Viitorul, martie 1922 (Anul 16, nr. 4190-4214)

1922-03-03 / nr. 4190

Anul al patru­spre­zecelea No. 4190 1 leu 88, în sera lei ex- In­streinotate VI LA ORAȘE Dn an .­­ 200 lei Șase luni , 100 « Trei luni . 56 » ABONAMENTE TARA LA SATE 175 lei 90 > 45 » Dn an . Șase luni Trei luni ■et PUULIXMI REDACTIA In streinătate ADMINISTRAT­­A STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis do Hőtel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23; Redacția și Administrația­­ 9/23 și 3/11 P­P Vineri 3 Martie 1922 ANUNCIURI COMERCIALE Sa primesc direct­ia Adminintrajh ilarului strain Academiei No. 17 ?i la­­ toata Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug . 1 l60 u.in fata 7 lei 88- In streinatate Osci vreți la Statul român între și! si fie așezat pe temfeli sinu­oasa« daci da­­ca traiul si se oftineasca si viata eee* N$fc...Jca a lirei si îndestuleze nevoile fu­ror ; dacă voiti ca țara si revie la condi­tiiile normale; daci vreți consolidarea „nirei, liniștea si ordinea îniynulul grani­­țator, presfinițil si demnitatea în afara Voiați lista întreagă a casaților partidului națio­nal liberal în alegerile pentru Constituantă O CHEMARE LA DATORIE Cele două admirabile cuvântării pe care d-l Ion I. C. Brătianu,­ președintele consiliului și șeful partidului național-liberal le-a ros­tit la Făgăraș și Brașov, depășesc, prin înălțimea sentimentelor ex­primate, prin vigoarea cugetării politice, prin căldura și convinge­rea chemării la datorie a tuturor cetățenilor cinstiți și muncitori din această țară, — depășesc, zi­cem, cadrele unei simple manifes­­­tări electorale.­­ Fără artificii oratorice, cu sim­­­plicita­tea și siguranța bărbatului­ de Stat chemat de ordinea firească, a lucrurilor să orienteze, să călău­­­­zească conștiințele semenilor săi,­ șeful guvernului a crezut de dato­­­ria sa ca, din cele două frumoase cetăți românești, să cheme ,­pe toții fiii buni ai țărei din toate unghiu­­­rile marilor ei hotare de astăzi, la­ înfrățire, la muncă, cu cinste și cui dreptate“.­­ Cuvântul demn, convingător fiind că era sincer, al d-lui I.I. C. Brătia­nu a venit la timp pentru ca, din mijlocul fraților ardeleni, și ră­­sunetul lui se va auzi până în a­­­dâncul tuturor satelor din Româ­­­nia-Mare, — să risipească atmosfe­. V, otrăviii.••­re. de. .«’•Hete pe care oa­meni pătimași și inrerv­­u să o creeze.­­ Nu­­ a fost greu șefului partidu­lui liberal să distrugă legendele mincinoase născocite în paguba u­­ni­tăței neamului de cei cărora pa­tima le-a întunecat până și t­imți­­mvntele românești. Minciună legenda că vechiul re­gat românesc era un stat ticălos și­ oligarh, căci nu se întemeiază în­ vremurile noastre pe oligarhie și putregaiuri un Stat ca cel romînesc care în timp numai de o jumătate­ de veac a ajuns din două miei pro-, Vincii tributare Turciei să devină­ un Regat respectat în­ afară, bogat înăuntru, puternic și înțelept, știind la fiecare ceas ce trebue să realizeze pentru ca să ajungă u­­­rât, independent, pentru ca să poa­tă închega când a sunat ceasul re­gatul României-Mari de astăzi... . Legendă mincinoasă că partidul liberal ar fi omorât in 1907, unspre­zece mii de țărani, irite,o revoltă în care au pierit 640 din vina al­­­tora. Venind atunci la guvern, par­­tidul liberal a liniștit, dimpotrivă , spiritele, prin începuturile refor­­­mei agrare. Tot neîntemeiată și mincinoasă legenda că partidul liberal e oli- J­garh și apără interesele de clasă,­­ el, care a înființat sufragiul uni­­­versah a împroprietărit țărănimea­­ și a chemat la o