Viitorul, iulie 1921 (Anul 15, nr. 3993-4010)
1921-07-22 / nr. 4004
Anul a! ba í ru-snre-zeceíeá No, 40Q4 5 g% abonamentejj 1E5PÎ~ ff AdÂ%£rațK r ..Pă ia twí»^Agéq[ii4 î Ir «saaaaíi . ^______]>'<‘ • • ao H % :...: > M. .Mil*..nn'i^i I J i'^r r ' ’ ■ -m n— i T" --■= ~~ —* CONFERINȚA «ii WASHINGTON tNle?es8t@ Romlntoi fiaii de p?c deiamarei Pri?iședĭ nte!© Harding își marchează începuturile guvernărei sale printr’o inițiativă cu caracter internațional, care desigur aite o importanță cu totul deosebită și prin obiectuil ei și prin concluziile la care ar putea ajunge ce vor discuta în această conferință, care se va întruni în Washington la 11 Noembrie,—odată cu chestiunea dizarmăi ei,—cele două mari probleme: a Extremului Orient și a Pacificului. Substituindu-se Ligei Națiunilor a fostului președinte Wilson, conferința de la Washington a președintelui Harding constitue desigur un eveniment internațional care-și are interesul lui deosebit și pentru noi, fiindcă pune în discuție, spre soluționare, problema deezarmării, rămasă până azi simplu deziderat în cartoanele Ligei Națiunilor. De data aceasta, ca și în tot timpul tratativelor de pace,deși în joc sunt pe această chestiune a dezarmat din interesele speciale ale tuturor celor mari și mici deopotrivă totuși iar conferința cheia Washington au fost poftiți iarăși numai cei mari, cari să hotărască singuri, în necunoștință de cauză, și de interesele celor mici. Procedeul de la Conferința păcei se reeditează, chiar și cu excepția unei invitațiuni speciale pentru Belgia, in afară de marele puteri. E voia, prin urmare, ca și de data aceasta să ni se comunice hotărâri luate despre noi, fără de noi, neținându-se seamă de situațiiuni și interese speciale, cari, cum e cazul României", spre pildă, pot fi în contrazicere cu interesele și situațiunile celor cari vor avea să ia în toamnă hotărâri la Washington. Și problema aceasta trebuie să ne intereseze, cu atât mai mult, cu cât experiența cea mai recentă ne-a arătat cum se respectă și aplică de către inanxic’i de cin clauzele din tratatele de pace, cu privire la dezarmare. Ungaria, — și aceasta e ceea ce ne interesează pe noi, nu numai că, sub influența unor anume încurajări nu a dezarmat nici azi, dar continuă încă să se înarmeze sub presiunea faciuineii șovilniste dela Budapesta, unde chiar factori răspunzători nui înțeleg să se obișnuiască încă cu realitățile de azi. Pis de altă parte, spre răsărit, amenințările și primejdia bolșevică nu poate spune încă că ieste complect înlăturată; iar la sud, spre Dunare, e de văzut, după atâtea experiențe făcute ,și, mai ales după încercarea descoperită a tratativelor cu bolșevicii, câtă baza se poate pune pe sinceritatea Bulgariei,cui care noi nu mai avem nimic de împărțit, după cum nu mai avem nici cu ungurii. In această situație specială, dieci, înconjurați de dușmani de pretutindeni și în momentul acțiunei ,la consolidarea noului stat român sporit, România nu ar putea primi o hotărâire în chestiunea dezarmării, fără participarea ei și, în tot cazul, fără ca toate garanțiile să fie luate în chip desigur altul, decât garanțiile cari i s’au dat până acum. Din experiența pe care o pomeneam, noi am învățat să știm, astăzi mai mult chiar decât ole, că oricât de bune ar fi intențiunile aliațior noștri, ele sunt doar simple intențiuni și că, așa fiind, trebue să știm a ne sprijini, la vremuri bune ca și la vremuri rele, numai pe forțele noastre proprii, cari singure ne pot apăra fruntariile Și valorifica drepturile în lume. Dezarmarea, în ce ne privește bineînțeles, e pentru noi o problemă care ne interesează deci mai mmtil decât ar putea , să pară, iată dec? avem cuvânt să ne pubcupăm în deosebi de Conferința de la Washington și citei chipul- cum,în vederea acestei Conferinți?