Viitorul, februarie 1922 (Anul 16, nr. 4165-4185)
1922-02-01 / nr. 4165
-r * ^ Anul pastru-spre|--|2gcelea ^ No. 4185 in 1ÖM ... trei Mtöte is ABONAMENTE ȚARA LA ORAȘE (la aa . . 200 lei Sasa Iuni . 100 • trei luni . 509 LA SATE 1 175 lei 90 . 45 » la stremnalato Un an • Șase luni Trei luni 560 lei 280 » 140 , STH. EDGARt, jt IET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 31/23; Redacția și Administrația 40/23 și 3/11 P P ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE Cercuri 1 Februarie 1/22 Manuscriptele nepublicate sa distri*1 lot s eh. în rara 2 lei ei în sîmnataU Sa primesc direct h Aiii sidrile ziarului straia Academiei No. 17 și la toata Agențiile de publicitate >TV ** DEMOCRAȚIE DE V3RBE $i semacmile de fapte In vremea cuml viața parlamentarii era în primele ei faze, «*ra un om politic care avea un clișeu permanent, un leit-motiv *1 totalel discursurilor sale. Acel leit motiv era: descentralizarea administrativă. La orice chestiune ce apărea pe planul diiscuțiilor politice, în orice întrunire la orice prilej, o singură notă știa să scoată era lotul popular: descentralizarea administrativă! Și tot repetând mereu clișeul, printr’un fenomen pe care psihologia îl explică, nici autorul Lui nu mai avea o noțiune limpede de ceea ce representa panaceul său universal. Discuțiile actuale in jurul cuvântului „democrație“, ne reamintesc același fenomen d de sterilitate intelectuală și de verbiaj gol. La ordinea zilei sunt problemele mari cari interesează consolidarea României, sunt chestiunile de specialitate țni de studiere competenta; sunt dificultățile de ordin financiar și economic; sunt problemele de ordin moral care stau la baza refacerei noastre. Toate problemele, însă, se rezolvă prin panaceul universal, „democrație“ și în numele ei se dă o luptă dârje, dar sterilă. Dar „democrația“ nu este un cuvânt care să spună prin chiar însăși pronunțarea lui, concepția ultimă la care s’au oprit cei ce '1 rostesc in ceea ce privește organisarea statului și soluționarea problemelor ce se ivesc. „Democrația" nu este astfel o formulă magică, un „deschide te Sezar“ ca în basmele orientale, și nu este de ajuns a spune, că ești democrat și că alții nu sunt, pentru ca valma publică să fie satisfăcuții sau lămurită. Se cere o dovadă de fapte, cari să dea drept partidului ce luptă contra oligarhiei de a se numi democrat, și de a nega altor partide această calificare și caracterizare. In lumina însă a faptelor, partidul care este mai greu ponegrit de-a nu fi democrat, adică partidul, liberal, este din potrivă acela care se poate mândră de-a fi partidul care în opera de guvern a făcut cel mai mult pentru triumful ideilor democratice în țara noastră. Și rememorarea numai a unora din faptele lui și din realizările efectuate la guvern, sunt suficiente pentru a arăta deosebirea între negustorii de vorbe și partidul serios al înfăptuirilor. Astfel, pentru a nu insista decât asupra evenimentelor recente, partidul liberal a fost acela, care prin glasul șefului său la 1913 cu mult înainte de marile prefaceri ale Europei după război, a pus ca mare punct de program politic, exproprierea marei proprietăți și împroprietărirea țăranilor. . Acelaș? partid în clipele cele mai grele, pentru a opri reacțiunea politică — sub adăpostul vremelnicilor victorioși — de a asupri pe săteni și pe cetățenii în general, a înscris în Constituția țarei exproprierea pământurilor și acordarea votului obștesc, întemeiat pe caracterul secret, individual obligator și egal. , Ceea ce s’a făcut ulterior și un chip concret pentru împărțirea pământului, n'a fost decât execuția tehnică pe teren a principiilor înscrise de partidul liberal în Constituția de la Iași. Dar aceia cari azi fac politică întemeiați pe masse largi nu trebue să uite că fac aceasta grație partidului liberal care a dat putința tuturor cetățenilor de a vota în statul cel nou românesc. Acestea sunt fapte și