viață mai cultă,­ mai sănătoasă și mai puternică,­ toate forțele vii ale națiunei, prin­­ aplicarea unui program cu adevă­­­rat democratic. Cu acea neclintită încredere în­­ că este nevoie ca, — lăsându-se la­­ o parte patimile bolnăvicioase, — toți cetățenii României­ Mari să fie chemați la datoria de a organiza un Stat care, prin puterea lui mo­rală și materială, să poată asigura tuturor o viață demnă și fericită. „De aceea a zis d-sa, noi nu vă chemăm astăzi ca să vă facem fă­­­­gădueli noi vă chemăm să vă înde­pliniți cu toții o datorie mare către stat spunând tuturora: perem să se restabilească dreptatea, cerem să se restabilească ordinea în fi­nanțe și în întreaga administrație, ca să avem posibilitatea fiecare din noi să știm, că munca noastră ne este ocrotită, că activitatea noastră cinstită o putem desfășura cu aju­torul iar nu cu stânjenită din par­­­tea reprezentanților organelor de stat. Vrem ca fiecare să știm că drumurile de fier merg și transpor­tă cele de nevoe, că cu banul care îl plătim se satisface un adevăr, ne­voile legitime obștești, că leul re­prezintă adevărata lui valoare și în țară și în străinătate,­că munca noneii-a e plătită ș i că la rândul nostru plătim după valoarea rea­lă ceea ce dobândim“. In admirabile cuvinte, cari nu se pot rezuma, șeful partidului li­beral a exprimat credința sa neșo­văitoare că, cu încordarea puteri­lor care isvoresc din conștiința să­nătoasă a tuturor cetățenilor de orice rasă și de orice religiune, au­­toritatea morală și pTOPă­^rea ma­terială a Statului fom­^^^ res­tabili­te­­­­ri­ c . Trecutul partidului sumat răspunderea grea a zuliii­ de azi, este garanția viitorului. Nu încape nici o îndoială că apelul] șefului guvernului și partidului li­beral, va avea un răsunet adânc în massele poporului românesc de pretutindeni, și cuvântarea sa, ce va rămâne istoricii, a luminat toa­te conștiințele asupra datoriilor ce au de îndeplinit în clipele acestea hotărâtoare pentru soarta Statului român întregit. ȚARA NU POATE FI SCĂ­PATA DIN RUINA FINAN­CIARA SI DIN PERZA­­NIA MORALA, DE­CAT NUMAI DE UN PARTID PUTERNIC, DE ORDINE, puterea de viață, de vrednicie și de SI CU PREGĂTIRE, progres a poporului român. DIN ACEST PARTIDA­E­ const­itue crezul politic al partidu­lui liberal, d-1 Brătianu a arătat feas SEIÄ­! ! s 1T GUVERNUL ACTUAL Din wmi pârlim libera! Ce­ voim?­­»și"«— O bună politică eco­nomică In ceea ce privește politica econo­mică în genere, punctul de vedere al Partidului Național Liberal, e cu­noscut de mult: dezvoltarea bogății­lor țărei în primul rând prin mun­ca, inițiativa și capitalurile româ­nești. Prin această politică s’a asigurat până ori neatârnarea economică a României Mici; printr’însa se cuvi­ne deci ca și în viitor să se asigure neatârnarea economică a României Mari.­­ O asemenea politică nu înlătură conlucrarea capitalurilor străine,­­ dar ea vrea cu aceste capitaluri ra­porturi de cinstită și frățească con­lucrare, iar nu legături de asuprire, sau de acaparare primejdioase su­­­veranității naționale care ar lăsa­ poporul român sărac într’una din­ cele mai binecuvântate țări ale Eu­­­ropei. Conlucrarea noastră cu străi­­­nătatea trebue să fie întemeiată pe acordul intereselor respective, pe ermună încredere și pe cuvenita re­­­munerare a muncii și a priceperii fiecăruia, sub preocuparea stăpâni­­­toare a intereselor obștești și a e­­conomiei naționale române. ■------------...............