Viitorul, februarie 1922 (Anul 16, nr. 4165-4185)

1922-02-01 / nr. 4165

-r * ^ Anul pas­tru-sp­re|--|2gcelea ^ No. 4185 in 1ÖM ... trei Mtöte is ABONAMENTE ȚARA LA ORAȘE (la aa . . 200 lei Sasa Iuni . 100 • trei luni . 50­9 LA SATE 1 175 lei 90 . 45 » la stremnalato Un an • Șase luni Trei­ luni 560 lei 280 » 140 , STH. EDGARt, jt­ I­ET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 31/23; Redacția și Administrația 40/23 și 3/11 P P ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE Cercuri 1 Februarie 1/22 Manuscriptele nepublicate sa distri*1 lot s eh. în rara 2 lei ei în sîmnataU Sa primesc direct h Aiii sidr­ile ziarului straia Academiei No. 17 și la toata Agențiile de publicitate >TV ** DEMOCRAȚIE DE V3RBE $i semacmile de fapte In vremea cuml viața parla­mentarii era în primele ei faze, «*ra un om politic care avea un clișeu permanent, un leit-motiv *1 totalel discursurilor sale. Acel leit motiv era: descentralizarea administrativă. La orice chestiune ce apărea pe planul diiscu­țiilor politi­ce, în orice întrunire la orice prilej, o singură notă știa să scoată era lo­tul popular: descentralizarea ad­ministrativă! Și tot repetând me­reu clișeul, printr’un fenomen pe care psihologia îl explică, nici autorul Lui nu mai avea o noțiu­ne limpede de ceea ce representa panaceul său universal. Discuțiile actuale in jurul cu­vântului „democrație“, ne rea­mintesc același fenomen d de ste­rilitate intelectuală și de verbiaj gol. La ordinea zilei sunt proble­mele mari cari interesează con­solidarea României, sunt chestiu­nile de specialitate țni de studiere competenta; sunt dificultățile de ordin financiar și economic; sunt problemele de ordin moral care stau la baza refacerei noastre. Toate problemele, însă, se rezolvă prin panaceul universal, „demo­crație“ și în numele ei se dă o luptă dârje, dar sterilă. Dar „democrația“ nu este un cuvânt care să spună prin chiar însăși pronunțarea lui, concepția ultimă la care s’au oprit cei­ ce '1 rostesc in ceea ce privește organi­­sarea statului și soluționarea pro­blemelor ce se ivesc. „Democrația" nu este astfel o formulă magică, un „deschide­ te Sezar­“ ca în basmele orientale, și nu este de ajuns a spune, că ești democrat și că alții nu sunt, pentru ca valm­a publică să fie satisfăcuții sau lămurită. Se cere o dovadă de fapte, cari să dea drept partidului ce luptă contra oligarhiei de a se numi de­mocrat, ș­i de a nega altor partide această calificare și caracteri­zare. In lumina însă a faptelor, par­tidul care este mai greu ponegrit de-a nu fi democrat, adică parti­dul, liberal, este din potrivă acela ca­re se­ poate mândră de-a fi par­tidul care în opera de guvern a făcut cel mai mult pentru trium­ful ideilor democratice în țara noastră. Și rememorarea numai a unora din faptele lui și din realizările efectuate la guvern, sunt sufi­ciente pentru a arăta deosebirea între negustorii de vorbe și parti­dul serios al înfăptuirilor. Astfel, pentru a nu insista de­cât asupra evenimentelor recen­te, partidul liberal a fost acela, care prin glasul șefului său la 1913 cu mult înainte de marile prefa­ceri ale Europei după război, a pus ca mare punct de program politic, exproprierea marei pro­prietăți și împroprietărirea țăra­nilor. . Acelaș? partid în clipele cele mai grele, pentru a opri reacțiu­­nea politică — sub adăpostul vremelnicilor victorioși — de a asupri pe săteni și pe cetățenii în general, a înscris în Constituția țarei exproprierea pământurilor și acordarea votului obștesc, în­temeiat