Viitorul, mai 1920 (Anul 14, nr. 3635-3656)
1920-05-30 / nr. 3656
final al treisprezecelea No. 3656 MI In țară . . In străinătate ARONAM . in an 1<0 , un an IDO un număr vechi si 50 Bani tjetreo luni 30 Lei seasa luni 60 Lei STRADA EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/23: Redacția și Administrația 49/23 și 311 STRADA ACADEMIEI Nr. 17 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate CsiffDIDATII porticului ÉtisnoMteíl — ira Casphelă și judL Ilfov — SENAT (alegerea la 70 și 71 Marțis 1*1. Ssfî@s,@€ tll £ €§)a fost Președinte al Camerei, 8«Pf € MD00fefJ&Siflstr@JSü* fost Primar al Cap., fost Senator Pepsissi © a Lambs*ss, fost Deputat, fost Senator Emil Cisloglu, fost Vice-Președinte al Camerei, fost Deputat Emil C. PetrSSS’J» fost Primar al Capitalei, fost Senator Dr. Stelar Hogdant, fost Senator Mari» itaan, Învățător, fost Senator 1 ir“?, 1 ¥ 0TATI CRUCEA R. mssa ® m2smm £ nmmsBEsms*& iutia rationala la cea internațională Issaaes Birraagap——i a lecție o istorie pentru S. 11. ierta — Este o constatare, pe care din nefericire zilele ce trec nu fac decât să ■ o întărească, și anume că federația d-lor N. Iorga-Lupu-Mihalache, urmărește prin întreaga ei composite și prin conduita ce o duce descompunerea societăței și răspândirea spiritului de desordine la noi. Când mai mult decât totdeauna țara are nevoe de ordine, federația, prin demagogismul ei, prin lipsa de orientări precise, prin afiliația cu cei mai patentați compromiși în mișcarea de desordine, vine să amenințe un principiu de stat al ordinei, de o covârșitoare importantă în acest stat Și în această tendință de dezordine, observăm acea atitudine față de Tron, în care nu mai departe decât eri ni s’a dat un exemplu ce ne dispensează de orice comentariu. Astfel sub proprie semnătură, d. N. Iorga, pune în legătură ingerințele electorale cu răspunderea de care trebue să fie ținut Regele. „Istoria va ști pe cine să-l facă răspunzător“. Și d. N. Iorga face apologia revoltei fără nicio rezervă. ..Poporul conștient va găsi mijloacele prin care în scurt timp, să poată da peste cap guvernele călcătoare de lege și de drept, ■împreună cu mizerabilele lor majorități“. Față de acest apel la dezordine, evident, că sarcina celor ce au altă concepție despre nevoile statului și neamului nostru, nu poate fi de a lăudă ceea ce poate să ne ducă la peile. D-l N. Verga, care nu înțelege lupta de idei, ci între ciocnirea de patimi, s’a apărat contra „calomniilor“ noastre recurgând la predilecta sa ocupație istorică. După d. N. Iorga, partidul liberal n’are drept să critice pe nouri republicani, și pe neofiții anarhici, pentru că și acest partid la origina lui a fost revoluționar. Anul 1848 ar fi o pată ce nu se șterge de trecutul partidului liberal. Nu ne surprinde că d. N. Iorga bârfește anul regenerărei noastre. Este în obiceiul său ca cunoștințele istorice să servească drept țesături patimelor sale personale, și după cum în faimoasele sale „Note“ din „L’Indépendance“ se bârfeau toți cei ce făcuseră ceva în această țară, pe terenul tinerei noastre culturi, și se calomniau stâlpii acestei culturi, nu trebue să ne surprindă că d. N. Iorga vede în anul revoluției dela 48, un an de doliu cu care generația contemporană lui nu ar avea de ce să se mândrească ! Dacă d. N. Iorga ar fi istoric, căci contestăm acest titlu aceluia car Înmagazinează date, ani și cifre, fără să pună între ele sinteza de viață, ar fi putut vedea un lucru și anume: ’Generația de la 1848 putea fi „mazziniană“, și republicană, pentru că curentul întregei vremi era spre republică. Pentru a putea trăi ca națiune liberă, noi trebuiam să ne singularizăm într’o atitudine monarhică, pe care vântul republicei din toată Europa o dezaproba. Acest