nu vorbe. Iar dacă reamintim făgăduiala, pe care acest partid o va înfăptui trecutul său tind chezaș, fâgaduiala reformelor fiscale echitabile, și stârpirea risipei scandaloase, am înțelege atunci de ce el se poate intitula partid democratic, întrucât ceea ce a făcut pentru țară îi dă acest drept. Dar desigur alături de spiritul democratic avem pe acela demagogic care consistă în a exploata credulitățile unora și a mistifica sufletele. Un spirit tot atât de departe de tradiția și de crezul partidului liberal, pe cât îi este de străină concepția oligarhică. ZI CU ZI D. Mehedinți nemaî putând face politică cu Petre Carp pentru că a murit ca om, și nici cu dl Marghiloman care a murit ca om politic, s’a hotărât a face politică cu d. Mihalache, căci dacă toate drumurile mergeau la Roma, toate combinațiile sunt bune, in ochii ariviștilor, dacă se cred că duc la putere... Dar d. Mehedinți are cuvinte de revoltă contra „oligarhiei" care nu a permis țăranilor a intra în sferele conducătoare. Am dori atunci să se știe cine este....Mehedinți? .Dacă este fiu de țăran cum afirmă d-sa, atunci e e mai bună dovadă de spirit democratic decât faptul că a ajuns ministru ? D. Iorga declară că e supărat pe Palat. Nu e nimic. Ii va trece și această supărare! Omul care a fost când prieten, când dușman cu Petre Carp, cu Maiorescu, cu Filipescu, cu A. C. Cuza, cu țărăniștii, cu naționaliștii ardeleni, cu liberalii și cu conservatorii, cu toți și cu fiecare in parte, omul evoluțiilor echilibristice, de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta, nu poate fi luat în serios când spune că azi e supărat pe cineva. La tot le vine findul și al blamului și al elogiilor, d-lui N. Iorga. Răbdare. * Ziarul „îndreptarea" are imprudența să discute competința fiecăruia din miniștrii actuali. E drept că nu toate guvernele pot avea capacităși de felul d-lor Trancu Iași, Tăzlăoanu Văleanu și ceilalți. « [urniții insîiîi Reclama este, cel mai bmn mijloc de a vă face cunoscute mărfurile și produsele fabricate. Uzați de ea in cea mai largă măsură în ziarul „VIITORUL“ care este cel mai răspândit dintre ziarele politice, are și tariful cel mai redus. PENTRU APARAREA BELGIE ACORDUL ANNLO-BELGIAR - Ca cuprinde ace gșft acordai _ ca@ejgsta noua situa ia sotjtjț^_8g^igj_r Opinia publică din Franța a primit cu satisfacție acordul intervenit Intre Belgia și Anglia, cu privire la o eventuală apărare a Belgiei contra oricărei agresiuni deîndreptățite. Acordul acesta a fost primit cu o deosebită bucurie de întreg Parlamentul belgian și a căpătat consimțământul tuturor oamenilor politici care au elar fi viziunea intereselor acestei țări, încheiat după semnarea convențiunei defensive franco-belgiană și înainte de înfăptuirea tratatului de alianță franco-britanic, pactul de garanții anglo-belgian consolidează situația Belgiei mereu amenințată, prin poizițiunea sa geografică. De grevele acordul dintre cele două țări firește din punct de vedere practic —constată ziarul „Le Temps“convențiunea franco-belgiană este mai complectă căci ea prevede cele mai mici amănunte technice ale unui plan de apărare comună și nu lasă nimic improvizații momentului. Proiectul pactului de garanție anglo-belgian nu prevede însă organizația apărării comune, căci nu este în firea engleză să se angajeze prea mult în chestiuni de acest fel. Cu toate acestea procesul lasă drum liber conversațiilor oficiale care pot avea loc între statul major englez și cel belgian, în scopul de a regula condițiunile unei eventuale colaborări a forțelor militare și navale aparținând celor două țări. Teama unor anumite cercuri politice belgiene în anumite cercuri belgiene există însă teama, că anumite condițiuni din pact ar constitui în mod indirect o reîntoarcere la politica de neutralitate a Belgiei. Teama este neîntemeiată după părerea ziarului francez. Belgia — de trei ani — a luat o serie de dispozițiuni și măsuri de ordin