pe caracterul secret, in­dividual obligator și egal. , Ceea ce s’a făcut ulterior și un chip concret pentru împărțirea pământului, n'a fost decât exe­cuția teh­nică pe teren a princi­piilor înscrise de partidul liberal în Constituția de la Iași. Dar aceia cari azi fac politică întemeiați pe masse largi nu tre­­bue să uite că fac aceasta grație partidului liberal care a dat pu­tința tuturor cetățenilor de a vota în statul cel nou românesc. Acestea sunt fapte și nu vorbe. Iar dacă reamintim făgăduiala, pe care acest partid o va înfăptui trecutul său tind chezaș, fâga­­duiala reformelor fiscale echita­bile, și stârpirea risipei scanda­loase, am înțelege atunci de ce el se poate intitula partid de­mocratic, întrucât ceea­ ce a făcut pentru țară îi dă acest drept. Dar desigur alături de spiritul democratic avem pe acela dema­gogic care consistă în a exploata credulitățile unora și­ a mistifica sufletele. Un spirit tot atât de de­parte de tradiția și de crezul par­tidului liberal, pe cât îi este de străină concepția oligarhică. ZI CU ZI­ D. Mehedinți nemaî putând face politică cu Petre Carp pentru că a­­ murit ca om, și nici cu dl Marghilo­man care a murit ca om politic, s’a hotărât a face politică cu d. Mihala­­ch­e, căci dacă toate drumurile mer­geau la Roma, toate combinațiile sunt bune, in ochii ariviștilor, dacă se cred că duc la putere... Dar d. Mehedinți are cuvinte de re­voltă contra „oligarhiei" care nu a permis țăranilor a intra în sferele conducătoare. Am dori atunci să se știe cine este....Mehedinți? .Dacă este fiu de țăran cum afirmă d-sa, atunci e e mai bună­­ dovadă de spirit demo­cratic de­cât faptul că a ajuns mi­nistru ? D. Iorga declară că e supărat pe Palat. Nu e nimic. Ii va trece și a­­ceastă supărare! Omul care a fost când prieten, când dușman cu Petre Carp, cu Maiorescu, cu Filipescu, cu A. C. Cuza, cu țărăniștii, cu naționa­liștii ardeleni, cu liberalii și cu con­servatorii, cu toți și cu fiecare in par­te, omul evoluțiilor echilibristice, de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta, nu poate fi luat în serios când spune că azi e supărat pe cine­va. La tot le vine findul și al blamu­lui și al elogiilor, d-lui N. Iorga. Răb­dare. * Ziarul „îndreptarea" are impruden­ța să discute competința fiecăruia din miniștrii actuali. E drept că nu toate guvernele pot avea ca­pacităși de felul d-lor Tran­cu Iași, Tăzlăoanu Văleanu și ceilalți. « [urniții in­sîiîi Reclama este, cel mai bmn mijloc de a vă face cunoscute mărfu­rile și produsele fa­bricate. Uzați de ea in cea mai largă mă­sură în ziarul „­VIITORUL“ care este cel mai răs­pândit dintre ziarele politice, are și tariful cel mai redus. PENTRU APARAREA BELGIE ACORDUL ANNLO-BELGIAR - Ca cuprinde ace gșft acordai _ ca@ejgsta noua situa ia sotjtjț^_8g^igj_r Opinia publică din Franța a pri­mit cu satisfacție acordul interve­nit Intre Belgia și Anglia, cu pri­vire la o eventuală apărare a Bel­giei contra oricărei agresiuni d­e­­îndreptățite. Acordul acesta a fost primit cu o deosebită bucurie de întreg Par­lamentul belgian și a căpătat con­simțământul tuturor oamenilor po­litici care au elar fi viziunea inte­reselor acestei țări, încheiat după semnarea conven­­țiunei defensive franco-belgiană și înainte de înfăptuirea tratatului de alianță franco-britanic, pactul de garanții anglo-belgian consoli­dează situația Belgiei mereu ame­nințată, prin poizițiunea sa geogra­fică. De grevele acordul din­tre cele două țări firește din punct de vedere prac­tic —constată ziarul „Le Te­m­ps“­­convențiunea franco-belgiană este mai complectă căci ea prevede cele mai mici amănunte tech­­ni­ce ale unui plan de apărare comună și nu lasă nimic improvizații momen­t­ul­ui. Proiectul pactului de garanție anglo-belgian nu prevede însă or­ganizația apărării comune, căci nu este în firea engleză să se angaje­­ze prea mult în chestiuni de acest fel. Cu toate acestea procesul lasă drum liber conversațiilor oficiale care pot avea loc între statul ma­jor englez și cel belgian, în scopul de a regula condițiunile unei e­­ventuale colaborări a forțelor mi­litare și navale aparținând celor do­uă țări. Teama unor anumite cer­­curi politice belgiene în anumite cercuri belgiene exis­tă însă teama, că anumite condi­­țiuni din pact ar constitui în mod indirect o reîntoarcere la politica de neutralitate a Belgiei. Teama este neîntemeiată du­pă părerea ziarului francez. Belgia — de trei ani — a luat o serie de dispozițiuni și măsuri de ordin internațional, care demons­trează in mod vădit­ că evenimen­tele petrecute între anii 1914 și 1918, au consacrat definitiv pără­sirea politicii de ne­turalitate. Pactul anglo-belgian conține o dispoziție care pare că co­nstitue <o restricție a acțiunii politice a Bel­giei. Anume stipulația de la art. 2 al pactului prevede că „Belgia nu va încheia nici un tratat sau conven­ție incompatibilă cu prezentul a­­cord". Oamenii politici belgieni se în­treabă care este rațiunea de a fi a acestei dispozițiuni dacă nimeni nu se gândește să conteste drep­turile politice ale Belgiei, trebue să lase însă impresia, că ar exista o opunere­ la încheerea pac­tului anglo-belgian. Din extra opoziția­­ belgiană este în mod unanim de acord pentru a aproba politica clar-văzătoare a guvernului. Se dorește numai ca proectul să fie îmbunătățit, pentru ca să se risipească orice echivoc posibil din punct de vedere politic. Guvernul nu este preocupat decât­­cu reconstituirea noului statut al Belgiei, care este adversar orică­rei politici de neutralitate. Belgia va duce o politică independentă. Dar țara fiind prea slabă pentru a se putea apăra că­ propriile sale mijloace, este silită să închee acor­duri defensive­ cu maxi­ săi vecini și aliați. Trebue să remarcăm de altfel — închee ziarul francez — că guver­nul belgian «’a mărginit a aproba numai principiul acordului, asu­­­pra căruia cabinetul britanic tre­buie să se pronunțe definitiv. Negocierile continuă între Lon­dra și Bruxelles, pentru a se sta­bili redactarea definitivă a acordu­lui........■­»— ——— Convențiile Belgiei cu celelalte țări NOTE Moliére In românește­ ­ n Academic. d. Iorga, a găsit tim­­pul să ne dea lista completă a tradu­cătorilor cari In decursul vremei, au pus la îndemână publicului nostru operile lui Moliére. Evident că ar fi inutil să in­sistăm asupra chipului cum s’au făcut aceste­­ transpuneri, dat fi­ind, pe de-o parte puțina pregă­tire literară vechilor traducători, și pe de a.’m­u­rte moravurile timpu­lui cari permiteau orice licențe. paea un talent ca Alexandri nu s’a sfiit de a da ca ale sale localisările de felul „Coanei Kirite“­, cum să cerem improvizaților traducă­tori ai lui ,‘előb­ére să aibă simț critic, fidelitate literară față de text și acea subtilitate de traducere In care de abia germanii au ajuns maeștri ? Suntem asinii preveniți asupra mo­dului cum se făceau traducerile lui Moliére, In țară românească și Intr’o vreme In care nu existau scrupuluri literare și plagiatul era o monedă curentă. Dar evident că azi