Viitorul, martie 1922 (Anul 16, nr. 4190-4214)
1922-03-03 / nr. 4190
Anul al patrusprezecelea No. 4190 1 leu 88, în sera lei ex- Instreinotate VI LA ORAȘE Dn an . 200 lei Șase luni , 100 « Trei luni . 56 » ABONAMENTE TARA LA SATE 175 lei 90 > 45 » Dn an . Șase luni Trei luni ■et PUULIXMI REDACTIA In streinătate ADMINISTRATA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis do Hőtel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23; Redacția și Administrația 9/23 și 3/11 PP Vineri 3 Martie 1922 ANUNCIURI COMERCIALE Sa primesc directia Adminintrajh ilarului strain Academiei No. 17 ?i la toata Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug . 1 l60 u.in fata 7 lei 88- In streinatate Osci vreți la Statul român între și! si fie așezat pe temfeli sinuoasa« daci daca traiul si se oftineasca si viata eee* N$fc...Jca a lirei si îndestuleze nevoile furor ; dacă voiti ca țara si revie la conditiiile normale; daci vreți consolidarea „nirei, liniștea si ordinea îniynulul granițator, presfinițil si demnitatea în afara Voiați lista întreagă a casaților partidului național liberal în alegerile pentru Constituantă O CHEMARE LA DATORIE Cele două admirabile cuvântării pe care d-l Ion I. C. Brătianu, președintele consiliului și șeful partidului național-liberal le-a rostit la Făgăraș și Brașov, depășesc, prin înălțimea sentimentelor exprimate, prin vigoarea cugetării politice, prin căldura și convingerea chemării la datorie a tuturor cetățenilor cinstiți și muncitori din această țară, — depășesc, zicem, cadrele unei simple manifestări electorale. Fără artificii oratorice, cu simplicitatea și siguranța bărbatului de Stat chemat de ordinea firească, a lucrurilor să orienteze, să călăuzească conștiințele semenilor săi, șeful guvernului a crezut de datoria sa ca, din cele două frumoase cetăți românești, să cheme ,pe toții fiii buni ai țărei din toate unghiurile marilor ei hotare de astăzi, la înfrățire, la muncă, cu cinste și cui dreptate“. Cuvântul demn, convingător fiind că era sincer, al d-lui I.I. C. Brătianu a venit la timp pentru ca, din mijlocul fraților ardeleni, și răsunetul lui se va auzi până în adâncul tuturor satelor din România-Mare, — să risipească atmosfe. V, otrăviii.••re. de. .«’•Hete pe care oameni pătimași și inrervu să o creeze. Nu a fost greu șefului partidului liberal să distrugă legendele mincinoase născocite în paguba unităței neamului de cei cărora patima le-a întunecat până și timțimvntele românești. Minciună legenda că vechiul regat românesc era un stat ticălos și oligarh, căci nu se întemeiază în vremurile noastre pe oligarhie și putregaiuri un Stat ca cel romînesc care în timp numai de o jumătate de veac a ajuns din două miei pro-, Vincii tributare Turciei să devină un Regat respectat în afară, bogat înăuntru, puternic și înțelept, știind la fiecare ceas ce trebue să realizeze pentru ca să ajungă urât, independent, pentru ca să poată închega când a sunat ceasul regatul României-Mari de astăzi... . Legendă mincinoasă că partidul liberal ar fi omorât in 1907, unsprezece mii de țărani, irite,o revoltă în care au pierit 640 din vina altora. Venind atunci la guvern, partidul liberal a liniștit, dimpotrivă , spiritele, prin începuturile reformei agrare. Tot neîntemeiată și mincinoasă legenda că partidul liberal e oli- Jgarh și apără interesele de clasă, el, care a înființat sufragiul universah a împroprietărit țărănimea și a chemat la o viață mai cultă, mai sănătoasă și mai puternică, toate forțele vii ale națiunei, prin aplicarea unui program cu adevărat democratic. Cu acea neclintită încredere în că este nevoie ca, — lăsându-se la o parte patimile bolnăvicioase, — toți cetățenii României Mari să fie chemați la datoria de a organiza un Stat care, prin puterea lui morală și materială, să poată asigura tuturor o viață demnă și fericită. „De aceea a zis d-sa, noi nu vă chemăm astăzi ca să vă facem făgădueli noi vă chemăm să vă îndepliniți cu toții o datorie mare către stat spunând tuturora: perem să se restabilească dreptatea, cerem să se