republicanism nu era de doctrină. Era un oportunism, — o concesiune făcută unei mode a timpului ; un mijloc de a solidariza mnicele principate dunărene cu o mișcare generală susținută din Paris, din Berlin, din Viena. Interesul țărei noastre cerea atunci Să fim republicani și legăturile exilaților noștri — martiri și eroi ai independenței noastre naționale — cu capii revoluționari din apus, erau produse de un sentiment profund național. Ei vedeau în aceste legături putința unui ajutor pentru patria lor. Și d. N. Iorga, ca „istoric imparțial“ ce este, ar fi putut găsi în corespondența dintre Ed. Quinet și Paul Bataillard, destăinuiri interesante asupra felului de a fi republican al generației de la 1848. Astfel la surprinderea lui Bataillard, că revoluționarii români cer Europei un Principe străin, Edgard Quinet, care se vede că cunoștea mai bine sufletul românesc decât d. N. Iorga, îi răspunde că română cel domn străin, pentru că Europa însăși a evoluat spre monarhism și politica lui Napoleon al III-lea ar putea fi de mare ajutor românilor. Câtă deosebire deci, între republicanismmii generației liberale de la 1848 care vedea în revoluție un mijloc de întărire națională și anarhismul de moda lui Lenin și Troldti, și după calapodul internaționalismului celui mai odios ? De origina sa partidul liberal se mândrește. Poate face acelaș lucru d. N. Iorga cu tovărășiile sale ? 1 ZI CU Z! In urma succesului obținut la alegeri, d. Gr. N. Filipescu, a plecat grăbit la Paris, pentru ca pe timpul curselor să obțină alte succese! # Marele istoric a vorbit la Academie despre istoria povestită de cei mici. Interesant subiect, din care se poate vedea cum acei mici au fost mai imparțiali decât cel mare, în statură. „ Candidații Adevărului“ în urma succesului imens obținut la alegeri — mai mare decât acela al d-lui Protopopescu-Vifor și Mateescu-Chese — se arată perfect de mulțumiți. Astfel d. Fagure scrie: „Lista lui Constantin Mille a stabilit complecta separațiune a politicei noastre de orice influențe guvernamentale, ori de partid“. Dacă „Adevărul“ e mulțumit, n’avem nici noi un motiv de a fi în desacord cu ziarul d-lui Blank! Documentele războiului Războiul povestit de generalul Mannié lupte la gări s’au dat după violarea naiutraiitătei Baialai — Ci să revin?© gloria ! Generalul Mangin, care a adus o COiitribuțiune prețioasă la victoria finală a armatelor franceze a început să facă în „Revue des deux axon des“ Istoricul marelui război. Generalul povestește deocamdată începutul aonei epopei, de la rezistența Liège-ului și înfrângerea inițială a armatelor frranceze de-a lungul frontierei (Charleroi, Aideni, Mokhange), până la Yser. Pianul säa 6tä®&iiSsare In ce privește faimosul plan de mobilizare No. 17, aât de edificat, generalul Mangin arată că în conformitate cu eî, armata franceză ea găsea concentrată în primele zile ale lunii August 1914, de la Belfort la frontiera Luxemburgului, cu fața la est ca și când ar fi existat siguranța că statul major geman respectiva identitatatea Belgiei. Cele cinci armate franceze erau eșalonate astfel: prima (Dubais) în spatele Vosgiloay a doua (Castelnau), în fața Sarrei, a treia (Ruffey) în fața Metaului, a cincea (Lanrerpe) la înălțimea Luxemburgului; înapoi, în rezervă, se găsea armata a patra (de Lange de Cairy). Violarea neutralității Belg. La întocmirea planului de mobilizare ce bănuia însă violarea neutralității Belgiei și de accea se prevăzuse în el o variantă a dispozitivului trupelor pentru cazul când germanii ar fi atacat Belgia. Numai, că se prevăzuse doar violarea părței din Belgia de la sud de forturile Liege-ului și Namur-ului, aceea învecinată cu Luxemburgul. Iată de ce armata a patra trebuia să se halercaleze intre a treia