trebue ceva mai mult. Dacă nu putem avea traduceri de felul cum germanii le au din Dan­te și din Shakespeare — modele a­­proape inimitabile—suntem în drept a cere de la scriitorii de azi o reluare a traducerilor clasice, pentru a avea pentru teatrul nostru și pentru pu­blicul de azi texte vrednice de timpul nostru. In special Shakespeare ar trebui reluat, căci în bună parte vechile traduceri ale marelui seriilor sunt cu totul improprii și depărtate de text. Cei ce cunosc pe Shakespeare In ori­ginal — și mr mult mulți de aceștia— spun lucruri, ce­ ne minunează. Iată de ce suntem In drept a cere scriitorilor de astăzi, cari cunosc bine limbile din care voesc să traducă, să se înhume la sarcina traducerilor bu­ne, conforme culturei timpului nos­trm. S'ar face ani adevărat serviciu cul­turei noastre și artei noastre. PETRONIUS. [intre trietar si m­indan] Abia format noul guvern[ și presa de scandal a început cam­pa­­­nia, bazându-se pe o serie de nea­devăruri vechi ș­i no­­i, cu o lipsă de cinste cum numai în epocile cele mai negre ale politicianismu­lui s'a mai putut vedea. Cele­­ noi fantastice știri sunt date cu siguranța faptelor împli­nite.. Se speculează asupra gestu­rilor fruntașilor, politicii se tran­sformă cafeneaua în templu sacru de unde numai adevărul poate is­­vori, se inventează cu o ușurință specifică unor elemente dizolvante pripășite nu de mult în cosmopo­lita noastră capitală. Dacă un fruntaș politic a spus o vorbă, ea este răstălmăcită în zeci de chipuri și, din gură în gură este înregistrată în cea mai falsi­ficată formă de către redacția u­­nui „stat­ democrat". Se întâmplă însă ca vorbele să nu mai poată fi răstălmăcite și alunei, în dis­perare de cauză, iubitorii dinăcra fier din presa de scandal, fabrică interviewuri politice cu fruntași inexistenți al căror, nume „din­­tr'un interes lesne de înțeles este trecut sub tăcere“. Iar dacă unii oameni politici socot că e mai pre­țios de a lucra lărguitor pentru refacerea țarei decât a face decla­­rațiuni spre a fi comentate cu o­­bișn­uita rea credință, atunci acei 'ce n'au altă meserie de­cât vorba, încep a protesta. Și astfel chiar tă­ierea poate fi speculată de spe­cialiștii în escrocheriile de pre­­­­să. Se vorbește de „mistereid [dela cutare minister, de nevoia de a ști a opiniei publice și alte ase­menea lucruri, ca și cum opinia publică Si-ar forma convingerea și s’ar­ lumina din fanteziile repor­tericești ale unor ziare ce s’au van­dut, se vând și se vor vinde tot­deauna acelor cari dau mai mult. Buna credință și adevărul bi­­ruesc însă cu atât mai mare ușu­rință, cu cât se luptă mai aprig Contra lor. Presa de scandal ce se contrazice pe fiecare și încurcându­se în propriile minciuni, și-a pier­dut de mult ori­ce prestigiu in o­pinia publică. Ea a ajutat de prea multe ori răspândirea anarhiei și a trădat de atâtea ori interesele neamului în­cât azi cuvântul ei nu mai are nici o crezare. Un­ astfel de ziar, căzut în­ mâna un­ui om Cinstit, îl învață ce trebue să crea­dă și să simtă și cum trebue să judece ura ce se deslănțue contra a tot Ce e românesc, capabil și cin­stit. Iar între adevăr și minciună numai cei cu voință orbi, hu vdi,­ști să aleagă. Guvernul trecând peste mani­festările morbide ale anumitei pre­se, va continua opera de consoli­dare a neamului și de restabilire a ordinei, smulgând din rădăcini can­grena socială ce s’a format cu spr­i­jinul acestor „apărători ai nonei democrații I HriMBffl a-M len I, C, Brfflan ~CATRE ardeal O­l Ion I. C. Brătianuu