Viitorul, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 4339-4364)
1922-09-01 / nr. 4339
SEM AGOGIStfi i ccjtezAhop . Unul din cei mai reprezentativi șefi ai gruparei țărăniste — representativ mai ales prin costumul ce-l poartă — scrie un articol în ziarul cel mai puțin vrednic de-a fi cetit — ținând seamă de tendințele lui subversive — prin care face din nou apel la Șeful Statului. Cu reticențe destul de transparente și cu amenințări destul de visibile, unul din șefii țărăniști nu se sfiește de a considera ca o nenorocire faptul că la cârma țărei nu se află partidul țărănesc. Noi — și cu noi judecă la fel toți cei cari neînregimentați într’un partid sunt buni cetățeni români — credem că din potrivă este o binefacere că în vremuri grele, ca acestea statul nostru nu mai este pus în situațiunea de-a face experiențe triste, și de a surferi guvernări menite a’l descompune. Este de ajuns de altfel o foarte puțină cheltuială de imaginație pentru a avea tabloul unei atari guvernări. Pe de-o parte, am avea în guvern incompetențe și figur cu adevărat cinice, dacă judecăm saltul ce l-au făcut dela anonimat la un scaun ministerial. Dar alături cu incompetente, și mediocrități patente, puse la locurilor unde se cer azi mai mult decât oricând muncă, destoinicie și experiență, am avea și acele personalități de frunte ale grupărei, menite a da tonul și a forma caracteristica guvernului. Am avea pe d. I. Mihalache, care din pozițiunea mai mult decât modestă ce o avea înainte de război, a devenit „bărbat de stat”. Cu ce ar veni d. Mihalache în guvern? Cu demagogismul unei reforme agrare, pe care nu mai are nevoe să o facă, deoarece au făcut-o alții înaintea sa. Est cert și clar că pe vremea când d. Mihalache în timpul răsboiului era în jurul camarilei d-lui general Averescu, alții treceau în constituție principiul exproprierei pământurilor, alții înscriau votul obștesc și tot alții, în primele momente ale liniștei după răsboi au legiferat în amănunt împărțeala pământurilor la săteni. Cel i-a mai rămas de împărțit d-lui Mihalache azi, decât numai vorbe goale» Dar la demagogismul făgăduelilor se adaogă și povara rușinoaselor tovărășii. In guvernul acesta —care din fericire nu va fi niciodată așa cum il visează ambițioșii — ar intra și d. dr. Lupu. Este de ajuns să cităm acest nume, sinonim cu cele mai nefaste tendințe și cu cele mai periculoase curente, pentru a ne da seama de penibilele momente prin care ar trece statul român când în guvernarea lui ar intra representantul fățiș al anarhismului rus, omul cu resurse misterioase și cu legături inevitabile internaționale. Un atare om nu poate guverna o țară — așezată Íumește România — între bolșevismul rus și șovinismul nu aflat decât cu pericolul ufței disoluții a statului fornăit Dar alături de d-na Lupu și Mihalache, d. Stere ar fi unul din aceia cari ar trona în triumviratul arivismului, D. Stere este omul pe al cărui trecut apasă marea crimă — pedepsită în Franța cum se știe — de-a fi pactizat cu inimicul țărei și în momentul în care ultimele speranțe ale neamului nostru era rezistența eroică de la Siret, el se trudea prin ziarul ce apărea sub oblăduirea comandaturei germane, de-a convinge pe vitejii apărători ai ultimului colț de pământ liber că ar trebui să depună armele pentru a bine-merita laudele lui Hindenburg! Acesta e omul care purtandu-se așa cum s-a purtat în clipele de desnădejde ale neamului nostru, este socotit de gruparea „oamenilor noui“ de gruparea ce voește a feliei țara, ca salvator. O atare amestecătură de personalități și cu atât de neplăcute trecuturi și periculoase apucături este evident gî ar constitui guvernul cel avai puțin chemat a conduce destinele Țărei. A face, deci, agitații pentru ca țara să aibă cu un tras mai