restabilească ordinea în finanțe și în întreaga administrație, ca să avem posibilitatea fiecare din noi să știm, că munca noastră ne este ocrotită, că activitatea noastră cinstită o putem desfășura cu ajutorul iar nu cu stânjenită din partea reprezentanților organelor de stat. Vrem ca fiecare să știm că drumurile de fier merg și transportă cele de nevoe, că cu banul care îl plătim se satisface un adevăr, nevoile legitime obștești, că leul reprezintă adevărata lui valoare și în țară și în străinătate,că munca noneii-a e plătită ș i că la rândul nostru plătim după valoarea reală ceea ce dobândim“. In admirabile cuvinte, cari nu se pot rezuma, șeful partidului liberal a exprimat credința sa neșovăitoare că, cu încordarea puterilor care isvoresc din conștiința sănătoasă a tuturor cetățenilor de orice rasă și de orice religiune, autoritatea morală și pTOPă^rea materială a Statului fom^^^ restabiliteri c . Trecutul partidului sumat răspunderea grea a zuliii de azi, este garanția viitorului. Nu încape nici o îndoială că apelul] șefului guvernului și partidului liberal, va avea un răsunet adânc în massele poporului românesc de pretutindeni, și cuvântarea sa, ce va rămâne istoricii, a luminat toate conștiințele asupra datoriilor ce au de îndeplinit în clipele acestea hotărâtoare pentru soarta Statului român întregit. ȚARA NU POATE FI SCĂPATA DIN RUINA FINANCIARA SI DIN PERZANIA MORALA, DECAT NUMAI DE UN PARTID PUTERNIC, DE ORDINE, puterea de viață, de vrednicie și de SI CU PREGĂTIRE, progres a poporului român. DIN ACEST PARTIDAE constitue crezul politic al partidului liberal, d-1 Brătianu a arătat feas SEIÄ! ! s 1T GUVERNUL ACTUAL Din wmi pârlim libera! Ce voim?»și"«— O bună politică economică In ceea ce privește politica economică în genere, punctul de vedere al Partidului Național Liberal, e cunoscut de mult: dezvoltarea bogățiilor țărei în primul rând prin munca, inițiativa și capitalurile românești. Prin această politică s’a asigurat până ori neatârnarea economică a României Mici; printr’însa se cuvine deci ca și în viitor să se asigure neatârnarea economică a României Mari. O asemenea politică nu înlătură conlucrarea capitalurilor străine, dar ea vrea cu aceste capitaluri raporturi de cinstită și frățească conlucrare, iar nu legături de asuprire, sau de acaparare primejdioase suveranității naționale care ar lăsa poporul român sărac într’una din cele mai binecuvântate țări ale Europei. Conlucrarea noastră cu străinătatea trebue să fie întemeiată pe acordul intereselor respective, pe ermună încredere și pe cuvenita remunerare a muncii și a priceperii fiecăruia, sub preocuparea stăpânitoare a intereselor obștești și a economiei naționale române. ■------------...............—---------Campania țărănistă 0 CRIMA Cot la cot cu bolșevicii și ajutați de toate pamfletele ce și-au făcut din răspândirea anarhiei o profesiune, țărăniștii urmează campania electorală, scontând victoria ce se îndepărtează pe fiecare zi. Țărăniștii s’au remarcat între oamenii noui“ prin necinstea cu care au lucrat tot timpul. Având multe de ascuns, au mințit mult. Întreaga lor activitate s’a împărțit astfel între încercările de a ascunde adevăratele lor fapte și promisiunile demagogice. Au publicat manifeste, din ele lipsesc însă fotografia și semnătura d-lui C. Stere ca și cum nici n’cer exista în acest partid, abia d. Simion Mehedinți îndrăznind să se arate în câteva locuri. Au împărțit sume enorme de bani: origina acestor bani a fost cu grijă ascunsă iar când se va descoperi, trădarea de neam va fi pe deplin probată. S’au folosit de cele mai imunde pamflete începând cu acele bolșevice, au ascuns până în ajunul alegerilor că ei sunt inspiratorii acestei anarhice și calomnioase campanii căutând să acrediteze svonul că evreii ar fi susținătorii gazetelor ce o duceau. In ceia ce privește promisiunile demagogice e de prisos să mai ii listăm: limita lor nu era în nici un program nici cel puțin în bunul simț. Ele progresau după imaginația înfierbântată a „oratorului“ țărănist, care în cele mai multe