Viitorul, iulie 1921 (Anul 15, nr. 3993-4010)

1921-07-22 / nr. 4004

Anul a! ba í ru-snre-zeceíeá No, 40Q4 5 g% abonamentejj 1E5PÎ~ ff AdÂ%£rațK r ..Pă ia twí»^Agéq[ii4 î Ir «saaaaíi . ^______]>'<‘ • • ao H % :...: > M. .Mil*..nn'i^i I J i'^r r ' ’ ■ -m n— i T" --■= ~~ —* CONFERINȚA «ii WASHINGTON tNle?es8t@ Romlntoi fiaii de p?c deiamarei Pri?iședĭ nte!© Harding își marchea­­z­ă începuturile­­ gu­ver­nărei sale printr’o inițiativă cu caracter inter­național, care desigur aite o impor­tanță cu totul deosebită și prin o­­biectuil ei și prin concluziile la care ar putea ajunge­ ce vor discuta în această confe­rință, care se va întruni în Washing­ton la 11 Noem­brie,—odată cu ches­tiunea di­zarmăi ei,—cele două mari probleme: a Extremului Orient și a Pacificului. Substituindu-se Ligei Națiunilor a fostului președinte Wil­son, conferința de la Washington a președintelui Harding constitue de­sigur un eveniment internațional care-și are interesul lui deosebit și pentru noi, fiindcă pune în discuție, spre soluționare, problema deezar­măr­ii, rămasă până azi simplu dezi­derat în cartoanele Ligei Națiunilor. De data aceasta, ca și în tot tim­pul tratativelor de pace,­deși în joc sunt pe această chestiune a dezar­mat din interesele speciale ale tutu­ror celor mari și mici deopotrivă totuși iar conferința cheia Washington au fost poftiți iarăși numai cei mari, cari să hotărască singuri, în necu­­noștință de cauză, și de interesele celor mici. Procedeul de l­a Conferin­ța păcei se reeditează, chiar și cu excepția unei invitațiuni­ speciale pentru Belgia, in afară de marele puteri. E vo­ia, prin urmare­, ca și de data aceasta să ni se comunice hotărâri luate despre noi, fără de noi, neținându-se seamă de situa­­ți­iuni și­ interese speciale, cari, cum e cazul României", spre pildă, pot fi în contrazicere cu interesele și situațiunile celor cari vor avea să ia în toamnă hotărâri la Washing­ton. Și problema aceasta trebuie să ne intereseze, cu atât mai mult, cu cât experiența cea mai recentă ne-a a­­rătat cum se respectă și aplică de­­ către inanxic’i de cin clauzele din tratatele de pace, cu privire la de­zarmare. Ungaria, — și aceasta e ceea ce ne interesează pe noi, nu nu­mai că, sub influența unor anume încurajări nu a dezarmat nici azi, dar continuă încă să se înarmeze su­b­­ presiunea faciuineii șovilniste dela Budapesta, unde chiar factori răspunzători n­ui înțeleg să se obiș­nuiască încă cu realitățile de azi. Pis de altă parte, spre răsărit, ame­nințările și primejdia bolșevică nu poate spune încă că ieste com­­plect înlăturată; iar la sud, spre Du­nare, e de văzut, după atâtea expe­riențe făcute ,și, mai ales după încer­ca­rea des­coperită a tratativelor cu bolșevicii, câtă baza se poate pune pe sinceritatea Bulgariei,­­cui care noi nu mai avem nimic de împărțit, după cum nu mai avem nici cu un­gurii. In această situație specială, dieci, înconjurați de dușmani de pretutin­deni și în momentul acțiunei ,la consolidare­a noului stat român spo­rit, România nu ar putea primi o h­otărâire în chestiunea dezarmării, fără participarea ei și, în tot cazul, fără ca toate garanțiile să fie luate în chip desigur altul, decât garan­țiile cari i s’au dat până acum. Din experiența pe care o pomeneam, noi am învățat să știm, astăzi mai mult chiar decât ole, că oricât de bune ar fi intențiunile­ alia­țior noștri, ele sunt doar simple intențiuni și că, așa fiind, tr­ebue să știm a ne spri­jini, la vremuri­ bune ca și la vre­muri rele, numai pe forțele noastre proprii, cari singure ne pot apăra fruntariile Și valorifica drepturile în lume. Dezarmarea, în ce ne privește bineînțeles, e pentru noi o problemă care ne interesează deci mai mmtil decât ar putea , să pară­, iată dec? avem cuvânt să ne pubcupăm în deosebi de Conferința de la Washing­ton și citei chipul- cum,­­în vederea a­­cestei Conferinți?