devreme fericirea de-a fi condusă de atari oameni, este o probă de cinism, pe care opinia publică cinstită și românească va ști cum să o considere. mm m cane EXPOSEUL D-1Ul KIhALACH Domnul I. Mihalache Însuși — tot rerupându-și studiile sale asupra alfabetului — a binevoit să lumineze opinia publică asupra alegerilor din Roman. Firește dacă țărăniștii au căzut rușinos la vot, aceasta nu poate fi după marele bărbat de stat de care ne ocupăm, decât un efect al „teroarei"... Cunoaștem clișeul, cum cunoaște d. Mihalache tabla tomultirei ! Dar ceea ce este vrednic de a fi notat în catastiful vremei e faptul că d. Mihalache se adresează M. S. Regelui însuși și îi spune că dacă un ilustru necunoscut țărănist, a căzut în alegeri. Tronul e amenințat. Dinastia trebue să se clatine ! Oamenii de bun simț, — și aceștia sunt mai mulți decât își închipue învățătorul de la Topoloveni. își vor zice însă: — Cum, fericirea țărei nu o poate face decât Mihalache, cu anarhistul Lupu și cu trădătorul Stere? Iar pe vremea când nici unul din acești mari bărbați de stat nu contribuiau la declararea războiului liberator, țara a fost condusă spre limanul de fericire de cei astăzi bârfiți. Odată scăpați de nevoi și cu țara mărită au eșit ca din pămînt salvatorii Lupu, Mihalache și Stere pentru a declara că toți sunt buni de spânzurătoare și numai dumnealor, oamenii României Mari! Puțin obraz nu ar strica ! ------------------------------ ANCHETE FRANCEZE IN CHINA 0 republicii Itfi Parlament - Emailatele raáoffilm civil, om - In vastul teritoriu chinez, care cuprinde 44 milioane de locuitori, domnește de multă vreme cel mai teribil haos ce-și poate închipui, mintea omenească. D. André Tudes, trimisul lui „Le Journal“ dă în ultima sa corespondență, amănunte clare și interesante asupra celor ce se petrec actualmente în Imperiul Ceresc, transformat în republică. am Plecat să aflu ce se petrecem China, am cutreierat cele șapte mari departamente ale republicei fără să pot găsi măcar un ministru din nenumărații diriguitori chinezi. Toți erau risipiți, unii în concediu oficial, alții plecați prin cine știe ce proprietăți îndepărtate, iar alții călătoreau incognito prin concesiunile străine, la Tientsin, sau prin Shansi și prin apus pentru a serba aniversarea unei venerabile rude. In locul miniștrilor, găseam uneori câte un locțiitor, slăbănog, viclean, iresponsabil, adevărat mandarin de modă veche. Atunci am început să caut vr’un reprezentant al parlamentului ca prin el să mă pot informa asupra organizației interne. Dar pentru a înțelege cele ce voiu arăta eu nci, — scrie d. André Tudesq, — este nevoe ca cititorul să mă urmărească cu cea mai mare atenție și răbdare pentru a face ceea ce am făcut eu în cercetările mele. Ziarele și elanurile din Peking, clasează pe parlamentari în trei categorii: vechi, noui, și cei nou inouți!.. Vechii parlamentari sunt cei din anul I al republicei. Ei sunt temelia; ei reprezintă deputații și senatorii, aleși în 1912. Parlamentul lor, denumit numărul 1, disolvat de Juan Chi-Kai, când a dat lovitura de stat, s-a regrupat a doua zi după moartea dictatorului, dar a fost din nou disolvat de Li-Juan Hong în 1917. Norii aleși, în 1918, în urma consultațiilor electorale decretate de președintele Teng-Kao-Tehang, formează parlamentul No. 2, zis al tușurilor. Unicul lor act politic, a fost alegerea cu 436 voturi contra 430, a președintelui republicei Hsiri-Teten-Tchang, care drept recunoștință, a ordonat dizolvarea adunărei. Aceștia sunt numiți, uzurpatori! Cei mai noui-nouți, sunt cei vre o două sute de deputați și senatori, aleși în 1921, în plin război civil. Numai câteva provincii, din vecinătatea Pekingului și Shangai, au putut doar participa la alegeri. Parlamentul lor, zis No. 3, nu s’a putut