- , guvernul va ști să ia măsuri ca să salvgardeze interesele spir ciaie ale Românei, oricât ar mai putea crede încă cei mari că mai pot încă hotărî despre noi, fără de noi. Ar fi de dorit, fără îndoială, să se ajungă la o dezarmare generală efectivă, ca să se poată asigura tuniei, după patru ani de război general, o pace cât mai soldă și cât mai durabilă. Până atunci, însă, avem datoria să privim cu luare aminte, ■înainte de orice alte considerațiuni, propriile noastre interese și să niu ne lăsăm influențați de considerațiuni de ordin sentimental. - >ngl . ZI CU ZI Ziarul „îndreptarea“ crede ca suntem calomniatori față de di. Ofeteleșatrul. Când se vor discută cu amănunte afacerile din jurul Primăriei Capitalei, se vor vedea considerațiunea de care trebie să se burcuriei acest membru, marcant al majoritarei averescane. Fiecare din cei prezenți la banchetul d-lui Veith au avut să mulțumească de ceva lui „Tata Averescu“. Cei cu acțiuni Reșița în buzunar, pentru că li s’am dat ocazia de-a 1e avea, iar d. Titulescu a avut un sentiimient de gratitudine personală, și pe care l-a mărturisit d-sa însuși de altfel, anume sentimentul de recunoștință pentru că a fost lăsat șase luni în străinătate, în vreme ce țara se sbătea în atât de mari greutăți financiare. D. general Rașcanu, ministru de război, a luat parte la, banchetul Reșiței. Locul d-sale era indicat aci,întrucât d-sa în calitate a 1<ui ministru de război a patronat suficient societatea austro-ungară ce urmărește a deține o industrie ce interesează direct apărarea națonală. După felul cum s’a comportat față de Reșița evident că absența d-sale de la banchetul d-lui Veith ar fi fost cu totul neînțeleasă . Am dat zilele trecute lista membrilor cari compun comisia de anchetă a guvernelor ce au făcut războiul. Din greșală am omis numele d-luî Tenică Atanasiu, îndeplinim această omisiune și cerem scuze noului Catone al aprovizionare? * Una din legile pe cari guvernul a ținut să le treacă de urgență în ultima zi parlamentară, a fost aceia a ameliorărea regimului închisorilor. Această lege, se zice că a fost cerută cu insistență de d-ni. Tăzlăuanu, I. Atanasiu, ca și toți ceilalți din spirit larg de umanitate. * Parlamentul cel de pomină. S’au discutat legi fără a fi venit mesajul regal, s’a votat de două ori aceiași lege, s’a votat o lege cu mai multe voturi decât erau prezenți membrii parlamentului, etc. Un atare parlament își arogă un drept ce nu-i are dreptul de a fi disolvat prin el însuși. # * Viața comunică în apus mSSBSST - gretuite dinafntaa bSz&olu»ni ?1 SEZIUNE In Marea Britanie cu toate că sunt piedici la scăderea prețurilor mărfurilor, descreșterea lor totuși continuă și indicele economic publicat în fiecare lună arată pe Ma? a. c. o scădere de aproape 19 puncte, indicele fiind de 4910 contra 4929 din luna Aprilie. In luna trecută,articolele alimentare au avut în genere prețuri și mai scăzute, deși a fost prea puțină schimbare în ce privește cerealele și carnea. De altă parte scăderea a fost compensată parțial printre ridicare accentuată a mineralelor și printr’o creștere, mai puțin considerabilă a diferitelor mărfuri trecute în indice la „Diverse“. Prețurile textilelor sunt mai puțin ridicate, și ele n'au scăzut decât la mătăsuri și la cânepă; prețul bumbacului nu s’a schimbat decât foarte puțin. Prețurile s’au mărit cu 40% Dacă s’ar face o comparațiune a prețurilor diverselor grupuri de mărfuri de la sfârșitul lui Mai a. c. cu prețurile din timpul armistițiului, și dacă s’ar cota cu 100 puncte prețurile armistițiului, s’ar putea face următoarele deosebiri: cereale și came 100 la sfârșitul lui Noembrie 1918 față de 93 la sfârșitul lui Mai a. c.; alte articole alimentare 100 față de 89; textilele 100 față de 54; mineralele 100 față de 107 și diversele 100 față de 77 Situația industriei e gravă Situațiunea industrială a Angliei este încă rea din cauza grevei minerilor care împiedică