Viitorul, noiembrie 1920 (Anul 14, nr. 3788-3811)
1920-11-26 / nr. 3808
^ í Brasraí 15** ■ 4k PAGINI ^ PP - vin«ri ae Noembrie «ao É A BaSl^ ' ^,n^NA^^e:I REDACȚIA1 ADMINISTRAT!? [ ANÜNCIÜRI COMERCIALE 'PA —um mm BSÍ<I Vn au. . . . Lei 120 l| Un an . . . . Lei 2Í0 STRADA EDSARD OUiNET No. 1 lrim,M,P, - „ - . „ . , ——— B%BH BÁNI ■w im Șase luni. . . » 60 îl Șase luni. . . » 120 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI Ro IJ Se primesc direct la Administrația ziarului, strada . ji |§ J»»**—■ j ............... ___ Ins » •_r » Bu • * 60______Trimanele: JHrecht 01/43; Redacția si Administratia «I :j/u___Academiei No. 17 ?i la toata Agentile de publicititin g]28pf 'SigsT ‘mse*stóe Vineri 26 Noembrie 1920 Ce a făcut sub»secretariatul de stat al reîacereii' apre?vizionarei— mn iiHwi ii ii vii'iii WNW tfuuT ».mii i, i> ni unii im vori cine se aștepta ea, odată cu înființarea subsecretariatului de stat al refacerei și aprovizionărei, cuiza alimentar’ä care se accentria tot mai mult în acea veme, sa f.c. itaCa im ctiiimată deci putin atenuată In parte. Litera’Uțele erau laritime, întrucât un organ oficial care să se ocupe exclusiv cu aceste două chestiuni. nu se putea să nu dea rezultate bune, când mai ales i se destinase și fonduri supra suficiente pentru ducerea la bun sfârșit a ctisșitiunilor ce i se dăduse spra rezolvare. Criza alimentară ia proporții Și totuși speranțele s’au spulberat.; criza aliimentară ia proporțiluii tot mai mari, devine din ce în da mai alarmanta. Suisecretariatul aprovizionărei, cu toată activitatea lui stăruitoare, și-a negat rostul și se iăsește actualmente în fața unei stări de lucruri pe care este cu totul incapabil s’o îndrepte. Astăzi stăm cu mult mai rău decât atunci când pentru aprovizionare țara noastră nu avea un minister special. Aceste rezultate detestabile trebuiesc atribuite nu greutăților ,de tot soiul pe care le-au omis evenimentele războiului ci numai lipsei lotrile de metodă. Subsecretariatul de stat al refacerei și aprovizionărei a intrat in Iintă fără să fi disecat în prealabil elementele pietei economice din a căror coordonare chibzuită s’ar fi putut obține foloase reale pe care numai bunei voința și râvna nu le pot produce.. Iată cauza că după doi ani dela încheierea păcei când în toate celelalte tăvi, criza alimentară a fost atenuată la noi, populațiunea .suferă groaznic. Chestiunea pâinei Dar să lăsăm la o parte lipsa tuturor articolelor alimentare și să ne ocupăm numai de aceea a celui mai indiisifonsabil aliment: pâinea. Mai întâi un tablou, edificator . In tara noastră ...eminamente agricolit“, în tara noastră blagoslovită, de Dumnezeu cu de toate pâinea dacă nu a lipsit cu totul a avut în schimb prețuri fantastice. Astăzi chiar, după o criză de pâine simțită la sate și la orașe, dar mai ales în Ea,puci la tăreî, pâina costă .2.5« și eu greu se găsește: , Să vedem cât costă .1/iîst aliment strict necesar în celelalte tari dintre care unele nu sunt aici „eminamente agricole“ și nicii n’au subsecretariate speciale pentru aprovizionare. In Germania pâinea integrală costă 3.75 ; în Anglia 0 fr. 70 (pâinea alb) ; în Argentina 1 fr. (pâinea albă) ; în Belgia 1’fr. 13 pâinea integrală și 1 fr. 25 pâinea albă ; in Spania 1 fr. pâinea, obișnuită ; în Statele Unite 1 fr. 15 pâinea albă; în Franța 1 fr. 30 pâinea integrală, în Italia 1 fr. pâinea in.+claiă; în Fortugalia 1 fr. 30 pâinea de prima calitate și 0 fr. 50 pâinea de a doua calitate; in Suedia 2 fr. 50 pâinea obișnuită ; in Elveția 0 fr. 70 pâinea integrală. In grânarul Europei... Va să zidi, în România în grânarul Europei, populațiunea plătește pâinea cu acel aș preț cu care populația altor țări plătește pâinea provenită, din grâul importat de la noi. «aude aiurea. Lipsa de metodă a Subsecretariatului de Stat al aprovizionărei s’a ilustrat totdeauna prin șovăirile lui necontenite și prin lipsa de pâine îndurată de populationi la diferite epitete, și statul a fost păgubit și poulațiunea a trebuit să ducă lipsuri. E vorba de faimoasa