Viitorul, iulie 1920 (Anul 14, nr. 3694-3709)
1920-07-14 / nr. 3694
mu Anül §jí trei-spre-zecelea Nq. 3694 UNIVERS Vn vechiul Regat și Basarabia ICOR. în Ardeal și Bucovina ABONAMENTE IN ȚARA: IN STREINATATE: Un an ... . Lei 120 I Un an . . . Lei 240 Șase luni...» 60 | Șase ■>* . .] 120 Trei ... »301 Trei GO REDACȚIA STRADA EDSARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/23; A ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 lacția gl Administrația: 49/23 .si 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agențiile de publicitate M wmmmmmmmmmn VOCuBUl Bilch fisBLt I COR« în Ardeal și Bucovina |l UNIVERSITATE lyj| || a MJp S&l|î sșg) j| ^a «» Ziarul „Patria“ din Cluj, — și prin aceasta investit cu autoritatea de a cunoaște mai bine decât cei din București intențiunile sferelor ungurești,—ne aduce la cunoștință dorința ungurilor de a avea o universitate a lor proprie, in care «să se crească profesori pentru școalele lor, medici pentru societatea ungurească, magiștrii și oficianți administrativi pentru viitor». Ziarul «Patria» are, însă, o atitudine puțin hotărâtă intr-o chestiune atât de importantă pentru cultura noastră ca și pentru demnitatea noastră de stat. Astfel deși într’un prim articol se ridică cu violență contra ideei de a reînființa o universitate ungurească la Cluj, totuși la acelaș număr scrie „că in principiu admitem înființarea universităței ungurești". Credem, insă, că din principiu și în mod hotărât trebue să respingem ideia unei universități ungurești, cum am respinge aceea a fi;ființarei unei Universități săsești în Ardeal, ori rusești in Basarabia. Și această atitudine fermă o întemeiem pe însăși concepția unei adevărate universități intr’un stat bine organizat. Învățământul superior, mai mult decât cel secundar și desigur și mai mult decât cel primar, este în foarte strânsă legătură cu caracterul național al statului. Universitatea e labiratoriul unde se pregătesc directivele mari ale unui popor, unde se frământă ideile de propășire ale unui neam, unde se înavuțește știința pentru ca prin descoperirile aplicate să se ajute mersul evolutiv al unui neam și să creeze astfel o superioritate națională a societății unde functionează în lupta ei cu altele. Războiul prin care am trecut a pus și mai bine în lumină acest caracter național al Universității atât prin colaborarea morală a profesorilor universitari la susținerea idealurilor naționale, cât și prin ajutorul ce laboratoriile le-au dat uzin i, tranșeei și arsenalului. De altfel, nici convențiunea special a tratatului cu Austria în care sunt înserate clausele protecțiunei minorităților etnice și șiin acest tratat este destul de larg fața da aceste minorități — nu pomenește de putința înființărei unor Universități străine pe teritoriul nostru. Astfel art. 9 enunță: «Ca materie de învățământ public, guvernul român va acorda în orașele și districtele unde se afla proporțiuni considerabile de supuși români de altă limbă decât limba română, ușurințe potrivite pentru ca în școlle primare instrucțiunea să se bată în limba lor proprie coplor acestor supuși români. Această stipulațiune nu împiedica ca guvernul român să facă învățământul limbei române obligatoriu la zisele școlii. Un tratat internațional care nu poate fi bănuit de a fi puțin favorabil străinilor de la noi, nu admite deci decât numai școli primare în limba străină, — și chiar acolo nu crede că România ar depăși cadrul toleranței, dacă ea ar obliga pe copii mici a învăța limba statului român. Atunci cum ar fi posibil ca să existe o Universitate pur ungurească, așa cum râvnesc a o avea Ungurii ?