reluarea serioasă a activității. Numărul celor care nu lucrează continuă să crească în proporții alarmante. Pe când înainte de război media celor fără lucru era de 12% și mai mică în timpul ostilităților și manufacturilor de război, ea se ridică acum repede de la 0,90% in Ianuarie 1921, la 8,5% în Februarie și la 10% în Martie, pentru a atinge cifra îngrijitoare de 17,6%. La 27 Mai numărul celor fără lucru se ridica la 2.127.000. Aceste cifre nu cuprind pe minerii greviști și nici pe urrerii de țesătorie din Lancashire, cari la această epocă părăsise lucrul pentru a protesta contra reducerii salariilor Reducerea salariilor ■mmmhmhhh progresează . Reducerea salariilor se generalizează în Franța fără să provoace incidente serioase. Reacțiunea urberă contra scăderii salariilor este slabă. Au avut loc câteva greve, dar fără însemnătate. Numărul celor fără lucru a scăzut în mod simțitor. Astfel el eră de 84.810 la 30 Aprilie a. c. de 60.565 la 17 Iunie și de 54.002 la 24 Iunie. Această scâder se datorește în mare parte angajării unui anumit număr de muncitori fără lucru din departamente la întreprinderile agricole. Totuși e locul de a observa că în bună parte diferența se datorește și lucrătorilor din Paris unde numărul de 22.677 al celor fără lucru a scăzut la 17.878, ceia ce poate fi interpretat ca un simptom al reluării activității industriale în această regiune. --------■ ■ »••«■•ia»"«------— - Cum stă Franța amșmmmmmmmmmmmmm In Franța indicele prețurilor calculate de statistica generală arată în Mai a. c. o nouă scădere. Iată cum ar fi deosebirile descreșterii prețurilor din Aprilie 1920, când ele erau foarte ridicate, față de Mai 1921: Pentru mărfuri alimentare 586,5 în Aprilie 1920, față de 408,8 în Mai a. c. și pentru materii industriale 753,4 față de 356K E de observat că mărfurile alimentare au fost mai puțin atinse de ridicarea prețurilor ca materiile industriali De aceea ele au suferit o scădere mai puțin importantă. Totuși, până în Martie, ele s’au menținut la un nivel inferior față de acela al materiilor industriale, de la această epocă însă materiile industriale înregistrează cele mai scăzute prețuri. KOTE Stessie țârei c‘a trecut prin parlament legea pentru alcătuirea stemei țărei, și am văzut-o în forma ei definitivă. Pentru a putea să formulezi o critică, întemeiată asupra-i ar trebui să se apeleze la cunoștințe heraldice pe care ca să le ai, e nevoe de o pregătire specială. In clipa ei, să ne fie îngăduită o critică a esteticei acestui simbol al Torei, căci orice însemnătate alegorică va avea una sau alta din figurile stemei, dacă ele nu corespund leilor încântărei văzului, stema — ca realizare artistică — ar fi nereușită. Or, din acest punct de vedere constatăm in primul rând concepția greșită a stilizărei animalelor. Pornind de la ideea că aceste simbolice ființe nu trebue să fie fotografiate după natură, ni s-au dat niște monștri, cari în rigiditatea lor, sunt hidoși. Cei doi lei au limbi de șerpi, și stilizări ce amintesc idolii asirian. Vulturul nu are caracterul de noblețe și maiestate, ci aspectul unei păsări hidoase. Sub coroana regală exterioară, apoi, exact de aceiași mărime, vine o altă coroană regală, deasupra ecusorului interior, ceea ce face ca stema țarei să aibă două coroane suprapuse. Și atunci ne gândim dacă nu ar fi fost bine ca stema menită a simboliza trecutul, viitorii și puterile de viață ale țarei, să fi fost opera unei comisiuni de istorici, de arheologi, de decoratori și artiști români, cari să alcătuiască pecetia României pentru ce vii vecilor ? Și ne mai gândim la faptul că nici-o marcă națională a unui stat european, n'are animale monștri și simboluri neestetice în compoziția lor. De ce să ne singularizăm noi, în așa fel încât stema țărei românești, să devină un model de neestetică ! Avem destule alte drumuri pe unde ne putem