făină pe care acest subsecretariat a cumpărat-o cu 8 lei kilogramul și care acum 93 vinde cu 2 lei și 50 ban. Perspective pentru viitor. Astfel stau lucrurile deocamdată. Nu știm, dar bitinism ce va fi la anul, după o iarnă timpurie care a oprit în Iot efectuarea muncilor agricole și după o politică economică de export care golește hambarele și r ■pregătește dezastrul, Este timpul să se ia o atitudine, hotărâtă în această gravă chestiune, Subsecretariatul de stat al aprovizionăriei să se gândească că hrana populațiunei este o sarcină de care are să răspundă și că trebuie să ia toate măsurile pentru a preîntâmpina o criză, ce poate avea urmări dezastruoase. ----------ooxoo----------CU PRHEJUL UNOR IFICIDZNTE Vremuri noui... Vremurile noul au readus în discuție problema necesitatei unei educațiuni creștine și naționale. — singura în stare să stăvilecescâ anarhia și să îndrupie noule amarații spre munca spornică din care România are nevoe^spre a se reface vechile programe, — în cari diversele științî erau îngrămădite în mintea elevilor fără a ține seama de pregătirea sufletului în scopul unei bune întrebuințări a cunoștințelor, s’au dovedit insuficiente. Nevoia regenerarei morale se simte mai mult ca oricând și principalul ei factor , este desigur școala și biserica, lucrând în strânsă unire. Numai astfel vom ajunge să infiltrăm, în sufletul tineretului nostru nu numai spiritul de sacrificiu al eroilor de la l Mărășești, dar și dragostea de muncă statornică și coordonata întunecată adi prin ace d „val de lene" ce este consecința fatală a unui război în îțglungit si greu. Iat a ceea eg trei buei săi bric capă, dascălii noștri. — etât acei ai școlilor elementare cât și acei ai manieflor instituti, din ciptură. Din nenorocire îrățătura noulor timpuri e întunecată de unele tendinți nedeslușite cart, oricât de savante ar părea, — roman totuși cu ■un fond dezorganizator și anarhic. Unele, școli, sub diferite pretexte, — se lipsesc de necesar,a legătură cu biserica și învățăturile ei, nesocotind credința care de veacuri este înfiltrată în sufletele românești și dînd o îndrumare greșită tineretului printr’un râu, un foarte rău. .eo.nmlu. Asemenea cazuri am avut în București. — iar azi ne vine știrea unuia și mai grav petrecut în alt ce úru principal al culurei românești. In Iași. In adevăr conducătorii Univemității din Iași, au crezut necesar să înceapă cursurile fără legiuita și creștineasca sfeștanie, prevăzută de Alfel în regulament. Mulți studenți, loviți în credințele lor de acest inexplicabil lapsus au protestat cerând, să se facă sărbătoarea religioasă. Nu știm care a fost răspunsul senatului universitar, .r vedem însă că necăpătând satisfacție, studenții s’au postat la portul Universitătei, oprind f pe acei cari, fie căerau de altă lege, fie că se uniseră: cumbăr-cugetătorii ce-au uitat că credințele religioase moștenite trebuesc respectate, — voiau să înceapă cursurile. Nu știn ,ce măsuri se vor lua contra acestor strdenți ■ vinovați că au voit să impuc respectarea religiei lor și ar înțeles,mai bine rostul oßuilor timpuri decât acei cari erau chemați sa-igepnäuea. Ceea ce cm, voi însă este ca schitiătorii unei măsuri periculoase in lașul,ce are atâta nevoie de..încurajarea credințelor creștine și optionale să revie, aplicând, cel putin regulamentul, dacă nu cred necesar să facă ceva mai mult... ," - ----------poxoc---------- TOT PRESA IIOTEI CHESTIUNI LA ORDINEA ZILEI * Internationa! a pâine! co»fEr,hTo.e IWata economica ERNAȚIONALA , Cercetând acum câtva timp situația morală a presei noastre, arătamtendința nenorocită ce se manifestă i de câtva timp ca :organe de publicitate cari pretind să exercite o înrurire asupra opiniei publice, să fie cumpărate sau înființate nu de oameni politici sau de anumite grupări politice, ci de oameni de afaceri, de bănci cu capital international,pentru cari presa nu este un mijloc de propagandă a unui program politic de interes obștesc, ci o simplă întreprindere, cu îndoit scop: pe din o parte o rentabilă