorim să discutăm numai ca eva din principiile ce sau enun­țat cu­­ prilejul adunării amintite. Cine a știut, a putut să tragă învă­țăminte prețioase, care oricând pot­ servi ca o îndrumare pentru viitor. Capitalismul zilelor noastre are d­e ales două drumuri: unul, in­­diciați­ de clockfelleri AmericSi iar altul impus de Lenin și Trolzchi în Rusia sovietică. Cel dintâi se ma­nifestă prin tendința bine pronun­țată a unei concentrări formidabile de capitaluri I în mâini puț­ine, pen­tru ca pe­­ această cale să se ajungă la dicltatiura financiară, destul de­­ cincepută, mai ales acum, după în­cheierea războiului mondial , cea de a doua ce catav­­eriză prin furia cu care se procedează la distrugerea organizației economice, fără a pune nimic în schimb. Intre dictatură și distrugere are să se aleagă linia de mijloc, pe care ca­pitalizm­ul încă viabil al zilelor noastre trebue să o adopte,­­pentru a se putea ajunge la pelr.libri]­e onorare și social at­ât de zdruncinat în ultimii 4-5 ani. Concentrarea capitaluri­" în mâ­­i puține este legată de prea numeroase pericole, pentru a putea fi adoptată ș­i generalizată. (Forța financiară pber, mare devine în a­­cestt" caz odioasă maselor mari, care văd­ în ea dușmanul care o poate împiedica de la îmbunătățirea ho­ar­te­i. Destul de încordate sunt astăzi ra­portu­rile de la clasă la clasă, des­tul de puternice sunt ciocnirile în­tre capital și râuncă, pentru a se continua, pe calea concen­trării de capitaluri în m­âini puține, la adân­­c’x# prăpastiilor 'deja exilibinte. In soli­darizațica­ tuturor claselor so­ciale la­­.»forturile ce trebuesc­­ fă­cute, pentru deservirea inter­eselor generale, etiî toată cheia rezolvărei actualei probleme sociale. Forna atât de elastică a organi­zării întreprinderilor pe baze de so­cietăți a­nonime îngădite, ca în mar­ginile actualei așezării capitalio.!?, să se lege la­olalt­ă, intereeile tutu­ror clamelor sociale, în veder­ea de­servirii unui scop comun. Anglia, țara primelor manifestări puter­nice ale capitalizmului modern a dat cea dintâi pilda democratizării capitelurilor, introducând sistemul acțiunilor­ de o livră sterl­ingă, pen­tru a se putea pune la îndemâna celei mai umile pungi, prilejul unei participări la marile întreprinderi economice și financiare. Pilda ei trebue urmată, mai ales în zilele­­ noatrie, cînd tendințele de studire ale bolșevismului îndeamnă mai mult la paralizarea oricărei vieți de producție, dublată­ d­e o repartiție echitabilă. In ce ne privește pe noi, încă ti­neri în organizația capitalistă mo­dernă, și de a­bia la începutul mani­­festărei noastre pe tărâmul econo­­m­­­c­-național, problema de­mocrati­­ză­rii capitalului se pune cu o vi­goare d­e care trebue să se țină seamă. Izbânda noastră, în această direcție, condiționează viața noastră ca economie națională de sine stă­tătoare , și tocmai d­in «o vastă cauză repartizarea forței capita­­lii­e pe o suprafață Cât mai intimă și răspândită kș un număr cât mai­ mmre de indivizi, este o necesitate absolută. Capitalizmului românesc din astăzi se pun probleme de o importanță, neîntrecută parte decât de imensi­tatea câmpului de activitate, înce­putul făcut în cuprinsul vechiului regali urmează să fie complectat și dus mai departe, între niște hotare noi, unde așteaptă nu numai bogății imense, dar și atâtea forțe vii, care până acum nu au știut decât iobă­gia și exploatarea streinului. Bogă­țiile nu pot fi puse în valoare decât prin solid­arizarea indivizilor, în­­tr-o mișcare mare și puternică, în cuprinsul acelorași­ idei și cu sco­puri comune de realizat. Toți cei ce se simt în s tare să servească, o idee de misiația t aceateia—solidar­­­innl economic românesc în cuprinsul miilor hotare — au datoria de a se alătura la mișcarea, care trăiște în vechiul regat, de câteva decenii, dând rezultatele știute. Tocmai în vederea îmboldirii a­­ces­tui sentiment de superior soli­­darizm, conducătorii acestei mișcări nu se lasă învinși de tendințele bol­năvicioase ce se manifesta, cu di­feri­tele prilejuri, subt fontoia unei avidități lacome de câștig ușor și nemeritat. Cele mai sfruntate însce­nări, calculele de tarabă, „drepturi de" preferință", ți toate formule]« noi și vechi, ce răsar din o fimi? a ,tu­­turor veneticilor internaționali, »a vor pătea­ învinge nici­când, ideal superioară ne manifestăm noi de as solidariza cu tot ce c­vistă întreprin­dere economică de interes general, totalitatea energiilor și sufsetelor românești. Noi așezăm problema viitorului nostru economic pe baze largi și țin­­tim să-i asigurăm de la i­nceput iz­voare de viață lungă și rodnică, și nu înțelegem a ne lăsa nici amă­giți, nici­ împi­edicați de colo mni imorala tovărâșii ale veneticilor in­ternaționali sau ale tuturor acelora, care inconștient sau conștient, se transformă­ în instrumente parti ® pentru un pumn de arginți. VICTOR SLAVESCU -OCXOD——­ O INDICAȚIE A VREMURILOR CAPITALURILOR de ¥ ICTOH SL·¥ 1SCU

Next