și a cincea, aceasta din urmă trebuind să se întindă spre nord până la Sambre, e«feu ce de altfel a și făcut. Statul major francez, spune generalul, n’ar fi crezut niciodată că germanii să îndrăznească a ataca cu toate forțele rele două câmpuri întărite ale Lige-ului și Namur-ului, să se îndrepte spre Bruxelles, să amenințe Anvers-ul și să se întoarcă printr’o mișcare de învăluire — prin departamentul de Nord al Franței, lipsit de trupe — asupra aripei stângi fanceze (armata a cincea). Niciodată nu s’ar fii putut crede că statul major german ar fi îndrăznit să înceapă un atac, care, prin extensiunea frontului german, necesita utilizarea corpurilor de armată de rezervă, insuficient antenate în primele zile ale războiului. Essiuni © f © B?șiV'ai fac attc © s. Chiar în ipoteza violărei întregei Belgii, Mangin nu găsește așa de rău planul No. 17, deoarece dacă ofensiva franceză ar fi reușit în Luxemburg sau Lorrena toate armatele germane angajate în Belgia, amenințate în spate cu lerea liniilor de comunicație ar fi trebuit să se întoarcă în grabă spre punctul de plecare și ar fi trebuit să înfrunte cele mai mari primejdii. Dar ofensiva din Lorena (armata a doua Castelmau) și cea din Ardeni (armata a patra) nu reușiră din pricina tunurilor grele și mitralerelor germane. Ele eșuară din cauza instrucției defectuoase a trupelor franceze care nu învățaseră decât ofensiva pe față și care erau inferioare ca armament. Deci, serie generalul Mangin, dezastrul inițial al armatei franceze nu se datorește acestui plan de mobilizare, ci dogmei unei ofensive sistematice aplicată în neștire cu un material insuficient și fără nici o precauțiune contra focului teribil al unui adversar mai bine inarmat și dibaci în a-șî adăposti infanteria. Faptul că după dezastrul suferit pe toată frontiera între "20—23 August 1914, germanii n’au zdrobit cu totul araiba franceză, se datorește șeilor și soldaților francezi. Meritul este al generalului Joffre, care dădu ordin celor cinei armate prelungite la extrem stângă de armata engleză, să se retragă sprie sud pivotând pe aripa dreaptă sprijinită pe Vosgi. El degaja și aripa dreaptă șii luă din armatele întâia și a doua divizii și corpuri de armată pentru a constitui o nouă armată (Foed) care se înșiră între armata apatrna și a cincea și o a șasea armată — (Maunoury) — care luă poziție la stânga englezilor și în fața armatei câmpului întărit Paris. Meritul revine și generalului Gallileni, care aruncă armata Maunoury pe flancul extremei drepte germane înaintând spre Paris. Opera fu încununată cu succes de generalii French și Franchet d’Esperey care se anunțară asupra lui von Kluck, surprins și înfrânt de armata Maunoury, și în sfârșit de Foch, Sarrail și Criptennau. Dar șefii au fost admirabil, secondați de soldați. Lor le atribuia von Kluck mai târziu, înfrângerea armatei germane. Generalul Mangin scrie clar și conc-s. Oricine vrea să înțeleasgă geniala manevră de la Marna, să-l citească. nOTE Rome son sonoritate ? In Franța s’a instiatuit sub influența acelui mare factor de progres care se dinamă Nevoia, un nou impozit, menit a acopari multiplele defleite, asupra celibatarilor și căsătoriților fără copii. Spiritele brărtite în concepția fibtrat -țâței omenești, și când erau înclinate să vadă în această libertate măsura progresului, pot vedea în noul impozit o atingere la libertatea omului, care transformă societatea în trebie organizată. Ce i poate fi mai intim pentru un om decât căsătoria ori paternitatea? Și de ea state] •— această entitate metafizică — »să reglementeze până și chestiunile ce sunt atât de individuale și de personale? Dar limbagiul acesta, pe care un iaide>ist al luii Herbert Spencer l-ar putu fi ține, contra nonei măsuri fiscale