cazuri, avea autoritatea ce ie, abordau desele chemări la parchet. Acest „partid”, compus din oameni al căror trecut se poate ceti în dosarele justiției,mulțumit de activitatea în domeniul codului penal și în acel al politicei de struț, a căutat să dea nenumărate lovituri însăși unităței de stat și prestigiului instituțiilor noastre cele mai înalte. Ultima încercare contra justiției, prin care se transformă România într-o țară de asasini, își va avea desigur, sancțiunile, după cum tuturor celorlalte le va veni la timp rândul. România Mare nu mai trebue să fie un sat fără câini, în care fiecare inconștient poate afirma inexactitățile cele mai sfruntate târând în noroi și instituțiunile țărei, cu garanția celei mai complecte impunități. Prestigiul Statului cere ca instituțiunile sale să fie puse la adăpostul unor astfel de crime. Și aceasta se va face. NOTE IM MINUluI" Se pare — judecând după anumite ziare și anumiți oameni de teatru de la noi — că teatrul are să sufere o prefacere, care va desființa trecutul și va aduce pe spectatori aproape în fața Ș unei arte nouă. Costum, figurație, punere în scenă, aranjament arhitectonic, totul până acuma a fost fals, naiv, neartistic, — și deci totul e de refăcut de fond era combles. O artă nouă, în care Regizorul, un mare artist, nu mai este persoana dintre culise, ci trece în rândul protagoniștilor de pe scenă. S’a dus vremea lui Talma, Sarah Bernhard, Le Bargy, Novelli som Duse. Aceștia n’au ce căuta în teatrul nou, în teatrul expresiei* nisto-impresionisto, simbolisto’, — etc. S’ar pune în locul jocului artistului, ceva nou: ,jocul împreună“, un factor, nou în viața artistică. Ca în orice idee nouă, e și aci un mare fond de adevăr. Desigur că teatrul nu poate fi un mijloc de exhibiție a unui artist, care singur ține scena, ceilalți actori fiind un fir de acompaniament secundar. O piesă este un ansamblu , e un tot care se ține ; o armonie în care fiecare rol joacă pe acela al instrumentului din orchestră. E adevărat. Dar, noi credem că pe scenele mari a existat totdeauna acest ansamblu. Că el trebue să fie de acum încolo mai mult studiat, suntem de acord, însă pe acest mai mult nu se poate pune temelia unei arte nouă, așa cum pasionații regizoratului o sus.De fapt concepția Regizorului. Care singur, dă efectele, singur, ceji duce acțiunea se explică prinț țara de unde vine. In Germania nu au fost decât cu foarte rari excepții actori mari, sau atât de mari ca să egaleze pe marele personalități ale scenelor, parisiene ori italienești. De aci ușurința cu care acolo, se trece peste personalitățile artistice, și vom regiei care face totul, dorul nefiind nimic. .. . Ne e frică de orice exagerație ! PETRONIUS, ECOURI Sovietele rusești —scrie „Le Journal“— întrețin, pentru nevoile lor, nici mai mult nici mai puțin de 5 milioane fani. funcționari . Celebrul profesor de medicină Widal a fost ales membru al Academiei din Stockholm. Școala arheologică franceză din Athena a comemorat centenarul lui Pasteur. Un raport publicat la New York, arată că băncile americane ale căror resurse însumează un total de 19 miliarde eura. dolari, au înregistrat, anul acesta, un beneficiu colectiv de 406 milioane. Epidemia de gripă este în descreștere la Paris, unde s’au înregistrat, săptămâna trecută, numai 8 cazuri. — — Guvernul german, spre a acoperi cheltuielile reclamate de ultima augmentare a salariilor, a sporit și tarifele pe căile ferate cu încă 20 ° °. Ex-kronprintul Germaniei va publica, în curând, memoriile sale pe care i le-a cerut o casă de editură de la Stuttgart. Memoriile acestea, cu multe preocupări autobiografice, vor fi traduse apoi în limbile: franceză, olandeză, spaniolă și engleză. -------------* I Pariul HH Liberal și evreii Paralel cu campania de minciuni dusă in chestiunea funcționarilor și a chiriașilor,— opoziția a găsit timpul prielnic pentru a specula și pe evrei, căutând să-i atragă in sfera de activitate anarhică, atât de nepotrivită și firei și trecutului lor. Știm cum au răspuns evreii acestor Încercări. Romane