Viitorul, septembrie 1921 (Anul 15, nr. 4039-4051)

1921-09-01 / nr. 4039

'ft~ ABONAMENTE IN ȚARA : IN STREIN AT VT­ 1! In an . . . . Lei 120 || Un an • . . ■ Lei 2 V 1 1 I Safe luni... » 60 11 Sase luni . . . * 120 I I 1 rci m ... » 30 [I Trei • ...» (V) | | REDACȚIA STRADA EDGARÎT CUVNET No. a ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 (Vis-ă-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/2.3 ț Redacția și Administrația 4?)/21 șl 3/ll ANUNCIÜRI COMERCIALE Se primesc direct Ia Admiaislrațiu ziarabi, strai 1 Academiei No. i7 ji la toata Ajeațlb da piblísitüi Manuscriptele nepublicate se distrug s@ Sllâj INAPLICABILA încă de pe când reforma fiscală a d-lui Titulescu se afla în discuția par­lamentului, am arătat că ea nu se va putea aplica, — de vreme ce nici una din condițiunile cerute pentru aplica­rea unei legiuiri de o însemnătate așa de mare, nu a fost îndeplinită, înainte de orice discuție asupra principiilor de bază sau asupra co­telor de impunere, este de făcut con­statarea că reforma fiscală, în condi­țiunile în care a fost alcătuită și vo­tată, este cu totul nepopulară. Care este pricina acestei animozități a pu­blicului mare, a massei contribuabili­lor față de o nouă așezare a impozi­telor menită să asigure Statului ro­mân, în această grea perioadă de re­facere și consolidare, mijloacele de cari are atâta nevoie?... Este contribuabilul român atât de puțin patriot încât să nu fie pătruns în conștiința lui cetățenească de ne­cesitatea unor sacrificii noi pentru nevoile Statului ? Desigur că nu.­­ Ceea ce însă e în drept să ceară con­tribuabilul este să i se dovedească nu numai necesitatea imperioasă a nou­­ilor sacrificii ce i se impun, ci și fe­lul în care vor fi întrebuințate resur­sele noi pe cari și le asigură Statul. In primul rând, deci, pentru ca re­forma fiscală a d-lui Titulescu să fi fost aprobată, nu numai de parlamen­tul „Reșiței“, ci și de opinia publică a țarei întregi, trebuiau deslușite a­­devăratele necesități ale Statului, fă­­cându-se în buget toate economiile cu putință și elaborându-se un program financiar de cheltuelile strict nece­sare. Numai această operațiune sin­gură, făcută cu eroism, fără conside­­rațiuni politice și de partid, supri­­mându-se toate cheltuelile inutile, som­ptuarii și provocatoare, puteau să dea unui guvern constituțional nu nu­mai autoritatea morală, ci chiar con­­simțimântul general al massei cetățe­nilor pentru n­ouile impuneri. Dealtfel lucrul e recunoscut chiar in expunerea de motive a d-lui Titu­lescu, dar a rămas ca un simplu de­siderat. Mai a­ nevoie să reamintim că nu s’au făcut economii în bugetul actual, că, dimpotrivă, s’au creat mi­nistere inutile pentru partizani, că s’au menținut misiunile și comisiu­­nile princiar plătite cu valută scum­pă, în străinătate, că automobilele sunt mai numeroase și mai costisi­toare ca oricând, că cel mai desfrânat jaf în averea contribuabililor dom­nește la toate departamentele, că ri­sipa se cifrează cu sutele de milioa­ne ?... Expunerea amănunțită și docu­mentată făcută deunăzi, la Iași, de d. G. Mârzescu, care, cu bugetul în mâ­nă, a învederat opiniei publice risipa și jaful fără precedent al banului pu­blic, este edificatoare. Cum putea un asemenea guvern să aibe autoritatea morală de a impune țărei nouă sacrificii ? In ce privește programul financiar, în care nevoile Statului să fie stu­diate și trecute în ordinea urgenței lor, el n’a fost alcătuit și astfel țara pu știe de ce anume sume este nevoie pentru împlinirea lor. Un principiu general, în materie de impozite, e admis în toate țările civilizate și cu o bună organizație, și anume că Statul nu e în drept să per­ceapă de la contribuabili decât sumele strict necesare pentru împlinirea ne­voilor sale. Prin studii și statistice, prin evaluări cât mai