afacere comercială, pe de alta un mijloc de a influența opinia publică în sensul dorit de comanditarii ziarului. Știam că în centrele din Apus există de mult o întreagă presă din acest fel. In America, mai ales, trusturile cari tind spre acapararea vietei economice, marile case de bancă , cari învârtesc o întreagă politică proprie economică și financiară, își au de mult organele lor de publicitate menite să slujească, nu interesul general și interesele particulare ale acestor uriașe întreprinderi. Îi România acest fel de presă, numită în Statele Unite presa galbenă, este o creațiune de dată recentă, căci acapararea ziarelor în forma ei brutală și sfidătoare s’a manifestat acruns, după războiu,când capitalurile internaționale își caută pretutindeni noi terenuri de activitate. Nu e nevoie să cităm nume, toată l lumea știe cari sunt ziarele vândute oamenilor de afaceri, „naționale“ sau internaționale. De altfel, chiar dacă lucrul am fi îndeobște cunoscuți, atitudinea acestor ziare în Chestiunile mari de interes obștesc le demască.Dacă în chestiunile cari nu ating direct sfera de interese pentru apărarea cărora aceste ziare au fost „finanțate“, ele se mai silesc, de ochii humei, să păstreze o atitidine care să nu jignească prea mult simți tóíántul public, — apoi îndată ce se ivește la ordinea zilei o chestiune <je intră în sfera acestor interese, atitudinea lor nu mai poate fi ascunsă, căci comanditarii își cer drepturile. Iată, de pildă, chestiunea așa de însemnată a căilor noastre ferate, și a svonurior de concesionare pe cari. .— pentru a pipăi puls" opiniei publice,—tocmai presa aceasta le-a spus în circulație cu persii stdnfii, și cu toate desmințirile ,presei oficioase a guvernului. Fără să se inspire nici de interesele vitale ale Statului, nici de sentimentul general al opiniei publice, presa internațională scrisă în românește își începe campania pentru care e plătită. La început, cu oarecari menajamente, căutând cu abilitate să exploateze dificultățile momentane ale transporturilor cari au desigur o repercusiune în spiritul public, pentru a afirma apoi în mod eronat că lumea primește cu indiferență orice idee de conncesiune la streini a căilor noastre ferate, — numai să se îndrepteze cu o oră mai curând situația de astăzi.Urmărind cu tenacitate rolul pen itru care a fost creată, acela de a influența opinia publică în sensul intereselor bancherilor internaționali cari o comanditează, presa aceasta e incapabilă de a privi chestiunile mari altfel decât prin prisma intereselor pe cari le apără. Se poate discuta în mod real și cinstit cu o asemenea presă ? Desigur că nu. In zadar s’ar reaminti lupta de decenii dusă de Statul român pentru naționalizarea rețelei sale de căi ferate; în zadar s’ar spune înainte însemnătatea covârșitoare ca Statul să aibă în mâna sa instrumentul de ■căpetenie al propășirei vieței economice și industriale, ca și, însăși interesele apărărei sale naționale; în zadar s’ar arăta că dificulltăți trecutoare nu pot justifica o politică colonială, care să întoarcă cu decenii-înapoi mersul spre progres al unui stat neatârnat, care vrea să rămână stăpâni pe destinele sale. Toate acestea n’au nici o însemnătate pentru ziarele cari n’au în vedere decât interesele capalismului internațional. De aceea o discuție obiectivă cu ele este absolut inutilă. Din fericire, opinia publică știe cu cine are a face. Cu acel bun simț, cu acel spirit de discernământ firesc pe care nici o abilitate ni-l poate uimi bun, ea știe să deosebească mobilul presei vândute, de preocupările de interes obștesc ale presei nationale. Chestiunea Căilor ferate a fost numai un exemplu, care s’ar putea înmulți la infinit. In general, de câte ori interesele naționale sunt fată în fată cu cele internationale, fenomenul se repetă. Publicul, prevenit, numai acordă nici un credit acestei prese. Ea rămâne totuși o manifestare bolnăvicioasă, a vieței noastre publice —---------00X00-----------ZI CU ZI D. Take Ionescu doritor de a aduce elemente noi și valoroase în