internațional, care demonstrează in mod vădit că evenimentele petrecute între anii 1914 și 1918, au consacrat definitiv părăsirea politicii de neturalitate. Pactul anglo-belgian conține o dispoziție care pare că constitue <o restricție a acțiunii politice a Belgiei. Anume stipulația de la art. 2 al pactului prevede că „Belgia nu va încheia nici un tratat sau convenție incompatibilă cu prezentul acord". Oamenii politici belgieni se întreabă care este rațiunea de a fi a acestei dispozițiuni dacă nimeni nu se gândește să conteste drepturile politice ale Belgiei, trebue să lase însă impresia, că ar exista o opunere la încheerea pactului anglo-belgian. Din extra opoziția belgiană este în mod unanim de acord pentru a aproba politica clar-văzătoare a guvernului. Se dorește numai ca proectul să fie îmbunătățit, pentru ca să se risipească orice echivoc posibil din punct de vedere politic. Guvernul nu este preocupat decâtcu reconstituirea noului statut al Belgiei, care este adversar oricărei politici de neutralitate. Belgia va duce o politică independentă. Dar țara fiind prea slabă pentru a se putea apăra că propriile sale mijloace, este silită să închee acorduri defensive cu maxi săi vecini și aliați. Trebue să remarcăm de altfel — închee ziarul francez — că guvernul belgian «’a mărginit a aproba numai principiul acordului, asupra căruia cabinetul britanic trebuie să se pronunțe definitiv. Negocierile continuă între Londra și Bruxelles, pentru a se stabili redactarea definitivă a acordului........■»— ——— Convențiile Belgiei cu celelalte țări NOTE Moliére In românește n Academic. d. Iorga, a găsit timpul să ne dea lista completă a traducătorilor cari In decursul vremei, au pus la îndemână publicului nostru operile lui Moliére. Evident că ar fi inutil să insistăm asupra chipului cum s’au făcut aceste transpuneri, dat fiind, pe de-o parte puțina pregătire literară vechilor traducători, și pe de a.’murte moravurile timpului cari permiteau orice licențe. paea un talent ca Alexandri nu s’a sfiit de a da ca ale sale localisările de felul „Coanei Kirite“, cum să cerem improvizaților traducători ai lui ,‘előbére să aibă simț critic, fidelitate literară față de text și acea subtilitate de traducere In care de abia germanii au ajuns maeștri ? Suntem asinii preveniți asupra modului cum se făceau traducerile lui Moliére, In țară românească și Intr’o vreme In care nu existau scrupuluri literare și plagiatul era o monedă curentă. Dar evident că azi trebue ceva mai mult. Dacă nu putem avea traduceri de felul cum germanii le au din Dante și din Shakespeare — modele aproape inimitabile—suntem în drept a cere de la scriitorii de azi o reluare a traducerilor clasice, pentru a avea pentru teatrul nostru și pentru publicul de azi texte vrednice de timpul nostru. In special Shakespeare ar trebui reluat, căci în bună parte vechile traduceri ale marelui seriilor sunt cu totul improprii și depărtate de text. Cei ce cunosc pe Shakespeare In original — și mr mult mulți de aceștia— spun lucruri, ce ne minunează. Iată de ce suntem In drept a cere scriitorilor de astăzi, cari cunosc bine limbile din care voesc să traducă, să se înhume la sarcina traducerilor bune, conforme culturei timpului nostrm. S'ar face ani adevărat serviciu culturei noastre și artei noastre. PETRONIUS. [intre trietar si mindan] Abia format noul guvern[ și presa de scandal a început campania, bazându-se pe o serie de neadevăruri vechi și noi, cu o lipsă de cinste cum numai în epocile cele mai negre ale politicianismului s'a mai putut vedea. Cele noi fantastice știri sunt date cu siguranța faptelor împlinite.. Se speculează asupra gesturilor fruntașilor, politicii se transformă cafeneaua în templu sacru de unde numai adevărul poate isvori, se inventează cu o ușurință specifică unor elemente dizolvante pripășite nu de mult în cosmopolita noastră capitală. Dacă un fruntaș politic a spus o vorbă, ea este răstălmăcită