din Franța ar fi greșit, deoarece progresul nu este Libertatea Shirsildath, îreg'lenibilarea acestei liberăți după principiul solidar Vjtă>ței omenești. Acest principiu cau © cere ca viața unuia să fie înlănțuită de viața altora, și care face din societate o imensă rețea de interese cari se unesc,o întretaie și se ajută, acest principiu impune jertfa fiecăruia pentru acel tot, care se numește bunul mers al societăței în care trăește. Buna stare, averea, mulțumirile personale sunt în funcție de interes socital. Și când acest interes social cere o știrbire a libertăților partieiilare, cetățeanul nu poate găsi acesta un act de intoleranță, deoarece oimib după vorba lui Ai*isotelos este zoon polirim, este o ființă sociabilă, și solidaritatea este izvorul progresului, iar nu lupta dintre om și om! ooxxooPetrenitis O SEMNIFICARE a rezultatului Din rezultatele cunoscute până acuma ale alegerilor de Cameră, Mese o constatare pe care noi o prevăzuserăm din ’nainte. Este vorba de marele numar de voturi pe care listele partidelor politice organizate le-au obținut față de acelea ale diferitelor categorii de cetățeni, cari nu cereau votul alegătorilor pe baza unui program de auverúrinant, ci pe temeiul unor interese de clasă, sau de simpatii individuale. S’a dovedit astfel în mod neîndoios că corpul electoral are convingerea că numai prin partide politice organizate pe baza unui program se poate asigura o bună guvernare <a țarei. Puținii alegători cari au votat listele așa zise inddependente, compuse din persoane disparate, fără nicio legitură de idei sau de concepții politice comune,— nu și-au dat seama că și-au risipit în zadar voturile. Acum, că toată lumea iai văzut rezultatul, el va fi un învățământ și pentru puzderia de candidași cari s’au prezentat in fața corpului electoral, și pentru alegătorii cari și-au risipit voturile. Un alt învățăfământ pe care-l dă rezultatul actual este că în sistemul nostru electoral, singurul mijloc indicat de votare ostilă acela pe listă, cu ștampila. îndată ce alegătorul încearcă să șteargă de pe unele liste, pentru a complecta de pe alte este numărul de candidați pe care are drept să-l voteze, rezultatele sunt confuze, și alegătorul mai riscă să-șî vadă și votul anulat. De altfel s’a văzut că, în genere, spiritul legei noastre electorale a fost și acela al alegătorilor cari au votat, listele întregi ale partidelor, organizate. Numai prin rare excepții, s’au risipit căteiYu voturi și pe listele „independente“ cari nu au nici program comun, nici preocuparea intereselor generale, nici trecut politic. Bunul simț al corpului electoral a înăturat astfel din viața publică pe cei nechemați. „Artiștii“ au rămas la profesiunea lor, „chiriașii„proprietariî“, „comercianții” și celelalte categorii de cetățeni foarte onordici s’au convins că nu se poate face politică utilă tării decât în cadrele partidelor organizare pe baza unui program care să îmbrățișeze deopotrivă taxate nevoile generale ale Statului. MWaMMMWC—MWWMM ECOURI Orașul belgian Roulers va ridica in curând un monument soldatului-erou, francez «Le Hétet» care la 19 Oct. 1919, ascuns după un copac, cu o singură pușcă a reușit a opri înaintarea vrăjmașului, acoperind retragerea fraților săi de arme. Le Hetet nu s-a retras el însuși decât după ce termină muniția când căzu, lovit de mai multe proiectile. Monumentul prin care belgienii vor imortaliza amintirea eroului francez jia fi ridicat chiar pe locul unde a căzut cu fața la inamic, Ziarul «Uj Világ»anunță din Budapesta că îndată ce englezii au luat în primire căile ferate de Sud ale Ungariei, cumpărate de dânșii au îmbrăcat în uniformă engleză pe toți funcționarii acestor linii. Dar funcționarii în chestiune mai trag încă și alte mici