- , guvernul va ști să ia­­ măsuri ca să salvgardeze in­­­teresele spir ciaie ale Român­ei, ori­cât ar mai putea crede încă cei mari că mai pot încă hotărî despre noi, fără de noi. Ar fi de dorit, fără îndoială, să se ajungă la o­­ dezarmare generală e­­fectivă, ca să se poată asigura tu­niei, după patru ani de război gene­ral, o pace cât mai soldă și cât mai durabilă. Pâ­nă atunci, însă, avem datoria să privim cu luare aminte, ■înainte de orice alte conside­rațiuni, propriile noastre inte­­rese și să niu ne lăsăm influențați de considera­țiuni de ordin sentimental. - >n­gl . ZI CU ZI Ziarul „îndreptarea“ crede ca sun­tem calomniatori față de di. Ofetele­­șatrul. Când se vor discută cu­ amă­nunte afaceri­le din jurul Primăriei Capitalei, se vor vedea cons­iderațiu­­ne­a de care tr­ebie să­ se burcuriei acest membru, marcant al majorita­­rei averescane. Fiecare din cei prezenți la ban­chetul d-lui­ Veith au avut să mulțu­mească de ceva lui „Tata Avere­scu“. Cei cu acțiuni Reșița în buzunar, pentru că li s’am dat ocazia de-a 1e avea, iar d. Titulescu a avut un s­en­­tiimient de gratitudine personală, și pe care l-a mărturisit d-sa însuși de altfel, an­ume sentimentul de recu­noștință pentru că a fost lăsat șase luni în străinătate, în vreme ce țara se sbătea în atât de mari greu­tăți financiare. D. general Rașca­nu, ministru de război, a luat parte la, banchetul Re­­șiței. Locul d-sale era indicat aci,­­întrucât d-sa în calitate a 1<ui ministru de război a patronat suficient socie­tatea austro-ungară c­e urmărește a deține o industrie ce interesează di­rect apărarea națonală. După felul cum s’a comportat față de Reșița evident că absența d-sale de la­ banchetul d-lui Veith ar fi fost cu totul neînțeleasă . Am dat zilele trecute lista mem­brilor cari compun comisia de an­chetă a guvernelor ce au făcut răz­boiul. Din greșală am omis numele d-lu­î Tenică Atanasiu, îndeplinim această omisiune și cerem scuze noului Catone al aprovizionare? * Una din legile pe cari guvernul a ținut să le treacă de urgență în ultima zi parlamentară, a fost aceia a ameliorărea regimului închisori­lor. Această lege, se zice că a fost cerută cu insistență de d-ni. Tăzlă­­uanu, I. Atanasiu, ca și toți ceilalți din spirit larg de umanitate. * Parlamentul cel de pomină. S’au discutat legi fără a fi venit mesajul regal, s’a votat de două ori ace­iași lege, s’a votat o lege cu mai multe voturi de­cât erau prezenți membrii parlamentului, etc. Un a­­tare parlament își arogă un drept ce nu-i are­ dreptul de a fi disolvat prin el însuși. # * Viața c­omunică în apus mSSBSST - gretui­te dinafntaa b­Sz&olu»ni ?1 SE­ZI­U­NE In Marea Britanie cu toate că sunt piedici la scăderea prețurilor mărfu­rilor, descreșterea lor totuși continuă și indicele economic publicat în fie­care lună arată pe Ma? a. c. o scăde­re de aproape 19 puncte, indicele fi­ind de 4910 contra 4929 din luna A­­prilie. In luna trecută,articolele ali­mentare au avut în genere prețuri și mai scăzute, deși a fost prea puțină schimbare în ce privește cerealele și carnea. De altă parte scăderea a fost compensată parțial printre ridicare accentuată a mineralelor și printr’o creștere, mai puțin considerabilă a di­feritelor mărfuri trecute în indi­ce la „Diverse“. Prețurile textilelor sunt mai puțin ridicate, și ele n'au scăzut decât la mătăsuri și la cânepă; pre­țul bumbacului nu s’a schimbat decât foarte puțin. Prețurile s’au mărit cu 40% Dacă s’ar face o comparațiune a pre­țurilor diverselor grupuri de măr­furi de la sfârșitul lui Mai a. c. cu prețurile din timpul armistițiului, și dacă s’ar cota cu 100 puncte prețuri­le armistițiului, s’ar putea face urmă­­­toarele deosebiri: cereale și cam­e 100 la sfârșitul lui Noembrie 1918 față de 93 la sfârșitul lui Mai a. c.; alte articole alimentare 100 față de 89; textilele 100 față de 54; mineralele 100 față de 107 și diversele 100 față de 77 Situația industriei e gravă Situațiunea industrială a Angliei este încă rea din cauza grevei mine­rilor care împiedică reluarea