arăta că suntem deosebiți f’elrentus Singurul ziar din Ardeal care poate fi folosit pentru recalme și anunțuri de comerciant | fii și industriașii din vechiul regat este ziarul | INFRAȚIREAI din Ca' U .1 I Toate agențiile de publicitate dir. Bucu | Ivești primesc anunțuri pentru acest ziar | Parlamentul care după retragerea opoziției se transformase într’un simplu birou de înregistrare a voințelor d-lui Argetoianu et Comp., s’a închis, scutind opinia publică de un spectacol dureros. Un adevăr ce-ar putea fi mai dureros în aceste timpuri grele decât ‘ spectacolul unei legiferări automate, prezidată de d. Zamfirescu-Roselius și condusă de gesturile cinice ale Moarașilor ci lui Tăzlăoanu ! Ce-ar putea fi mai rușinos decât comedia unei legiferări ordonate de un guvern lipsit de autoritate morală unor parlamentari, ce nu se dau în lături de la nimic, pici chiar de la falsuri ? Căci, biddtă după retragerea opoziției, majoritățile au transformat în sistem falsificarea scrutinului,pe care o practicau de altfel și înainte, însă mai cu rușine. Astfel am avut de înregistrat scrutine de 140—1S0 zile când în Cameră se găseau numai 40—45 de putați. Bilanțul activității ultimilor zile dovedește deci complecta lipsă de moralitate a acestor majorități cari, lucrând fără nici un control, s’au arătat demne de guvernul ce le conduce dar nedemne de rolul pe care trebue să-l aibă în stat. Zile au scoborăt Prestigiul unei instituțiuni, și sancțiunea acestui fapt trebue să vie. Dar în afară de activitatea ultimelor ședințe ale Parlamentului transformat în birou de înregistrare și falsuri, întreaga activitate trecută a majorităților nu trebue uitată Proectele intereselor de pril și intereselor persoale trecând înaintea nouilor reforme cerute imperios de nevoile țărei, concesiuni cu toate avuțiile statului, imoralitatea cumpăraților cu acțiunile „Reșiței" și ale altor întreprinderi dușmane, imoralitatea prezidenției d-lui Duiliu Zamfirescu, incapacitate și lipsă de scrupule in toate faptele, iată un bilanț încă mai vechiu al acestor majorități. Dar acum toate s’au sfârșit. România Mare desigur că nu merita această nouă încercare a soartei. A fost insă un purgatoriu și, odată scăpați, să rămânem cu învățămintele, pentru a feri țara pe viitor de astfel de încercări, iar odată cu acest Parlament se sfârșește și viața politică a unei luni, transformate în partid, și a d-lui Averesen împreună cu tovarășii de drum atât de rău aleși. Se sfârșește în mocirla „Reșiței" Pe când putea sfârși în cadrul senin al reformei agrare înfăptuite. E un sfârșit tragic și rușinos. DD' IL u U ......■ '■ ........ ecouri e oarece temperatura a devenit, la New York, insuportabilă, autoritățile municipale au luat dispoziția ca să se intaleze, la piețe și parcuri, bazine sistematice pentru răcorirea populației. —•O*' — a Bois de Boulogne a avut loc zilele trecute cel dintâi zbor ontene», cu ajutorul unui aparat numit lavrette«. Acest aparat este construit dintr’o bicicletă, cu rgate pneumatice și prevăzută cu un plan superior de 6 m. și unul inferior de 4 m, a căror funcționare face apel numai la energia musculară a omului. I s'a decernat inventatorului Gabriel Poulain, un premiu de 40.000 franci. Le Matin“ arată că, în urma cercetărilor d-rului Canel, sf a dovedit «; »» mortalitatea țesăturilor corpului omenesc. Această vitalitate teoretică ar putea—continuă zirul citat—să devină și practică, mai târziu, printr-o higiena organizată, care să stabilească un complect echilibru organic. 