—---------­Campania țărănistă 0 CRIMA Cot la cot cu bolșevicii și ajutați de toate pamfletele ce și-au făcut din răspândirea anarhiei o profe­siune, țărăniștii urmează campa­nia electorală, scontând victoria ce se îndepărtează pe fiecare zi. Țărăniștii s’au remarcat între oamenii noui“ prin necinstea cu care au lucrat tot timpul. Având multe de ascuns, au mințit mult. Întreaga lor activitate s’a împărțit astfel între încercările de a ascun­de adevăratele lor fapte și promi­siunile demagogice. Au publicat manifeste, din ele lipsesc însă fotografia și semnătura d-lui C. Stere ca și cum nici n’cer exista în acest partid, abia d. Sim­ion Mehe­dinți îndrăznind să se arate în câte­va locuri. Au împărțit sume enorme de bani: origina acestor bani a fost cu­ grijă ascunsă iar când se va de­scoperi, trădarea de neam va fi pe deplin probată. S’au folosit de cele mai imunde pamflete începând cu acele bolșevice, au ascuns până în ajunul alegerilor că ei sunt inspi­ratorii acestei anarhice și calom­nioase campanii căutând să acre­diteze svonul că evreii ar fi susți­nătorii gazetelor ce o duceau. In ceia ce privește promisiunile demagogice e de prisos să mai ii­­­ listăm: limita lor nu era în nici un program nici cel puțin în bu­nul simț. Ele progresau după ima­ginația înfierbântată a „oratoru­lui“ țărănist, care în cele mai mul­te cazuri, avea autoritatea ce i­e, abordau desele chemări la parchet. Acest „partid”, compus din oa­meni al căror trecut se poate ceti în dosarele justiției,­­mulțumit de activitatea în domeniul codului penal și în acel al politicei de struț, a căutat să dea nenumărate lovi­turi însăși unităței de stat și pres­tigiului instituțiilor noastre cele mai înalte. Ultima încercare con­tra justiției, prin care se transfor­mă România într-o țară de asa­sini, își va avea de­sigur, sancțiu­nile, după cum tuturor celorlalte le va veni la timp rândul. România Mare nu mai trebue să fie un sat fără câini, în care fie­care inconștient poate afirma ine­xactitățile cele mai sfruntate tâ­rând în noroi și instituțiunile țărei, cu garanția celei mai complecte impunități. Prestigiul Statului ce­re ca instituțiunile sale să fie puse la adăpostul unor astfel de crime. Și aceasta se va face. NOTE IM­­ MINUluI" Se pare — judecând după anumi­te ziare și anumiți oameni de teatru de la noi — că teatrul are să sufere o prefacere, care va des­ființa trecutul și va aduce pe­ spec­tatori aproape în fața Ș unei arte nouă. Costum, figurație, punere în scenă, aranjament arhitectonic, to­tul până acuma a fost fals, naiv, neartistic­, — și deci totul e de re­făcut de fond era combles. O artă nouă, în care Regizorul, un mare artist, nu mai este persoa­na dintre c­ulise, ci trece în rân­dul protagoniștilor de pe scenă. S’a dus vremea lui Talma, Sarah Bernhard, Le Bargy, Novelli som­ Duse. Aceștia n’au ce căuta în­ teatrul nou, în teatrul expresiei* nisto-impresionisto, simbolisto’, — etc. S’ar pune în locul jocului ar­tistului, ceva nou­: ,jocul­ împre­­ună“, un factor, nou în viața artis­tică. Ca în orice idee nouă, e și aci un mare fond de adevăr. Desigur că teatrul nu poate fi un mijloc de exhibiție a unui ar­tist, care singur ține scena, ceilalți actori fiind un fir de acompania­ment secundar. O piesă este un an­samblu , e un tot care se ține ; o armonie în care fiecare rol joacă pe acela al instrumentului din or­chestră. E adevărat. Dar, noi cre­dem că pe scenele mari a existat tot­deauna acest ansamblu. Că el trebue să fie de acum încolo mai mult studiat, suntem de acord,­­ însă pe acest mai mult nu se poate pune temelia unei arte nouă, așa cum pasionații regizoratului o sus­.De fapt concepția