•. • “ / | _^_La Desigur nu intră nici în tradiția noastră, și nici nu cadrează cu ideile vremei, șovinismul cultural, sau intoleranța in raporturile cu neamurile străine dela noi. Cunoaștem din experiența istorică cât am avut de suferit de pe urma acestei intoleranțe pentru a nu o mai repeta contra altora. Dar liberalismul ar deveni slăbiciune câryi am îngădui crearea unor instituții medite—cum ar fi universitatea ungurească—de a stabili un șanț izolator între interesele românești și cele ale naționalităților minoritare. Procedând astfel am face rău însăși acestor naționalități incurajându-le tendințele centrifuge pe din ele au totul de câștigat colaborând pe un picior de egalitate la propășirea pe toate terenurile a statului nostru. Și după cum socotim că ar fi foarte periculos ca pentru interese electorale să se creeze in centrele săsești ungurești, nemțești din Bucovina, on rusești din Basarabia, credința unui separatism în detrimentul statului nostru, tot astfel găsim în ideia înființărei unei universități ungurești la Cluj, o greșala de ordin politic și cultural O universitate e prea strâns legată de organismul politic și național al unui stat pentru admite școli superioare, sau Academii din care să iasă Învățați sau profesioniști, nu ca slujitori ai statului Întreg, ci ca unelte ale minorităței etnice, insulă în mijlocul statului mare. MOTE < 3k vremea SemuU. De mult, de micit de toi, de pe vremea când trenurile erau trenuri 91 nu instrumente de gimnastică, deoarece numai acrobații pot să ocupe locurile; jr*vremea când gările erau gări; și c face o călătorie de aci ]a P’peșt? teu era o afacere mai important de a dia von hagiu călătorind la jocările» sfinte, pe vremea cînd erau, în fine, trenuri de plăcere, autori de reviste, anecdotiști, în goană după subiecte, toți găseau în ridiculizarea „trenurilor de plăcere'U.viecte ușoare. Caragiale însuși nu a crezut nevrednic de el să schițeze deliciile problematice ale unei călătorii la Sinaia, pe vremea drumurilor de fier ! Să poftească astăzi domnii satirici, să vaidă ce e un tren de neplăcere, față de care înghesuiala „pleziriștilor“ e o simplă jucărie. Dar lucrul acesta nu e numai glut, moț. Ane și o latură serioasă, căci greutatea călătoriei pe lângă alte inconveniente de ordine administrativă sau economică, are și pe acela că oprește mai repaos, o schimbare de aer, care altă dată se făcea cu ușurință. Astăzi surmenați, obosiții, cei cărora le trebue — și cui nu le trebuie ? — un repaos într’un aer mai curat nu pot să o facă, pentru că astăzi o călătorie de câteva ceasuri este tot așa de grea, ca una foarte îndelungată. Și în vremea noastră de muncă intensă, de nevroză și de anemie, rele. foarte rele consecințe va avea imposibilitatea unei deplasări de câteva ceasuri la munte sau la mare. După suferințele războiului, sărmanii noștri nervi, aveau nevoe de puțină îngrijire. Unde sunt ,trenurile de plăcere“, atât de mult batjocorite altă dată, pe vremea când trenurile erau trenuri, și gările erau gări 1 Petronius DIN DOCUMENTELE RĂZBOIULUI MEMORIILE !- ce nu a avut o acțiune mai asur vă armatele aliate din Orientt Armata, de orient cere singura ei tre care istoricii războiului mondial trebue să-și îndrepte cercetării spre a găsi rațiunea pentru caie Antanta n'a putut învinge puteri centrale decât după patru ani r război. A început să se vadă in sfârș ca tocmai őriestul F ilepei, căruia Aliații nu i-au dat nici o importanță, a fost nodul problemei pe car o politică mai prevăzătoare și iii hotărâtă , ar fi dezlegat. ]n un moment fit, cu o mare ușurință și e prea puține sacrifici!. " AnaȘH nu au știut !! In memoriile generalului Sarra apărute de curând se pot vedea sazele principale cari au condamni pentru multă vreme armata de orient la o neputință aproape complectă, iar într-o cronică militar din „Ies Debats" care se sprijim pe documentele publicate de gem . ra’u] Sarrail, apar în deplină dmină greșelile aliaților care nu a știut să se folosească de ocaziuni fvorabile dintre care cea mai hoitirâtoare a fost intervențiunea României în August 1916. „ Din această cronică militară m ee că guvernele Antantei n’au făcuți în Orient