Viitorul, septembrie 1921 (Anul 15, nr. 4039-4051)
1921-09-01 / nr. 4039
'ft~ ABONAMENTE IN ȚARA : IN STREIN AT VT 1! In an . . . . Lei 120 || Un an • . . ■ Lei 2 V 1 1 I Safe luni... » 60 11 Sase luni . . . * 120 I I 1 rci m ... » 30 [I Trei • ...» (V) | | REDACȚIA STRADA EDGARÎT CUVNET No. a ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 (Vis-ă-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/2.3 ț Redacția și Administrația 4?)/21 șl 3/ll ANUNCIÜRI COMERCIALE Se primesc direct Ia Admiaislrațiu ziarabi, strai 1 Academiei No. i7 ji la toata Ajeațlb da piblísitüi Manuscriptele nepublicate se distrug s@ Sllâj INAPLICABILA încă de pe când reforma fiscală a d-lui Titulescu se afla în discuția parlamentului, am arătat că ea nu se va putea aplica, — de vreme ce nici una din condițiunile cerute pentru aplicarea unei legiuiri de o însemnătate așa de mare, nu a fost îndeplinită, înainte de orice discuție asupra principiilor de bază sau asupra cotelor de impunere, este de făcut constatarea că reforma fiscală, în condițiunile în care a fost alcătuită și votată, este cu totul nepopulară. Care este pricina acestei animozități a publicului mare, a massei contribuabililor față de o nouă așezare a impozitelor menită să asigure Statului român, în această grea perioadă de refacere și consolidare, mijloacele de cari are atâta nevoie?... Este contribuabilul român atât de puțin patriot încât să nu fie pătruns în conștiința lui cetățenească de necesitatea unor sacrificii noi pentru nevoile Statului ? Desigur că nu. Ceea ce însă e în drept să ceară contribuabilul este să i se dovedească nu numai necesitatea imperioasă a nouilor sacrificii ce i se impun, ci și felul în care vor fi întrebuințate resursele noi pe cari și le asigură Statul. In primul rând, deci, pentru ca reforma fiscală a d-lui Titulescu să fi fost aprobată, nu numai de parlamentul „Reșiței“, ci și de opinia publică a țarei întregi, trebuiau deslușite adevăratele necesități ale Statului, făcându-se în buget toate economiile cu putință și elaborându-se un program financiar de cheltuelile strict necesare. Numai această operațiune singură, făcută cu eroism, fără considerațiuni politice și de partid, suprimându-se toate cheltuelile inutile, somptuarii și provocatoare, puteau să dea unui guvern constituțional nu numai autoritatea morală, ci chiar consimțimântul general al massei cetățenilor pentru nouile impuneri. Dealtfel lucrul e recunoscut chiar in expunerea de motive a d-lui Titulescu, dar a rămas ca un simplu desiderat. Mai a nevoie să reamintim că nu s’au făcut economii în bugetul actual, că, dimpotrivă, s’au creat ministere inutile pentru partizani, că s’au menținut misiunile și comisiunile princiar plătite cu valută scumpă, în străinătate, că automobilele sunt mai numeroase și mai costisitoare ca oricând, că cel mai desfrânat jaf în averea contribuabililor domnește la toate departamentele, că risipa se cifrează cu sutele de milioane ?... Expunerea amănunțită și documentată făcută deunăzi, la Iași, de d. G. Mârzescu, care, cu bugetul în mână, a învederat opiniei publice risipa și jaful fără precedent al banului public, este edificatoare. Cum putea un asemenea guvern să aibe autoritatea morală de a impune țărei nouă sacrificii ? In ce privește programul financiar, în care nevoile Statului să fie studiate și trecute în ordinea urgenței lor, el n’a fost alcătuit și astfel țara pu știe de ce anume sume este nevoie pentru împlinirea lor. Un principiu general, în materie de impozite, e admis în toate țările civilizate și cu o bună organizație, și anume că Statul nu e în drept să perceapă de la contribuabili decât sumele strict necesare pentru împlinirea nevoilor sale. Prin studii și statistice, prin