Regizorului. Care singur, dă efectele, singur, ceji duce acțiunea se explică prinț țara de unde vine. In Germania nu au fost de­cât cu foarte rari ex­cepții actori mari, sau atât de mari ca să egaleze pe marele per­sonalități ale scenelor, parisiene ori italienești. De aci ușurința cu ca­re acolo, se tre­ce peste persona­litățile artistice, și vom­ regiei care face totul, d­orul nefiind ni­mic. .. . Ne e frică de orice exagerație ! PETRONIUS, ECOURI S­ovietele rusești —scrie „Le Journal“— întrețin, pentru nevoile lor, nici mai mult nici mai puțin de 5 mili­oane fani. funcționari . C­elebrul profesor de medicină Widal a fost ales membru al Academiei din Stockholm. Ș­coala arheologică franceză din Athena a comemorat centenarul lui Pasteur. U­n raport publicat la New­ York, arată că băncile americane ale căror resurse însumează un total de 19 miliarde eura. dolari, au înregistrat, anul acesta, un beneficiu colectiv de 406 milioane. E­pidemia de gripă este în descreștere la Paris, unde s’au înregistrat, săp­tămâna trecută, numai 8 cazuri. — — G­uvernul german, spre a acoperi chel­­tuielile reclamate de ultima augmen­tare a salariilor, a sporit și tarifele pe căile ferate cu încă 20 °­ °. E­x-kronprintul Germaniei va publica, în curând, memoriile sale pe care i le-a cerut o casă de editură de la Stuttgart. Memoriile acestea, cu multe preocupări autobiografice, vor fi traduse apoi în limbile: franceză, olande­ză, spaniolă și engleză. -------------* I Pariul HH Liberal și evreii Paralel cu campania de minciuni dusă in chestiunea funcționarilor și a chiriașilor,— opoziția a găsit tim­­­pul prielnic pentru a specula și pe­ evrei, căutând să-i atragă in sfera de activitate anarhică, atât de ne­potrivită și firei și trecutului lor. Știm cum au răspuns evreii a­­cestor Încercări. Romane Iasa să lămurim unele svonuri tendențioase pe cari le-au pus in circulație a­­­genții scump plătiți ai d-lor Lupu și comp. S'a vorbt astfel de­ o „cam­panie antisemită“ dusă „în toată țara“ de partidul liebral. Nimsic mai inexact. Pretutindeni candidații par­tidului liberal, consecvenți progra­mului, au vorbit pentru cea mai lar­gă înfrățire, nicieri n’au agitat nici ura de clasă, nici cea regională, nici nu s’au pronunțat contra minorită­ților sau a evreilor. Din contra țără­niștii cari la oraș fac pe filosemiții la țară agită masele contra evreilor, tratându-i cu cele mai rușinoase e­­pitete. Ei au ajuns atât de departe cu minciuna încât au tipărit o se­rie de manifeste cu caracter anti­semit, dându-le ca venind din par­tea partidului liberal, pentru a pro­duce astfel neîncrederea în masele evreiești. Toate aceste manopere nu vor servi însă la nimic. Evreii vor fi cu toții acolo unde a ordine, dreptate și propășire economică,­indepărtân­­du-se de anarhia erer­i­ lor Lupu și Mihalache. ZI CU ZI D. N. Iorga — în calitate de is­toric — batjocorește datele mari ale țărei, 1821, 1848, 59, 66 77, 81, etc. Ironia d-lui Iorga dacă este de înțeles din partea unui om atât de pătimaș, e totuși regreta­bilă din partea unui profesor de istorie. Cum­, adică d. Iorga con­testă orice merit partidului libe­ral în aceste mari date istorice? Să­ o spună, fără ironie ! * D. Al. Marghiloman, susține sub proprie semnătură că trebue să concesionăm căile ferate la străini. Această opinie e logică din partea aceluia care a conce­sionat țara întreagă vrășmașilor. * La Iași d. Iorga a­ dat un apel­­prin care se protestează contra a­­caparării la București a întregei vieți. D. Iorga se întrece cu d. Vaida. Unul regionalist, celălalt