exacte, produ­sul diferitelor impozite trebue să co­respundă cu satisfacerea unor anumi­te necesități, și orice sumă încasată în plus nu are o justificare legitimă. Acest lucru îl cunoaște opinia publi­că, și astfel se explică rezistența pe care de pe acum o întâmpină aplica­rea reformelor d-lui Titulescu. Elaborată în străinătate, operă pur de cabinet, fără studii statisti­ce, fără cunoașterea exactă a condi­țiilor speciale în care economia națio­nală trebue să se refacă, să se­ conso­­­lideze și să se desvolte, cu cote de im­­­punere fanteziste și mult prea mari,­­ reforma d-lui Titulescu are drept efect dezorganizarea vieții noastre e­­conomice, apăsarea contribuabilului în genere, descurajarea muncei și e­­m­igrarea capitalurilor românești. Orice guvern conștient de îndato­ririle și răspunderile sale, va trebui să o revizuiască și să o pună în a­­cord cu viața reală, stabilind astfel cotele de impunere încât pe de o par­te să se asigure împlinirea strictă a nevoilor Statului, iar pe de alta să se lase neîmpiedicată de o fiscalitate exagerată, libera refacere, consolida­rea și propășirea vieții agricole, co­merciale și industriale a țarii. Dacă, pe lângă celelalte erori fun­damentale săvârșite in conceperea și elaborarea reformei financiare mai adăugăm lipsa de pregătire și organi­zare a unui aparat fiscal care să o a­­plice, —­e lemne de înțeles pentru ce toată lumea e convinsă că „opera“ d-lui ministru de finanțe va fi im­posibil de pus in practică. Ea va ră­mâne ca o simplă perturbare vremel­nică a sistemului nostru fiscal, până ce oameni competenți, cu pricepere și experiență, vor pune ordine și chib­zuială, acolo unde nu e decât haos, risipă și dezorientare. ZI CU ZI Citim în „Dacia": „Ministrul nostru de externe se va ocu­pa de chestia valutei românești, va între­prinde o discretă anchetă asupra cauze­lor scăderii leului din ultimul timp, și va face unele demersuri pentru îndrep­tare". _ Deși ar trebui să fim recunoscători d-lui Take Ionescu care își răpește din prețioasa sa odihnă pentru a se ocupa de chestia valutei, totuși simțul de drep­­tate ne silește să-i aducem aminte că acea „discretă anchetă“ e inutilă. Una din casele de bancă internaționale amice ale d-lui Take Ionescu su­nt o cauză principală a deprecierei le ulu­i. Stând la București, fără nici o anchetă discretă, a fi aflat acest lucru. Și de asemeni, crede oare d. Take Io­nescu că politica de risipă nu influen­țează întru nimic valuta noastră ? A apărut în „Monitor“ legea circula­­­ției automobilelor. Evident că aceasta bare nici o legătură cu înmulțirea acci­dentelor, al căror număr desigur *5 nu va suferi nic o scădere prin legea care nu o citește nimeni în „Monitor“.­­ Ziarul Companiei Indiilor face glar­me la adresa Rusiei bolșeviste și batjocorește reumul sovietic care aruncat Ras­a în ghiarele morței. E ușor acuma a face glume și­ a sta de­oparte privind dezastrul Ru­siei... Dar să nu uite acest ziar, că dacă bolșevismul nu s’a întins și la do', apoi aceasta se d­atorează nu ,Adevărului“ ci oamenilor cuminți și patrioți deja noi. Dacă­ ar fi fost după „Adevărul“ d­e mult România ar fi ajuns în halul Rusiei. Ziarul care a combătut starea de asediu și cenzura, ziarul care a fost cumpărat de casa de bancă ce-a subvenționat pe anarhistul Cipru­, și-a clădit o casă sindicaliștilor din Gâmpinia,­­ și-a câștigat drepturi la recunoștin­ța bolșevicilor. Degeaba îi atacă azi, când sunt distruși! & Citim în lista permiselor de export, autorizațiunea dată d-l­­i Angheliș de la bucăți flașnete. Se cunoaște că s-au votat impozitele d-lui Titulescu, dacă guvernul nu mai are nevoe de flașnete și le îngă­­due exportul ! emil8e stat a europei ® Anglia $1 frontierele Albaniei Italiei In această emissüune — Guvernul brita­­nic — spune ziarul francez Le Temps — a făcut