președintele consiliului de arbuiștri și șeful partidului național-liberal, a adresat tuturor ardelenilor ur­mătoarea scrisoare: Când am primit marea răspundere a guvernului de astăzi pentru a consolida roadele câștigate prin război și a organiza temeinic Ro­mânia Mare și unită, am împărtășit dorința ca vă dobândim ca un simbol, participarea celor care după victorie au prezidat, la procla­marea­ mitrei în toate ținuturile noului Stat Român. Giram sigur că și căldura muncei comune se vor topi orice deosebiri de partid dintre noi. La chemarea ce le-am făcut p­entru a ne ajuta in­­r­a ceruta mun­că de care atârnă soarta țarei am avut fericirea să dobândim fără șovăire conlucrarea Partidului țărănesc al Unir­ei din­ Basarabia și a Partidului Democrat al­ Unirei din Bucovina. Ca mâhnire nu am putut afla aceleași simțiminte la acei care cotidue Partidul Natio­nal din Ardeal. Cu atât mai vie , e-a fost mâhnirea cu cât mai pu­țin ne puteam aștepta la asemenea hotărâre, după ce tăcmen&m cu dânșii înțelegere deplină asupra întregului program de­­ g­ernă­­mânt și după ce conveniserăm să cerem Regelui ca, în vir­tutea drep­tului ce-i dă Constituția să schimbe guvernul, să disolue parlamen­tul și să le încredințeze prezida­rea lumilor alegeri. Pentru îndeplinirea sfintei d­­orii de a reda țarei o viață sănă­toasă suntem m drept să avem­prijinul tuturor cetățenilor a căror dragoste­­ de patrie nu este intui­ecată de îngrijiri Intartistice. Cu atât mai mult se cuvenea ca organizațiile politice ale celor di­n guvern să lucreze împreuna sincer și frățește. Am crezut însă că era de pagubă și fără cuviință ca să unim munca noastră pe toc­­meli de cifre și împărțiri de situ­ții. Convins că toate forțele noul­or ținuturi ale Jteggdului trebue u­­tile pentru administrarea lor, am respins firește­­ propunerea de a desființa sau de a înlăturai orga­nizațiile național liberale din Ar­deal. Ași fi voit ca, având în vedere însăși interesele publice de servii și nm­mai pe ele, să se aleagă bărbații cel mai des lovici, fără b­­ine sea­mă din care organizație politică făcuseră parte frând.»» momentul dnceperei conlucrărei, căci doar nu era vorba de a­ împărți favoruri și foloase, dar de a împlini datorii și de a stăpâni ne­agile obștești cât mai bine, cu cât mai multe pu­teri și mai multă pricepere. Intr'a­­cest scop, pentru asigurarea mnt­reselor locale din diferite județe ale Ardealului și ale Banatului, doream ca organizațiile politice din fiecare județ în înțelegere prietenească să arate pe cei mai des­toinici pentru a face față nevoilor obștești. Am încercat să fie ferim de a hotărî dinainte numărul de locuri care se cuvenea fiecărei organiza­ții. Nu am­ intrat în asemenea toc­meli nepotrivite cu interesul gen­eral de­cât silit, atunci când am văzut că într’astfel conducătorii P­artidului Național, deși înțeleși pe toate celelalte puncte, nu voiau să colaboreze dacă nu se făcea di­­stainle asemenea împărțeală. Astfel am convenit ca, înrăst­­irea Ardealului in Ministrf­l Rega­tul­ui să se îndeplinească întreagă numai­­ prin condusatorii Partidu­lui Național, asemenea în priviri a candidaturilor parlamentare do­uă treim­i din cele românești să fe recunoscute Ardelenilor și Bă­nățenilor din acelaș partid. Silit în modul acesta să hotărâm un nu­măr­­ pentru a înlesni înțelegerea, nu luasem in privire de­cât can­didaturile pur românești, fiiindca voiam ca celelalte naționalități să fie de fald în Parlament și c­itisem chiar din cele românești un număr