diplomația noastră, s’a adresat d-l ui Mihai Plesnii , pentru a fi numit reprezentant al țarei la Cairo. Eminentul diplomat a refuzat însă l acest PDsS socotit inferior meritelor sale. _ D. Take Ionescu a fost mai fericit, însă, cu d. Ivanovici, autorul unei interesante biografii a „marelui european“, care a mumit să fie secretarul comisiiuiiei române la „Liga Națiunilor“. I . La ministerul aproviizionărei s’au făcuți iarăși noi numiri. Populația are de ce să fie în doliu, căci de câte ori se fac noi numiri de directori generali o foamete se întinde la ministerul „consupianiei“. Vr In Germania face vâlvă cazul dramaturgului de talent Kaiser, prins cu hoții ordinare. Cum Kaiser este un literat, s'ar putea numi loviturile sale „inovații". Ziarul d-lui Tăzlăuanu se ridică contra libertaiei presei. Nu-i convine „calomnia“: „Ltertatea presei a devenit pentru unii, libertatea, calomniei. Dacă în vremurile normale practicarea unei tfiigine p eali-l^tățî lovea numai interesele vpeta%sale ale celor vizați, astăzi ea primejduiește întregul edificiu social și atinge interesele obștești prin gravele consecințe pe cari le poate avea“. Evident că biârfirea este o infaiție. Dar a arăta cum sunt și ce sunt „inovațiil“ d-lui Tăzlăoanu, credem că este o adevărată datorie de onoare a presei, — și dacă nu și-ar îndeplini această datorie, ar fi nedemnă de rolul ei educator și moralizator.." 1 . I D. Take Ionescu după ce a aranjat «oairta Europei, și a alcătuit Mica Antantă, fără voia nici uneia din tării, chemate a se înțelege în bloc, se preocupă de reorganizarea partidului democrat. In enciclica trimisă la Botoșani, d. Take Ionescu spune că „obiceiurile din trecut s’au dovedit cam nepotrivite cu vremea“. Darî obiceiuri ! Noi credem că d. Take Ionescu a rămas același și ca atare dacă e vorba de o neorganizare a partidului, ea ar trebui să înceapă . prin d-sa. Dar nimic mai greu decît ca cineva să se cunoască pe el Însuși. ■ OOSXOO "■ ■ ■«>>«• Pâinea săracului și cea a bogatului OHINEUITIE AGERE In țările unde cultura este o formă necesară a vieței, învățământul universitar nu are numai o latură profesionistă, dar se vede în el un mijloc de perfecționare sufletească a unui neam. In special Belgia, care este una din țările unde se împacă mai bine cultura democratică a masselor cu aristocratica cultură superioară și de elită,ne dă prin așa numitele „extensiuni universitare“ exemplul unei răspândiri a cursurilor înalte în popor. Aproape fiecare „faubourg“ al orașului lui Carol Quintul are câte o universitate, unde învățați și meșteri conferențiari, expun publicului mare recentele descoperiri, marile probleme ale vremei, chestiunile fundamentale ale vieței de azi. De altfel Belgia ne dă prin crearea marilor universități organizate după cele mai nouă metode de cultură superioară, exemplul inițiativei particulare aplicate în învățământul superior. , „Universitatea liberă“ din Bruxelles, care de fapt este creată prin generozitatea bogaților particulari ca și „La Nouvelle Université“ de care se leagă numele marelui Picard și Elysée Rechts, sunt modelele Cele mai reușite ale instituțiilor de înaltă cultură academică create fără de stat. Vedem în noua Creațiune a Universităței libere sau populare, care își deschide ciclul conferințelor la Fundația Carol din București, o frumoasă inițiativă similară acelei din civilizata Belgie. ■*> In această universitate unde sunt chemați să profeseze ilustrațiile catedrei, scrisului și baroului Capitalei, toți cei ce se interesează de progresul învățământului nostru superior, trebue să vadă o contribuție de cea mai mare utilitate la opera intelectuală a universităței române și de stat. Seria conferințelor care se vor ține la Fundațiunea Carol va forma Kittel'lanțul de idei care va lega suflet de suflet, și va arunca lumina în straturile dornice de a fi instruite, dar neputincioase a primi acestă lumină de la catedrele de stat. Unde se cer condițiuni formale, legale și regulamentare. Universitatea populară devine astfel o formă de