cunoscut zilele acestea principalilor interesați ci se abține de a cere orice modifi­care a frontierelor albaneze în fa­­­voarea Greciei. Această importanță decizie va grăbi, desigur, stabilirea unui echilibru definitiv pe coasta o­­rientală a Adriaticei. Se știe că Anglia refuza până a­­cum să lase Albaniei frontiera meri­dională care a fost fixată în 1913. Ea ceruse la început ca sa se dea Gre­ciei regiunile Rostța și Argyrocastro apoi consfințise să se lase Korița Al­baniei însă continua să ceară Argyro­castro pentru Grecia. Acum discuția e terminată. Părerea Franței și a I­­taliei a triumfat și Anglia cehă atri­buind amândouă regiunile statului al­banez. Grecia — în urma notei din 1914 a puterilor aliate — a rămas în pose­sia insulelor care i-au fost atribuite prin această notă și în care i se ce­rea în schimb evacuarea teritoriilor albaneze. Era deci natural ca să se lase Albaniei teritoriile acordate în 1913­ Iugo-Slavia și frontierele Albaniei Dar frontierele albaneze din 1913 interesează pe toți vecinii Albaniei, pe iugo­slavi, tot atât de mult ca și pe greci. Trupe iugo­slave ocupă în­­ prezent, la est și la nord, o parte a­­ teritoriului care a fost acordat Alba­­niei.­­ Care este acolo situația de fapt n’o I discu­sim. Situația de drept trebue linsă elucidată : în ochii guvernului i­ugo­slav teritoriul, pe care-l ocupă trupele sârbe este un teritoriu alba­­­­nez sau un teritoriu a cărei posesiu­ne e discutabilă ? ! Răspunsul nu pare îndoelnic. D. Yojanovici, reprezentantul statului iugo­sliv, la consiliul Ligei­­ Națiu­­nil­or declară la "Geneva că guvernul său nu cere de­cât menținerea fron­tierelor albaneze din 1913, din 1920, că înțelege prin aceasta să dea o dovadă că respecta independen­ța și suveranitatea statului albanez. De altminteri, apropierea atât de vizibilă, care a avut loc de curând, între guvernul britanic și cel italian, cu privire la Orient, permite a se cre­de că înțelegerea s’a întins și asupra chestiunei albaneze. Nota din 1914 adresată Greciei, conține un punct care ar putea totuși să r’>~a naștere la discuțiune. Această notă obliga Grecia să evacueze insula Sal­eno, considerată ca teritoriu al­banez. A­ceastă insulă n’ar avea de­cât o minimă valoare prin ea însăși, dar ea e așezată în fața excelentei poziții Vallona și prin această poziție ea constitue un punct strategic de pri­mul ordin. Când Italia a evacuat Val­lona, anul trecut, ea a continuat și continuă astăzi încă să o stăpânească. Acordul italo-albanez din 2 Au­gust 1920 autoriză acest lucru, dar nu-i conferă stăpânirea. De aceea se cere astăzi din cercurile albaneze re­tragerea trupelor italiene de la Sa­­sena. Chestiunea Albaniei nu e deci cu totul închisă, dar se crede că nu va putea fi prelungită la infinit. Guver­nul britanic are de asemenea puterea de a face să se încline balanța în fa­vorul Albaniei. Soarta unei mari baze navale nu poate lăsa indiferentă. i Independența complectă a țărei Observăm de asemenea că doctri­na guvernului sârb nu consistă numai a recunoaște integritatea Albaniei, dar ea implică de asemenea și inde­pendența complectă a acestei țări. Fără să depășească intențiile Angliei , Serbii se găsește în deplin acord cu ea.­­ Când chestiunea albaneză a fost e­­xaminată recent de o conferință a ambasadorilor, reprezentantul Angli­ei a avut grije să indice, că, intr'ade­văr, nici o putere nu trebue să aibă o situație privilegiată în Albania și nici o restricție nu trebue să se a­­ducă independenții, nici suveranității albaneze. E inutil să mai spunem că Franța­ împărtășește pe deplin această pă­rere. Punctele de și italia. Desbrăcată de orice ambiție în A­­driatica sau în peninsula balcanică, Franța va contribui din toată inima să se desvolte cultura intelectuală a Albaniei, creditul și prosperitatea ei. Italia se