serioasă a activității. Nu­mărul celor care nu lu­crează continuă să crească în propor­ții alarmante. Pe când înainte de răz­boi media celor fără lucru era de 1­2% și mai mică în timpul ostilităților și manufacturilor de război, ea se ridică acum repede de la 0,90% in Ianua­rie 1921, la 8,5% în Februarie și la 10% în Martie, pentru a atinge cifra îngrijitoare de 17,6%. La 27 Mai numărul celor fără lu­cru se ridica la 2.127.000. Aceste cifre nu cuprind pe minerii greviști și nici pe urr­erii de țesăto­­rie din Lancashire, cari la această e­­pocă părăsise lucrul pentru a protesta contra reducerii salariilor Reducerea salariilor ■mmmhmhhh progresează .­­ Reducerea salariilor se generalizea­ză în Franța fără să provoace inci­dente serioase. Reacțiunea urb­eră contra scăderii salariilor este slabă. Au avut loc câteva greve, dar fără în­semnătate.­­ Numărul celor fără lucru a scăzut în mod simțitor. Astfel el eră de 84.810 la 30 Aprilie a. c. de 60.565 la 17 Iunie și de 54.002 la 24 Iunie. Această scâder se datorește în mare parte angajării unui anumit nu­măr de muncitori fără lucru din de­partamente la întreprinderile agri­cole. Totuși e locul de a observa că în bună parte diferența se datorește și lucrătorilor din Paris unde numărul de 22.677 al celor fără lucru a scă­zut la 17.878, ceia ce poate fi inter­pretat ca un simptom al reluării ac­tivității industriale în această re­giune. --------■ ■ »••«■•ia­»"«­------— - Cum stă Franța amșmmmmmmmmmmmmm In Franța indicele prețurilor calcu­late de statistica generală arată în Mai a. c. o nouă scădere. Iată cum­ ar fi deosebirile descreșterii prețurilor din Aprilie 1920, când ele erau foarte ridicate, față de Mai 1921: Pentru mărfuri alimentare 586,5 în Aprilie 1920, față de 408,8 în Mai a. c. și pen­tru materii industriale 753,4 față de 356K­­ E de observat că mărfurile alim­en­tare au fost mai puțin atinse de ridi­carea prețurilor ca materiile indus­triali De aceea ele au suferit o scă­dere mai puțin importantă. Totuși, pâ­nă în Martie, ele s’au menținut la un nivel inferior față de acela al mate­riilor industriale, de la această epocă însă materiile industriale înregistrea­ză cele mai scăzute prețuri. KOTE Stessie țârei­ c‘a trecut prin parlament legea pentru alcătuirea stemei țărei, și am văzut-o în forma ei definitivă. Pentru a putea să formulezi o critică, întemeiată asupra-i ar trebui să se apeleze la cunoștințe heraldice pe care ca să le ai, e nevoe de­ o pregătire specială. In clipa ei, să ne fie îngăduită o cri­tică a esteticei acestui simbol al Torei, căci orice însemnătate alegorică va avea una sau alta din figurile stemei, dacă ele nu corespund leilor încântărei văzu­lui, stema — ca realizare artistică —­ ar fi nereușită. Or, din acest punct de vedere consta­tăm in primul rând concepția greșită a stilizărei animalelor. Pornind de la ideea că aceste simbolice ființe nu trebue să fie fotografiate după natură, ni s-au dat niște monștri, cari în rigiditatea lor, sunt hidoși. Cei doi lei au limbi de șerpi, și stilizări ce amintesc idolii asirian. Vul­turul nu are caracterul­ de noblețe și maies­tate, ci aspectul unei păsări hidoase. Sub coroana regală exterioară, apoi, exact de aceiași mărime, vine o altă coroană re­gală, deasupra ecusorului interior, ceea ce face ca stema țarei să aibă două coroane suprapuse. Și atunci ne gândim dacă nu ar fi fost bine ca stema menită a simboliza trecu­tul, viitorii și puterile de viață ale ța­rei, să fi fost opera unei comisiuni de istorici, de arheologi, de decoratori și artiști români, cari să alcătuiască pece­­­tia României pentru ce vii vecilor ? Și ne mai gândim la faptul că nici-o marcă națională a unui stat european, n'are animale monștri și simboluri nees­­­tetice în compoziția lor. De ce să ne singularizăm noi, în așa fel încât stema țărei românești, să devi­nă un model de neestetică ! Avem destule alte drumuri pe unde ne putem arăta că suntem deosebiți­­ f’elrentus Singurul ziar din Ardeal care­­ poate fi folosit pentru rec­al­­me și anunțuri de comerciant | fii și industriașii din vechiul­­ regat este ziarul | INFRAȚIREAI din C­a' U .1 I Toate agențiile de publicitate dir. Bucu­ | I­vești primesc anunțuri pentr­u acest ziar | Parlamentul care după retragerea opoziției se transformase într’un sim­­plu birou de înregistrare a voințe­lor d-lui Argetoianu et Comp., s’a închis, scutind opinia publică de un­ spectacol dureros. Un adevăr ce-ar putea fi mai du­­­­reros în aceste timpuri grele de­cât ‘ spectacolul unei legiferări automate, prezidată de d. Zamfirescu-Roseliu­s și condusă de gesturile cinice ale­ M­­o­ar­așilor ci lui Tăzlăoanu ! Ce-ar putea fi mai­ rușinos de­cât comedia unei legiferări ordonate de un gu­vern lipsit de au­toritate morală u­­nor parlamentari, ce nu se dau în lă­turi de la nimic, pici chiar de la fal­­suri ? Căci, biddtă după retragerea­­ opoziției, majoritățile au transfor­mat­­ în sistem falsificarea scrutinu­lui,­­pe care o practicau de altfel și înainte, însă mai cu rușine. Astfel am avut de înregistrat scrutine de 140—1S0 zile când în Cameră se gă­seau numai 40—45 de put­ați. Bilanțul activității ultimilor zile dovedește deci complecta li­psă de mo­ralitate a acestor majorități cari, lu­crând fără nici un control, s’au a­­rătat demne de guvernul ce le con­duce dar nedemne de rolul pe care trebue să-l­ aibă în stat. Zile au sco­­borăt Prestigiul unei instituțiuni, și sancțiunea acestui fapt trebue să vie. Dar în afară de activitatea ulti­melor ședințe ale Parlamentului tran­sformat în birou de înregistrare și falsuri, în­trea­ga activitate trecută a majorităților nu trebue uitată Pro­­ectele intereselor de pril și inte­reselor pers­oale trecând înaintea nouilor reforme cerute imperios de nevoile țărei, concesiuni cu toate a­­vuțiile statului, imoralitatea cumpă­raților cu acțiunile „Reșiței" și ale altor întreprinderi dușmane, imorali­tatea prezidenției d-lui Duiliu Zam­­firescu, incapacitate și lipsă de scrupule in toate faptele, iată un bi­lanț încă mai vechiu al acestor ma­jorități. Dar acum toate s’au sfârșit. România Mare desigur că nu me­rita această nouă încercare a soartei. A fost insă un purgatoriu și, odată scăpați, să rămânem cu învățămin­­­­tele, pentru a feri țara pe viitor de astfel de încercări, iar odată cu acest Parlament se sfârșește și viața po­litică a unei luni, transformate în partid, și a d-lui Averesen împreu­nă cu tovarășii de drum atât de rău aleși. Se­ sfârșește în mocirla „Reșiței" Pe când putea sfârși în cadrul senin al reformei agrare înfăptuite. E un sfârșit tragic și rușinos. D­D' IL u U ......■ '■ ........ ecouri e oare­ce temperatura a devenit, la New­ York, insuportabilă, autoritățile municipale au luat dispoziția ca să se in­taleze, la piețe și parcuri, bazine sistematice pentru răcorirea populației. —•O*' — a Bois de Boulogne a avut loc zilele trecute cel dintâi zbor ontene»­, cu a­­jutorul unui aparat numit lavrette«. Acest aparat este construit dintr’o bici­­cletă, cu rgate pneumatice și prevăzută cu u­n plan superior de 6 m. și unul inferior de 4 m, a căror funcționare face apel nu­mai la energia musculară a omului. I s'a decernat inventatorului Gabriel Poulain, un premiu de 40.000 franci. L­e Matin“ arată că, în urma cercetă­­rilor d-rului Canel, sf a dovedit «­­; »» mortalitatea țesăturilor corpului o­­­­menesc. Această vitalitate teoretică ar pu­tea—continuă zirul citat—să devină și practică, mai târziu, printr-o higiena orga­nizată, care să stabilească un complect e­­chilibru organic. 