Iasa să lămurim unele svonuri tendențioase pe cari le-au pus in circulație agenții scump plătiți ai d-lor Lupu și comp. S'a vorbt astfel de o „campanie antisemită“ dusă „în toată țara“ de partidul liebral. Nimsic mai inexact. Pretutindeni candidații partidului liberal, consecvenți programului, au vorbit pentru cea mai largă înfrățire, nicieri n’au agitat nici ura de clasă, nici cea regională, nici nu s’au pronunțat contra minorităților sau a evreilor. Din contra țărăniștii cari la oraș fac pe filosemiții la țară agită masele contra evreilor, tratându-i cu cele mai rușinoase epitete. Ei au ajuns atât de departe cu minciuna încât au tipărit o serie de manifeste cu caracter antisemit, dându-le ca venind din partea partidului liberal, pentru a produce astfel neîncrederea în masele evreiești. Toate aceste manopere nu vor servi însă la nimic. Evreii vor fi cu toții acolo unde a ordine, dreptate și propășire economică,indepărtându-se de anarhia ereri lor Lupu și Mihalache. ZI CU ZI D. N. Iorga — în calitate de istoric — batjocorește datele mari ale țărei, 1821, 1848, 59, 66 77, 81, etc. Ironia d-lui Iorga dacă este de înțeles din partea unui om atât de pătimaș, e totuși regretabilă din partea unui profesor de istorie. Cum, adică d. Iorga contestă orice merit partidului liberal în aceste mari date istorice? Să o spună, fără ironie ! * D. Al. Marghiloman, susține sub proprie semnătură că trebue să concesionăm căile ferate la străini. Această opinie e logică din partea aceluia care a concesionat țara întreagă vrășmașilor. * La Iași d. Iorga a dat un apelprin care se protestează contra acaparării la București a întregei vieți. D. Iorga se întrece cu d. Vaida. Unul regionalist, celălalt separatist. De mult d. Iorga nu mai alege armele de luptă. • # D. Adolf Stern: a vorbit Contra partidului liberal. Cine a cetit modul cum acest aventurier internaționalist a înțeles să susțină cauza evreiască, prin apelul mereu la străini, nu e de mirare că astăzi se ridică contra partidului care pune la dogmă „prin noi inșine“, înțelegând prin „noi“ și pe Evreii identificați cu cauza românească, adică tocmai cum nu e gazul d-rului Stern. Partidul liberal și-a ales în îoati fara ca semn de alegeri Crucea plină, iată acest semn: (Crissess plini) «Unul tin Metul Ilfov oi Mulul HotM-LIberal Lit ’SU^T (alegerea azi și mâine) M. FERECHIDE, fost Președinte al Camerei. GENERAL D. LAMBRU, fost deputat, fost senator. EMIL C. PETRESCU, fost Primar al Capitalei, fost deputat. DIM. TH. ARȚAREANU, fost deputat. NICOLAE T. FILITTI, fost deputat. IORDACHE MINCIULESCU, comerciant, fost consilier comunal. ION POPESCU-PASAREA, profesor LA CAMERA (alegerea la 5, 6 și 7 Martie 1922) ION I. C. BRATIANU, Președintele Consiliului de Miniștri ION TH. FLORESCU, Ministrul Justiției. GEORGE M. CORBESCU, Președintele Conv.‘ T"-erimare a Capitalei, fost deputat. ION LUCA P. NICULESCU, fost Ministru. DAN EM., fost deputat. DOBRESCU RADU, profesor, fost consilier al. PASCU TH. O' -'''A fost deputat, fost ajutor de Primar al C '•]. ALEXANDRESCU MIȘU, avocat. ASLAN G., avocat. BERKOWITZELLY, bancher. 1 DONESCU G. ALEX, gaverat, fost ajutor de primar al Capitalei. FRIGATOR MIRCEA, comerciant. FURTUNA HORIA, avocat și economist. IOANIȚESCU DIMITRIE, profesor, avocat. IONESCU ANTON, dr., medic. PASCU ACHIL, avocat. STOICA N. N., meseriaș. VLADESCU-OLT MARIN, avocat, fost denotat. • Semnul listei este o cruce. Damim și lucrări din Basarabia GUSTUL CETITULUI LA BASARABENI — BibLiotaeS Ba difl CisSiSsraii L.