evaluări cât mai exacte, produsul diferitelor impozite trebue să corespundă cu satisfacerea unor anumite necesități, și orice sumă încasată în plus nu are o justificare legitimă. Acest lucru îl cunoaște opinia publică, și astfel se explică rezistența pe care de pe acum o întâmpină aplicarea reformelor d-lui Titulescu. Elaborată în străinătate, operă pur de cabinet, fără studii statistice, fără cunoașterea exactă a condițiilor speciale în care economia națională trebue să se refacă, să se consolideze și să se desvolte, cu cote de impunere fanteziste și mult prea mari, reforma d-lui Titulescu are drept efect dezorganizarea vieții noastre economice, apăsarea contribuabilului în genere, descurajarea muncei și emigrarea capitalurilor românești. Orice guvern conștient de îndatoririle și răspunderile sale, va trebui să o revizuiască și să o pună în acord cu viața reală, stabilind astfel cotele de impunere încât pe de o parte să se asigure împlinirea strictă a nevoilor Statului, iar pe de alta să se lase neîmpiedicată de o fiscalitate exagerată, libera refacere, consolidarea și propășirea vieții agricole, comerciale și industriale a țarii. Dacă, pe lângă celelalte erori fundamentale săvârșite in conceperea și elaborarea reformei financiare mai adăugăm lipsa de pregătire și organizare a unui aparat fiscal care să o aplice, —e lemne de înțeles pentru ce toată lumea e convinsă că „opera“ d-lui ministru de finanțe va fi imposibil de pus in practică. Ea va rămâne ca o simplă perturbare vremelnică a sistemului nostru fiscal, până ce oameni competenți, cu pricepere și experiență, vor pune ordine și chibzuială, acolo unde nu e decât haos, risipă și dezorientare. ZI CU ZI Citim în „Dacia": „Ministrul nostru de externe se va ocupa de chestia valutei românești, va întreprinde o discretă anchetă asupra cauzelor scăderii leului din ultimul timp, și va face unele demersuri pentru îndreptare". _ Deși ar trebui să fim recunoscători d-lui Take Ionescu care își răpește din prețioasa sa odihnă pentru a se ocupa de chestia valutei, totuși simțul de dreptate ne silește să-i aducem aminte că acea „discretă anchetă“ e inutilă. Una din casele de bancă internaționale amice ale d-lui Take Ionescu sunt o cauză principală a deprecierei le ului. Stând la București, fără nici o anchetă discretă, a fi aflat acest lucru. Și de asemeni, crede oare d. Take Ionescu că politica de risipă nu influențează întru nimic valuta noastră ? A apărut în „Monitor“ legea circulației automobilelor. Evident că aceasta bare nici o legătură cu înmulțirea accidentelor, al căror număr desigur *5 nu va suferi nic o scădere prin legea care nu o citește nimeni în „Monitor“. Ziarul Companiei Indiilor face glarme la adresa Rusiei bolșeviste și batjocorește reumul sovietic care aruncat Rasa în ghiarele morței. E ușor acuma a face glume și a sta deoparte privind dezastrul Rusiei... Dar să nu uite acest ziar, că dacă bolșevismul nu s’a întins și la do', apoi aceasta se datorează nu ,Adevărului“ ci oamenilor cuminți și patrioți deja noi. Dacă ar fi fost după „Adevărul“ de mult România ar fi ajuns în halul Rusiei. Ziarul care a combătut starea de asediu și cenzura, ziarul care a fost cumpărat de casa de bancă ce-a subvenționat pe anarhistul Cipru, și-a clădit o casă sindicaliștilor din Gâmpinia, și-a câștigat drepturi la recunoștința bolșevicilor. Degeaba îi atacă azi, când sunt distruși! & Citim în lista permiselor de export, autorizațiunea dată d-li Angheliș de la bucăți flașnete. Se cunoaște că s-au votat impozitele d-lui Titulescu, dacă guvernul nu mai are nevoe de flașnete și le îngădue exportul ! emil8e stat a europei ® Anglia $1 frontierele Albaniei Italiei In această emissüune — Guvernul britanic — spune