întruni niciodată. Frumusețea e, că toți acești deputați, vechi, noui și „cei mai noui“, revendică, fiecare pentru sine, cu înverșunare și mândrie, titlurile, mandatele și diurnele. Constituția din chiar ziua întâi a promulgării, s-a evaporat în pivnițele Pekingului. Camera și Senatul sunt închise de patru ani, cele trei parlamente fantome, încearcă însă să trăiască legându-și soarta lor de a marelui șef militar. In rezumat se poate spune că deși are trei președinți de Cameră, trei de Senat și peste 1300 deputați și senatori, republica chineză, deși e încă și imperiu, este lipsită de un parlament veritabil, sau, măcar că sunt trei la număr, neputința lor ,de a lucra și faptul că se luptă între ele, le face să nici nu merite numele de parlamente sau parlamentari. Dar tot la Peking, într'un cartier înconjurat de ziduri înalte, trăește împăratul Chinei copil de 15 ani, care se bucură de toate onorurile, dispune de o sumă importantă în bugetul republicei. Astfel China are pe lângă trei parlamente și un împărat care s-a căsătorit de curând și nu puțini sunt cei cari mai speră întro refacerea imperiului. Parlamentarii și dicta torii tăm Parlamentarii No. 1, uniți cu cei din No. 3 au sprijinit până lunile trecute pe Wu-Pei-Fu. Ceii din No. 2, treceau drept partizanii lui Thhang-Tso-Lin, vice-regele neîncoronat al Manciuriei, iar , o parte din ei, susțineau pe Sun-Jat- Sen, dictatorul Chinei de sud. Parlamentarii aceștia și-au format câte un birou complect, cu președinte, vice-președinte, chestori și secretari, și fiecare în parte, aceste trei grupuri de parlamentari, fiindcă Senatul și Camera erau sigilate, au căutat câte un oraș și un local pentru a-și ține ședințele. . Deci în acest an 1922, China a avut trei capitale politice: Peking, Shangai și Canton, iar Tientsin era centrul neutru. NOTE UniEnseward rău plasat Orășelul Câmpulung așezat lângă munți — cu bune pebiane se pot zări! — și clădit la o altitudine pe care manualele de geografie o dau — 600 metri dacă nu ne înșelăm, a fost ales pe vremuri de medici ca loc bun pentru a trimite pe ofticoși. Și în aceasta nu puțină răspundere au avut medicii de altă dată cari necunoscutori ai principiului demolare și ai curei prin sanatorii, trimeteau pe nenorociții lor bolnavi în locuri de munte, deal sau mare. Acolo ei lui se vindecau, dar e sigur că reușeau să îmbolnăvească pe alții. Din fericire azi in Câmpulung nu mai vin cei atinși de tuberculos, pulmonară, sau vin din propriul lor îndemn, deși socotim că e o greșeală a crede că o aglomerație urbană, cum e Câmpulungul ar putea fi un loc indicat. Din potrivă, un oraș fără canal, cu case rău construite, și așezate unele lângă altele, este un loc de care ofticoșii trebue să fugă, spre binele lor, și al altora. Dar Câmpulungul azi este o localitate mult cercetată de oamenii sănătoși și de obosiții cari ar putea găsi aci, cu adevărat un frumos loc de recreație și de reconfortare dacă orășelul ar fi primit unele amenajări proprii. Iar se pare că aci a domnit pe vremuri o concepție radicalmente greșită! In loc de-a face ca orășelul de munte să fie cât mai aproape de natura înconjurătoare, și să fie o simplă etapă de unde să plece, excursioniștii, el s-a încumetat să rivalizeze cu orașele mari, creându-se un bulevard interior- Acest bulevardpromenadă, plantat pe două rânduri cu arbori ornamentali la distanță de 4—5 metri, a devenit o boltă pe sub care se înghesue o mulțime de lume — tot Câmpulungul! Ne putem închipui, ce fel de aer curat se respiră în chipul acesta într’un oraș atât de fericit așezat cum este Câmpulungul! Dacă cei ce au gospodărit Câmpulungul ar fi avut o mai dreaptă intuiție a viitorului acestui orășel, ar fi tăiat nu promenade în mijlocul orașului — pentru a înlesni flirturile mai