asociază de asemenea la părerile Angliei și ale Franței. Anul trecut când și-a retras trupele din Valiona, ea a declarat în convenția NOTE FM P­ MML Un cetitor ni se plânge că furtul flori­lor ce se depun de îndurerații familiilor pe mormintele celor iubiți a devenit de-o frecvență regretabilă. De­sigur că ar tre­bui luate măsuri, dar, cu riscul de-a ne­mulțumi pe cei ce își arată în astfel de chip iubirea lor postumă, putem spune că florile pe mormânt sunt o risipă. De­sigur sentimentul care dictează a­­cest gest e din cele ce merită toată sti­ 1 ma ; el face parte din straturile ideale ale conștiinței ; el corespunde părței ima­teriale și desinteresate a vieței. Dar ori­cât de duios e sentimentul­ de aducere a­­minte pentru cei dispăruți, nu se poate contesta un fapt și anume că sărbători­rea memoriei celor dispăruți s-ar putea face și un alt mod de­cât prin risipă. Cheltuiala pe flori s-ar putea desigur în­locui cu opere de reală binefacere, dacă toți îndurerații ar da în loc de florile ce se usuca și se fuiră, banii corespunzători la ospiciile de invalizi, l­a întreținerea co­piilor în școală, sau la ajutorarea spita­lelor... Cei vechi, din generația care ne-a pre­cedat nu dau flori pe morminte, dar lă­sau averile lor, de pe urma cărora atâția suferinzi își capătă alinarea. De ce să nu se urmeze același bun exemplu, azi când spitalele sunt ar plată ș: când cei săraci riscă să moară neavând ajutorul medi­cal la timp și efectiv ? Desigur e mai puțin ostentativ ofranda testamentară sau obolul discret dat vă­duvei ori orfanei decât jerba de flori scumpă luată de la florarul la modă ! Dar pomenirea morților nu ar fi mai mică dacă s‘ar renunța la flori și s‘ar da aju­toare efective celor mizeri. Petronius f­ ße* Concesionarea FORȚELOR HIDRAULICE La câteva zile de la promulgarea „Legei pentru regimul apelor“, gu­vernul Presat de perspectiva căderei, s’a văzut silit ,’să ajungă la adevărata țintă a acestei legiuiri printr’o primă concesiune de forțe hidraulice. Căde­rile de apă ale Bistriței, sunt astfel destinate să ajungă în mâna unor concesionari ce vor furniza forța e­­lectrică Moldovei și Basarabiei, fiind însărcinați totodată cu construirea u­­nor căi ferate menite să facă legătura între Moldova, Bucovina și Ardeal, precum și o nouă joncțiune cu Ceho­slovacia și Polonia. Aceste lucrări ce interesează re­giuni atât de întinse, fiind vorba de forțe imense, tind a se acorda pri­mului petiționar, Statul rezervăndu-și doar o problematică participare. Ast­fel în loc ca arătatele concesiuni să intre într-un program și în soluțiile fixate de Stat, Statul trebue să intre în concesiuni, pe cale secundară. Este o situație pe care o pot primi numai d-nii Văleanu-Brutinel și Petrovici, tânărul filosof pe care întâmplarea l-a adus în fruntea ministerului lu­crărilor publice. Dar în afară de călcarea intereselor industriei unor atât de mari ținuturi, guvernul calcă și legile țării, acor­dând unor particulari o concesie de căi ferate ce interesează regiuni în­tregi și face chiar legătura cu țări învecinate. In adevăr, legea de căi ferate prevede că se pot concesionă particularilor numai linii de interes local, și nici chiar tânărul filosof din fruntea ministerului de lucrări publi­ce n’ar putea susține că liniile conce­­date sunt în cadrul­ legei. Acest dispreț de lege și de intere­sele publice nu poate rămâne fără sancțiune. Și dacă miniștrii de co­municații și lucrări publice sunt scla­vii influențelor străine,­­ reprezen­­atanții județelor și comunelor dăunate prin aceste concesiuni, trebue să se solidarizeze pentru a le apără inte­res­ele. Exemplul dat de instituțiunile ro­­mânești cari au refuzat să se asocieze unor astfel de frustări ale averei Sta­tului, trebue să aibă imitatori între acei cărora le este încredințată apă­rarea