în zeci de chipuri și, din gură în gură este înregistrată în cea mai falsificată formă de către redacția unui „stat democrat". Se întâmplă însă ca vorbele să nu mai poată fi răstălmăcite și alunei, în disperare de cauză, iubitorii dinăcra fier din presa de scandal, fabrică interviewuri politice cu fruntași inexistenți al căror, nume „dintr'un interes lesne de înțeles este trecut sub tăcere“. Iar dacă unii oameni politici socot că e mai prețios de a lucra lărguitor pentru refacerea țarei decât a face declarațiuni spre a fi comentate cu obișnuita rea credință, atunci acei 'ce n'au altă meserie decât vorba, încep a protesta. Și astfel chiar tăierea poate fi speculată de specialiștii în escrocheriile de presă. Se vorbește de „mistereid [dela cutare minister, de nevoia de a ști a opiniei publice și alte asemenea lucruri, ca și cum opinia publică Si-ar forma convingerea și s’ar lumina din fanteziile reportericești ale unor ziare ce s’au vandut, se vând și se vor vinde totdeauna acelor cari dau mai mult. Buna credință și adevărul biruesc însă cu atât mai mare ușurință, cu cât se luptă mai aprig Contra lor. Presa de scandal ce se contrazice pe fiecare și încurcânduse în propriile minciuni, și-a pierdut de mult orice prestigiu in opinia publică. Ea a ajutat de prea multe ori răspândirea anarhiei și a trădat de atâtea ori interesele neamului încât azi cuvântul ei nu mai are nici o crezare. Un astfel de ziar, căzut în mâna unui om Cinstit, îl învață ce trebue să creadă și să simtă și cum trebue să judece ura ce se deslănțue contra a tot Ce e românesc, capabil și cinstit. Iar între adevăr și minciună numai cei cu voință orbi, hu vdi,ști să aleagă. Guvernul trecând peste manifestările morbide ale anumitei prese, va continua opera de consolidare a neamului și de restabilire a ordinei, smulgând din rădăcini cangrena socială ce s’a format cu sprijinul acestor „apărători ai nonei democrații I HriMBffl a-M len I, C, Brfflan ~CATRE ardeal Ol Ion I. C. Brătianuu președintele consiliului de arbuiștri și șeful partidului național-liberal, a adresat tuturor ardelenilor următoarea scrisoare: Când am primit marea răspundere a guvernului de astăzi pentru a consolida roadele câștigate prin război și a organiza temeinic România Mare și unită, am împărtășit dorința ca vă dobândim ca un simbol, participarea celor care după victorie au prezidat, la proclamarea mitrei în toate ținuturile noului Stat Român. Giram sigur că și căldura muncei comune se vor topi orice deosebiri de partid dintre noi. La chemarea ce le-am făcut pentru a ne ajuta inra ceruta muncă de care atârnă soarta țarei am avut fericirea să dobândim fără șovăire conlucrarea Partidului țărănesc al Unirei din Basarabia și a Partidului Democrat al Unirei din Bucovina. Ca mâhnire nu am putut afla aceleași simțiminte la acei care cotidue Partidul National din Ardeal. Cu atât mai vie , e-a fost mâhnirea cu cât mai puțin ne puteam aștepta la asemenea hotărâre, după ce tăcmen&m cu dânșii înțelegere deplină asupra întregului program de gernământ și după ce conveniserăm să cerem Regelui ca, în virtutea dreptului ce-i dă Constituția să schimbe guvernul, să disolue parlamentul și să le încredințeze prezidarea lumilor alegeri. Pentru îndeplinirea sfintei dorii de a reda țarei o viață sănătoasă suntem m drept să avemprijinul tuturor cetățenilor a căror dragoste de patrie nu este intuiecată de îngrijiri Intartistice. Cu atât mai mult se cuvenea ca organizațiile politice ale celor din guvern să lucreze împreuna sincer și frățește. Am crezut însă că era de pagubă și fără cuviință ca să unim munca noastră pe tocmeli de cifre și împărțiri de situții. Convins că toate forțele noulor ținuturi ale Jteggdului trebue utile pentru administrarea lor, am respins firește propunerea de a desființa sau de a înlăturai organizațiile național liberale din Ardeal. Ași fi voit ca, având în vedere însăși interesele publice de servii și