mult sau mai puțin inofensive — ci drumuri îngrijite prin dealurile din apropiere, a căror frumusețe sunt atâția de puțini aceia ce le cunosc și le apreciază! PETRONIUS „VOCIILE ORIENTĂRI“ Pentru a se desvinovăți de acuzațiunea „luptei negative“, partidul național afirmă prin oficiosul său că „a creia noui orientări politicei pentru o țară întreagă și aceasta numai în răstimp de trei patru ani, e o dovadă nu de muncă negativă ci de adevărată muncă creatoare“. Cum ar fi oare acestea,nouă orientări politice“ ce servesc de laudă partidului national ? Cititorul ar avea impresia că e vorba de ura regională, de încercările dușmănoase pentru a sfărâma unirea de piedicile puse ii calea unificării si perseverenta denigrare a vechiului regat. Dar nu. Partidul național a uitat aceste „noui orientări politice“ pe care a căutat timp de „trei patru ani“ să le impue maselor și ași se laudă că grație activităței sale negative cetățeanul României mari a înțeles că „este Și un alt sistem de guvernare în afară de acel introdus de toți cârmuitorii României vechi cari erau „deopotrivă de răi, de lipsiți de respectul legei și al dreptătei“. Iar mai departe oficiosul scrie: „La formarea acestei noui orientări politice partidul national a contribuit cu toate luptele sale politice de când a intrat în cadrele României Mariin scurta vreme cât a îngrijit de viața de Stat a țării celei nouă fie sub Consiliul Dirigent, fie în și mai scurta vreme a guvernului Vaida, cetățenii tarei s'au convins că poate exista și pentru România un regim adevărat constituțional. Cetățenii de toate categoriile și-au văzut asigurate drepturile libertățile, ca în oricare alt Stat civilizat-Pilda aceasta și lupta dusă necurmat de noi de când suntem în opoziție a făcut începutul nouăi orientări politice pentru un popor, întreg Se oprește gândul în loc, oricărui om cinstit când cetește astfel de îndrăznețe mistificări alături de calomniarea tuturor făuritorilor României de etnii de azi. Consiliul Dirigent? Când a devenit această rușine a partidului național, cum era socotit altădată chiar de cei mai influenți membri ai acelei grupări —, un titlu de glorie? Oare dacă d-nii Aurel Vlad și Bonnescu au fost reprimiți în partidul național trecându-se peste un întreg trecut de ,,greșeli“ —, se pot șterge cu buretele toate actele necinstite ale fostului Consiliu Dirigent și ale guvernului Vaida? Constibulre, dreptate și libertate sub guvernul Vaida? Garantate de cine? De d. Lupț? Necinste, corupțiune, risipă, anarhie, iată ,,orientările politice noui“ pe cari le-a dat partidul național la guvern —, după cum a dat ura regională și dezmnirea în opoziție. A vorbi de altceva e o îndrăzneală ce va fi primită cu un hohot de râs de întreaga opinie publică. ECOURI Ziarele americane publică de câtva timp avertismente pentru cei cari pleacă în Germania arătând că în trenurile germane se comit zilnic furturi de obiecte și valori de la călătorii americani. Trenurile exprese dintre München și Paris sunt cu deosebire bântuite de hoții cari operează cu o îndrăzneală și o dexteritate ce a îngrozit pe străini. Ziarele franceze publică o statistică a muncei în Rusia, sovietică, relevând următoarele cifre semnificative: In 1916, în minele de cărbuni lucrau 241.460 lucrători, producând o extracție anuală de 29 milioane ton de cărbuni. In 1921, au lucrat 500.000 oameni și au extras numai 4 milione și jumătate tone. Numărul muncitorilor a fost deci mult sporit iar producția a fost cu atât mai redusă. Astfel se explică multe din cauzele mizeriei din Rusia. Corespondentul particular din New- York al ziarului „Le Temps” scrie că mișcarea grevistă din Statele Unite s'a întins și durata ei devine îngrijitoare. Oricât de serioase ar fi evenimentele din Europa, guvernul și