ziarul francez Le Temps — a făcut cunoscut zilele acestea principalilor interesați ci se abține de a cere orice modificare a frontierelor albaneze în favoarea Greciei. Această importanță decizie va grăbi, desigur, stabilirea unui echilibru definitiv pe coasta orientală a Adriaticei. Se știe că Anglia refuza până acum să lase Albaniei frontiera meridională care a fost fixată în 1913. Ea ceruse la început ca sa se dea Greciei regiunile Rostța și Argyrocastro apoi consfințise să se lase Korița Albaniei însă continua să ceară Argyrocastro pentru Grecia. Acum discuția e terminată. Părerea Franței și a Italiei a triumfat și Anglia cehă atribuind amândouă regiunile statului albanez. Grecia — în urma notei din 1914 a puterilor aliate — a rămas în posesia insulelor care i-au fost atribuite prin această notă și în care i se cerea în schimb evacuarea teritoriilor albaneze. Era deci natural ca să se lase Albaniei teritoriile acordate în 1913 Iugo-Slavia și frontierele Albaniei Dar frontierele albaneze din 1913 interesează pe toți vecinii Albaniei, pe iugoslavi, tot atât de mult ca și pe greci. Trupe iugoslave ocupă în prezent, la est și la nord, o parte a teritoriului care a fost acordat Albaniei. Care este acolo situația de fapt n’o I discusim. Situația de drept trebue linsă elucidată : în ochii guvernului iugoslav teritoriul, pe care-l ocupă trupele sârbe este un teritoriu albanez sau un teritoriu a cărei posesiune e discutabilă ? ! Răspunsul nu pare îndoelnic. D. Yojanovici, reprezentantul statului iugosliv, la consiliul Ligei Națiunilor declară la "Geneva că guvernul său nu cere decât menținerea frontierelor albaneze din 1913, din 1920, că înțelege prin aceasta să dea o dovadă că respecta independența și suveranitatea statului albanez. De altminteri, apropierea atât de vizibilă, care a avut loc de curând, între guvernul britanic și cel italian, cu privire la Orient, permite a se crede că înțelegerea s’a întins și asupra chestiunei albaneze. Nota din 1914 adresată Greciei, conține un punct care ar putea totuși să r’>~a naștere la discuțiune. Această notă obliga Grecia să evacueze insula Saleno, considerată ca teritoriu albanez. Această insulă n’ar avea decât o minimă valoare prin ea însăși, dar ea e așezată în fața excelentei poziții Vallona și prin această poziție ea constitue un punct strategic de primul ordin. Când Italia a evacuat Vallona, anul trecut, ea a continuat și continuă astăzi încă să o stăpânească. Acordul italo-albanez din 2 August 1920 autoriză acest lucru, dar nu-i conferă stăpânirea. De aceea se cere astăzi din cercurile albaneze retragerea trupelor italiene de la Sasena. Chestiunea Albaniei nu e deci cu totul închisă, dar se crede că nu va putea fi prelungită la infinit. Guvernul britanic are de asemenea puterea de a face să se încline balanța în favorul Albaniei. Soarta unei mari baze navale nu poate lăsa indiferentă. i Independența complectă a țărei Observăm de asemenea că doctrina guvernului sârb nu consistă numai a recunoaște integritatea Albaniei, dar ea implică de asemenea și independența complectă a acestei țări. Fără să depășească intențiile Angliei , Serbii se găsește în deplin acord cu ea. Când chestiunea albaneză a fost examinată recent de o conferință a ambasadorilor, reprezentantul Angliei a avut grije să indice, că, intr'adevăr, nici o putere nu trebue să aibă o situație privilegiată în Albania și nici o restricție nu trebue să se aducă independenții, nici suveranității albaneze. E inutil să mai spunem că Franța împărtășește pe deplin această părere. Punctele de și italia. Desbrăcată de orice ambiție în Adriatica sau în peninsula balcanică, Franța va contribui din toată inima să se desvolte cultura intelectuală a Albaniei, creditul