decât o politică de zi pe mâine. Acest lucru îl relafează trimiterea primelor conții: ponte aliate la Salonic, expediția efectuată pentru ajutorarea mometană a Serbiei. Această întreprindere nepregătită și fără o prealabil înțelegere între aliați se făcea momentul cand :eșecul de la Dardinele slăbise curajul iar ofensivei din Champagne și Artois absorbea forțele franco-engleze. De aceea pe ruralului Sarrain nu-i putu sarrft TU* se la dispoziție forțele cerute. Pețgaecroittii atEați Soy Pe de altă parte guvernele alba', nu erau în acord, gemralul Sarrai care fusese numtit comandant al amatei de Orient in Ianuarie 1911 află în primăvara aceluiași an o instrucțiunile primite de comandatul armatei engleze de Orient irani dan acțiunea sa la apărarea câmpului întărit de la Salonic. Diseuțiunile urmate fură zadarn!«?. Englezii tot mai ostili expediții noi. își retraseră o parte din trupele din Macedonia, iar absența unui comandament unic suprem îngăduia fiecăruia să facă ce vreu In aere și timp dezacordul statelor majoare traduceau dezacordul dintre guvernele respective. Dificultatea reală a situațiunei armatei de Orient în ce pjrivea rolul ce i se atribuia poate să expilice, oarecum lipsa de înțelegere mai ales în 191 si în primele luni ale lui 1918 când nesiguranța viitorului impunea o strategie prudentă și defensivă. Se știe că în 1818 «avată loc negocieri speciale pentru a se admite ofensiva pe frontul Macedoniei. Se înțelege de la sine că dezacordul dintre aliați a făcut extrem de peraibilă a situația lui Sarrail. Și cu toate acestea chiar în timpul când generalul Sarrail comanda, se ivi o ocaziune extrem de favorabilă, care ar fi putut da aceleași rezultatte pe care le-ar fi dat organizarea prealabilă a războiului în Orient: această ocaziune o oferea intrarea Romînieî în război. î Interveil*g^ Romântiei : I Se știe (gen« ‘aiul Sarrail o mărturisește cinai «n memoriile cale) că în românii au răzst armata de Orient că a răs;.,as inactivă și oli aj permis concentrarea germano-bulgaro-turcă pe Dunăre și în Dobrot gea. ■. Reproșul făcut de România ,este , întemeiat, spune Sarrail. In adevăr , pe de o parte amata de Orient a reținut cele opt divizii pe care le avea la dispoziție, nestilizându-le, iar pe de altă parte nu a făcut nimic ca să al rara spre ea cele patru divizii bulgare care s'au îndreptat în urnă spre România. Mai mult decât atât, Neputința .guvernului și comandamentului francez de a fi a românilor un plan, de campanie bine studiat și de a obține de la ruși o cooperațiune eficace a forțat pe marele cartier gineral francez să telegrafieze lui Sarrail, la 6 August st. n. 1916, că : „nu este locul deocamdată de a se prevedea o acțiune combinată a forțelor franceze cu cele ruso-române“. Ori, momentul acțiunei decizive a fost acela al intrărei României în r război; și acest moment a fost scăpat. J Pentru ca manevra din Barnami, ', să fii fost posibilă ar fi tlnebuit ca forțele austro -germane să fie cu . totul tinute pe teatrele principale, de operațiuni. Această ocaziunere , mai prezentă de abia în 1918. Oricerem fi fost sforțarea aliaților .în Balcani în 1915 și 1917, situațiunea strategică ar fi permis germanilor să triíicata forțe suficiente,csne ar fi fosi înaintea forțelor a Jiiate. văci AMÎ Săi ar fi venit cu trenul pe câ.^p celelalte pe apă. In afară de aceasta, dacă în primele timpuri ale epedițiunei în Orient, războiul de înfigeare era teoreticește posibil pe acest teatru de operațiuni, din panici de vedere practic , însă era foarte dificil, forțel © a batere; V>d 1 din Salonic nedispunând de cV- de singura și insluficientă linie ferită a Vardarului. Ca toate manevrele, aceea a armatei de Orient nu trebuia declanșată decât la timp potrivit și nu prezenta valoare decât într-un ansamblu de împrejurări favorabile. Denisiunea. Pe care o oferise intrarea României La război nu mai putea fi regăsită