publicul din Statele Unite au lăsat deoparte preocupările ce le-ar putea inspira acestea, în fața gravității unei greve combinate a minerilor și a lucrătorilor de la căi ferate. Aceste greve, devenind generale, ar duce țara spre dezorganizare și ar lipsi-o de produsele cele mai indispensabile existenței sale. Situațiunea a ajuns la un punct atât de înaintat încât ar putea să aibă indirect consecințe asupra Europei. Complicațiunile economice provocate de aceste greve, pot să întârzieze sau să restrângă ajutorul financiar pe care America l-ar aduce Europei. Când au început grevele? Ultimele zile ale lunii iulie au găsit Statele Unite în criză de cărbuni și comunicațiile pe căile ferate atât de neregulate încât stabilitatea economică a țării amenință să fie zdruncinată. Greva minerilor a început la 1 Aprilie, și deși ea nu a fost efectivă decât la 59 la sută din mine, puțurile râmase în exploatare sunt cu totul incapabile de a satisface nevoile țării. Numeroase întreprinderi au fost silite să-și micșoreze și chiar să-și oprească lucrările. După d. Hoover, e de așteptat ca în curând, toate centrele de forță și de lumină electrică să fie silite de a-și reduce producțiunea atât de mult, încât această restrângere va deveni un mare neajuns pentru toată lumea. Greva de la căi ferate nu a început decât la 1 iulie, și nufmai la anumite categorii: la acari, și la lucrătorii atelierelor de reparații. Greva lor a izbutit să paralizeze în parte transporturile, mai ales cele de mărfuri, pricinuind pretutindeni, producătorilor și expeditorilor, mari încurcături. E de temut ca aceste încurcături să nu se resimtă în special la transporturile recoltelor începute acum și cari sunt de un interes vital pentru alimentarea țării. Zonele agricole ale Americii Müsurila gyves'tiyiyi pen-MBBBBMiH Hiptaasai Lui*a.|.itiWyBi|HiiH|fyHii MSBBg tru íílaültarea crizei In fata acestei crize în care a fost cufundat și publicul, guvernul a trebuit să intervină. Legile americane însă, privitoare la o intervenire oficială în asemenea caz, sunt cu totul neputincioase. Acțiunea guvernamentală a fost deci anevoioasă. Ea nu a putut, ca în caz de război, să mobilizeze lucrătorii, ca făcând parte din forțele guvernamentale,, sau să pună minele și căile ferate în exploatarea guvernului. Totuși, administrația a luat măsuri de supraveghere pentru repartizarea urgentă a vagoanelor cu cărbuni pe căile ferate din resursele de combustibil disponibile. Dacă o aplanare generală nu înlătură în curând marile dificultăți actuale, guvernul va fi constrâns să acționeze cu mai multă energie, deoarece țara este străbătută de una din cele mai grave crize ce le-a cunoscut. Conflictul nu are desigur decât un aspect economic, cu totul în afară de socialism, comunism sau bolșevism. Sunt de temut totuși, unele ciocniri populare care pot să arate ura de clasă și să facă jocul violenței elementelor radicale dintre greviști și de altă parte să ducă pe slujbași la reacțiune. Oricare va fi solusiunea, efectele acestor două greve se vor simți mai multe luni încă după potolirea lor. Ar trebui cel puțin trei luni de reluare normală a extracțiunei până la limita capacității de producțiune a minelor, pentru ca să nu se mai simtă lipsa de cărbuni. Posibilitatea schimbării reasHEK&BSSBH essBHEBBSE^si CBasa a gimului politii. Desigur că nici d. Harding, nici administrația sa nu au vreo răspundere față de aceste evenimente. Totuși, în politică oamenii își vor face din această stare o armă la alegerile viitoare. Dacă grevele se sfârșesc repede și fără tulburare, administrațiunea va putea înregistra un succes la activul său. Dar dacă, din nenorocire, ele vor provoca și mai mari dificultăți și dezordine, publicul nemulțumit va putea urma pe democrați în contra d-lui