intereselor comunelor și jude­țelor. S­ ECOUR S­ eceta din anul acesta a deschis din nou discuțiunea dacă exploziunile pot pro­­voca ploi. Meteorologii au demonstrat că nici un fel de canonadă nu poate pro­duce în aer vapori de apă sau o scăde­re de temperatură care să-i condenseze, dacă aceste elemente lipsesc din atmosferă. Admițând cazul extraordinar de favorabil, că, s’ar găsi două straturi de aer saturate de umiditate, unul la 0 ° C, și altul la 20 ° C. ar fi nevoe pentru provocarea unui milimetru de ploaie, de­ amestecul lor in­tegral. Pentru a se obține acest rezultat ar trebui o canonadă cum nu s’ar auzii nici în timpul războiului. Numai la gândul acesta partizanii s’au lăsat păgubași! L­a Londra a fost arestat zilele trecute un fabricant de autografe. Tot astfel fusese arestat în Franța un anume Vrain Lucas, sub al doilea imperiu. A­­cesta fabrica autografe de ale lui... Ver­­cingetorix și Carol cel Mare și chiar scri­sori de ale Măriei Magdalena către.... Isus. Negustoria lui mergea de minune, și încrederea oamenilor era înduioșătoare P­ână și florile au început să fie elimi­nate de către oamenii de știință, din sfera iubirei și a poeziei. Astfel în ur­ma unor cercetări științifice, s’au descope­rit în polenul florilor bacterii patogene care provoacă la albine un fel de ciumă Sporii acestei bacterii s’au găsit în polen, în mierea stupilor contaminați și chiar în corpul albinelor. Cercetări­e sunt pe cale de a găsi la flori unele bacterii patogene față de alte animale și chiar față de om. Imi cade în mână lucrarea lui Sta­nislas Belanger, intitulată „Treis ans de promenades en Europe et en Aisie“. Apărută în 1842, ea relatează călătoria publicistului francez, pe jos și cu căruța, în Europa și în Asia. Suntem departe de confortul de as­tăzi și cred că cititorii vor parcurge cu interes reproducerile ce le voiu face, din capitolele privitoare la țara românească. Stanislas Bellanger a făcut dru­mul­ de la Paris la București, ajun­gând la noi în plină tarnă. Ne putem ușor face o ideie de greutățile ce a întâ­mpinat și­ a căror apropiere de vremurile actuale ne arată în adevă­rata lor lumină progresele României moderne. In 80 de ani câte schim­bări! Și toate aceste schimbări, dacă ne dăm osteneala să trecem în re­vistă istoria politică a țării noastre, vedem că se datoresc dinas­tiei străi­ne și partidului național-liberal. Oa­menii noul sunt cei cari se străduise să strice tot ce au făcut oamenii vechi. Dar, dacă din paginele pline de viață ale celor șase volume ale lui Bellanger, tragem concluzii favora­bile României Mari, nu putem uita că din ele mai rezultă că la vecinii unguri și austriaci, din ghitarele­ că­rora am smuls pe frații noștri, asu­priți, imoralitatea era încă de atunci, în floare. Poate chiar că s’ar putea zice că ungurii erau mai mut amo­rali, întrucât își etalau nerușinarea cu o inconștiență ce­ te dezarmează. O saarăta ToRserse.k Tomornik, spune Bellanger, este un sătu’ei în care a trebuit să po­poslască, iar întâmplarea­­ ce ne po­vestește îi su­gerează o apreciere favorabilă cuvintelor lui Boileau: „Je vmi P ©ut druel guifois n­’être pas vraisemblichre“. Atât i se pare de extraordinară purtarea chelnerițelor ■ de la hanul unde trăsese! Era, bine înțeles, prăpădit, rupt de oboseală. Am uitat să spun că el călătoria dim­preună cu u­n prieten al tatălui­ său și că­­ acel conducător cunoștea lim­ba română, precum și pe­ cea nem­țească. Hanul era mai bine ținut decât cele pe care le văzuse în­ ultima vreme. Apoi personajul era . Jîux potits sojis“ pe lângă, călători, ceea ce scoate lui Bellanger esc­amatia ciu­dată: „Est-ce que par hasard nous rentrerions civ (Europe?nu Așteaptă F zise prietenul tatălui său; ai să mai vezi. Iar Bellanger: „En civîlisiation a done­­ passé par ici?