11 raport oficial al ministerului de comerț din Stockholm afirmă că Suedia ar fi pierdut, în războiul mondial 217 de vase și 1.150 de oameni. o ®., Vinari 22 iulie toți, SIEÉ si SRflî se iii iii trase si puse la impozite! Cu prilejul noilor impozite ea urmează a se impune pe țară din care cele mai micita simt croite în dauna parmictelor cinstiți și de bine, vor dispare multe lucruri de folos și de edilitate care făceau podoaba orașelor noastre §j care din contra aii fi trebuit încurajate, premiate iar nu impulse la impozite. G.dhesib gdadMlor, părăsirilor și seri ior de flori. Oricina știe, cu câtă greutate se croește și se întreține o grădină, vin ,paxe sau o sera-i în tr’un oraș. Oricine știe că nici un fo‘ los ipaschal personal nu reali-seaga niisienea din existența acestor parcări. Oricine știe, pe rol binefăcător au asemenea jocuri îngrijite în folosiții higien ai orașelor și al esteticei edilitare. In orașe cu populație deasă, dacă Statuii sau comuna, nu e capabilă să facă cât mai multe asemenea grădini sau parcuri atât de utile pe atâtea hraidă-uri și locuiri virane plate cu buruenii și atâtea resturi organice.j . nu trebuie însă stânjenită acțiunea particulară căci prin noile impozitece s’au fixat, vor dispare multe din aceste grădini și parcuri existente azi in București și în cătiefalte orașe. & cfoesîii ® da »«toSnea Poporul nostru din firea lui iubește natura și frumosul. Și ar trebui cât mai mult să cultivăm aceste gusturi în toate straturile societăței noastm. Căci natura Inobilează mimate și »ticlMriază asperitățile sunts iești ale unora și ale altora. Boerii noștri din alte vremuiri per la conacele lor, obișnuiau să aibă pari curii frumoase cu fel de fel de arbori și plante exotice, care se întrețineau cu cheltuiala. Și azi mai sunt încă mute în ființă. Aceste sunt locuiri de recreații pentru cine dorește ,abia vizita, căci românul nostru e din firea lui ospitalier. Cine din noi nu cunoaște atâtea parcuri și grădini vaste din jurul conacelor boierești? Și acestea, cu prilejul exproprierii, sunt paici pe calo pe cale a se distruge, cănd țăranul nostru nu a ajuns încă la acea măturitare de judecată sănătoasă, iar parte din conducătorii satelor de astăzi nu mai sunt apostolii din alte vremuri. Pe de altă parte, Illincos de parcuri frumoase create de boerii moldoveni în Btesarabia sunt în pericol, sunt pe cale de a se distruge, și de ci ce? de trăsnii pripășiți la noi! Aceste parcuri în Basarabia, ocupă din fericire suprafețe mari în jurul culmilor boerești. Străinii avizi de speculă lemnului de azi și a lipsei de lemn în Basarabia, au început pe ici pe cold, a 1 ® tăia, pentru a le da pradă focului! Organele noastre silvice din Basarabia și care au luat azi conducerea, au datoria de a veghea și de a se opune din toate puterile pentru menținerea acestor frumuseți civilisatoare ce mai supt încă în Basarabia! . Ü *r- - • • petrovHia fakort tu Și dacă cam aceasta e situația, ne întrebăm cu drept cuvânt încotro mergem? Nu suntem oare prea dezorientați în aceste epoci de frământări și stări amorale în care suntem încerculiți? Inițiativile particulare și frumoase de altă dată pentru cultul frumosului, utilului, higienei, etc., vor dispare în fața imipoasitelor grele ce se impun de Stat, tocmai pa oamenii care știu a-și sacrifica o parte din avutuli lor, pentru bine,ie general, pentru higiena orașelor. Taxele pe grădini, parcuri și sere de flori și plante mi se par o anomalie. O revenire asupra acestor impozite, care nu nu prea pot fi de folos pentru ameliorarea budgetului țarei, dar ne vor fi dezastruoase higrosiei și frumosului atâtor orașe ale noastre, da până acum, o necesară ți dreaptă. Din contra, ar trebui să se decearnă premii pentru cele mai frumoase grădini și parcuri la orașei, pentru a nu mai vedea tristul spectacol de azi, cu atâtea locuri virame în rallocul Capitalei noastre. In orașrte mari, cu clădiri numeroase, cu populație deasă, și grădinile sunt balsamul binefăcator, ajutând la purificarea geriu. Ele nu trebuesc consacrate ca obiecte de tex. Căci dacă gradinßs« prin fcM pariiwnui lui și culariui! fnrmos și amonios al mniilor tip floti sunt actractive și frumoase, aceasta e vina naturei si a minei creatoare care le-a dat naștere,—ori și acest capriciu al naturei am ajuns să plătim azi? miîo? nu sti?e rostul massme«^a^xumaiessE:!