independență intelectuală și o manifestare de cea mai pură esență democratică. Toți oamenii de bine nu pot decât să laude și să susțină această interesantă inițiativă. Petronius —------------COXOO- --------------ECOURI Ascupi ultimele cifre oficiale populația N- nea Retrogradului care, înainte de râzboi era de 1.800.000 de locuitori a scăzut azi la 711 mii din care 65 la sută sunt femei. Ca să știe și d. Hie Moscovici... j — Rezultatul referendumului printre u Vaferii minori din Belgia a condamnat, definitiv, greva acestora. In consacință Federations minerilor a decis ca sa se reia lucrul peste tot încă dela 10 Noembrie ca să zică nu numai în România suflă vântul «reacțiaoei»«. j Conferința internațională pentru epasseporto-uri, care e pusă sub auspiciile Ligei Națiunilor, a luat licărîrea să elaboreze un tip de passeport, uniform tuturor statelor.Taxa pricepută pentru acesta își va pierde vechiul caracter de fiscalitate și el se va livra persoanelor interesate fie în vederea unui singuri călătorii,fie pe termen de doi ani. In luptele cari au avut loc la Verdun, pe vremea războiului mondial, au căzut peste 800.000 oameni, dintre cari jumătate sunt francezi, iar rs sunt aliați. Cercetările pentru identificarea acestor eroi mfergsc însă foarte greu, abia dacă au fost cunoscuți 80 de mii. | ------------1—00X00.----------------- DUPĂ RĂZBOI Interesantele constatări ale ssmul economist francez In timpurile vechi ceea ce a caracterizat relațiile între popoare, a fost un spirit de exclusivism, dus până la ostilitate. Streinul la Romani era dușmanul. Epoca feudală avea ca principiu izolarea. Secole întregi nu s’a înțeles că acțiunile reciproce dintre popoare erau necesare progresului. Religia prin comunitățile sale a mai nivelat lucrul și în special faptul pelerinajului, a preparat aproprierea între popoare. Pe măsură ce europenii descoperiau mari bogății aiurea ideea expresiei se întărea. Relațiile comerciale se înmulțiră, căutându-se și în materie comercială, ca și în materie politică, equilibruri noi. A venit la rând teoria balanței comerciale, strigându-se că este periculos a se cumpăra prea mult din străinătate. Aurul și argintul sunt bogății, cari trebuesc păstrate, deci cumpărați cât mai puțin din afară. Această concepție nu întârzie să se modifice. Sforțările lui J. B.fSay, Conden, Bastiat, aduseră triumful ideilor de libertate. Toată lumea a început să ceară înlăturarea obstacolelor de-a cumpăra și de-a vinde. De aici o serie întreagă de acorduri internaționale. Dar în această punere de acord s-a constatat inegalitatea desvoltăriir popoarelor. Unele cu bogății mari nu le-au putut pune în valoare din cauza insuficienții, mijloacelor și atunci în mod instinctiv măsuri de protecție și de apărare. Exemplu: Angln care avea cea mai frumoasă industrie minieră metalurgică, textilă etc., s-a văzut concurată și invadată de germani pe acelaș teren, iar Anglia luând măsuri de apărare. Viața ecomomică normală isbucnind războiul, care a avut cauze mai mult economice, el a revoluționat din acest punct de vedere vechile sisteme ducând fatal la raporturi noi între popoare. Aceste constatări se explică d l George Blondel într’un articol intitulat: „La politique comerciale de l’avenir” și publicat în „Revue économique internationale”. Autorul constată că astăzi lâncezeala de care se plânge lumea, nu va dispare de când în ziua, când toate popoarele vor găsi o viață economică convenabilă. Pe terenul economic se vor produce primele aproprieri. In Franța a început să se pună întrebarea : Putem noi ajuta Germania fără a ne lua garanții? Nu va urmări ea pe terenul comercial aceiași operă, care a încercat’o prin răsboi și care atunci nu i-a reușit? Anglia este târâtă pe panta unui protecționism, care se va accentuia din cauza măsurilor luate de curând de Germania. Esențial oportunistă Anglia se preocupă de a ști unde-i sunt interesele. Pentru acest motiv a interzis importarea de mărfuri pe un preț inferior prețului de vânzare in țara de fabricație, precum si importarea