—Be ce Ba piă€@a ruier să citească ! — Le-a folosit la eswă cetitul î — D-1 Petronius într’una din Notele d-sale din „Viitorul“ vorbind de lipsa Bibliotecilor în astră a amintit de faptul că în Rusia, pe care noi o consideram înapoiată au existat instituții de cultură populară pretutineni și că nu numai în orașe mari ca Petrogradul, Moscova, Harca, Kiev sau Odesa, dar chiar în trașate mici existau biblioteci publice unde se puteau citi pe loc sau împrumuta la domiciliu volume din aceste biblioteci. Lucrul e foarte adevărat și dacă n’am lua decât Chișinăul, din acest punct de vedere, care a trăit o sută de ani sub dominația rusească și a împrumutat cu aceasta multe din obiceiurile și moravurile rusești și între altele și pe a cititului, și ar fi suficient ca să ilustrăm ceea ce asumau. Petronius că și orașele de mâna a doua din Rusia aveau biblioteci numeroase. Așa Chișinăul are zeci de biblioteci cu zeci de mii de cetitori anual și cari contribuesc mult la dezvoltarea gustului de cetit. Biblioteca orașului Chișinău Mai întâi de toate există o bibliotecă a orașului Chișinău care are mai bine de 60.000 de volume — în majoritate rusești, deși în ultimul timp această bibliotecă cumpăra și cărți românești. Biblioteca este situată în clădirea Primăriei orașului și are o sală mare de lectură, care este vecinie populată. In plus, biblioteca închiriază cărți cetitorilor, pe un ora 3 — cârtii și pentru o sumă modestă care reprezintă abonamentul. Persoane recomandate de membrii consiliului comunal pot căpăta cărți și fără nici o depunere. Biblioteca Chișinăului are o secțiune specială basarabeană care numără mai bine de 1000 de tomuri consacrate numai vieței basarabene și care ar trebui cercetată, căci cuprinde izvoare foarte interesante despre trecutul Basarabiei și până la ruși și în timpul lor. Dar despre aceasta literatură privitoare la Basarabia, voi vorbi cu o altă ocazie; ceea ce voesc să arăt aci este răspândirea cea mare pe care o avea cartea la ruși. Biblioteca Primăriei orașului Chișinău are câteva zeci de mii de abonați pe an. Alte bibioteci tot în Chișinău Pe lângă această bibliotecă, Chișinăul mai are o bibliotecă bogată, acea a Societăței funcționarilor comerciali, care numără40.000 de volume și are cam atâția abonați anual. Și această bibliotecă pentru un abonament de $ lei lunar și un gaj după valoarea cărtei, dă la domiciliu cârti de cetit. Din lipsă de local suficient, această bibliotecă nu are însă un cabinet de lectură. Centimes în pagina 2-a Cronica economică și financiară . Monitorul Oficial este câteodată, o publicație care cuprinde multe din documentele vremurilor ce trăim. In nesfârșita serie de anunțuri publice și particulare ce apar în acest Monitor, se găsesc câteodată și lucruri minunate, ca interes, prin adevărurile ce cuprind și prin învățămintele ce se pot trage, de pe urma anumitor evenimente. Nu ne-am ocupat, până acum, decât incident!!! de 5' catastrofa Băncii Națiunii,petrecută acum 6 luni, deși a reprezentat un fapt, cu enorme restrângeri și cu însemnat ecou, atât în țară cât și peste frontieră. Aveam sentimentul dureros că se prăbușește o instituție românească, de care se legaseră, pe lângă atâția de VICTOR SLFIV £ âCJ fară prea multe scrupule, o masă întreagă de oameni de bună reedință, care își daseră acolo o parte sau chiar tot avutul lor. inițiativa și puterea financiară românească căpăta o lovitură și o știrbire în prestigiul ei, cu atât mai dureroasă, cu cât din aceasta situație nenorocită, nu Românii,.ci străinii erau cei ce aveau să folosească. Aceste considerațiuni, pe cari ie socotim la locul lor și astăzi nu pot să ne împiedice a cerceta, cu toată obiectivitatea, anumite fapte, în legătură cu catastrofa Băncii Națiunei, nu numai atât pentru a ne explica trecutul, cât mai ales pentru a trage învățămintele necesare de viitor, spre a vita cel puțin da acum înainte, repetarea greșelilor trecui. „Monitorul Oficial“ din 18 Februarie 1922, purtând No. 260, cuprinde la pagina 11.362, coloana 3-a, extrasul țiprefitesului verbal al adunărei generale ordinare de la Societatea Star („Societatea de fracturne automofă din România“) o creațiune a Băncii Națiunei. ” In acest proces verbal, citim cele ce „Se urmeaz ia în cercetare bilanțul și d.... cerând cuvântul, declară că în felul cum este alcătuit bilanțul, el nu poate fi aprobat de adunarea generală, întrucât Banca Națiunei, ca cea mai mare acționară, a impus societății Star anumite lucruri, care nu pot fi primite. Astfel i s’a dat societății un număr mare de acțiuni de ale băncii, fără ca această