“. Intri adevăr civilizația trecuse pe acolo, dar o ci­­vili­zație cu totul diferită de aceia la care se gândea autorul lucrării de care vorbesc. Nu a așteptat mult și s’a pomenit că i se spune că „notre chambre est prete“. Cuvântul acesta notre îl cam surprinse, dar urmă, fără ezitare, pe hangioaică. Ajunși în cameră, au văzut cu mirare că era­­ curată, că focul ardea cu putere, și,—lucru la care nu s’ar fi putut aș­­tepta—două fete­ tinere stăteau su­râzătoare și îmbrăcate cu multă co­chetărie. Hangioaica le-a urat noap­te bună, însă fetele nu plecau. Cum erau frumoase, cu părul lor blond și mătăsos, și cu ochii lor albaștri, francezii le-au privit crezând, totuși, că, după ce vor face paturile, se vor retrage. Dar nu. — Și văzând «că nu plecau, Be­langer se hotărî să încea­pă a se desbrăca. ,Je me preparat“, ne spune el, â pier ma pelisse, mes „boto0s, mon habit, mon... que ne „neui­ on pas d­er devant des ser „vmtes d’aufeerge? qrint stoo ,­felles (la plus joi‘a. raa foi!) m­e „dis en souriant, dă ce sonrire pro­­„fondément assassin qui jette le trou­­„be dans tes sens.... Meinherr, wöl­len Sie schlaffen mit mir?“. Neki­ment,­­Bellanger se uită­ la prietenul său, care-i spuse că tânăra unguroai­că îl întreba de nu cumva era frigu­ros și-i propunea: „de Im­ réehausier ses pieds avec... Ies s'ens“. Și aceas­tă propunere părea atât de naturală, încât pe factura călătorilor ce o pri­meau, sta scris: „für gin Eiderdun­», „zw ©i gtîMen, Ce gal veni dire: „Pour «un échhedhon, deux florins!“. Bellanger și tovarășul său au re­nunțat la norocu ce le cădea. Adu­­câmdu-și aminte că, din călătoriile sale, Cristof Colum­b a venit nu nu­mai cu descoperirea sumei nouă, dar și cu o altă descoperire, au­ dat „fe­telor“ câte doi zrantzigi și le-au­­ ru­gat să plece. CivillsaȘIa usrogti^esseá Aceasta este civilizația ungureas­că! Români, cari au că­ătorit prin Ungaria știu că și înainte de 1916, „confortul acesta cu adevărat mo­dern“ exista încă. Cu toate acestea, revista Fopinion, sub iscălitura d-l» Robert de Traz nu ezită să publice, prezintate ca din gura unui tânăr maghiar, cele mai­­ mari insulte la a­­dresa­ României. Poporul românesc este tratat de barbar. Se spune că martirizăm pe unguri, și se mai a­­daugă că instituțiunile de cultură din teritoriile anexate de noi pierd d­e valoarea lor intelectuală. Ca exem­plu se dă Universitatea din Cluj, unde, zice ungurul d-lui de Traz, sa­vanții sunt înlocuiți „par des plans de lycée“. Barbarii (1­) ce suntem nu vom a­­dopta, însă, civilizația ungurească, de care vorbește Bellanger și care i-a scârbit cu drept cuvânt. Trecerea Carpaților Gerul, care ajunsese 'a 20 și ceva de grade sub zero, a făcut pe Be­lan­­ger să sufere îngrozitor de la Temeș la Câm­pina, după cum numește și ortografiază el orașul Câmpina. Ză­pada acoperise­­ totul. Nu se mai ve­de­­au văile, apele, absolut nimic, din care cauză căruța în care se afla a căzut în Prahova. Vin apoi atacuril­e a două bande de lupi. Animalele în halte, atât de numeroase că nu le putea număra, l-au făcut să petreacă două nopți de care spune că are să-și amintească toată viața. Și, după fiecare suferință, refrenul foar­te explicabil: „Que je regrette men „petit Bt de pírrmes, ma petita cham­­abre de Paris et mon fen de hom­­le! „Je songéra à la Touraina et à ses „hivers si t'c­es comb­rés à ceux des Krappacks!