avantagii din trecerea administrațielor sub englezi, căci de unde până acum erau plătiți în coroane, ei vor fi pe viitor plătiți în livre sterlinge. Nu este deci exclus ca un simplu ceferist să primească de aci înainte o leafa cam ca a unui director de căi ferate engleze. Duminecă 30 ÎVlad 1920 CE URMĂRESC BOLSEVai USS Interesatele consistări ale care sarsfâ entra&sî din ilusia'aS ziarul Ji saaa Ama *****# Bolșevismul nu este numai o revoluțiune socială, ci, mai ales, o redeșteptare a Asiei, care vrea nu numai să se libereze de ideile europene, ci și de influența politică occidentală. D. Pettit trimesul special al lui „Petit Parisien“ în Rusia a avut această impresie într-o conversație avută cu Cicerin. Cu toate că Cicerin este un om cu educație aleasă și bun cunoscător al literaturilor occidentale, totuși el a căzut sub înrâurirea ideelor orientale. „In această clipă—spune corespondentul — privirile sale sunt îndreptate asupra Asiei. Cicerin a pus la cale relațiuni din cele mai amicale— dacă nu a contractat chiar alianțe secrete—cu naționaliștii turci, cu persanii, cu musulmanii cari locuesc țărmurile Mărei Caspice și Mărei de Azuv, cu turcomanii, în fine, cu toți aceia cari formează marea mișcare pan-aziatică îndreptată în contra dominației europene și, mai cu seamă, împotriva imperiului britanic. Intrigile bolșevicilor se întind și asupra Chinei, asupra Coreei, asupra Japoniei, pentru că bolșevismul tinde și la cucerirea Extremului Orient. Egiptul și întreaga Africă nordică s-au pomenit cu misionari misterioși cari predică războiul sfânt în contra europenilor“. EbMssaă fiia fie cedat An gliei „Cicerin n‘a negat ura sa contra Angliei,—continuă corespondentul.A vorbit cu apăsare de dușmănia Angliei in contra Sovietelor și nu și-a ascuns bucuria în fata unei mari cruciade a Asiei în contra englezilor. Braunstein zis și Trotzki, înconjurat de camarila sa semită și orientală aspiră să devie Napoleonul Orientului, șeful executiv al marei societăți secrete care tinde să distrugă civilizația europeană și care speră să gonească pe Englezi din posesiunile lor asiatice. Acest complot formidabil se desfășoară sub ochii binevoitori ai Germaniei, care, cu toate că se teme de teoriile sociale ale bolșevismului, totuși vede cu plăcere manifestarea acestei politici asiatice în contra Antantei. € © sim ® bolșavîc_01m £$3 „Da, repet iarăși, ar fi o mare greșală să vedem în bolșevism numai experiență sociala mai mult sau mai puțin nefastă. Șefii principali ai bolșevismului nu se gândesc numai la Internaționala a III-a; ei sunt, în sufletul lor mari patrioți ruși. „Ei au părăsit, cu durere în suflet, toate provinciile occidentale ale fostului imperiu al țarilor, cari s-au rupt, pentru totdeauna din corpul statului rus, spre a se întoarce spre Europa, dar tot imperiul imens care le-a mai a devenit o mare împărăție asiatică,pe care bolșevicii doresc mărească și să o întărească. Ei se gândesc să devie stăpânii întregului continent asiatic, prin forța morală, acum cel puțin. Și ar fi extrem de curios să putem cunoaște raporturile lor cu cei 200 milioane de Indieni și cu cei 500 milioane de Chinezi. „Nu pot îndestul insista asupra acestui punct. Trebue să amintesc că marea Rusie a rămas a țară asiatică, iar Uralii și Caucazul sunt o simplă ficțiune geografică. Din punctul de vedere al rasei, al civilizației, al caracterului și al ideilor. Asia începe imediat după Polonia și Ucraina. Marele stepe cari se întind dincolo de Poloagricolă, capitalurile investite acum în agricultură însumează valori însemnate cu care s’a decongestionat piața noastră, făcând să se resimtă criza de astăzi. Procesul invers nu are loc decât tocmp după recoltă când agricultorii primind plata produselor, pun