mărfurilor a căror grafeare va fi favorizată in raport cu produsele similare engleze.In vederea deprecierii schimbului extern. ?fosta sariSQ americane Americanii și ei sunt puțin dispuși a’șî deschide porțile în toată libertatea, după toanele sau nevoile atâtor suflete moarte și vii, părea că respiră și trăește. Porumbiștele, holdele de grâu și de o’ văz, cânepișile, grădinile, casele, pădurile/ toate zurizeau, șușoteau, fâsâiții, vorbind un grau aspru, ințelegându-se și bucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce nist roditoare Glasul pămăntului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare, copleșindu-1. Se simți mic și slab cât un vierme pe care-l calci in picioare sau ca o frunză pe care vântul orbitorește cum îi places. J Insă, pentru a avea pământ, vă trebui să se însoare cu Ana lui Baciu, fată usatica, iubitoare, supusa, înamorată de len, si bogată . Vasile Baciu, tatăl fetei, e tot așa de îndârjit în a-și păstra pământul său, pe , care n’ar vrea să-l dea cu nici un preț ; Ie aceia caută să-și mărite fata cu George al Tomei, băiat înstărit, cu pământ , — nu de dragul acestuia sau al fetei, — ci numai din dorința pătimașe și strașnică de a nu-și întreia „ce-i al lui". Lupta, cea . are Ptre Ion al Gianetașului și Vasile Baciu începe instinctivă, tragică" nimicitoare. Ion spre a-și ajunge ținta înșeală, se-l lace pe Ana,”— cu toate că n’o iubește. '. —și so lasă însărcinată. Atunci luptase dă pe față . Vasile începe să-șî stâlciasc’ă fata tin bătui; dar nu se îndură să-și dea pământul, Ion, „stăpân pe situație", trasează, se arată neînduplecat, făta cu toata averea Baciului sau niimic. Alături de tragedia pentru stăpânirea pământului se joacă drama învățătorului, a preotului român din Adinal. Paralel, autonul dă cele două aspecte ale vieții de resturile care constituiau o formidabilă putere se întăresc tot mai mult. Ei erau în mâinile lor armie care sunt teribile pentru rivali. Reorganizarea Europei îi lasă aproape indiferenți. Ei nu se gândesc decât la afaceri și grație materiilor prime ce nu îî fac stăpâni pe situație. Pentru foștii neutri problema e schimbată. Eî doresc libertatea comercială. Schimbul fiindu-le avantajjos, eî stau mai bine ca Franța, Italia, România, etc. Reluarea relațiilor pentru ei e de un interes capital. Un economist elvețian scria în ultimul timp : , Noi murim din cauza bogăției noastre“. Germania nu e distrusă economiceșie Autorul crede că relațiile comerciale trebuesc reluate, dar are regretul să constate că între învingători nu e stabilită solidaritatea economică care trebue să fie urmarea’ solidarității militare. , Orice s’ar pretinde, Germania nu este ruinată. înaintea războiului ea a câștigat atât din comerțul și industria sa, a fost atât de puternic utilată, că în curând va deveni acelaș concurent redutabil pe piața mondială. Comerțul german a pregătit invazia militară. Nenumărați comisvoiajori, amploiați, ingineri, muncitori de uzine, stabiliți în Franța, Belgia, etc., au fost atâți spioni, cari au condus trupele și au dat relațiile necesare celor ce invadau. Astăzi Germania privește lacomă la Rusia, unde speră să găsească debușeuri. Toți gândesc azi în Germania că: „Reorganizând Rusia in profitul lor, ei vor deveni din nou cea mai puternică națiune“. Trebue ca viața economica, să se îndrepte, trebue ca comerțul cu Germania să se restabilească, se spune azi în Franța. Intre Germania care are rezervi de cărbuni considerabile și Franța care posedă minele de fier cele mai importante din Europa, natura însăși a preparat un viitor acord. Dar trebuesc studiate în mod precis condițiile în care schimbul trebue să se facă. In industrie și în comerț, este ca și în arta militară. Cineva iti triumfă, decât făcând în fiecare zi noi progrese. Nici un popor nu poate avea pretenția de a-și fixa de acum în mod definitiv un program complect pentru viitoarea politică comercială. Oamenilor de stat dar văzători le aparțin de-a decide, pentru fiecare produs industrial, daci trebue să recurgă la măsuri protecționiste sau din contra lăsat comerțului o mare libertate. Luptele economice vor turbura încă mult timp viața popoarelor. I. D. BAIRZAIF, --------hi I'im Imim-innnii iittiiiiiiiiiiiind loborativa ia „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIARUl SEARA [UNK] '*** Cronica lterară IONU» I, Glasul pămintului.