“. Prin Krappacks în­țelege Carpati, justificând această denumire, prntr’o discuțiune etimo­­logică destul de complicată, care în­cepe prin aceste cuvinte: „Onolqjis „­eur nom so trouve, pour te pre­mière fois, dans Ptolémée il est­é­­„violent qu’il remonte à la géogra­phie „grecque la plus anc­enne“, -i sfâr­șește spunând: „Laissons done à cha­­„cun sa maniere de voir, et dîsons „que les Bohémes fes désignant so ®s „le nom da Krupec, et ses Services „sens celui de Karpát, nous avons „era devoir nous en ten’r â­ce» no­m­s“. CoEnfiniiar^a în pipa 2-a ggsMSQfia­mn Sila paris la Eaasriști — Căputarea lui Stanislas BaSlanger. CsvilS« zad­a^maghiară^li i — „ies 0 saJosEfile. — Spre SucsaresSi — isKBESEjisEaaaKfiE^aa^ri^^ tssivsxzm Am tartóin1 biserirost d in BUCOVINA ÖS VICTOR SIfeafia sie astăzi Din suprafața totală a Bucovinei i de 1.044.290 hectare, averea fondului bisericesc al Bucovinei cuprinde 266.352 hectare, deci reprezintă prea­l mult de­cât o cincime. Această ave­­re se subdivide în 3 mari grupe : pă­duri, domenii și minei. PIAEIURîLE.. Un totalul de 447.868 hectare, cât reprezintă suprafața pă­­duroasă a Bucovinei, numai Fondul b­isericesc posedă 250.159 hectare, daci mai bine de jumătate. Din ace­­­ste 250.159 hectare numai 225.346 hectare sunt păduri propriu zi SA 5722 hectare sunt terenuri arabile­ și fânețe, 18.276 sunt pășuni și numai 815 hectare sunt pământ sterp și ne­productiv. După evaluările științifice ce s’au­ făcut, păduile sFondrulu­i resiglios cu­­prind 65.000.000 metri cubi lemn, ceea ce ar permite o exploatare anu­ală de­ 1.122.760 metri cu­bi. După ca­tegoriile de esențe ce alcătuesc ace­ste păduri, ele se­ împart astfel : Mcíün­d 107.873 hectare (47,8%); Brazini: 58.742 hectare (26,1 %­); vn­gni: 43.244 hectare (19,2%); carpe­nul: 6.197 hectare (2,75%); sít­jarul: 2.704 hectare­­ (1­20%). Galitatea acestui lemn este bine cu­noscută­, mai ales în ce privește­ mo­lidul și bradul și cheresteaua fabri­cată în Bucovina era bine reputată, pe cele mai îndepărtate piețe, datarea Lemnului din pădurile fondului se face de către diferite so­cietăți anoni­me, cu capitaluri străine și personal străin, d. ex. Bucovina, în legătură cu Banca asîgfo-a­ustria­­că din Viena și ,acum în urmă cu Baden Marmorosch, Blank et C­ie, și Goetz, în legătură cu finanța inter­națională din țară și de peste fron­tieră. Zeci de fabrici de cherestea Wiâ’­­inail sau mai mici funcționează în preajma pădurilor fondului, folosin­­du-se d­e puterea­ apelor curgătoare sau cu instalații mecanice. Pe la 1910 — ne spune d. I.­­Nistor în in­teresanta sa lucrare, de la care îm­prumutăm aceste date — câțiva pa­­rticiari români și ruteni încercară de a lua pe seama sa: exploatarea lemnului din pădurile fondului. In lipsă de capital, angajară mij­­oacele bă­nciior populare pentru­­ întreprin­derile lor. Rezultatul acestei încercări fu catastrofal­, pricinuind ruina între­­gei mișcări cooperative. iDcrmeniile Fondului religios co­pt­ind o suprafață de 17.424 hectare, din care 17.136 hectare erau arenda­te iar 288 hectare cultivate în leg­e proprie. O bună parte din aceste do­menii și anume cele din juru­l Rădă­uților și în munții yicina erau aren­date statului pentru întreținerea her­gheliei Altele 8377 hectare, consti­tuite în 25 moșii mari și miei, erau a­rendate de regulă la: evrei, poloni, nemți, etc. Fondul religios mai are niște pășuni de 155 hectare la Cot­­mani, o școală de pomi la Jucica de 5 hectare și domeniile­ balneare de la Vatra bornei de 133 ha. Tot pe so­coteala fondului s’au construit două cazărmi: urna la Juci ca și alta la Cernăuți, unebriate statului.­­Minele fondului religionar sunt la Jacobeni și Fundul Mold­ovei, cu în­semnate bogății­ de manganez și pi­rite, foarte intensiv­ exploatate de au­striaci, în timpul războiului mondial, manganul fiind indispensabil pentru fabricația oțelului. După evaluările d-lui I. Nistor, fă­cute pe baza venitului redus, fondul restgios din Bucovina reprezintă­ o­ avers de 90 mil­ioane lei. Multe din­ aceste avuții nu sunt puse în adevă­r rata lor valoare comercială. Dacă­ luăm.de pildă sta­țiunile balneare de la Vatra Dornei, față de­­ venitul ari­­­dicul ce produce.Fondului rel­gionar,­ înțelegem că această avere nu este­ de­­ oc valorificată. In­ epoca .1899—­ 1903 venitul mediu al tuturor bogății­­­lor fondului se ridica la 2.642.290 co­­­roane, în epoca 1904—1908 : 3877920 coroane, iar­ în epoca 1909—1910­­ , 5.021.870 coroane].