nmmai pe ele, să se aleagă bărbații cel mai des lovici, fără bine seamă din care organizație politică făcuseră parte frând.»» momentul dnceperei conlucrărei, căci doar nu era vorba de a împărți favoruri și foloase, dar de a împlini datorii și de a stăpâni neagile obștești cât mai bine, cu cât mai multe puteri și mai multă pricepere. Intr'acest scop, pentru asigurarea mntreselor locale din diferite județe ale Ardealului și ale Banatului, doream ca organizațiile politice din fiecare județ în înțelegere prietenească să arate pe cei mai destoinici pentru a face față nevoilor obștești. Am încercat să fie ferim de a hotărî dinainte numărul de locuri care se cuvenea fiecărei organizații. Nu am intrat în asemenea tocmeli nepotrivite cu interesul general decât silit, atunci când am văzut că într’astfel conducătorii Partidului Național, deși înțeleși pe toate celelalte puncte, nu voiau să colaboreze dacă nu se făcea distainle asemenea împărțeală. Astfel am convenit ca, înrăstirea Ardealului in Ministrfl Regatului să se îndeplinească întreagă numai prin condusatorii Partidului Național, asemenea în priviri a candidaturilor parlamentare două treimi din cele românești să fe recunoscute Ardelenilor și Bănățenilor din acelaș partid. Silit în modul acesta să hotărâm un număr pentru a înlesni înțelegerea, nu luasem in privire decât candidaturile pur românești, fiiindca voiam ca celelalte naționalități să fie de fald în Parlament și citisem chiar din cele românești un număr cu mult mai mic decât cel care ar fi reușit din măsurarea puterilor fiecărui partid. Dar nici aceasta n’a putut mulțumi pe conducătorii Partidului Național din Ardeal. Ei atunci au căutat prin ta<te mijloacele să Opfernds putința că fie era dată de a îndrepta situaținea atât de gravă a fetei. Iatr această încercare ei au mers până a reintra în parlamentul pe care-l părăsiseră cu cele mai grele cuvinte și a cărui dizolvare. O ceruseră pe motive de ordin moral. Iar astăzi cevem durerea să-i vedem întovărășiți cu acei pe care ori îi priveau și îi înfățișau țarei ca cea mai mare primejdie pentru ea. Pare că oamenii și parlamentele și-ar schimba e&taefgrul și ființa lor morală după cum se acordă cu, propriile «toastr» situații ale momentului. Cei care până acum au ascultat de Conducătorii Agrbhîithă Național din Ardeal trebue să judece dacă este înțelept ea în vremuri ca cele de astăzi suflete românești cinstite și cu liraste țară să startjeneascâ îndreptarea ei și să împiedice pe acei care trebue să le dea tuturor și Statului un trai mai bun și mai sănătos. Greutățile Statului s’au resfrânt prea dureros și au atins prea rău traiul fiecărui cetățean pentru ca îndreptarea pe care voim să o facem să fiu fie dorită de toți. In Ardeal și în Banat Partidul Național regionalacttși »a trecut o glorioasă misiune pe care a avut fericirea să o vadă sfârșită prin războiul din care a eșit unirea românilor de pretuttâeni. Intru îndeplinirea acestei sfinte misiuni el a pfhmit precum se cuvenea cel mai frățesc ajutor din partea vechiului Regat. Dar partidele politice nu au alt rost și cuvânt de a fi decât țelul superior pentru care sunt create și cu realzia a câruia ele firește își iau sfârșit sau dăinuesc fără folos. Desigur în privința intereselor tocate se cuvine să-și aibă cuvânt și acțiune mai hotărâtoare acei care în fiecare zinuî sunt mai direct și mai de aproape nevoile lui. Dar în viața politică ct țârei se cade ca ceiățehi în tiiți prin aceleași credințe și aceeași voință, din întreg Regatul, sus lupte împreună pentru îndeplinirea binelui și adevărului «ore țm poate fi Cronica Muzicală de MARCEL BOTS2 ftgya d*»srare rysi fu laeaSHerä cls al seeeBsa concert simfonic dîrifat <tfe fHI G^erga Fără cea mhă o mică exagerare, trebue să recunoaștem, că de un timp încoace, muzica rusească își face drum cu înlesnire in țara noastră. Este neîndoios că războiul a contribuit cu mult la intensificarea acestei