după defecțiunea rusă, decât atunci când sosirea americanilor putu să fie pe loc armatele germane pe frontul occidental. _______ ECOURI Comisiunea de reparații germană a avut la sosirea în Parism o pățanie din cele mai sugestive. Drumul fiind absolut impracticabil din "auzi ultimelor ploi, trenul a trebuit să schimbe «de mai multe ori direcția. Spre nenorocul lor, membrii Comisiunei Iau trebuit să facă un lung ocol prin re jugiuiile cele mai devastate, și incidentele ; și opririle inoportune se ținură lanț. I* Au înțeles genunii aceasta „secțiune a lucrurilor“*. Se par că la debarcare erau complect decepțivți. Desigur că și-au dat seama în fața atâtor probe că procesul despăgubirilor Va fi :.rau de susținut. ar împrumutul EXTERN Pare că se confirmă faptul că mergerea unei comisiuni de ingineri, in tovărășia unor specialiști englezi, în Ardeal, pentru a cerceta organizarea căilor ferate, este în legătură cu contractarea unui împrumut extern. De alefel acest lucru îl arată și prezenta limta reprezentant al casei Blank în această comisiune. Se orbește de un împrumut extern de peste un miliard. Am mai arătat că o asemenea operațiune este inoportună în momentul de față. Situația noastră financiară este în momentul de față astfel încât contractarea unui mare împrumut extern nu poate fi decât un mijloc de camătă și subjugare economicii Chiar faptul că registre de administrație publică se cercetează de către reprezentanții unui consorțiu strein,—fapt fără precedent, de cînd România se bucură de independența politică și economică, — arată exig.Vnțele excesive ale celor cari oferă împrumuturi. Regularea chestiunei noastre financiare nu se face printrun împrumut extern. Trebuesc mai înainte de toate consolidate finanțele țarei, trebue să se echilibreze bugetul de venituri și cheltueli, trebue să se realizeze unificarea monetară și reforma impozitelor. Odată însănătoșite finanțele, prin chibzuite măsuri de ordin intern, altele vor fi condițiunile în cari s’ar putea încheia un împrumut extern. Negreșit Statul ar avea nevoie un mic împrumut extern, necfiar pentru plățile pe care le are de faicut în străinătate, personalul legațiunilor, diferite misiuni, etc. Dar atât și nimic mai mult. Sub guvernul Vaida s’a mai încercat contracterea unui mare împrumut extern, dar, după însăși Mărturisirile fostului președinte al consiliului, condițiile de aservire economică ce se puneau în schimb, eru atât de grele, încât operațiunea nu s’a făcut. Desigur că nici azi condițiile ce se cer în schimbul împrumutului nu sunt mai ușoare. Se pare însă că partizanii unui împrumut extern cu orice preț, au cuvânt hotărâtor în guvern. Noi să facem datoria de a arăta că operațiunea nu poate fi decât defavorabilă, din ambele puncte de vedere, financiar și economie. ZI CU ZI Ziarul d-lui Blank apără pe d-nul Blank astfel: A imprumutta cu ipotecă pe casă pa bolceviști nu înseamnă în economia politică decât operă de „infam capitalist“. Mișcarea bolcevistă de la noi ar fi fericită dacă ar avea cât mai mulți „infami capitaliști“ de felul d-lui Blank. De altfel ..Adevărul“ știm ce prețios e sprijinul acestuia, pentru întreprinderi cari n’au nimic comun cu interesele românești. * .Adevărul“ numește pe d. Blank „infam capitalist^ D. Blank ar putea exclama ca personagiul lui Caragiale: ,Dacă o trădare ș’o știm și noi !“.