Harding și a administrației sale. Astfel, această dublă oprire a celor două din cele mai mari servicii ale țării, poate să influențeze mai întâi asupra politicei interioare, și apoi asupra relațiunilor externe. Cu toate acestea, consecințele politice nu vor putea fi de gravitatea celor economice, deoarece dacă Statele Unite vor suferi o nouă depresiune al afacerilor, sprijinul material pe caree financiarii americani ar trebui să-l aducă națiunilor europene, va suferi o nouă întârziere. Zilele de muncă fecundă de ambele părți ale Atlanticului reprezintă un timp prețios pentru viața lumii. , in jurul brevi cr americana CRIZS EEDSOMIC* din Statele Unite Ajinarea si Milderen sreveior in funering exelüil ajutorarea financiara a Europei S5&B2&EaBB3BSQB Sí S^SEESH TRIUMFUL IDDlOIDUALISHIlLDI fiind ar fi rezultatul final al războiului și al experienței bissrice ceea ce reese din studiul făcut de savanții ruși — și despre care am vorbit în câteva articole în „Viitorul“, — asupra Idealului social și lupta oamenilor de a realiza Raiul pe pământ este ca realizarea lui nu este posibilă cât timp va dăinui conflictul existent între individ și societate. Căci îndată ce societatea își ia un prea mare drept asupra individului acesta reacționează și îndată ce drepturile câtorva devin prea grele pentru mulțime, aceasta la rândul ei se revoltă. Un compromis, între amândouă principiile, — individual și colectiv — de asemeni, nu se poate realiza și încercările făcute au dat greș, reformismul socialist din Germania n’a grăbit decât a mărit conflictul existent. Războiul și revoluția rusă complectează ceea ce reformizmul socialist a făcut în Germania. Aceste, amândouă manifestări egal de nenorocite, pentru omenire au dat lovitura de grație socialismului și principiului colectivizmului și ele multă vreme vor fi înmormântate. Căci într’adevăr în timpul războiului colectivizmul ’și a extins drepturile sale până la limite omerice. El a cerut indivizilor jertfe nemaipomenite. Omul a încetat să existe! Mai presus de el au fost interesele Patriei. Milioaane de oameni, floarea omenirei, au fost noi«5* bogățiile naționale au fost distruse, geniul omenesc a trebuit să se impu*ă de a găsi surogate de alimente în locul alimentelor naturale. Tot regimul — social și personal — a trebuit să se adapteze necesităților războiului. Mai mult, raporturile de producere au fost lăsate controlului stolului, iar repartizarea produselor a fost făcută după micopiile egalitare dictate de socialism, — am văzut apărând "o nouă formă de socialism — socialism de războiu. °i and ca o culme a acestui colectivizm temporar și dictat de interesele naționale, socialiștii ruși au hotărât să realizeze programul complect al socialismului, întronând, principiile colectiviste în viața reală. Rezultatele și ale războiului și ale bolșevismului au fost că omenirea își poate da seama de ceea ce o așteaptă sub un regim colectivist, sub un regim socialist fie el vremelnic — socialismul de război — fie un socialism sadea: bolșevizmul rusesc. Inpotriva acestui colectivizm se ridică personalitatea omenească care a fost supusă. Triumful individualismului va fi rezultatul final al războiului și al intronărei vremelnice a comunismului. In aceasta e adâncul înțeles al epocei tragice pe care o trăim. Lupta între individualism și colectivism niciodată n’a costat atât de mult omenirea cum a costat’o în prezent, după războiul mondial și încercarea bolșevicilor de a coborî raiul ceresc pe pământ. Sunt foarte interesante aceste concluziuni la care ajunge d. Hessen (Căutarea unui ideal social) și observațiile pe care le face referitor la concluziile la care au ajuns și acei din sociologii ruși cari au rămas sub regimul bolșevic și care sunt identice cu ale d-lui Hessen, care a reușit să fugă din Rusia. Așa, două sociologi ruși Viaceslav Ivanov și M. Herschensohn au petrecut vara anului 1920 infer-o aceiași odaie de lângă Moscova în „Sanatoriul pentru muncitorii științei și literaturei.