cu mult mai mic de­cât­­ cel care ar fi reușit din măsurarea puterilor fiecărui partid. Dar nici aceasta n’a putut mulțumi pe conducătorii Partidului Național din Ardeal. Ei atunci au căutat prin ta<­te mijloacele să Opfernds putința că fie era dată de a îndrepta situaț­inea atât de gravă a fetei. Iatr această încercare ei au mers până a reintra în parlamentul pe care-l părăsiseră cu cele mai grele cuvinte și a cărui dizolvare. O ceruseră pe motive de ordin moral. Iar astăzi cevem durerea să-i vedem întovărășiți cu acei pe care ori îi priveau și­ îi înfățișau țarei ca cea mai mare primejdie pentru ea. Pare că oamenii și parlamentele și-ar schimba e&taefgrul și fiin­ța lor morală după cum se acordă cu, propriile «toastr» situații ale momentului. Cei care până acum au ascultat de Conducătorii Agrbhîithă Na­țional din Ardeal trebue să judece dacă este înțelept ea în vremuri ca cele de astăzi suflete românești cinstite și cu liras­te țară să start­jeneascâ îndreptarea ei și să împiedice pe acei care trebue să le dea tuturor și Statului un trai mai bun și mai sănătos. Greutățile Sta­tului s’au resfrânt prea dureros și au atins prea rău traiul fiecă­rui cetățean pentru ca îndreptarea pe care voim să o facem să fiu fie dorită de toți. In Ardeal și în Banat Partidul Național regionala­cttși »a­ trecut o glorioasă misiune pe care a avut fericirea să o vadă sfârșită prin războiul din care a eșit unirea românilor de pretut­tâeni. Intru îndeplinirea acestei sfinte misiuni el a pfhmit precum se cu­venea cel mai frățesc ajutor din partea vechiului Regat. Dar partidele politice nu au alt rost și cuvânt de a fi de­cât țelul superior pentru care sunt create și cu realzia a câruia ele firește își iau sfârșit sau dăinuesc fără folos. Desigur în privința intereselor tocate se cuvine să-și aibă cuvânt și acțiune mai hotărâtoare acei care în fiecare zinuî sunt mai di­rect și mai de aproape nevoile lui. Dar în viața politică ct țârei se cade ca ceiățehi î­n­­ tiiți prin ace­­leași credințe și aceeași voință, din întreg Regatul, sus lupte îm­preună pentru îndeplinirea binelui și adevărului «ore țm poate fi Cronica M­uzicală de MARCEL BOTS2 ftgya d*»srare rysi fu laeaSHerä cls al seeeBsa concert simfonic dîrifat <tfe fHI G^erga Fără cea mhă o mică exagerare, trebue să recunoaștem, că de un timp încoace, muzica rusească își face drum cu înlesnire in țara noa­stră. Este neîndoios că războiul a con­tribuit cu mult la intensificarea acestei muzici, dar nu e mai pu­țin adevărat, că ea a străbătut de foarte multă vreme în România, și că acum nu va face de­cât să se desvolte și chiar să influențeze atât muzica populară, cât și­ vii­toarea școală de muzică românea­sca. Iminentele străine existente in melodiile, în cântecele populare ro­mânești se datoresc in chip necon­testat muzicii orientale­­ asiatice) și foarte mult celei slave. Un foarte mare număr de cân­tece sunt venite din Polonia și Rusia. Această muzică a rămas însă în stare embrionară, de­oarece la noi abia de câți­va ani­ s’a format o mișcare mai serioasă muzicală Influența slavă se recunoaște u­șor în ritmul unora dintre dansu­rile noastre naționale, iar sonori­tatea în vechile romanțe și mai cu seamă în muzica corală religioasă Cea­ mai frumoasă liturgie co­rală p­e care o avem se datorește neuitatului Gavri Muzicescu, însă Neutralitatea Belgiei nu mai e­­xistă, tratatul de la Versailles îi decretează abrogarea, Franța și An­glia recunoscând noua situație. Ră­mâne de știut dacă acest acord nu