* D-l deputat Turati a făcut aici discurs în calitate de representant al socialiștilor italieni, în care a arătat că socialismul este și trebue să fie moderat și patriot. D. Turati a primit aspre mustrări, în urma acestui discurs, din partea d-lor Christescu și Moscovici! * „Socialismul“ face spirit: „Și animalele se pun în grevă, când nu mai pot muniei“. Adevărat. Dar sărmanele animale când nu mai pot munci refuză lucrul, nu când li se poruncește dela Moscova ! p P miercuri 14 iunie 1620 întrebarea ce și-o pun astăzi toți aliații este de a se ști care este situațiunea financiară actuală a Germaniei și capacitatea ei de a plăti indemnizațiile de război la care a fost obligată prin tratatul de pace. Pentru a evalua această capacitate, lipsesc elementele pozitive. Aliații au făcut marea greșeală că imediat după încetarea razboiului și indicerea armistițiului nu au dresat un inventar exact al situțiuniei vâinovatului învins. . De aceea, pentru cărarea situațiuniei financiare a Germaniei nu pot fi utilizate decât statisticile anterioare războiului, cifrare care traduc făcută cu multă aproximație, deoarece urmează să se ție »«ama de proporțiunile în care ea a fost modificată de evenimente. Capacitatea de pistă a wim I rw—l iihw^i Germansei w@maassM&tiesBSe^ Capacitatea de plată a unei țări este excedentul anual al valorii producțiunii asupra cuantumului consumațiraiei interne. In anul 1913, directorul lui J..Deutsche Bank“, Helferich, devenit în urmă cancelar al imperiului german, bitenicindu-se atât pe declarațiunile de impozit asupra vcuitului cât și pe examinarea amănunțită a polițelor de asigurare contra incendiului, a evalua capacitatea de plată a Germaniei la zece miliarde mărci, productiunea țarei fiind de 43 miliarde iar consumul de 33 miliarde mărci. De fapt cifra aceasta este minimă, deoarece, alți economiști germani întrebuințând alte metode, fixau capacitatea de plată a Germaniei la 14 miliarde mărci. Aceasta fiind situațiutnea se pune chestiunea : cu cât războiul a putut să micșoreze această capacitate de plată. Preducțiunea germană „Le Journal“ arată că producțiuiffla teritoriilor pierdute de Germania reprezintă a opta parte din producțiunea totală a tarei, adică cinci miliarde și jumătate mărci. Pe de altă parte, deficitul mamei de lucru — socotindu-se morții, dispăruții și mutilații de război r se compensează prim creșterea aproape normală a populațonei și mai ales prim reducerea efectivelor anmiei și marinei. In ce privește capitalul, Germania a perdut, abstacție făcând de viziunile de teritorii, următoarele sume: averea din străinătate, în parte sechestrată și destinată să fie oprită de acont asupra indemnizațiunei de război : 15 — 18 miliarde mărci,împrumuturi încheiate la neutri: 2—3 miliarde mărci; debursări în aur: 1 miliard; pagube militare (invaziunea Prusiei orientale, bombardări etc.) : 4 miliarde și jumătate; plăți efectuate aliaților sub formă de aur, vase, materii prime, vite etc. : 7 — 10 mliarde... epuizare:"" totală a stocurilor estimate la începutul războiului, și 20 miliarde. Capitl va fl șerresan. Capitalul german, in anul izbucnirei războiului mondial, fusese evaluat la 330 miliarde de mărci. 1 Dacă se deduce din acest capital 30 miliarde pământ urban, care nu produce nimic și sumele pe care le-am enumărat mai sus, mai rămân 200 miliarde, din care trebuia încă să se deducă, pentru a împinge până la capăt scrupulul dreptății, 36 miliarde ca depreciere de întreținere în timpul celor 4 ani și jumătate de războiu. Această apreciere este însă sub socotelile făcute de germani . I 1 1918 doctul Schiffer, fixând la 150 miliarde mărci suma cheftuelilor de război, considera că numai o treime trebuia să fie socotită ca perdută fără profit pentru nimeni. La cei 6 la sută, procentul care reprezintă venitul anual mijlociu al capitalului german, perderea, suferită de Germania în timpul războiului, va provoca la sfârșit o micșorare de 5 miliarde a beneficiilor. Venitul de astăsi 1^1 | || jy Adăugându-se la aceasta o sumă egală pentru perderile de teritorii, venitul total, socotit în 1913 de Helferich, la 43 miliarde mărci, se reduce în 1921 la aproape 32 miliarde mărci. Chiar germanii, în memoriile lor, evaluează acest capital, la 22 miliarde mărci. La rându-i, cuantumul consumațiunei a fost și bazat tot pe faptul cezinnei teritoriilor, perderilor militare și restricțiunilor voluntare sau forțate. Perderile teritoriale o scad