^assmiessingism 'Qa specialist, care-pil iubesc na.©se nai șii pentru cultul ce4 păstră frumosului naturei, atrag atenția celor interesați de a se mișca și a cere de a se reveni ‘asupra acesta impozit, care nu este justificat întru nimic, din contra criticabil. .Dorim să facem opere de asanare. Apoi parcurile și gradinele dîe o*raișele noastre sunt c&la mai iescert t © niUici ©< âp asanare hîghâacă, desiatcaii lor ar trebui din contra tigțrr&gați iar nu ioi puși la taxe ca qß mai de râind om de afaceri veroase, care nu contribuie cu nimic srentis binele general și armonios al societăței. Așteptăm deci cu plăcere pe viitor o rectificație a acetor haposta^i impuse pe parcurs și grădini, care s’au strecurat neobservate, pentru că nu s’a găsit nimenea care să protesteze, pentru respectarea unui principiu sănătos. I. MIHAIL P. FLORESCU I Inginer șef silvicial Creditului Tehnic I —————— *------inentaii li Mfine de EXPORT 40 © tragoana sei ISlau „Monitoiu! Oficial“ dle azi puWici «milioaij realistă de noul permis« de export: j Autorizația No. 86, A. îl. Veitachtberger, făină de grâu calitatea 1, 65% măcinată, 50 vagoane. v' * Autorizația No. 87, A. o. berger, făină de grâu calitatea -1 65% măcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 88, A. h. Vekschr ,b'ri'jj r, făină de grâu chitei«? , 65% măcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 89, A. H. Veitsch bergr, făină de grâu calitatea I, 65% măcinată, 50 vagoane;"^' • Autorizația No. 90, A. îl. Veitschf de fier, făină de grâu calitatea L ,65% măcinătă, 50 vagoane. Autorizzația No. 91, A. H. Veitschrbergjer, făină de grâu calitatea I, 65% măcinată, 50 vagoane. Autorizația No. 92, A. H. Veitschbe Thier, făină de grâu calitatea ! 65% măcinată, 50 vagoane. I Autorizația No. 93, A. H. Veitsch€ siiiniîiro în piglia 2-a , ger, fă 65% măc: Autorii t b'riffer, fă 65% măc A itoriz; berger, fă 65% măc Autoriza fciîffer, fă 65 % măc Autorií bergjer, fă 65% măc Autoriz loc Tiier, fă 65% miăc Autorizi Ceaiini Săptămâna Farisului aé PCN5PIL1U p&vîmm © zl «um sună puline. — fölaefassrile gaui-derei. — De v ©^lau cu Harsai - AHü al boxullui. — Astisal Sfaia I5|srsr~ s Jean de TSíián §S Jean R íirta a ® & crește iv&ttt.© anvus^e 8 ftȘ ® î yidaî.—viidareerea d-nei Curie.-r Uftaaimlsifi.— Lacunele Etiî Camile Dacă vreun locuitor al planetei Marte, invitat de fantazia d-lui H. G. Wels, ar fi scoborât Sâmbăta trecută în orașul, care-și spune cu mândrie al Luminei, văzând cela ce se petrec în Paris, și-ar fi pus ca personajul lui Al. Dumas-fils, întrebarea hamletiană: in ce lume mă găsea ? A înviat cuma Jana D'arc ? Napoleon a câștigat bătălia de la Waterloo? Fact, impodobindu-și fruntea cu coroana lui Charlemagne, trece victoros pi sub arcul de triumf? Inima cărui Gambetta e dusă la Panteon? Victor Hugo, Pasteur sau Henri Poincaré sunt consacrați, ca sfânta Genevieva, patroni ai capitalei lume! civilizate f Naivului marțian un copil filess?, căruia poporul ii spune gavroche, pentru că, născut în mahalalele Parisului, reprezintă inteligența curioasă și spiritul de frondă al maselor, i-ar fi răspuns imediat: Se vede că pici din.... lună, dragă prietene. Ce te surprinde, mă rog? Lumea care a inundat străzile, oprind circulația pe marele bulevarde, ca‘n ziua de Mardi gras? Proecțiunile luminoase de l’a ziarul’ Le Matin, care anunțau altă dată rezultatul alegerilor parlamentare, ori luptelor de la Ceatalgia? Focurile de artificii cum nu se aprindeau decât la 14 Iulie ? Sirenele care carafă zilnic ca atunci când Aeroplanele nemțești se apropiau d Paris ? Femeile care plâng și se îmbrățișează amintind tragicele zile când, soarta țărei se hotăra la Verdiv? Ce te surprinde, ființă rea și curioasă ? Privește ploaia, de fluturi albaștri ce cade continuu din cerul unde se mișcă repede sforăitoare pasări mecanice... Uite un astfel de fluture de hârtie. Știi să citești? „Depeșă prin fără fir a ziarului Le Petit Parisien: Dempsey învingător; George Carpentier Knock-out.