11 raport oficial al ministerului de co­merț din Stockholm afirmă că Suedia ar fi pierdut, în războiul mondial 217 de vase și 1.150 de oameni. o­ ®., Vinari 22 iulie toți, SIEÉ si SRflî se iii iii trase si puse la impozite! Cu prilejul noilor impozite ea ur­m­ează a se impune pe țară din care cele mai mici­ta simt c­roite în­­ dauna parmictelor cinstiți și de bine, vor dis­pare multe lucruri de folos și de edi­litate care făc­eau podoaba orașelor noastre §j care din contra a­ii fi tre­buit încurajate, premiate iar nu im­pulse la impozite. G.dhesib gdadMlor, părăsirilor și seri­ ior de flori. Ori­cina știe, cu­­ câ­­tă greutate se croește și se întreți­ne o grădină, vin ,paxe sau o ser­a-i în­­­ tr’un oraș. Oricine știe că nici un fo­‘ los ipaschal personal nu reali-seaga niisienea din­­ existența acestor­­ par­cări. Oricine știe, pe rol­ binefăcător au asemenea jocuri îngrijite în folo­siții higien ai orașelor și al esteticei e­­dilitare. In orașe cu populație deasă, d­acă Statuii sau comuna, nu e capabilă să facă cât mai multe asemenea grădini sau parcuri atât de utile pe atâtea h­raidă-uri și locuiri virane pl­ate cu buruenii și atâtea­­ resturi organice.j . nu trebuie însă stânjenită acțiunea­ particulară căci prin noile impozite­­ce s’au­ fixat, vor dispare multe din a­­­­­ceste grădini și parcuri existente­ azi in București și în cătiefalte orașe. & cfoesîii ® da »«toSnea Poporul nostru din firea lui iubește natura și frumosul. Și ar trebui cât mai mult să cultivăm­ aceste gusturi în toate straturile societăței noastm. Căci natura Inobilează mimate și »­­ticlMriază asperitățile sun­ts iești ale unora și ale altora. Boerii noștri din alte vremuiri per la conacele lor, obișnuiau să aibă pari curii frumoase cu fel de fel de arbori și plante exotice, care se întrețineau cu cheltui­ala. Și azi mai sunt încă m­u­te în ființă. Aceste sunt locuiri de recreații pentru cine dorește ,a­bia vi­zita, căci românul nostru e din firea lui ospitalier. Cine din noi nu cu­noaște atâtea parcuri și grădini vas­te din jurul conacelor boierești? Și acestea, cu prilejul exproprierii, sunt pa­ici pe calo pe cale a se dis­truge, cănd țăranul nostru nu a ajuns în­că la acea mături­tare de judecată sănătoasă, iar parte din conducătorii satelor de astăzi nu mai sunt aposto­lii din al­te vremuri. Pe de altă parte, I­llincos d­e parcuri frumoase create de boerii moldoveni în Btesarabia sunt în pericol, sunt pe cale d­e a se distruge, și de ci ce? de­­ trăsnii pripășiți la noi! Aceste parcuri în Basarabia, ocupă din fericire supra­fețe mari în jurul­ culm­ilor boerești. Străinii avizi de­­ speculă lemnului de azi și a lipsei de lemn în Basarabia, au început pe­ ici pe cold, a 1 ® tăia, pentru a­­ le da pradă focului! Organele noastre silvice din Basa­rabia și care au luat azi conducerea, au datoria de a veghea și de a se o­­pune din toate puterile pentru men­ținerea acestor frumuseți civil­isa­­toare ce mai supt încă în Basarabia! . Ü *r- - •­­ • petrovHia fakort tu Și dacă cam aceasta e situația, ne întrebăm cu drept cu­vânt încotro mergem? Nu suntem oare prea dezorientați în aceste epoci de frământări și stări amorale în care suntem încer­culiți? Iniți­ativi­l­e particulare și frum­oase de altă dată pentru cultul frumosu­lui, utilului, higienei, etc., vor dispa­re în fa­ța imipoasitelor grele ce s­e impun de Stat, tocmai pa oamenii care știu a-și sacrifica o parte din a­­vutuli lor, pentru bine,ie general, pen­tru higiena orașelor.­­ Taxele pe grădini, parcuri și sere de flori și plante mi se par o ano­malie. O revenire asupra acestor impo­zite, care nu nu prea pot fi­ de folos pentru ameliorarea budgetului țarei, dar ne vor fi dezastruoase higrosiei și frumosului atâtor orașe ale noas­tre, da până acum, o necesară ți dreaptă. Din contra, ar trebui să se decear­­nă premii pentru cele mai frumoase grădini și parcuri la orașei, pentru a nu mai­ vedea tristul spectacol de azi, cu­ atâtea locuri vir­ame în ral­­locul Capitalei noastre. In orașrte mari, cu clădiri nume­roase, cu populație deasă, și grădinile sunt balsamul binefăca­­t­or, ajutând la pu­rificarea geriu. Ele nu trebu­esc consacrate ca o­­biecte de tex. Căci dacă gradinßs« prin fcM pariiwnui lui și culariui! fnr­­mos și amonios al mniilor tip floti sunt actractive și frumoase, aceasta e vina naturei si a minei creatoare care le-a d­at­ naștere,—ori și acest capriciu al naturei am ajuns să­­ plă­tim azi? miîo? nu­ st­i?e rostul m­assme«^a^xumaiessE:!