ii patru miliarde, iar cele militare sunt, din acest punct de vedere ca și din acela al producțiunei neglijabile. Lansburgh, în 1918, a evaluat la o treime, adică la 15 miliarde reducerea consumului anual și aceasta este singura explicația neplauzibilă a succesului împrumuturilor de război germane acoperite exclusiv în interior. Micșorarea totală a consumului german poate fi cifrată la aproape 11 miliarde mărci, și excedentul producțiunei rămâne ca înainte de război la 10—11 miliarde m'rci. Nejtisftifcarea prefarat sf i©r seraîaitiior HTtwiiiffriwniiiii'w ■»«■— nip sa Pretențiunea guvernului german că trebue să facă față unui buget interior de 22 miliarde mărcii , poate fi ținută în seamă, de oarece, cea mai mare parte din această sumă nu face altceva decât să schimbe mâinile. Vor eși din Germania numai sumele destinate cuouc*ratiilor din străinătate. Insă, este de^ datoria Germaniei să trăiască cat mai mult din propriile ei resurse. Acest lucru îl fac și celelalte țări învingătoare, și în special Franța. Germania. plătit w mnM'mHiMMingnBi»iMa«a In sfârșit toate aceste calcule aufost stabilite cu coeficienții valorei lucrurilor, de dinaintea războiului, exprimată in aur. Dacă se ține seama de urcarea tuturor mărfurilor și dacă, se socotește că, pentru ansamblul târgului, această urcare este de o sută la sută, Germania de astăzi fiind capabilă să creeze o cantitate de produse egale cu excedentul de dinaintea războiului, beneficiul național anual al Germaniei se poate cifra la Cfi^^«f^»*ass*^»asBf*aB^5st»i«g8 ® aHP PUPfi IWfRfTHGIRf GERMANIA și fepffitt iîrtt! -Germania poate plați araților țâțe 20 EffiSiarde angal — Continuarea în pagina 2-a Din Rusia sovitică - Ce se poate vedea la Petrograd— La granițele dintre Occident și Pe marii trecători ce mai circulă pe Orient și aproape sub ochii noștri j stradă. Magazinele pare că au disse stinge acela ce a fost odinioară capitala unului imperiu falnic: Petrogradul. Orașul imens, cu clădiri masive,pe mâhnirile Novei ia din ce mai mult, aspătul unui bolpărut. P13 Perspectiva Newski, artera principală a Petrogradului care altă dată strălucea grație splendoare magazinelor, abia dacă mai sunt douăzeci de magazine deschise. Case de parfumerie fotografii, cărți poștale, antichități »au mai de grabă vechituri în cari tablouri datorite maeștrilor cei mai renumiți figurează alături de măzgălelile cele mai infame, giuvaericale mizerabile și broșuri splendide,aparație de fizică și vobitoare de piele aurită. Sunt apoi câteva florării, în vitrinele croraji sunt expuși trandafiri de 1500 r fele, bucata și coșulețe de flori în care stinghiuite in.seza#; în spasmurile * ne apare Petrogradul mare se publică în vi său d. ! de curând rin! este exmpresia că vis de gât irilați înars desăvârșire lungi colorate țn loc de panglici. Totuși pentru un oraș care a trecut prin revoluție, prin contrarevoluție și război civil, pagubele exterioare sunt relativ neînsemnate. Vitrinele sau geamurile sparte sunt rare. Unele magazine protejate numai de pecețihi roșii ale Sovietelor mai au puține mărfuri în rafturi. Numărul monumentelor distruse este mai mic decât credeam. Mica statuie a lui Petru cel Mare, care se înălța pe malul Neve! a fost azvârlită în fluviu iar soclul a fost sfărâmat. Insă marele monument ecvestru al aceluiași împărat mai există, după cum și statuia lui Alexandru al III-lea care îșî conturează silueta masivă în fața gării Nicolae. Aproape tot așa de neatins este, afară de cîteva sute de găuri provocate de proectile, palatul de iarnă cu fațada roșie și ale cărui săli, mai ales apartamentele ocupate pe vremuri de Nicolae al II-lea au rămas mobilate.. Intr-un salonaș, se mai află încă piamri de lemn roz, pe care îî păcea să cânte împărăteasa asasinată. In galeria de tablouri vecină, sunt înșirați un rând întreg de împărați găurite însă în dreptul cehilor. Bibelourile prețioase