muzici, dar nu e mai puțin adevărat, că ea a străbătut de foarte multă vreme în România, și că acum nu va face decât să se desvolte și chiar să influențeze atât muzica populară, cât și viitoarea școală de muzică româneasca. Iminentele străine existente in melodiile, în cântecele populare românești se datoresc in chip necontestat muzicii orientale asiatice) și foarte mult celei slave. Un foarte mare număr de cântece sunt venite din Polonia și Rusia. Această muzică a rămas însă în stare embrionară, deoarece la noi abia de câțiva ani s’a format o mișcare mai serioasă muzicală Influența slavă se recunoaște ușor în ritmul unora dintre dansurile noastre naționale, iar sonoritatea în vechile romanțe și mai cu seamă în muzica corală religioasă Cea mai frumoasă liturgie corală pe care o avem se datorește neuitatului Gavri Muzicescu, însă Neutralitatea Belgiei nu mai există, tratatul de la Versailles îi decretează abrogarea, Franța și Anglia recunoscând noua situație. Rămâne de știut dacă acest acord nu aduce o atingere a convențiilor pe care Belgia le-a încheiat cu celelalte țări. Belgia este destul de capabilă de a discerne urmările actelor sale politice care le închee. Respectul cuvântului dat face zadarnică orice dispoziție particulară cu privire la acest subiect. Aceste rezerve și obiecțiuni nu e de știut, că în Întregime ea este inspirată, scrisă, după calapodul, forma, stilul literaturii muzicii religioase ruse. O asemenea constatare nu ne poate înspăimânta și nici măcar îngrijora deoarece toate popoarele au suferit — mai cu seamă in muzică — puternice influențe. In Franța ca și în Germania azi e o adevărată goană după muzica autorilor și chiar a interpreților ruși. . Influențele produse de muzica italiană asupra școalei franceze și germane ne sunt cunoscute, și cu toate acestea cele două școli s-au putut scutura de aceste influențe, păstrând aceea ce era bun, sănătos pentru desvoltarea artei lor. Nici Rusia n’a scăpat de influența italiană și urmele ei s’au simțit și se mai simt poate, cu toate a fiestea școala rusă e pornită pe un drum larg și sănătos. La noi înainte de război se înrădăcinase puternic caracterul trivial al formei și fondului operetei moderne vieneze, care devenise un adevărat pericol, pentru existență sau desvoltarea muzicii sănătoase, din fericire acest curent azi, a slăbit mult, iar apariția artiștilormuzicii rusești nu poate decât să ne bucure, dacă ei nu urmăresc altceva decât adevărata eco. Cele scrise se referă la muzica românească În genere, căci dacă e ,vorba să ne referim la cei câțiva compozitori pe care îi avem, atunci trebue să recunoaștem existenta flagrantă a influenței modernismului francez in arta lor și aproape nimic, din aceea ce ar caracteriza o școală românească. Meritul școalei ruse, care începea cu Mihail Ivanovici Glinka, consta tocmai în hotărârea lui cât și a urmașilor, de a condensa cât mai mult și cât mai puternic carcaterul ritmic și sonor al melodiilor slave în operile lor, indiferent dacă evorba de simfonie, teatru, muzică de cameră, cor, etc.... Abia de la 1850 înainte se poate spune că a început să existe o mișcare muzicală serioasă în Rusia. Până la finele secolului al XVIII- lea nu aveau nici rușii mai mult decât cântecul popular ș melodiile religioase de origină bizantină. Reprezentanțiiisericii de-o parte și compozitorii de alta au putut da naștere școalei ruse. După celebrul Glinka, unul din cei mai înfocați iubitori ai folklorului rus a apărut vestitul grup „ai celor cinci“ din care au făcut parte : Balakirev, Cesar Cui, Modest Moussorgsky, Borodin și Rimsky-Korsakow. ECOURS Figaron semnalează coincidența a două mari evenimente, adouă mari și discursuri. La 19 ianuarie 1919 președintele republicei Poincaré a deschis cu solemnitate conferința păcii. Exact la aceiași dată astăzi, Poincaré președinte de consiliu a citit in fața Camerelor declarațiunea ministerială. Această simplă