și prosperitatea ei. Italia se asociază de asemenea la părerile Angliei și ale Franței. Anul trecut când și-a retras trupele din Valiona, ea a declarat în convenția NOTE FM P MML Un cetitor ni se plânge că furtul florilor ce se depun de îndurerații familiilor pe mormintele celor iubiți a devenit de-o frecvență regretabilă. Desigur că ar trebui luate măsuri, dar, cu riscul de-a nemulțumi pe cei ce își arată în astfel de chip iubirea lor postumă, putem spune că florile pe mormânt sunt o risipă. Desigur sentimentul care dictează acest gest e din cele ce merită toată sti 1 ma ; el face parte din straturile ideale ale conștiinței ; el corespunde părței imateriale și desinteresate a vieței. Dar oricât de duios e sentimentul de aducere aminte pentru cei dispăruți, nu se poate contesta un fapt și anume că sărbătorirea memoriei celor dispăruți s-ar putea face și un alt mod decât prin risipă. Cheltuiala pe flori s-ar putea desigur înlocui cu opere de reală binefacere, dacă toți îndurerații ar da în loc de florile ce se usuca și se fuiră, banii corespunzători la ospiciile de invalizi, la întreținerea copiilor în școală, sau la ajutorarea spitalelor... Cei vechi, din generația care ne-a precedat nu dau flori pe morminte, dar lăsau averile lor, de pe urma cărora atâția suferinzi își capătă alinarea. De ce să nu se urmeze același bun exemplu, azi când spitalele sunt ar plată ș: când cei săraci riscă să moară neavând ajutorul medical la timp și efectiv ? Desigur e mai puțin ostentativ ofranda testamentară sau obolul discret dat văduvei ori orfanei decât jerba de flori scumpă luată de la florarul la modă ! Dar pomenirea morților nu ar fi mai mică dacă s‘ar renunța la flori și s‘ar da ajutoare efective celor mizeri. Petronius f ße* Concesionarea FORȚELOR HIDRAULICE La câteva zile de la promulgarea „Legei pentru regimul apelor“, guvernul Presat de perspectiva căderei, s’a văzut silit ,’să ajungă la adevărata țintă a acestei legiuiri printr’o primă concesiune de forțe hidraulice. Căderile de apă ale Bistriței, sunt astfel destinate să ajungă în mâna unor concesionari ce vor furniza forța electrică Moldovei și Basarabiei, fiind însărcinați totodată cu construirea unor căi ferate menite să facă legătura între Moldova, Bucovina și Ardeal, precum și o nouă joncțiune cu Cehoslovacia și Polonia. Aceste lucrări ce interesează regiuni atât de întinse, fiind vorba de forțe imense, tind a se acorda primului petiționar, Statul rezervăndu-și doar o problematică participare. Astfel în loc ca arătatele concesiuni să intre într-un program și în soluțiile fixate de Stat, Statul trebue să intre în concesiuni, pe cale secundară. Este o situație pe care o pot primi numai d-nii Văleanu-Brutinel și Petrovici, tânărul filosof pe care întâmplarea l-a adus în fruntea ministerului lucrărilor publice. Dar în afară de călcarea intereselor industriei unor atât de mari ținuturi, guvernul calcă și legile țării, acordând unor particulari o concesie de căi ferate ce interesează regiuni întregi și face chiar legătura cu țări învecinate. In adevăr, legea de căi ferate prevede că se pot concesionă particularilor numai linii de interes local, și nici chiar tânărul filosof din fruntea ministerului de lucrări publice n’ar putea susține că liniile concedate sunt în cadrul legei. Acest dispreț de lege și de interesele publice nu poate rămâne fără sancțiune. Și dacă miniștrii de comunicații și lucrări publice sunt sclavii influențelor străine, reprezenatanții județelor și comunelor dăunate prin aceste concesiuni, trebue să se solidarizeze pentru a le apără interesele. Exemplul dat de instituțiunile românești cari au refuzat să se asocieze unor astfel de frustări ale averei Statului, trebue să aibă