separatist. De mult d. Iorga nu mai alege armele de luptă. • # D. Adolf Stern: a vorbit Contra partidului liberal. Cine a cetit mo­­dul cum acest aventurier interna­ționalist a înțeles să susțină cauza evreiască, prin apelul mereu la străini, nu e de mirare că astăzi se ridică contra partidului care pune la dogmă „prin noi inșine“, înțele­gând prin­ „noi“ și pe Evreii identi­ficați cu cauza românească, adică tocmai cum nu e gazul d-rului Stern. Partidul liberal și-a ales în îoati fara ca semn de alegeri Cru­cea plină, iată acest semn: (Crissess plini) «Unu­l tin Metul Ilfov oi Mulul HotM-LIberal Lit ’SU^T (alegerea azi și mâine) M. FERECHIDE, fost Președinte al Camerei. GENERAL D. LAMBRU, fost deputat, fost senator. EMIL C. PETRESCU, fost Pri­­­­mar al Capitalei, fost deputat. DIM. TH. ARȚAREANU, fost deputat. NICOLAE T. FILITTI, fost de­putat. IORDACHE MINCIULESCU, co­merciant, fost consilier comu­nal. ION POPESCU-PASAREA, pro­fesor­ LA CAMERA (alegerea la 5, 6 și 7 Martie 1922) ION I. C. BRATIANU, Președin­tele Consiliului de Miniștri ION TH. FLORESCU, Ministrul Justiției. GEORGE M. CORBESCU, Pre­ședintele Conv.­‘ T"-erimare a Capitalei, fost deputat. ION LUCA P. NICULESCU, fost Ministru. DAN EM., fost deputat. DOBRESCU RADU, profesor, fost consilier­­­ al. PASCU TH. O' -'''A fost depu­tat, fost ajutor de Primar al C '•]. ALEXANDRESCU MIȘU, a­vocat. ASLAN G., avocat. BERKO­WITZ­ELLY, bancher. 1 DONESCU G. ALEX, g­averat, fost ajutor de primar al Ca­pitalei. FRIGATOR MIRCEA, comer­ciant. FURTUNA HORI­A, avocat și e­conomist. IOANIȚESCU DIMITRIE, pro­fesor, avocat. IONESCU ANTON, dr., medic. PASCU ACHIL, avocat. STOICA N. N., meseriaș. VLADESCU-OLT MARIN, avo­cat, fost denotat. • Semnul listei este o cruce. Damim și lucrări din Basarabia GUSTUL CETITULUI LA BASARABENI — BibLiotaeS Ba difl CisSiSsraii L.—Be ce Ba piă­­€@a ru­i­er să citească ! — Le-a folosit la eswă cetitul î — D-1 Petronius într’una din No­tele d-sale din „Viitorul“ vorbind de lipsa Bibliotecilor în­ a­stră a amintit de faptul că în Ru­sia, pe care noi o consideram­ îna­poiată au existat instituții de cul­tură populară pretutin­eni și c­ă nu numai în orașe mari ca Pe­­trogradul, Moscova, Harca­, Kiev sau Odesa, dar chiar în trașate mici existau biblioteci publice unde se puteau citi pe loc sau îm­prumuta la domiciliu volume din aceste biblioteci. Lucrul e foarte adevărat și dacă n’am lua decât Chișinăul, din acest punct de vedere, care a trăit o sută de ani sub dominația rusească și a împrumutat cu a­­ceasta multe din obiceiurile și moravurile rusești și între altele și pe a cititului, și ar fi suficient ca să ilustrăm ceea ce asuma­u. Petronius că și orașele de mâna a doua din Rusia aveau biblioteci numeroase. Așa Chișinăul are zeci de biblioteci cu zeci de mii de cetitori anual și cari contri­­buesc mult la dezvoltarea gustu­lui de cetit. Biblioteca orașului Chișinău Mai întâi de toate există o bi­bliotecă a orașului Chișinău care are mai bine de 60.000 de volume — în majoritate rusești, de­și în ultimul timp această bibliotecă cumpăra și cărți românești. Bi­blioteca este situată în clădirea Primăriei orașului și are o sală mare de lectură, care este vecinie populată. In plus, biblioteca în­chiriază cărți cetitorilor, pe un ora 3 — cârtii și pentru o sumă modestă care reprezintă abonamentul. Per­soane recomandate de membrii consiliului comunal pot căpăta cărți și fără nici o depunere. Bi­blioteca Chișinăului are o sec­­țiune specială basarabeană care numără mai bine de 1000 de to­muri