—II. Glasul iubiri (roman) de LIVIU REBREANU *) Romanul românesc a început timid,ftirei noastre , dar e prea subiectiv, nucu încercări neizbutite, cu schițe subiect Trate gâriguri ascunse, se supără, izbuctive, prin Dan al lui Vlahuță ; a luat ca meștenikrii împotriva propriilor eroi, factorul unei povestiri de întâmplări și pe carehjios^lepatizează, ca de pildă în de peripeții, a unei nuvele lungite,fără Tän Șel Slatin 2) și e tendențios ; are o adânciri psihologice și cu fanioșe cari se attuinerc9a fragmente, nu vede totalnișcă _ în formă de păpuși — cu perlitățĭ nu vibrează viața intensă, trăită însonagii scoase din cap pe dea’ntregul, cu tai întins și pe urma exteriorizată prin țărani , așa cum ș’i-i închipue oamenii ■ artă ; cade, de multe ori, in plin retorism dela orașe sau cărturarii — idealizați, și ne dezvălue mereu apucăturile sale de îmbrăcați de sărfure, ori și „le rediletant-filozof și... descinde direct din miniscențe ale citirilor, în operă lui Tolstoi și din Turghenieif ca imitator. E Ion Slavici, Sadoveanu, Sandu-Aldea și încărcat cu reminiscențe și copleșit de alții. D. Duiliu Zamfirescu a căutat să ne tendințe, descrie pătura de sus, pe intelectualii de D. Demetrius zugrăvește viața așa cum la noi și Viața la țară este o nuvelă, mai ni se prezintă in ultimele sale romane mare, care Se va socoti în istoria litera- ————• ______ *) Chiar etimologia cuvântului Scatiu I. Editura „Vieții Românești“, două denotă disprețul d-lui Zamfirescu pentru Volume, bietul erou. ♦» * ■ . c . ;• b) La un moment dat subsecretariatul acesta a scumpit pâinea săracului și a ostenit-o pe aceea a bogatului, prin faimoasa unificare a calităților de pâine, de pe urma căreia (Orașul Bucuriei și Matei Dumbirău) se străduește a reînvia Bucureștii de acum vre o douăzeci de ani, cu multă exactitate, dar fără acea simpate care îmbrățișează totul, care dă viață totului, care însuflețește cele mai mici obiecte și împrumută un caracter aparte celor mai neînsemnate personagii. N’are viziune (nefiind poet), n’are spiritul sintetic al întregului din viață — însușire de căpetenie a artistului . — d. Demetrius este un simplu fotograf al realității, un om de talent, desigur, scriind bucăți de o valoare literară, evidentă, dar un fotograf, cu cele mai rare aptitudini, dacă vreiți. Și în Cele două iubiri, frumosul roman-nuvelă al d-lui I. Agârbiceanu și în celelalte „romane“ ale altor scriitori de la noi, nu găsim amploarea acestui gen literar care nu se putea dezvolta până acum la noi. I . I Am fost o țară mică ; scriitorului ii lipsea perspectiva și-l lăsa în drum puterea sinteziei vaste a unui popor cu menire mare în lume, fantazia creatoare j care să fi turnat romanul-epopei»în calapoadele artei mari. TM j D. Dem. Theodorescu a scris:« Cetatea Idealului, un roman, tocmai pentru că ia parte cu trup și suflet în acțiune, animă, retrăește viața orașului pe care ni-l zugrăvește intr’o epocă de imfierbântare uriașe de patimă învolburată și de voluptate nimicitoare , ne descrie o stare de bucurie de caracter general cu amănunte și personagii, în carne și în oase, rupte de la noi. Dar capodopera romanului românesc ne-o dă acum Liviu Rebreanu in ton. Opera de artă desăvârșită nu apare deodată, se perindă o serie de culegători de documente omenești, un șir de premergători cari pregătesc concertul pădurii, i paseri frumoase, ce ciripesc, ține mai dulce sau mai urât, până când, luna scăldând văile și munții, pironiță pe un vârf, vin, vraja amețitoare a firii, vestește prin tăcere și măreție venirea priveghetoarei. 