imitatori între acei cărora le este încredințată apărarea intereselor comunelor și județelor. S ECOUR S eceta din anul acesta a deschis din nou discuțiunea dacă exploziunile pot provoca ploi. Meteorologii au demonstrat că nici un fel de canonadă nu poate produce în aer vapori de apă sau o scădere de temperatură care să-i condenseze, dacă aceste elemente lipsesc din atmosferă. Admițând cazul extraordinar de favorabil, că, s’ar găsi două straturi de aer saturate de umiditate, unul la 0 ° C, și altul la 20 ° C. ar fi nevoe pentru provocarea unui milimetru de ploaie, de amestecul lor integral. Pentru a se obține acest rezultat ar trebui o canonadă cum nu s’ar auzii nici în timpul războiului. Numai la gândul acesta partizanii s’au lăsat păgubași! La Londra a fost arestat zilele trecute un fabricant de autografe. Tot astfel fusese arestat în Franța un anume Vrain Lucas, sub al doilea imperiu. Acesta fabrica autografe de ale lui... Vercingetorix și Carol cel Mare și chiar scrisori de ale Măriei Magdalena către.... Isus. Negustoria lui mergea de minune, și încrederea oamenilor era înduioșătoare Până și florile au început să fie eliminate de către oamenii de știință, din sfera iubirei și a poeziei. Astfel în urma unor cercetări științifice, s’au descoperit în polenul florilor bacterii patogene care provoacă la albine un fel de ciumă Sporii acestei bacterii s’au găsit în polen, în mierea stupilor contaminați și chiar în corpul albinelor. Cercetărie sunt pe cale de a găsi la flori unele bacterii patogene față de alte animale și chiar față de om. Imi cade în mână lucrarea lui Stanislas Belanger, intitulată „Treis ans de promenades en Europe et en Aisie“. Apărută în 1842, ea relatează călătoria publicistului francez, pe jos și cu căruța, în Europa și în Asia. Suntem departe de confortul de astăzi și cred că cititorii vor parcurge cu interes reproducerile ce le voiu face, din capitolele privitoare la țara românească. Stanislas Bellanger a făcut drumul de la Paris la București, ajungând la noi în plină tarnă. Ne putem ușor face o ideie de greutățile ce a întâmpinat și a căror apropiere de vremurile actuale ne arată în adevărata lor lumină progresele României moderne. In 80 de ani câte schimbări! Și toate aceste schimbări, dacă ne dăm osteneala să trecem în revistă istoria politică a țării noastre, vedem că se datoresc dinastiei străine și partidului național-liberal. Oamenii noul sunt cei cari se străduise să strice tot ce au făcut oamenii vechi. Dar, dacă din paginele pline de viață ale celor șase volume ale lui Bellanger, tragem concluzii favorabile României Mari, nu putem uita că din ele mai rezultă că la vecinii unguri și austriaci, din ghitarele cărora am smuls pe frații noștri, asupriți, imoralitatea era încă de atunci, în floare. Poate chiar că s’ar putea zice că ungurii erau mai mut amorali, întrucât își etalau nerușinarea cu o inconștiență ce te dezarmează. O saarăta ToRserse.k Tomornik, spune Bellanger, este un sătu’ei în care a trebuit să poposlască, iar întâmplarea ce ne povestește îi sugerează o apreciere favorabilă cuvintelor lui Boileau: „Je vmi P ©ut druel guifois n’être pas vraisemblichre“. Atât i se pare de extraordinară purtarea chelnerițelor ■ de la hanul unde trăsese! Era, bine înțeles, prăpădit, rupt de oboseală. Am uitat să spun că el călătoria dimpreună cu un prieten al tatălui său și că acel conducător cunoștea limba română, precum și pe cea nemțească. Hanul era mai bine ținut decât cele pe care le văzuse în ultima vreme. Apoi personajul era . Jîux potits sojis“ pe lângă, călători, ceea ce scoate lui Bellanger escamatia ciudată: „Est-ce que par hasard nous rentrerions civ (Europe?nu Așteaptă F zise prietenul tatălui său; ai să mai vezi. Iar Bellanger: „En civîlisiation a done passé par ici?