operațiune să fie aprobată de Consiliul de Administrație al Societăței. S’au trecut comisioanee în favoarea băncii la fiecare sumă, pe care o încasa pentru Stat, variind între 5 și 10%, lucru absolut nemai uzitat în pieț o societate" Pentru cine trăește în lumea finanței private, ca și a industriei, va trebui să recunoasca că rândurile de mai sus reprezintă un adevărat document. Bine s’a făcut că s’au spus aceste adevăruri în acea adunare generală și mai bine s’a făcut că ele s’au publicat chiar în „Monitorul Oficial“. Aceste adevăruri nu mai pot constitui „secretul profesional“ al unei întreprinderi și ca atare avem tot dreptul să le comentăm, ele fiind astăzi un adevărat patrimoniu public. Ce se degajă din rândurile de mai sus . In primul rând metoda de lucru a Băncii Națiunii. Se arată în chip luminos cum înțelegea să-și plaseze acțiunile numeroaselor sale emisiuni și apoi cum înțelegea să-și alimenteze beneficiile, atât de trâmbițate și de exploatate pe piața întreagă. Când se ia inițiativa înființării unei societăți oarecare, se caută de către fondatorii ei a i se da o bază reală, dotând-o cu toate fondurile necesare. Capitalul trebue să fie real, pentru ca să poată atinge scopul urmărit. Pentru Banca Națiunii, aceste „creațiuni“ erau prilejuri pentru plasarea propriului său capital, lipsit probabil de suficienți acționari. Acum se explică mai ușor cum această întreprindere financiară a putut crește de la 1.000.000 lei cât era la începutul anului 1918 la 175 milioane lei, cât punea (în mod fals, căci nu era atât) sub firma ei, chiar la data când producea cunoscuta catastrofă. Subscrierile ei de capital la societățile ce tot înființa, erau de fapt plasament de propriu capital, ceea ce nu putea fi permis nici după legea noastră comerciala. Aceste artificialități, nu puteau merge la infinit iar nenorocirea cea mare este că odată cu prăbușirea Băncii se văd amenințate și alte întreprinderi, la care pot fi interesați, cu alte capitaluri și mulți acționari de bună credință. In suria de creațiuni ce ne-a bântuit în cei 2 ani de după război, Banca Națiunei a deținut un loc de frunte, urmărind, prin această politică, înțeleasă în fe nu dădea propriile ei acțiuni lui arătat mai sus, că și ea este în măsură să facă — bine înțeles într’un mod special,—ceea ce fac marile bănci serioase ale țării. Dar aceste creațiuni industriale și comerciale nu serveau numai pentru plasarea acțiunilor proprii. Banca Națiunii înțelege să profite cât mai mult de pe urma acestor întreprinderi, dar nu în felul obicinuit și cunoscut, ci pe căile și după metodele ei specifice. Dacă Banca Națiunii ar fi deschis numai credite de finanțare, trebuia să se mulțumească cu dobânzile și comisioanele de cont obișnuite. De fapt inventa diferite prilejuri, când percepea comisioane ridicate, după cum se arată și în documentul citat, pentru a profita cât mai mult, deși era vorba de propriile ei creațiuni, pe care cel puțin la început, câtă vreme se găseau în epoca de consolidare, trebuia să le protejeze cât mai mult. Sunt cunoscute cazurile când Banca Națiunii, imediat ce constituia o nouă societate, la acoperirea capitalului căreia, când drept fond de lucru, făcea apel la marele public, percepea așa numitele „comisioane de creațiune“, o adevărată invenție a Băncii Națiunei. Gândească-se oricine ce înseamnă să se înființe la o societate oarecare cu un capital de 10—20 milioane lei, iar a doua zi, să vină această Bancă a Națiunii și să perceapă nouei societăți un „comision de creațiuno“ de 1.000.000 lei „pentru că a creat-o și i-a dat sprijin“. Un astfel de concurs, este ceva cu adevărat rar, în analele unei finanțe serioase. Ca astfel de metode întrebuințate, nu este nici o mirare dacă Banca Națiune! a ajuns în situația tristă de astăzi. Prilejul acesta ar trebui folosit spre a se da sancțiuni severe tuturor celor ce au avut curajul să-și bată joc de capitalurile atâtor oameni, care din bună credință sau din naivitate și-au încredințat economiile lor în mâna unor conducă Conjugarea în pagina 2-a