au dispăruit — bolșevicii afirmă că sunt păstrate în loc sigur. Zidurile de granit roz și grilajurile lucrate care împrejmuiau palatul au fost date jos, cum au fost de altfel sfărâmiate și coroanele ornați în vârf cu vuitori bicefali emblema Rusiei țariste. Muzeul mânătirei vecine de asemenea nu a avut mult de suferit. Tablourile lui Rembrandt au fost drept transportate la Moscova, în timpul ofensivei luiî Judenicî, dar câteva noi săli au fost redeschise publicului. * Casele partiturilor din care orice urmă de zugrăveală a dispărut samt pare că leproase. Interiorul lor este și mai trist Din lipsă de combustibil, cea mai mare parte din conductele de asă s’au spart înecând în muceggi tapetele și parchetele dând Iu «arilor un aspect de vechituri. Dar a sferai de distrugere a locuințelor a fost desăvîrșită prin înmartiruireei stildaților și marinarilor în aparte- ’ratele celor bogați. Din lipsa de luci ■ lori și materiale nu s’a putut de asemenea face nici o reparație Pent ' aere,Ma 'n oa maî ales spimizați; apa nu se găsește mai îi nici o da și starea sanitară bine înțeles se resimte de aceasta. Când tifosul încetează, holera îi ia locul. Petrogradul zidit după un plan colosal cu aleele sale nesfârșite și imense aduc puțin cu un Versailles a cărui linii ar fi puțin mai lărgite. Nici în vremurile normale, în unele locuri și în unele momente ale zilei nu-țî făcea impresia unui oraș prea populat. Această impresiune de pustietate, este și mai accentuată astăzi. Populația a scăzut de la 2 milioane și jumătate la 500 mii locuitori, cifră care se micșorează pe fiece zi. Pe șosea a cărei pavaj a fost întrebuințat în parte ca combustibil nu se remarcă decât foarte puțină circulație. Câteva tramvaie trec la intervale mari unul de altul, ca ciorchine de pasageri agățați pe sicari. Se neî gresse încă și vre-o câteva trăsuri, a căror conducători mai foloșî ca nici odată, cer până la 3000 ruble pentru o cursă. Din când în când câteva automobil aflat în serviciul guvernului — acestea sunt singurele cari au mai rămas — trece ca un vîrtej virând și, evoluînd între șanțurile cu apă, de parecă ar executa cine știe ce figură suspectă. Pe la 6 seara magia marile artere și gradinele publice devin ceva mai animate Pe acest val de căldură care se dezlănțuie asupra nordului, femeile mai poartă încă toaletă de vară, adesea ciorapi și pantofi albi, iar copiii sunt veseli și se joacă cu ardoare. Copiii sunt de altfel singurii al căror tratament va servi bolșevicilor ca o circumstanță as șurătoare. La Petrograd, cel puțin — s’a făcut totul pentru ca să nu sufere prea mult de lipsa generală. Pentru adulți iarna a întrecut în eroare tot ce mintea omenească își poate închipui. Cărbunii nu se găseau deloc, lemne foarte puține, iar alimentele erau absolut neîndestulătoare. Treceau zile întregi fără să se distribuie nimic. Acei cari sufereau nu aveau nici măcar consolarea că suferințele lor erau suportate deopotrivă de ceilalți, căci la Petrograd mai mult ca în oricare alt regim capitalist, exploatatorii și traficanții mișună. 1 Călcările de drept nu sunt o excepție, ci regulă generală. Exemple asemenea violări se citează ca miile. Deși, din Aprilie încoace situația alimentară s-a mai îmbună~tățit puțin, rația de fiecare cap este încă slabă. Corespondentul lui „Le Journal” a făcut experiența pe propriul său stomac și a constatat că cu toată cumpătarea sa nu mânca niciodată ca să-și îndestuleze foamea. Totuși nu se întâlnesc pe stradă (eșantioane a degenerescentei fizica provocată de un asemenea regim. Posibil ca, în urma aplicațiunei riguroase i a doctrinei darwiniene ar nu mai fi rămas decât o speță selecționată. A survival of the fittest, cum spun englezii. Oricum ar fi, pentru mântuirea unui popor care se stinge din cauza regimului, cel mai imbecil p ®es» l’a suportat vreodată, nu există altă scăpare decât curmarea acest«# triste experiențe