^assmiessingism 'Qa specialist, care-pil iubesc na.©­­se n­ai șii pentru cultul ce4 păstră frumosului naturei, atrag atenția celor interesați de a se mișca și a cere de a se reveni ‘asupra acesta impozit, care nu este justificat întru nimic, din contra criticabil. .Dorim să facem opere de asanare. Apoi parcurile și gradinele dîe o*­raișele noastre sunt c&la mai i­escert­ t © niUic­i ©<­ âp asanare hîgh­âacă, d­esiatcaii lor ar trebui din contra tigțr­­r&gați iar nu i­oi puși la taxe ca qß mai de râind om de afaceri veroase­, care nu contribuie cu nimic srentis binele general și armonios al socie­­tăței. Așteptăm deci cu plăcere pe vii­tor o rectificație a acetor haposta^i impuse pe parcurs­ și grădini, care s’au strecurat neobservate, pentru­ că nu s’a­­ găsit nimenea care să protesteze, pentru respectarea unui principiu sănătos. I. MIHAIL P. FLORESCU I Inginer șef silvic­ial Creditului Teh­nic I —­————— *------­in­­­en­taii li Mfin­e de EXPORT 40 © tragoan­a sei ISlau „Monitoiu! Oficial“ dle azi puWici «milioaij rea­listă de noul permis« de export: j Autorizația No. 86, A. îl. Veitach­­tberger, făină de grâu calitatea 1, 65% mă­cinată, 50 vagoane. v' * Autorizația No. 87, A. o. berger, făină de grâu calitatea -1 65% m­ăcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 88, A. h­. Veksch­r ,b'ri­'jj­ r, făină de grâu chitei«? , 65% măcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 89, A. H. Veitsch­ berg­r, făină de grâu cal­ita­tea I, 65% măcinată, 50 vagoane;"^' • Autorizația No. 90, A. îl. Veitsch­­f d­e fier, făină de grâu calitatea L ,65% măcinătă, 50 vagoane.­­ Autorizzația No. 91, A. H. Veitschr­­bergjer, făină de grâu calitatea I, 65% măcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 92, A. H. Veitsch­­be Thier, făină de grâu calitatea ! 65% măcinată, 50 vagoane. I Autorizația No. 93, A. H. Veitsch­€ s­iiiniîiro în piglia 2-a , ger, fă 65% m­ăc: A­ut­orii t b'ri­ffer, fă 65% m­ăc A i­­tor­iz; be­r­ger, fă 65% măc Autoriza fciîffer, fă 65 % măc Au­­torií bergjer, fă 65% măc Autoriz­ loc Tiier, fă 65% miăc Autorizi Ceaiini Săptămâna Farisu­lu­i aé PCN5PIL1U p&vîmm © zl «um sună puline. — fölaefassrile gaui-de­rei. — De v ©^lau cu Harsai - AHü al boxullui. — Astisal Sfaia I5|srsr~ s Jean de TSíián §S Jean R­ íirta a ® & crește iv&ttt.­­© anvu­s^e 8 ftȘ ® î yi­daî.—viidareerea d-nei Curie.-r Uftaaimlsifi.— Lacunele Etiî Cam­ile Dacă vre­un locuitor al planetei Marte, invitat de fantazia d-lui H. G. Wels, ar fi scoborât Sâmbăta trecută în orașul, care-și spune cu mândrie al Luminei, vă­zând cela ce se petrec în Paris, și-ar fi pus ca personajul lui Al. Dumas-fils, în­trebarea hamletiană: in ce lume mă gă­­sea ? A înviat cuma Jana D'arc ? Na­poleon a câștigat bătălia de la Waterloo? Fact, impodobindu-și fruntea cu coroana lui Charlemagne, trece victoros pi sub ar­cul de triumf? Inima cărui Gambetta e dusă la Panteon? Victor Hugo, Pasteur sau Henri Poincaré sunt consacrați, ca sfânta Genevieva, patroni ai capitalei lu­me! civilizate f Naivului marțian un copil fi­less?, căruia poporul ii spune gavroche,­­ pentru că, născut în mahalalele Parisului, reprezintă inteligența curioasă și spiritul de frondă al maselor, i-ar fi răspuns ime­diat: Se vede că pici din.... lună, dragă prietene. Ce te surprinde, mă rog? Lu­mea care a inundat străzile, oprind cir­culația pe marele bulevarde, ca‘n ziua de Mardi gras? Proecțiunile luminoase de l’a ziarul’ Le Matin, care anunțau altă dată rezultatul alegerilor parlamentare, ori lup­telor de la Ceatalgia? Focurile de artifi­cii cum nu se aprindeau de­cât la 14 Iu­lie ? Sirenele care carafă zilnic ca atunci când Aeroplanele nemțești se apropiau d Paris ? Femeile care plâng și se îmbră­țișează amintind tragicele zile când, soarta țărei se hotăra la Verdiv­? Ce te­ surprinde, ființă rea și curioasă ? Privește ploaia, de fluturi albaștri ce cade continuu din cerul unde se mișcă repede sforăitoare pasări mecanice... Uite un astfel­ de flutu­re de hârtie. Știi să citești? „Depeșă prin fără fir a ziarului Le Petit Parisien: Dempsey învingător; George Carpentier Knock-out.