la dispoziția pieții din nou, numerarul astăzi rarefiat. una și de Ucraina sunt populate de o rasă mai mult asiatică decât europeană. Dacă observăm acest caracter de renaștere aziatică a Rusiei, multe simptome ale bolșevismului nu ne-ar mai mira. Nu voe,se a spune prin aceasta că pericolul bolșevismus 1ui nu este mare pentru Europa, dar țin să afirm că tendințele reformelor sociale sunt pur asiatice“. și Seesalüs« vrm. La urmă d. Pettit spune cum bolșevicii au încercat să-l facă amic al bolșevismului, știindu-i amic al Rusiei. La început îi s-a oferit serviciul gratuit al radiotelegrafiei, dar corespondentul a refuzat această primă tentațiune care ar fi însemnat cenzura observațiilor sale. Atunci a devenit suspect, îi s-au pus la poartă sentinele, roșii, o doamnă bolșevică dormea noaptea ascusă într'un coridor secret. Spioni îl înconjurau nelăsându-l să vie în contact cu prizonierii francezi. Impresiile sale sunt că bolșevismul nu are nimic a a face cu socialismul și cei mai mari dușmani pentru bolșevici sunt considerați socialiștii propriu ziși și social-revoluționari. Iată epitetele cu care Lenin, Trotzki și Zinovieff desemnează pe șefii socialiști ai Apusului : Kautzccl este un papă cu o tiară falsă ; Scheidemann este un câine fox ; Vanderwelde o umbrelă roșie fără fund, iar Renaudel, Longuet și Cachin sunt pântece cari se tem să nu se îngrașe. Bolșevicii îi consideră ca pe niște șarlatani cari scuipă foc roșu, dar rămân streini ideilor revoluționare. g jROȘU FicularEA VOTURILOR Netăgăduit votul obștesc și reprezentata minorităților în principiu și în împrejurări normale au avantagiile lor permițând diverselor grupări cu interese speciale agrarieni, proprietari etc., să trimiată în Parlament reprezentanții lor. Două sunt considrenetele cari astăzi se opun în mod hotărât acestu fel de a proceda Interesele particlare ale grupărilor sau claselor treime să cedeze I pasul intereselor generale ale țărei și țara nu are astăzi decât un singur interes și acela e primordial să facă front contra inamicului care din extern a devenit intern, contra nebuniei totale și anarhiei propagată de social-bolșevici. Cred că pentru moment toate clasele trebue să facă sacrificiul propriilor lor interese față de acel al întregei societăț. Admițând însă ca egoizmul ne-ar împinge totuși pe prima cuie, naște întrebarea, grupurile își vor atinge ee ținta? Mă îndoi sc. De o parte se vor afla voturile fărămilte dintre diverse liste cari nu vor atinge cota-parte suficientă, de alta lista social bolșevică care ar putea întruni un număr mai mare, ei mer Continuarea h pagina 2-a Criza III De câtăva vreme se simte pe piața noastră o criză de numerar destul de accentuată. Intr‘o vreme de numeroase și însemnate tranzacțiuni comerciale, industriale,și financiare, într’o epocă de urcări de prețuri exorbitante , prin urmare de depreciere a banului, în plină inflațiune monetară, se simte totuși acest fenomen al rarefierii numerarului. S-ar părea la prima vedere, că este un non-sens să se manifeste o asemenea criză, când din toate, părțile și aproape în toate statele europene, httegiunea monetară este considerată ca una din cauzele cele mai puternice ale deze Iase marii fi manciare iumerar ele ICTO al SLUliSC e chilibrului vieții economice de astăzi. Se știe că Banca Națională continuă activitatea ei de emisiune, obligata fiind în primul rând de nevoile fiscului, care în fata continuelor cheltueli ce are, în disproporție cu veniturile și fără budget, apelează continuu la Institutul Central de Emisiune. Prin urmare se produce continuu numerar pe piață. La cele 4600 milioane lei ai Băncii Naționale, sunt a se mai adăuga alte 2.200 milioane lei ai Băncii Generale, dacă admitem prin absurd că nu au mai