“ Era Statele Unite sunt împărțite în mai multe mari zone agricole. Astfel, statele din nord-vestul și vestul Canadei sunt marile producătoare de cereale. Uniunea americană întreagă se aprovizionează deci cu grâu din aceste teritorii. In statele de la sud, specialitatea este porumbul, care ocupă un mare loc în alimentarea oamenilor și animalelor. Mălaiul este unul din principalele elemente ale regimului populațiunei statelor dela vest și sud. Iată dar, deci o paralizare a schimbului de transporturi de cereale, însemnează un mare pericol față de interesele vitale ale locuitorilor. Grevele de la mine și de la căi ferate depind unele de altele. Circulațiunea pe drumurile de fier depinde absolut de alimentarea regulată cu cărbuni. Deși multe companii de căi ferate au mine proprii, ele nu pot totuși să-și asigure toată consumatiunea lor. Lipsa de cărbuni corespunde fatal cu încetinirea traficului. Situatiunea este deci critică. Statele Unite au mai suferit și altădată de aceste greve, niciodată însă ele n'au fost simultane, și atât de întinse. Minerii și lucrătorii de la căi ferate aparțin unor puternice uniuni foarte bine organizate; grupurile lor sunt hotărâte să opună o mare rezistență la o scădere a salariilor din timp de război. De altă parte, exploatatorii minelor declară că dacă aceste salarii nu sunt reduse, ei sunt aproape de faliment, în timpul teroarei bolșevice, domina foametea, dar gândul lucru neobosit și acești două cugetători au decis să -și comunice în serio spri gândurile lor. Iată ceea ce scrie unul din ei: „Punctul de plecare, spre care totul trebuie să se înapoieze e personalitatea omenească. Ea va cuprinde în sine tot cuprinsul câștigat.“ E uimitor, spune d. Hessen, că deși unul din ei numește pe Kant, „un mistic diabolic și nebun“ iar celalt un „geniu necuprins“, totuși cu toată contradicția în aprecierea lui amândoui ajung la același simn de slăvire a personalitate, căreia îi prezic definitivul triumf. Așa cugetă savanții ruși, rămași sub bolșevici. D. Hessen, ne citează în cartea lui și părerile sociologilor ruși refugiați la Sofia (Bulgaria) și, cari de asemeni, fără să cunoască părerile colegilor lor de la Moscova scriu: „revoluția rusească ajunge să întărească puterea personalitate!, pentru greutate! este trecut pe de a întregul în adâncimea personalitătei.“ Și într’adevăr că bolșevizmul arătat că fără o prefacere a individului, fără o ridicare a lui, nici o revoluție socială nu este posibilă. La ei au folosit toate decretele bolșevice de prefacere a Rusiei, dacă oamenii din Rusia au rămas aceiași. Cum spune, foarte bine d. Novgorodtzev, pentru ca socialismul be îți notă place la toți trebuie ca psihologia omului să se schimbe, trebuie ca individul să înceapă a cugeta, simți și iubi în așa chip și după un anumit calapod, așa, cum nu cugetă, nu simte și nu iubește astăzi. Toate prefacerile posibile și cari ne voi da posibilitatea de a avea o viață mai buntă trebuesc făcute în personalitatea noastră. Idealul social de un mai bine moral și material nu este decât în însăși personalitatea omenească. Perfecționând personalitatea, vom perfecționa și viața socială. Nu există deci am ideal social despre un rai pământesc, dar este posibilă ,perfecționarea omului care va permite și realizarea unei vieți mai bune. numai ridicarea și superiorităței și dre;ții sunt mijloacele L nu î;;;-iare proclamarea tarilor órande a ajunge la o viață mai fericită și toate a- Reclama cea mai folositoare §1 mai eîtlH se poate face inima! In VVIITORUL“ Csritmiigrga m pagina l~z