“ Intr'a­devăr, picam din lună, azi a avut loc la New­ Jersey matched pen­tru campionatul mondial de box. Cristos, spre deosebire de un vulgar cârciumar a prefăcut in vin apa dela neuitata cină, Carpentier a schimbat o zi banală, să-i zicem, o zi de post, in praznic, adică să-l sărbătoare. Pentru că zilele de sărbătoare — și încă, națională — nu permit, cu toate recomandațiile gardiștilor, libera circulație pe străzi, a trebuit să renunț la plimbarea, pe care munca zilei speram că mi-o acordă seara. Am renunțat, deci, la plimbarea cotidiană, ca filozoful lui Bourget, din Le Disciple, prin grădina Luxemburgului: nu se petreceau lucruri mari? La berăria Balzar, unde m'am re­fugiat, doi domni în vârstă discutau a­­prins l­a masa vecină: — desigur, e vorba de o moștenire sau de altă afacere seri­oasă..., îmi spuneam, când unul din cei doi contradictori, bătând violent cu pum­nul în masă, mă interpelă fără cruțare: — Nu-i așa că ești de părerea mea? Lup­ta era inegală. Carpentier nu avea greuta­tea lui Dempsey­—M-am sculat, am făcut o retragere strategică, zicându-mi:— Hai la Mathieu ! Acolo e liniște, e o cafenea unde nu vin de­cât oameni serioși. Abia m'am așezat la o masă, când un respec­tabil bătrân, decorat cu medalia militară de la 1870. Începu grațios sâ-nși explice științificește manevra americanului a că­rui victorie asupra lui Carpentier „spe­cialiștii“ o prevăzuse.—Nu, la un dancing, unde jazz-band-ul face să sburde femei care au mâncat și mai ales care au băut bine, voi găsi pacea dorită. Am intrat la Gipsy, am intrat și am ieșit. Ia­m de fox­trott, de danțul pe­licanilor, ori cel puțin al apașilor, „dăn­țuitorii oficiali“ , executau o partidă de box... M’am dus la cinematograful Cluny: publicul aplauda, un film care representa matchul lui Carpentier de la Londra, din anul trecut... La music-hallul din rue de Clichy, un cântăreț povestea și versuri, ca truverii de odinioară, isprăvile șampi­­onului francez, în vreme ce o domnișoară de la „promenoir“ mă întrebă: — Știi să boxezi, tinere? precum ar fi cerut: — Ai o țigară domnule? Șofturul taxi­ ului, în care mă urcasem, porni la apostrofe vio­lente: — „Frumoasă purtare, n‘am ce zice !“ Șofeurul, care mă luase drept un compatriot al lui Denpsey, continuă prin­tre dinți, așa ca să-l aud fără să pară că-l aud.— „A ! Les chamonix!... Se vede bine că-s­coși" Cârciumarul, însă din colțul stradei mele, nu mă confundă cu nimeni, pentru, că mă recunoscu:— „Ce nenorocire, mon vieux ! Pierd trei sute de franci, cu pariurile. La curse, premiile le iau caii englezi, la foot-bal și box, bru­tele americane... Ce nenorocire... Cine e patriot, nu poate să mai parieze“... Alături de bistro-ul din colț — ați ob­servat că toate străzile au colțuri și toate colțurile câte un bar ? — etajul în­tâi al clădirei, luminat­­, fereastra des­chisă... bătrâni, tineri, copii—adunați In jurul unei mese, pline de bunătăți...— Ce fericit interior ! Ah! binefacerile vieței de familie !... Domnișoara cu părul pe spate citește și toți o ascultă... Dacă am fi în Scoția sau­ Irlanda, ar ceti din Bi­blie... trebue să citească un roman de Hen­ry Bordeaux— Mă apropii sfios, ca acel jeune homme pauvre, a cărui viață ne-o povestește Octave Feuillet — domnișoara cu părul pe spate citește „memoriile“ lui Carpen­tier. înainte de a ajunge la mine, cerbe­rul femenin al hotelului mă oprește: — „Cum se explică ? D-ta* ești gazetar. Ce se spune la Casa Presei la Quai d’Orsay, în cercurile informate? Mie mi se pare că-i de neexplicat“ — „De ce-i vorba?, madame Marie“. „Cum, de ce-i vorba ? Harpentier e