aduce o atingere a convențiilor pe care Belgia le-a încheiat cu cele­lalte țări. Belgia este destul de ca­pabilă de a discerne urmările ac­telor sale politice care le închee. Respectul cuvântului dat face za­darnică orice dispoziție particula­ră cu privire la acest subiect. Aceste rezerve și obiecțiuni nu e de știut, că în Întregime ea este inspirată, scrisă, după calapodul, forma, stilul literaturii muzicii re­ligioase ruse. O asemenea constatare nu ne poate înspăimânta și nici măcar în­grijora de­oare­ce toate popoarele au suferit — mai cu seamă in mu­zică — puternice influențe. In Franța ca și în Germania azi e o adevărată goană după muzica autorilor și chiar a interpreților ruși. . Influențele produse de muzica i­taliană asupra școalei franceze și germane ne sunt cunoscute, și cu toate acestea cele două școli s-au putut scutura de aceste influențe, păstrând aceea ce era bun, sănă­tos pentru desvoltarea artei lor. Nici Rusia n’a scăpat de influ­ența italiană și urmele ei s’au sim­țit și se mai simt poate, cu toate a fiestea școala rusă e pornită pe un drum larg și sănătos. La noi înainte de război se înră­dăcinase puternic caracterul tri­vial al formei și fondului operetei moderne vieneze, care­­ devenise­ un adevărat pericol, pentru existență sau desvoltarea muzicii sănătoase, d­in fericire acest curent azi, a slă­bit mult, iar apariția artiștilor­­­­muzicii rusești nu poate decât să ne bucure, dacă ei nu urmăresc alt­­ceva de­cât adevărata eco. Cele scrise se referă la muzica ro­mânească În genere, căci dacă e ,vorba să ne referim la cei câțiva compozitori pe care îi avem, a­­tunci trebue să recunoaștem exis­tenta flagrantă a influenței moder­nismului francez in arta lor și a­­proape nimic, din aceea ce ar ca­racteriza o școală românească.­­­­ Meritul școalei ruse, care începe­a cu Mihail Ivanovici Glinka, consta tocmai în hotărârea lui cât și a urmașilor, de a condensa cât mai mult și cât mai puternic carcaterul ritmic și sonor al melodiilor slave în operile lor, indiferent dacă e­­vorba de simfonie, teatru, muzică de cameră, cor, etc.... Abia de la 1850 înainte se poate spune că a început­ să­ existe o miș­care­ muzicală serioasă în Rusia. Până la finele secolului al XVIII- lea nu aveau nici rușii mai mult de­cât cântecul popular ș­­ melodii­le religioase de origină bizantină. Reprezentanții­­­isericii de-o par­te și compozitorii de alta au putut da naștere școalei ruse. După celebrul Glinka, unul din cei mai înfocați iubitori ai folklo­­rului rus a apărut vestitul grup „ai celor cinci“ din care au făcut parte : Balakirev, Cesar Cui, Mo­dest Moussorgsky, Borodin și Rim­sky-Korsakow. ECOURS F­igaron semnalează coincidența a două mari evenimente, a­d­ouă mari și discursuri. La 19 ianuarie 1919 președintele republicei Poincaré a des­chis cu solemnitate conferința păcii. Exact la aceiași dată astăzi, Poincaré președinte de consiliu a citit in fața Ca­merelor declarațiunea ministerială. Această simplă coincidență inspiră în Franța mult optimism față de activ­ia­tea noului guvern. n Shangai s’a v­ându­t pentru suma de 623.000 franci un singur diamant de 102 carate, care se zice că ar fi a­­parținut artistei Gaby Deslys, A­ustria a decis, spre a-și procura fon­duri, ca să vândă, Iinn­, gobelinu­­rile cari sunt în dublu exemplar. Până acum, guvernul austriac a primit, în ce privește desfacerea obiectelor de artă ale Statului, vre­o 4 oferte mari ------------•»■>•­­ «„#•------------­Iri programul concertului simfo­­nic din săptămâna