intrat în țară, prin contrabandă alții, veniți direct ștampilați de la Berlin. Prin urmare avem o emisiune totală de cam 7 miliarde de lei. Unde sunt acești lei din moment ce se simte pe piață criza de numerar amintită ? O explicație a acestui fenomen ne încercăm să dăm, în rândurile de mai jos. 1) Primul argument sau explicație este că din cele 4.600 milioane lei ai Băncii Naționale, o parte se găsește emigrată sau mai bine zis exportată prin contrnbasidă, în străinătate. Câți lei se găsesc în Austria, Ungaria (ocuparea Budapestei, etc.), Franța, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, etc. etc.. Toți acești lei nu circulă în țară, deși figurează ca ieșiți de la Banca Națională. Poate săi fie un iftiard, poate două miliarde,-cine poate preciza aceasta cantitate. 2) A doua explicație este răspândirea unor foarte însemnate, cantități de tel in noile teritorii: Transilvania, Bucovina, Basarabia. Câte sute de milioane de lei a pus Statul la dispoziția organelor administrative din noile provincii, câte milioane de lei au trecut prin tranzacțiuni comerciale în aceste regiuni, cire poate preciza. Lumea de acolo tezaurează acești lei și pune în circulație coroanele și rublele, în așteptarea unificării valutare, conform principiului lui Gresham: „la mauvaise mormăie chasse la bonne“. Iată deci o nouă explicație a fenomenului de rarefiare a numerarului de pe piața noastră. 3) A treia explicație este desigur ruralizarea numerarului. Se știe de toată lumea că astăzi țărănimea noastră este plină de bani, prin sporirea prețului articolelor alimentare, prin scumpirea transporturilor, etc. etc. Cât trimete zilnic de pildă, un oraș ca Bucureștiul, pentru plata alimentelor ce-i vin de prin satele din împrejurimi ? Țăranii încasează mult mai minlt decât cheltuesc, prin urmare continuu orașele pierd din numerarul lor care ia drumul satelor unde rămâne tezaurat, deci neîntrebuințat. Această explicație cântărește foarte mult în lămurirea fenomenului financiar ce ne interesează. 4) in plină perioadă de muncă zis Dintre toate explicațiile de mai sus, raratitarea numerandlui având ■proporțiile cele mai însemnate, este în interesul general să se ia măsurile cuvenite pentru provocarea unui curent de sens contrar. Leii din străinătate se vor înapoia în țară, fie prin export, ceea ce nu am dori, fie prin împrumuturi de stat, ceea ce are loc și în prezent. De asemenea leii tezaurați în nouăle teritorii se vor pune imediat în circulație, deîndată ce se va face unificarea valutară internă. Dar cu banii de la țară, care zac cu totul improductivi în mâinile sătenilor, cum se vor desinaliza ? Dacă băncile populare ar fi făcut puțină educație sătenilor, pentru a-i numerar spre fructificare la bănci,ar fi putut întoarce mulți bani, fie în Banca Națională, fie pe piață, dar pe cât se pare, deprinderea aceasta nu este prea generaliztă. Ar rămâne soluția data de cei mai mulți, cu plata pământului ce se împarte acum la țărani, în numerar și imediat.. Dar și acestei soluțiuni i se opun greutățile tehnice ale împroprietăririi, când delimitările lotului țărănesc se face cu greu și reclamă mult timp. In fine aprovizionarea satelor cu cele necesare, ca îmbrăcăminte, încălțăminte, mașini agricole, vite, etc., etc., dacă s’ar face in mod sistematic și sub controlul statului încă ar putea contribui la scoaterea numerarului de la sate. Cu un cuvânt, întreagă criză de numerar, ce se shuts »stări pe piață, s’ar putea explica, cu o formulă generală, prin nepotrivita repartiție a banuului In cuprinsul întregi țări, prin prezenta a patru categorii de monedă, și prin dezechilibrul economic general ce se simte în întreaga țară, ca o urmare firească a războiului general. 24 Mai 1920. SOC^3!TM3!=aaB86M*‘