coincidență inspiră în Franța mult optimism față de activiatea noului guvern. n Shangai s’a vândut pentru suma de 623.000 franci un singur diamant de 102 carate, care se zice că ar fi aparținut artistei Gaby Deslys, Austria a decis, spre a-și procura fonduri, ca să vândă, Iinn, gobelinurile cari sunt în dublu exemplar. Până acum, guvernul austriac a primit, în ce privește desfacerea obiectelor de artă ale Statului, vreo 4 oferte mari ------------•»■>• «„#•------------Iri programul concertului simfonic din săptămâna trecută, exceptând simfonia a opta (neterminată) de Schubert, au stat trei compozitori ruși: Glinka, Moussorgsky și Tschaikowsky. La cei dintâi doi se găsesc urme puternice de influență italiană; la cel din urmă — Tschaikowski — influența școale germane, dar aceste laturi slabe ale demnilor reprezentanțî se referă cel mult la formă, căci ritmului și sonorității în deosebi, „ansamblului“ melodiei harmoniei și întregului colorit orchestral le rămâne puternic imprimat caracterul muzicii și sufletului poporului rus. Muzica, rusca sout este bogată în sentimente, comunicativă, și totdeauna de un colorit specific oriental. Din Glinka s’a executat Kamarinskaia, un fel de fantezie plină de humor și superbe motive locale. Din Moussorgsky, de asemenea o fantezie"„O noapte pe muntele pictuv", lucrare care a fost terminată de Rimsky Korsakoiv. Muzica lui Mussorgsky excelează prin invertita melodică, prin bogăția coloritului orchestral, și a concepțiunii, însă sufere prin unele insuficiențe tehnice din cauza lipsei de pregătire, cu toate acestea ei este un confiscător adânc și un mânuitor dibaci al sufletului omenesc. Cu o dexteritate de admirat pune stăpânire pe auditorul său. Tschaikowsky n’a fost ilustrat prin tot ceea ce el are mai de valoare, ci prin așa zisa uvertura solemnă „1812“, piesă mult decorativă și mai mult gustată de public, dar care poate adeveri și ea legătura indisolubilă dintre școala rusă și crâmpeiele sau temele populare rusești, întreaga literatură muzicală, rusă, pentru a putea fi realizată, pentru a putea fi interpretată are nevoe absolută de muzicanți de rasă. Tehhnica vocală, instrumentală sau orchestrală oricât ar fi de dezvoltată, fără a fi dublată de un temperament puternic nu va putea traduce, nu va putea da viață păgânelor autorilor ruși. Strălucita realizare a programului pe care orchestra „Filarmonicei“ ni l’a dat săptămâna trecută, a fost din acelea care se întâlnesc rar, în manifestările artistice. Fără a face vreo rezervă asupra baghetii maestrului Georgescu, care făcea impresia că s’a contopit în chip desăvârșit cu sufletul fericit inspiraților autori ruși, se cuvine să se resfrângă B însemnat o parte de merit, de elogii, către orchestră, către acest aparat realizator de artă, de frumos în care se ascunde un rTmnâr "ipseuanat, de artiști de mare merit și din care eu regret număr pentrut anî numai 4 parte. Atât în" simfo biiB -a opta a lui Schubert — despre c arte am vorbit în alt rând — râs și în piesele lui Glinka și Monsmrgsky, se găsesc passagiî, momente «saVS rivalizează în artă cu adevăratele mărgăritare, însă realizarea “fer nicio funcțiune numai de •xevostru ci și de valoarea artist-și «tehnică a instrumentistului. I’entru aceste nîTistre mă simt dator să sublinie« *n teamă: căldura arta nuanțelor pe care o degajază clarinetul excetentîttui profesor Uperath, flautul d-îaî Solomonescu, contrabasul talentețufoi și reobositului Bruner, superbele efecte realizate In, corn de f. Gas! și excepționalele efecte ale balului d lui Zelinsky. De asemenea ,lo © urîd toate laudele d-lui Franke pentru felul cum utilizează timpnWte. In general erchhestrra se prezință în plin progres, realizând o desăvârșită unitate șî o bogăție mare de nuanțe. Concertul trecut se-n oferit o seară de frumoasă recreațe, de adevărată poezie, de poezie dătătoare (le viată ș i sătrăinie £9. 1. !>?2. Bumsreșfl. € onti%igs^i*eam pagosia ll«a