“. Intri adevăr civilizația trecuse pe acolo, dar o civilizație cu totul diferită de aceia la care se gândea autorul lucrării de care vorbesc. Nu a așteptat mult și s’a pomenit că i se spune că „notre chambre est prete“. Cuvântul acesta notre îl cam surprinse, dar urmă, fără ezitare, pe hangioaică. Ajunși în cameră, au văzut cu mirare că era curată, că focul ardea cu putere, și,—lucru la care nu s’ar fi putut aștepta—două fete tinere stăteau surâzătoare și îmbrăcate cu multă cochetărie. Hangioaica le-a urat noapte bună, însă fetele nu plecau. Cum erau frumoase, cu părul lor blond și mătăsos, și cu ochii lor albaștri, francezii le-au privit crezând, totuși, că, după ce vor face paturile, se vor retrage. Dar nu. — Și văzând «că nu plecau, Belanger se hotărî să înceapă a se desbrăca. ,Je me preparat“, ne spune el, â pier ma pelisse, mes „boto0s, mon habit, mon... que ne „neui on pas der devant des ser „vmtes d’aufeerge? qrint stoo ,felles (la plus joi‘a. raa foi!) me „dis en souriant, dă ce sonrire pro„fondément assassin qui jette le trou„be dans tes sens.... Meinherr, wöllen Sie schlaffen mit mir?“. Nekiment,Bellanger se uită la prietenul său, care-i spuse că tânăra unguroaică îl întreba de nu cumva era friguros și-i propunea: „de Im réehausier ses pieds avec... Ies s'ens“. Și această propunere părea atât de naturală, încât pe factura călătorilor ce o primeau, sta scris: „für gin Eiderdun», „zw ©i gtîMen, Ce gal veni dire: „Pour «un échhedhon, deux florins!“. Bellanger și tovarășul său au renunțat la norocu ce le cădea. Aducâmdu-și aminte că, din călătoriile sale, Cristof Columb a venit nu numai cu descoperirea sumei nouă, dar și cu o altă descoperire, au dat „fetelor“ câte doi zrantzigi și le-au rugat să plece. CivillsaȘIa usrogti^esseá Aceasta este civilizația ungurească! Români, cari au căătorit prin Ungaria știu că și înainte de 1916, „confortul acesta cu adevărat modern“ exista încă. Cu toate acestea, revista Fopinion, sub iscălitura d-l» Robert de Traz nu ezită să publice, prezintate ca din gura unui tânăr maghiar, cele mai mari insulte la adresa României. Poporul românesc este tratat de barbar. Se spune că martirizăm pe unguri, și se mai adaugă că instituțiunile de cultură din teritoriile anexate de noi pierd de valoarea lor intelectuală. Ca exemplu se dă Universitatea din Cluj, unde, zice ungurul d-lui de Traz, savanții sunt înlocuiți „par des plans de lycée“. Barbarii (1) ce suntem nu vom adopta, însă, civilizația ungurească, de care vorbește Bellanger și care i-a scârbit cu drept cuvânt. Trecerea Carpaților Gerul, care ajunsese 'a 20 și ceva de grade sub zero, a făcut pe Belanger să sufere îngrozitor de la Temeș la Câmpina, după cum numește și ortografiază el orașul Câmpina. Zăpada acoperise totul. Nu se mai vedeau văile, apele, absolut nimic, din care cauză căruța în care se afla a căzut în Prahova. Vin apoi atacurile a două bande de lupi. Animalele în halte, atât de numeroase că nu le putea număra, l-au făcut să petreacă două nopți de care spune că are să-și amintească toată viața. Și, după fiecare suferință, refrenul foarte explicabil: „Que je regrette men „petit Bt de pírrmes, ma petita chamabre de Paris et mon fen de homle! „Je songéra à la Touraina et à ses „hivers si t'ces combrés à ceux des Krappacks!