trecută, excep­tând simfonia a opta (netermina­­tă) de Schubert, au stat trei com­pozitori ruși: Glinka, Moussorgsky și Tschaikowsky. La cei dintâi doi se găses­c urme puternice de influență italiană; la cel din urmă — Tschaikowski­ — influența școale germane, dar ace­ste laturi slabe ale demnilor repre­zentanțî se referă cel mult la for­mă, căci ritmului și sonorității în deosebi, „ansamblului“ melodiei harmoniei și întregului colorit or­chestral le rămâne puternic impri­mat caracterul muzicii și sufletu­lui poporului rus. Muzica, rusca sout este bogată în sentimente, comunicativă, și tot­deauna de un colorit specific ori­ental. Din Glinka s’a executat Ka­marin­skaia, un fel de fantezie plină de humor și superbe motive locale. Din Moussorgsky, de­ asemenea o fantezie"„O noapte pe muntele pic­tuv", lucrare care a fost terminată de Rimsky Korsakoiv. Muzica lui Mu­ssorgsky excelează prin invert­ita melodică, prin bogăția colori­tului orchestral, și a concepțiunii, însă sufere prin unele insuficiențe teh­nice din cauza lipsei de pre­gătire, cu toate acestea ei este un confiscător adânc și un mânuitor dibaci al sufletului omenesc. Cu o dexteritate de admirat pune stăpâ­nire pe auditorul său­. Tschaikowsky n’a fost ilustrat prin tot ceea ce el are mai de va­loare, ci prin așa zisa uvertura so­lemnă „1812“, piesă mult decorati­vă și mai mult gustată de public, dar care poate adeveri și ea legă­tura indisolubilă dintre școala r­u­să și crâmpeiele sau temele popu­­lare rusești, întreaga literatură muzicală, ru­să, pentru a putea fi realizată, pen­tru a putea fi interpretată are ne­­voe absolută de muzicanți de rasă. Tehhnica vocală, instrumentală­ sau orchestrală ori­cât ar fi de dezvol­tată, fără a fi dublată de un tem­perament puternic nu va putea tra­duce, nu va putea da viață păgâ­nelor autorilor ruși. Strălucita realizare­ a programu­lui pe care orchestra „Filarmoni­cei“ ni l’a dat săptămâna trecută, a fost din acelea care se întâlnesc rar, în­ manifestările artistice. Fără a face vreo rezervă asupra baghetii maestrului Georgescu, ca­re făcea impresia că s’a contopit în chip desăvârșit cu sufletul feri­cit inspiraților autori ruși, se cu­vine să se resfrângă B însemnat o parte de merit, de elogii, către orche­stră, către acest aparat realizator de artă, de frumos în care se as­cunde un rTmnâr "ipseuanat, de ar­tiști de mare merit și din care eu regret număr pentrut anî numai 4 parte. Atât în" sim­fo­ biiB -a opta a lui Schubert — despre c arte am vorbit în alt rând —­ râs și în piesele lui Glinka și Monsmrgsky, se găsesc passagiî, momente «saVS rivalizează în artă cu adevăratele mărgărita­re, însă realizarea “fer ni­c­io fu­nc­țiune numai de •xe­­vostru ci și de valoarea artist-și «tehnică a in­strumentistului. I’entru aceste nîTistre mă simt da­tor să sub­l­inie« *n teamă: căldura arta nuanțelor pe care o degajază clarinetul excetentîtt­ui profesor Uperath, flautul d-îaî Solomonescu, contrabasul talentețufoi și re­obosi­tului Bruner, su­perbele efecte rea­lizate In, corn de­­ f. Gas! și excep­ționalele efecte a­le­­ balului d lui Zelinsky. De asemenea ,lo © urîd toate lau­dele d-lui Franke pentru felul cum utilizează timpnWte. In general erchhestrra se prezință în plin progres, realizând o desă­vârșită unitate șî o bogăție mare de nuanțe. Concertul trecut se-n oferit o seară de frumoasă recreațe, de a­de­vă­rată poezie, de poezie dătătoa­re (le­­ viată ș i sătrăinie £9. 1. !>?2. Bumsreșfl. € onti%igs^i*ea­m pagosia ll«a

Next