1. Credem că, dacă mi s’ar fi întâmplat, un răstimp, zguduitoarea și formidabila dramă a războiului mondial, din 1913 c ând își concepuse și-și creionase schița, 1 din timpul când strângea materialele, re- trăia clipele copilăriei sale,-se delecta amestecându-se în vidta eroilor săi, aurei dându-i cu cele mai f lutoase și mai calde , amintiri ale tinereții sale, încălzindu-i cu toată dogoarea visurilor sale, răvenindu-i < cu rouă dorurilor sale, pe cari le-a cuibărit, colo departe, spre țara muntoasă a Bistriki, aproape de izvoarele Someșului —16 (cum a făcut Coșbuc, și mai târziu Iosif și Gogu)—Rebreanu n’ar fi scris 1 spopeia țăranului ardelean, care se confundă cu viața poporului nostru de pretutindeni, ca asemănare, ca viață de toate zilele, ca credință și ca idealuri, ca însușiri și ca defecte, ca stârbință neclintită i și neînvinsă de a stăpâni pământul pe 1 care-1 are sau de a-l cuceri pe cel ce <iu-l are. Ion este epopeia pământului, cântarea i de veacuri a robilor „streini In țara lor“, 1 este glasul milioanelor cari au tunat pe fată prin glasul unuia din cei mai mari spocii ai noștri : vrem pământ ! Căci, Iliada — cu toate că nu sfârșește [s luarea Troiei — și este un episod al războiului troian doar —totuși toată atmosfera poemei neîntrecute este îmbibată cu suflul celei mai mari izbânde a neamului grecesc, unit laolaltă odată pentru a nu pieri nici până în zilele noastre de-a lungul celor treizeci de veacuri de la luarea cetății Ilionului. Popoarele învinse nu crează epopei, ci el mult, elogii și diatribe. In Iigi t resaltă fiorii victoriei morale care era să ne dea izbânda materială deplină de ’ azi.Rebreanu ca artist nu se preocupă de actualitate, în aparență, dânsul, îmbătat] de entusiasmul neamului care a întruchipat ceea ce a visat o mie de ani, a amplificat și a desăvârșit, —• în opera sa — totalitatea documentelor , omenești cunoscute de el, inventate și retopite, adânc sorbite in taina sufletului său și, învinte la existență din cuptorul fantasmei sale — în ultimii doi ani. Zările victoriei din sfârșitul lui 1918 tivesc acțiunea romanului, ii intensifică și autorul pare să-și fi scris sau revăzut lucrarea după actul măreț al Unirii. Aceasta, însă, numai la atmosferă. Ion este un flăcău sărac din Pripas, sat de lângă Armadia, spre granițele Bucovinei. Voinic, stăruitor, energic, în ^ îăpățânat până la nebunie, aprig, mânios, ralculat, generos, șiret, dar având o țintă, în ideal pe care îl urmărește cu strășnicie : vrea pământ . Fără pământ nu este viață cu putință, îți irosești puterile n zadar , existența este fără rost. Nările lui sânt îmbătate de mirosul pământului: „Sub sărutarea zorilor tot pâmântul crestat în mii de frânturi, lum inimii—nă» acolo. Țăranul și cărturarul, ești din popor , vedem familia învățătorului Herdelea cu nevoile sale nenumărate, cu visurile, cu tendințele sale, zdrobită aproape sub călcâiul de fier al contingențelor, «dascălul» (învățătorul) stăruitor, chefliu la ocazii, suflet bun și înăcrit de rele, vedem pe „dăscufița" modestă, gospodină, veșnică cu grija casei, muncită de gândul sfredelitor al măritișului fetelor , vedem pe simpaticele și curatele a Bűdei Laura și Ghighi, și — ne răsare mai cu seamă, viu, idealizat,, eroul al doilea al romanului, — cel principal este Ion — Titu Herdelea, tânărul poet, indrăgostit de stele, gata să se sacrifice oricând pentru IIK3D" -stâlpul celălalt al Ardealului, țăranul și intelectualul care, amândoi sprijinindu-se au zdrobit lanțurile militare ale poporului român, i-au menținut limba și moravurile și au făcut cu putință țintirea tuturor frânturilor, aruncate pe cele două verdanturi ale Carpaților, ale neamului nostru.. Mai , avem de remarcat figura modestă, iar mobilată a preotului Belciug, a cărui mică ținta este fundarea unei biseriă* n satul Pripas. ■ ^ Toate persoanele episodice sau din cursul acțiunii romanului, George Panea, Roza Lang, Grofsoru, Episcopul, Zenobia,1' Gbnetașul, Floare lanea, Macelon Gereotasu,Avram, Z.»greamu, care sânt vii, figuri cunoscute, cari trăise în tot cuprinsul pe unde trăește țSî ®» îimea noastră din Ardeal; iar Ion, Aniș, Denîmuirea în pagina M