“. Prin Krappacks înțelege Carpati, justificând această denumire, prntr’o discuțiune etimologică destul de complicată, care începe prin aceste cuvinte: „Onolqjis „eur nom so trouve, pour te première fois, dans Ptolémée il esté„violent qu’il remonte à la géographie „grecque la plus ancenne“, -i sfârșește spunând: „Laissons done à cha„cun sa maniere de voir, et dîsons „que les Bohémes fes désignant so ®s „le nom da Krupec, et ses Services „sens celui de Karpát, nous avons „era devoir nous en ten’r âce» noms“. CoEnfiniiar^a în pipa 2-a ggsMSQfiamn Sila paris la Eaasriști — Căputarea lui Stanislas BaSlanger. CsvilS« zada^maghiară^li i — „ies 0 saJosEfile. — Spre SucsaresSi — isKBESEjisEaaaKfiE^aa^ri^^ tssivsxzm Am tartóin1 biserirost d in BUCOVINA ÖS VICTOR SIfeafia sie astăzi Din suprafața totală a Bucovinei i de 1.044.290 hectare, averea fondului bisericesc al Bucovinei cuprinde 266.352 hectare, deci reprezintă preal mult decât o cincime. Această avere se subdivide în 3 mari grupe : păduri, domenii și minei. PIAEIURîLE.. Un totalul de 447.868 hectare, cât reprezintă suprafața păduroasă a Bucovinei, numai Fondul bisericesc posedă 250.159 hectare, daci mai bine de jumătate. Din aceste 250.159 hectare numai 225.346 hectare sunt păduri propriu zi SA 5722 hectare sunt terenuri arabile și fânețe, 18.276 sunt pășuni și numai 815 hectare sunt pământ sterp și neproductiv. După evaluările științifice ce s’au făcut, păduile sFondrului resiglios cuprind 65.000.000 metri cubi lemn, ceea ce ar permite o exploatare anuală de 1.122.760 metri cubi. După categoriile de esențe ce alcătuesc aceste păduri, ele se împart astfel : Mcíünd 107.873 hectare (47,8%); Brazini: 58.742 hectare (26,1 %); vngni: 43.244 hectare (19,2%); carpenul: 6.197 hectare (2,75%); sítjarul: 2.704 hectare (120%). Galitatea acestui lemn este bine cunoscută, mai ales în ce privește molidul și bradul și cheresteaua fabricată în Bucovina era bine reputată, pe cele mai îndepărtate piețe, datarea Lemnului din pădurile fondului se face de către diferite societăți anonime, cu capitaluri străine și personal străin, d. ex. Bucovina, în legătură cu Banca asîgfo-austriacă din Viena și ,acum în urmă cu Baden Marmorosch, Blank et Cie, și Goetz, în legătură cu finanța internațională din țară și de peste frontieră. Zeci de fabrici de cherestea Wiâ’inail sau mai mici funcționează în preajma pădurilor fondului, folosindu-se de puterea apelor curgătoare sau cu instalații mecanice. Pe la 1910 — ne spune d. I.Nistor în interesanta sa lucrare, de la care împrumutăm aceste date — câțiva particiari români și ruteni încercară de a lua pe seama sa: exploatarea lemnului din pădurile fondului. In lipsă de capital, angajară mijoacele bănciior populare pentru întreprinderile lor. Rezultatul acestei încercări fu catastrofal, pricinuind ruina întregei mișcări cooperative. iDcrmeniile Fondului religios coptind o suprafață de 17.424 hectare, din care 17.136 hectare erau arendate iar 288 hectare cultivate în lege proprie. O bună parte din aceste domenii și anume cele din jurul Rădăuților și în munții yicina erau arendate statului pentru întreținerea hergheliei Altele 8377 hectare, constituite în 25 moșii mari și miei, erau arendate de regulă la: evrei, poloni, nemți, etc. Fondul religios mai are niște pășuni de 155 hectare la Cotmani, o școală de pomi la Jucica de 5 hectare și domeniile balneare de la Vatra bornei de 133 ha. Tot pe socoteala fondului s’au construit două cazărmi: urna la Juci ca și alta la Cernăuți, unebriate statului.Minele fondului religionar sunt la Jacobeni și Fundul Moldovei, cu însemnate bogății de manganez și pirite, foarte intensiv exploatate de austriaci, în timpul războiului mondial, manganul fiind indispensabil pentru fabricația oțelului. După evaluările d-lui I. Nistor, făcute pe baza venitului redus, fondul restgios din Bucovina reprezintă o avers de 90 milioane lei. Multe din aceste avuții nu sunt puse în adevăr rata lor valoare comercială. Dacă luăm.de pildă stațiunile balneare de la Vatra Dornei, față de venitul aridicul ce produce.Fondului relgionar, înțelegem că această avere