­­In cursul războiului, general, guver­nul austriac a subscris în contul Fon­­dului religios din Bucovina, nu mai puțin de 160 milioane coroane la îm­prumuturile de război, încărcând i­­­m­obilele fondului cu grele sarcini i­­potecare, în favoarea marilor bănci vieneze Laenderbank, etc. care avan­sau sumele necesare fiscului austriac. Aceste titluri se află acum în gaj la Viena, la băncile creditoare. Cu oca­zia lichidării finaciare, între noi și Austria, va trebui să se aibă în ve­dere și această datorie ilegală, con­tractată în numele Fondului religios național românesc din Bucovina, pen­tru finanțarea războiului. Credem că este cazul unei­ complecte­ anulări și ca atare degrevarea pădurilor fondu­lui, cu i ipoteci­e ilegal puse­ din ordi­nul stăpânirei­­ austriace. Sub stăpânirea românească, fon­dul relig­os din Bucovina, nu a că­pătat nici un statut potrivit noilor împrejurări. Prin decretul lege, care statornicește unirea Bucovinei cu România, menți­nându-se încă în vi­goare legile austriace, conducerea a­­ces­tui fond trecea de drept asupra­­guvernului român — reprezentantul­­ constituțional al Coroanei — și prin urmare în seama Administrației Bu­covinei, în fruntea căreia era pus Mi­nistrul delegat al Bucovinei. Chesti­unile­ de lupte politice au creat îm­prejurări curioase în Bucovina, în le­gătură cu acest fond religios, astăzi trecut sub conducerea bisericei bu­­covinene (Mitropolitul și consistoriul mitropolitan) și sub controlul minis­terului de domenii din București. Lipsa unei precizări, în ce privește competințele și tehnica biurocratică prea anevoioasă fac ca întreaga ad­ministrație actuală a fondului reli­­gionar din Bucovina să fie din cele mai defectuoase. * /Care poate fi politica viitoare de stat în ce privește­ acest fond reli­gios din Bucovina, și pe ce principii generale se poate interna ? In Bucovina noastră, năpădită de străini, veniți fie prin colonizările­ au­striacilor, fie prin insp­irat­um­ ’ente (și acestea susținute de cei din Vie­­na), fondul religiorpr reprezintă un factor puternic de activitate econo­mică adev­arat româneas­că. Când­­ o­­rigina averilor acestui fond religios se găsește în" cucernicia voevozilor și boerilor noștri, care s’au gândit­ la păstrarea­ credinței­­ și culturii româ­ne­­ști, în acest colț al românismului, în care scop au cedat averi însemna­te și prețioase, nu mai poate încăpea îndoială că el trebue să reprezinte astăzi un element de atirmu­re eco­nomică românească, dând prilej la o activitate rodnică și utilă, tocmai na­țiunei românești.­­însemnatele bogă­ții ce cuprinde trebuesc puse în valoa­­­re prin brațul­ românesc și în primul rând în fol osu­l poporuluii românesc, înțelegem că în era austriacă au be­neficiat de aceste avuții însemnate, toată lumea și toate națiile, afară de elementul românesc, singurul moș­tenitor legal și îndreptățit al fondu­lui religios. Dar nu mai poate fi de admis, ca în epoca românească să se mențină aceiași mentalitate în ceea ce privește exploatarea și pu­nerea în valoare a acestor însem­nate bogății. Activitatea elementului românesc la exploatările forestiere ale fondului se manifesta sub au­striaci numai sub forma muncito­rilor manuali, plătiți cu salarii deri­zorii, pentru ca întregul câștig să revină întreprinzător lor străini, și de neam și de lege, lacomi­a aduna a­­veri fabuloase. Ceea es a fost sub re­gimul austriac nu mai poate dura sub un regim românesc conștient. Țără­nimea bucovineană este în dreptul ei să reclame o participare mai activă la punerea în va­lare a bogățiilor forestierei ale fondului religionar, Costrăsarea în­ prista­l­s *

Next