consacrate numai vieței ba­­sarabene și care ar trebui cerce­tată, căci cuprinde izvoare foarte interesante despre trecutul Basa­rabiei și până la ruși și în timpul lor. Dar despre aceasta literatură privitoare la Basarabia, voi vorbi cu o altă ocazie; ceea ce voesc să arăt aci este răspândirea cea mare pe care o avea cartea la ruși. Biblioteca Primăriei orașu­lui Chișinău are câteva zeci de mii de abonați pe an. Alte­ bibioteci tot în Chișinău Pe lângă această bibliotecă, Chișinăul mai are o bibliotecă bo­gată, acea a Societăței funcționa­­rilor comerciali, care numără­­­­40.000 de volume și are cam atâția abonați anual. Și această biblio­tecă pentru un abonament de $ lei lunar și un gaj după valoarea cărtei, dă la domiciliu cârti de cetit. Din lipsă de local suficient, această bibliotecă nu are însă un­ cabinet de lectură. Centimes în pagina 2-a Cronica economică și financiară . Monitorul Oficial este câteodată, o publicație care cuprinde multe din documentele vremurilor ce trăim. In nesfârșita serie de a­­nunțuri publice și particulare ce apar în acest Monitor, se găsesc câteodată și lucruri minunate, ca interes, prin adevărurile ce cu­prind și prin învățămintele ce se pot trage, de pe urm­a anumitor evenimente. Nu ne-am­ ocupat, până acum, decât incident!!! de 5' catastrofa Băncii Națiunii,­petrecută acum 6 luni, deși a reprezentat un fapt, cu enorme restr­ângeri și cu însemnat ecou, atât în țară cât și peste frontieră. Aveam sen­timen­tul dureros că se prăbușeș­te o instituție românească, de ca­re se legaseră, pe lângă atâția de VICTOR SLFIV £ âC­J fară prea multe scrupule, o ma­să întreagă de oameni de bună reedință, care își daseră acolo o parte sau chiar tot avutul lor. inițiativa și puterea financiară românească căpăta o lovitură și o știrbire în prestigiul ei, cu atât mai dureroasă, cu cât din aceas­ta situație nenorocită, nu Româ­nii,.­­ci străinii erau cei ce aveau să folosească. Aceste considerațiuni, pe cari ie socotim­ la locul lor și astăzi nu pot să ne împiedice a cerce­ta, cu toată obiectivitatea, anu­mite fapte, în legătură cu catas­trofa Băncii Națiunei, nu numai atât pentru a ne explica trecu­tul, cât mai ales pentru a trage învățămintele necesare de viitor, spre a­­ vita cel puțin da acum înainte, repetarea greșelilor trecui. „Monitorul Oficial“ din 18 Fe­bruarie 1922, purtând No. 260, cu­prinde la pagina 11.362, coloana 3-a, extrasul țiprefitesului verbal al adunărei generale ordinare de la Societatea Star („Societatea de fractu­rne­ automo­fă din Româ­nia“) o creațiune a Băncii Na­­țiunei. ” In acest proces verbal, citim cele ce „Se urmeaz ia în cercetare bilanțul și d.... cerând cuvântul, declară că în felul cum este alcătuit bi­lanțul, el nu poate fi aprobat de adunarea generală, întru­cât Ban­ca Națiunei, ca cea mai mare acționară, a impus societății Star anumite lucruri, care nu pot fi primite. Astfel i s’a dat societății un număr mare de acțiuni de ale băncii, fără ca această operațiu­ne să fie aprobată de Consiliul de Administrație al Societăței. S’au trecut comisioanee în favoa­rea băncii la fiecare sumă,­ pe care o încasa pentru Stat, variind între 5 și 10%, lucru absolut ne­mai uzitat în pieț o societate" Pentru cine trăește în lumea finanței private, ca și a indus­triei, va trebui să recunoasca că rândurile de mai sus reprezintă un adevărat document. Bine s’a făcut că s’au spus aceste adevă­ruri în ace­a adunare generală și mai bine s’a făcut că ele s’au publicat chiar în „Monitorul O­­ficial“. Aceste adevăruri nu mai pot constitui „secretul profesio­nal“ al unei întreprinderi și ca atare avem tot dreptul să le co­mentăm, ele fiind astăzi un ade­vărat patrimoniu public. Ce se degajă din rândurile de mai sus . In primul rând metoda de lu­cru a Băncii Națiunii. Se arată în chip luminos cum înțelegea să-și plaseze acțiunile numeroa­selor sale emisiuni și apoi cum înțelegea să-și alimenteze bene­ficiile, atât de trâmbițate și de exploatate pe piața întreagă. Când se ia inițiativa înființă­rii unei societăți oarecare, se ca­ută de către fondatorii ei a i se da o bază reală, dotând-o cu toa­te fondurile necesare. Capitalul trebue să fie real, pentru ca să poată atinge scopul urmărit. Pen­tru Banca Națiunii, aceste „cre­­ațiuni“ erau prilejuri pentru pla­sarea propriului său capital, lip­sit probabil de suficienți acțio­nari. Acum se explică mai ușor cum această întreprindere finan­ciară a putut crește de la 1.000.000 lei cât era la începutul anului 1918 la 175 milioane lei, cât punea (în mod fals, căci nu era atât) sub firma ei, chiar la data când pro­ducea cunoscuta catastrofă. Sub­scrierile ei de capital la societă­țile ce tot înființa, erau de fapt plasament de propriu capital, ceea ce nu putea fi permis nici după legea noastră comerciala. Aceste artificialități, nu puteau merge la infinit iar nenorocirea cea mare este că odată cu pră­bușirea Băncii se văd amenința­te și alte întreprinderi, la care pot fi interesați, cu alte capita­luri și mulți acționari de bună credință. In suria de creațiuni ce ne-a bântuit în cei 2 ani de după război, Banca Națiunei a deținut un loc de frunte, urmărind, prin această politică, înțeleasă în fe­ nu dădea propriile ei acțiuni lui arătat mai sus, că și ea este în măsură să facă — bine înțeles într’un mod special,—ceea ce fac marile bănci serioase ale țării. Dar aceste creațiuni industri­ale și comerciale nu serveau nu­mai pentru plasarea acțiunilor proprii. Banca Națiunii înțelege să profite cât mai mult de pe ur­ma acestor întreprinderi, dar nu în felul obicinuit și cunoscut, ci pe căile și după metodele ei spe­cifice. Dacă Banca Națiunii ar fi deschis numai credite de finan­țare, trebuia să se mulțumească cu dobânzile și comisioanele de cont obișnuite. De fapt inventa diferite prilejuri, când percepea comisioane ridicate, după cum se arată și în documentul citat, pen­tru a profita cât mai mult, deși era vorba de propriile ei creați­uni, pe care cel puțin la început, câtă vreme se găseau în epoca de consolidare, trebuia să le prote­jeze cât mai mult. Sunt cunoscute cazurile când Banca Națiunii, imediat ce con­stituia o nouă societate, la aco­­­perirea capitalului căreia, când drept fond de lucru, făcea apel la marele public, percepea așa numitele „comisioane de creațiu­­­ne“, o adevărată invenție a Băn­cii Națiunei. Gândească-se ori­cine ce înseamnă să se înființe la o societate oare­care cu un capi­tal de 10—20 milio­ane lei, iar a doua zi, să vină această Bancă a Națiunii și să perceapă nouei so­cietăți un „comision de creațiu­­no“ de 1.000.000 lei „pentru că a creat-o și i-a dat sprijin“. Un ast­fel de concurs, este ceva cu ade­vărat rar, în analele unei finan­țe serioase.­­ Ca astfel de metode întrebuin­țate, nu este nici o mirare dacă­ Banca Națiune! a ajuns în situ­ația tristă de astăzi. Prilejul a­­cesta ar trebui folosit spre a se da sancțiuni severe tuturor celor ce au avut curajul să-și bată joc de capitalurile atâtor oameni, care din bună credință sau din naivitate și-au încredințat econo­miile lor în mâna unor conducă­ Conjugarea în pagina 2-a

Next