bătut... Maică, maică, la France est fic fine". In sfârșit, iată-mă acasă, voi putea res­pira. Intru. Prietena mea, vesela Monica e în pat, plânge, pe măsuța de noapte, săruri, chinină, eter. Cum mă vede, are o nouă criză de lacrămi:—„Bietul Geor­ge ! e cel puțin în viață, sănătos ? Nu i s’a întâmplat nimic grav?" Prin odaie, svârșite, ediții speciale ale ziarelor Vatran, fauto... desfac curierul de seară, sosit în lipsă, un gros volum, înfășurat în clasica „prière d’insérer", cu „omagiile edito­rului": „Viața mea de boxeur, povestită de G. Carpentier. A. Léveillard, editor Amiens“... Pentru că nu voiam să devin l'homme qui a perdu, son moi, pe care m­ -a prezentat, deunăzi, într'un roman celebru, d. André Beau­mier, a doua zi, Duminică, dis de dimineață, m'am sculat gata de drum. Un loc tainic, în „valea Lupilor”, la Aulnay, unde Chateaubriand și-a construit o casă, umbrită de plopi, prielnică meditației și studiului, mă nde­­menia. Val­­ parizienii sgomotoși plecau la câmp, în exod, cu mine. In vagon, un călător perora despre pericolul anglo-sa­­xon. Un altul explica în gura mare „sim­bolismul” matchului de la Jersey City: forța civilizată învinsă de forța sălbatică. Cum păream cufundat in lectura gazetei l'Humanité, vecinul din stânga, — un­ blond cu gestrul și cu accent stresn, — îmi împărtăși Ta urech­e. •— „Ce lovitură pentru imperialismul francez. Mai bine, iar ar fi expulzat poliția, du­pă somațiile d-lui Leon Daudet, câțiva refugiați ruși. Șovinismul și reacționarismul n’ar fi mai cunoscut limite“. Când, terminând cu cetirea d-lui­ Cachiu, deschisei revista ca­maradului Rappoport le bulletin commu­­niste, vecinul din dreapta, cu totul asigu­rat, se aplecă să-mi spue confidențial cum făcuse mai înainte celalt strein : „încă o dovadă că rasa franceză degenerează... Carpentier, pentru istorici și sociologi, și imagina Franței istovită de război, ame­nințată mai mult de­cât până acum de depopulare“... Abia isprăvi, că-l auzit pe călătorul din față, care s'a dat jos la Bourg-la-Reine — să fi fost vreun profe­sor de pedagogie de la liceul Janson de Sa­­illy ? — rezumând „morala“ evenimen­tului : „Să fim tari ! Să cultivăm sportu­rile ! Să creștem copiii în aer liber și cu gustul primejdiei. Să nu ne lăsăm descu­rajați de dezastrul de la Jersey. Franța a cunoscut și alte doli­ naționale , după „Waterloo și Sécion, am avut Marna și Verdun". Când trenul s'a oprit la Sceaux-Robinson, credeam că am ajuns în Qia­i­naan , pământul făgăduinței să fie un mit. La Sceaux, străzile pline de lume , și mea se bătea după ziare, care, aveau tit­luri cui litere de „manșetă“— Uf, ziare­le !... nebunia Parisului se propaga in pro­vincie... Căci ziarele aveau, toate, pagina întâi, ocupată cu fotografia eroului, cu povestirea luptei, cu detalii despre însem­nătatea și urmările învingere!— Ziarele puneau în mișcare, revoluționau țara in­­­treagă... Sa fie adevărat ce spun misticii că pacea n’o poți găsi de­cât pe lumea cealaltă ? Paradisul e pe pământ ; intra în domeniul liniștii ; recunosc casa lui Chateaubriand, și propiî ; mă instalez la o masă, la umbră, în grădina vechiului restaurant de alături­; păsări cânți­ne pomi ; fluturii sboară în lumina soare­lui... o fetiță se oprește din joc și mi privește cu surpriză... se hotărăște să se apropie... Simt în mine sufletul lui Fran­­cois d’assise... Vino să vorbim despre cer, despre păsări, despre pisici și cățel, cu an­aglogile lui Francis Jammes— Vinc­ să prindem fluturii micuța... Fetița i­al surâde... fetița se lasă mângâiată. „Vii din Paris ?“ fetița îndrăsnește să mă roa­ge­­ — „Ai văzut fluturii albaștri care a­­nunțau rezultatul concursului de box ? Ai prins vreunul ? N’ai să-mi dai și mie! P’aici nimeni nu i-a văzut“.­. Carpentier, ca sfântul duh, e pretutindeni. Carfentier, deși învins, e învingător. Carfentier a violat toate conștiințele, se amestecă în vieața noastră intimă, contea­ I­­ Minarga în papa 2­5 %

Next