“ Intr'adevăr, picam din lună, azi a avut loc la New Jersey matched pentru campionatul mondial de box. Cristos, spre deosebire de un vulgar cârciumar a prefăcut in vin apa dela neuitata cină, Carpentier a schimbat o zi banală, să-i zicem, o zi de post, in praznic, adică să-l sărbătoare. Pentru că zilele de sărbătoare — și încă, națională — nu permit, cu toate recomandațiile gardiștilor, libera circulație pe străzi, a trebuit să renunț la plimbarea, pe care munca zilei speram că mi-o acordă seara. Am renunțat, deci, la plimbarea cotidiană, ca filozoful lui Bourget, din Le Disciple, prin grădina Luxemburgului: nu se petreceau lucruri mari? La berăria Balzar, unde m'am refugiat, doi domni în vârstă discutau aprins la masa vecină: — desigur, e vorba de o moștenire sau de altă afacere serioasă..., îmi spuneam, când unul din cei doi contradictori, bătând violent cu pumnul în masă, mă interpelă fără cruțare: — Nu-i așa că ești de părerea mea? Lupta era inegală. Carpentier nu avea greutatea lui Dempsey—M-am sculat, am făcut o retragere strategică, zicându-mi:— Hai la Mathieu ! Acolo e liniște, e o cafenea unde nu vin decât oameni serioși. Abia m'am așezat la o masă, când un respectabil bătrân, decorat cu medalia militară de la 1870. Începu grațios sâ-nși explice științificește manevra americanului a cărui victorie asupra lui Carpentier „specialiștii“ o prevăzuse.—Nu, la un dancing, unde jazz-band-ul face să sburde femei care au mâncat și mai ales care au băut bine, voi găsi pacea dorită. Am intrat la Gipsy, am intrat și am ieșit. Iam de foxtrott, de danțul pelicanilor, ori cel puțin al apașilor, „dănțuitorii oficiali“ , executau o partidă de box... M’am dus la cinematograful Cluny: publicul aplauda, un film care representa matchul lui Carpentier de la Londra, din anul trecut... La music-hallul din rue de Clichy, un cântăreț povestea și versuri, ca truverii de odinioară, isprăvile șampionului francez, în vreme ce o domnișoară de la „promenoir“ mă întrebă: — Știi să boxezi, tinere? precum ar fi cerut: — Ai o țigară domnule? Șofturul taxi ului, în care mă urcasem, porni la apostrofe violente: — „Frumoasă purtare, n‘am ce zice !“ Șofeurul, care mă luase drept un compatriot al lui Denpsey, continuă printre dinți, așa ca să-l aud fără să pară că-l aud.— „A ! Les chamonix!... Se vede bine că-scoși" Cârciumarul, însă din colțul stradei mele, nu mă confundă cu nimeni, pentru, că mă recunoscu:— „Ce nenorocire, mon vieux ! Pierd trei sute de franci, cu pariurile. La curse, premiile le iau caii englezi, la foot-bal și box, brutele americane... Ce nenorocire... Cine e patriot, nu poate să mai parieze“... Alături de bistro-ul din colț — ați observat că toate străzile au colțuri și toate colțurile câte un bar ? — etajul întâi al clădirei, luminat, fereastra deschisă... bătrâni, tineri, copii—adunați In jurul unei mese, pline de bunătăți...— Ce fericit interior ! Ah! binefacerile vieței de familie !... Domnișoara cu părul pe spate citește și toți o ascultă... Dacă am fi în Scoția sau Irlanda, ar ceti din Biblie... trebue să citească un roman de Henry Bordeaux— Mă apropii sfios, ca acel jeune homme pauvre, a cărui viață ne-o povestește Octave Feuillet — domnișoara cu părul pe spate citește „memoriile“ lui Carpentier. înainte de a ajunge la mine, cerberul femenin al hotelului mă oprește: — „Cum se explică ? D-ta* ești gazetar. Ce se spune la Casa Presei la Quai d’Orsay, în cercurile informate? Mie mi se pare că-i de neexplicat“ — „De ce-i vorba?, madame Marie“. „Cum, de ce-i vorba ? Harpentier e bătut... Maică, maică, la