nu este de oc valorificată. In epoca .1899— 1903 venitul mediu al tuturor bogățiilor fondului se ridica la 2.642.290 coroane, în epoca 1904—1908 : 3877920 coroane, iar în epoca 1909—1910 , 5.021.870 coroane].In cursul războiului, general, guvernul austriac a subscris în contul Fondului religios din Bucovina, nu mai puțin de 160 milioane coroane la împrumuturile de război, încărcând imobilele fondului cu grele sarcini ipotecare, în favoarea marilor bănci vieneze Laenderbank, etc. care avansau sumele necesare fiscului austriac. Aceste titluri se află acum în gaj la Viena, la băncile creditoare. Cu ocazia lichidării finaciare, între noi și Austria, va trebui să se aibă în vedere și această datorie ilegală, contractată în numele Fondului religios național românesc din Bucovina, pentru finanțarea războiului. Credem că este cazul unei complecte anulări și ca atare degrevarea pădurilor fondului, cu i ipotecie ilegal puse din ordinul stăpânirei austriace. Sub stăpânirea românească, fondul religos din Bucovina, nu a căpătat nici un statut potrivit noilor împrejurări. Prin decretul lege, care statornicește unirea Bucovinei cu România, menținându-se încă în vigoare legile austriace, conducerea acestui fond trecea de drept asupraguvernului român — reprezentantul constituțional al Coroanei — și prin urmare în seama Administrației Bucovinei, în fruntea căreia era pus Ministrul delegat al Bucovinei. Chestiunile de lupte politice au creat împrejurări curioase în Bucovina, în legătură cu acest fond religios, astăzi trecut sub conducerea bisericei bucovinene (Mitropolitul și consistoriul mitropolitan) și sub controlul ministerului de domenii din București. Lipsa unei precizări, în ce privește competințele și tehnica biurocratică prea anevoioasă fac ca întreaga administrație actuală a fondului religionar din Bucovina să fie din cele mai defectuoase. * /Care poate fi politica viitoare de stat în ce privește acest fond religios din Bucovina, și pe ce principii generale se poate interna ? In Bucovina noastră, năpădită de străini, veniți fie prin colonizările austriacilor, fie prin inspiratum ’ente (și acestea susținute de cei din Viena), fondul religiorpr reprezintă un factor puternic de activitate economică adevarat românească. Când origina averilor acestui fond religios se găsește în" cucernicia voevozilor și boerilor noștri, care s’au gândit la păstrarea credinței și culturii românești, în acest colț al românismului, în care scop au cedat averi însemnate și prețioase, nu mai poate încăpea îndoială că el trebue să reprezinte astăzi un element de atirmure economică românească, dând prilej la o activitate rodnică și utilă, tocmai națiunei românești.însemnatele bogății ce cuprinde trebuesc puse în valoare prin brațul românesc și în primul rând în fol osul poporuluii românesc, înțelegem că în era austriacă au beneficiat de aceste avuții însemnate, toată lumea și toate națiile, afară de elementul românesc, singurul moștenitor legal și îndreptățit al fondului religios. Dar nu mai poate fi de admis, ca în epoca românească să se mențină aceiași mentalitate în ceea ce privește exploatarea și punerea în valoare a acestor însemnate bogății. Activitatea elementului românesc la exploatările forestiere ale fondului se manifesta sub austriaci numai sub forma muncitorilor manuali, plătiți cu salarii derizorii, pentru ca întregul câștig să revină întreprinzător lor străini, și de neam și de lege, lacomia aduna averi fabuloase. Ceea es a fost sub regimul austriac nu mai poate dura sub un regim românesc conștient. Țărănimea bucovineană este în dreptul ei să reclame o participare mai activă la punerea în valare a bogățiilor forestierei ale fondului religionar, Costrăsarea în pristals *