France est fic fine". In sfârșit, iată-mă acasă, voi putea respira. Intru. Prietena mea, vesela Monica e în pat, plânge, pe măsuța de noapte, săruri, chinină, eter. Cum mă vede, are o nouă criză de lacrămi:—„Bietul George ! e cel puțin în viață, sănătos ? Nu i s’a întâmplat nimic grav?" Prin odaie, svârșite, ediții speciale ale ziarelor Vatran, fauto... desfac curierul de seară, sosit în lipsă, un gros volum, înfășurat în clasica „prière d’insérer", cu „omagiile editorului": „Viața mea de boxeur, povestită de G. Carpentier. A. Léveillard, editor Amiens“... Pentru că nu voiam să devin l'homme qui a perdu, son moi, pe care m -a prezentat, deunăzi, într'un roman celebru, d. André Beaumier, a doua zi, Duminică, dis de dimineață, m'am sculat gata de drum. Un loc tainic, în „valea Lupilor”, la Aulnay, unde Chateaubriand și-a construit o casă, umbrită de plopi, prielnică meditației și studiului, mă ndemenia. Val parizienii sgomotoși plecau la câmp, în exod, cu mine. In vagon, un călător perora despre pericolul anglo-saxon. Un altul explica în gura mare „simbolismul” matchului de la Jersey City: forța civilizată învinsă de forța sălbatică. Cum păream cufundat in lectura gazetei l'Humanité, vecinul din stânga, — un blond cu gestrul și cu accent stresn, — îmi împărtăși Ta ureche. •— „Ce lovitură pentru imperialismul francez. Mai bine, iar ar fi expulzat poliția, după somațiile d-lui Leon Daudet, câțiva refugiați ruși. Șovinismul și reacționarismul n’ar fi mai cunoscut limite“. Când, terminând cu cetirea d-lui Cachiu, deschisei revista camaradului Rappoport le bulletin communiste, vecinul din dreapta, cu totul asigurat, se aplecă să-mi spue confidențial cum făcuse mai înainte celalt strein : „încă o dovadă că rasa franceză degenerează... Carpentier, pentru istorici și sociologi, și imagina Franței istovită de război, amenințată mai mult decât până acum de depopulare“... Abia isprăvi, că-l auzit pe călătorul din față, care s'a dat jos la Bourg-la-Reine — să fi fost vreun profesor de pedagogie de la liceul Janson de Sailly ? — rezumând „morala“ evenimentului : „Să fim tari ! Să cultivăm sporturile ! Să creștem copiii în aer liber și cu gustul primejdiei. Să nu ne lăsăm descurajați de dezastrul de la Jersey. Franța a cunoscut și alte doli naționale , după „Waterloo și Sécion, am avut Marna și Verdun". Când trenul s'a oprit la Sceaux-Robinson, credeam că am ajuns în Qiainaan , pământul făgăduinței să fie un mit. La Sceaux, străzile pline de lume , și mea se bătea după ziare, care, aveau titluri cui litere de „manșetă“— Uf, ziarele !... nebunia Parisului se propaga in provincie... Căci ziarele aveau, toate, pagina întâi, ocupată cu fotografia eroului, cu povestirea luptei, cu detalii despre însemnătatea și urmările învingere!— Ziarele puneau în mișcare, revoluționau țara intreagă... Sa fie adevărat ce spun misticii că pacea n’o poți găsi decât pe lumea cealaltă ? Paradisul e pe pământ ; intra în domeniul liniștii ; recunosc casa lui Chateaubriand, și propiî ; mă instalez la o masă, la umbră, în grădina vechiului restaurant de alături; păsări cânține pomi ; fluturii sboară în lumina soarelui... o fetiță se oprește din joc și mi privește cu surpriză... se hotărăște să se apropie... Simt în mine sufletul lui Francois d’assise... Vino să vorbim despre cer, despre păsări, despre pisici și cățel, cu anaglogile lui Francis Jammes— Vinc să prindem fluturii micuța... Fetița ial surâde... fetița se lasă mângâiată. „Vii din Paris ?“ fetița îndrăsnește să mă roage — „Ai văzut fluturii albaștri care anunțau rezultatul concursului de box ? Ai prins vreunul ? N’ai să-mi dai și mie! P’aici nimeni nu i-a văzut“.. Carpentier, ca sfântul duh, e pretutindeni. Carfentier, deși învins, e învingător. Carfentier a violat toate conștiințele, se amestecă în vieața noastră intimă, contea I Minarga în papa 25 %