Viitorul, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 4339-4364)

1922-09-01 / nr. 4339

SEM AGOGIStfi i ccjtezAhop . Unul din cei mai reprezen­tativi șefi ai gruparei țărăniste — representativ mai ales prin costumul ce-l poartă — scrie un articol în ziarul cel mai puțin vrednic de-a fi ce­tit — ținând seamă de ten­dințele lui subversive — prin care face din nou apel la Șe­ful Statului. Cu reticențe destul de transparente și cu amenință­ri destul de visibile, unul din șefii țărăniști nu se sfiește de­ a considera ca o nenoroci­re faptul că la cârma țărei nu se află partidul țărănesc. Noi — și cu noi judecă la fel toți cei cari neînregimen­tați într’un partid sunt buni cetățeni români — credem că din potrivă este o binefa­cere că în vremuri grele, ca acestea statul nostru nu mai este pus în situațiunea de-a face experiențe triste, și de a sur­feri guvernări menite a’l descompune. Este de ajuns de altfel o foarte puțină cheltuială de imaginație pentru a avea ta­bloul unei atari guvernări. Pe de-o parte, am avea în guvern incompetențe și figu­­r cu adevărat cinice, dacă judecăm saltul ce­­ l-au făcut dela anonimat la un scaun ministerial. Dar alături cu incompeten­te, și mediocrități patente, puse la locurilor unde se cer azi mai mult de­cât ori­când muncă, destoinicie și expe­­riență, am avea și acele per­sonalități de frunte ale gru­­părei, menite a da tonul și a forma caracteristica guvernu­lui. Am avea pe d. I. Mihala­­che, care din pozițiunea mai mult decât modestă ce­ o a­­vea înainte de război, a de­venit „bărbat de stat”. Cu ce ar veni d. Mihalache în gu­vern? Cu demagogismul unei reforme agrare, pe care nu mai are nevoe să o facă, de­oarece au făcut-o alții înain­tea sa. Est cert și clar că pe vremea când d. Mihalache în timpul răsboiului era în ju­rul camarilei d-lui general A­­verescu, alții treceau în cons­tituție principiul exproprierei pământurilor, alții înscriau votul obștesc și tot alții, în primele momente ale liniștei după răsboi au legiferat în amănunt împărțeala pămân­turilor la săteni. Ce­l i-a mai rămas de îm­părțit d-lui Mihalache azi, de­cât numai vorbe goale» Dar la demagogismul făgă­duelilor se adaogă și povara rușinoaselor tovărășii. In guvernul acesta —care din fericire nu va fi nici­oda­tă așa cum il visează ambi­țioșii — ar intra și d. dr. Lupu. Este de ajuns să cităm acest nume, sinonim cu cele mai nefaste tendințe și cu cele mai periculoase curen­te, pentru a ne da seama de penibilele momente prin care ar trece statul român când în guvernarea lui ar intra re­­presentantul fățiș al anarhis­mului rus, omul cu resurse misterioase și cu legături ine­vitabile internaționale. Un atare om nu poate guverna o țară — așezată Í­umește Ro­mânia — între bolșevismul rus și șovinismul nu aflat­ decât cu pericolul ufței diso­luții a statului fornăit Dar alături de d-na Lupu și Mihalache, d. Stere ar fi unul din aceia cari ar trona în triumviratul arivismului, D. Stere este omul pe al că­rui trecut apasă marea cri­mă — pedepsită în Franța cum se știe — de-a fi pacti­zat cu inimicul țărei și în mo­mentul în care ultimele spe­ranțe ale neamului nostru era rezistența eroică de la Si­ret, el se trudea prin ziarul ce apărea sub oblăduirea coman­daturei germane, de-a convin­ge pe vitejii apărători ai ulti­mului colț de pământ liber că ar trebui să depună ar­mele pentru a bine-merita laudele lui Hindenburg! Acesta e omul care purtan­du-se așa cum s-a purtat în clipele de desnădejde ale nea­m­ului nostru, este socotit de­ gruparea „oamenilor noui“ de gruparea ce voește a feli­ei țara, ca salvator. O atare amestecătură de personalități și cu atât de ne­­plăcute trecuturi și periculoa­se apucături este evident gî ar constitui guvernul cel avai puțin chemat a conduce des­tinele Țărei. A face, deci, agitații pen­­tru ca țara să aibă cu un tr­as mai de­vreme fericirea de-a fi condusă de atari oa­meni, este o probă de cinism, pe care opinia publică cin­stită și românească va ști cum să o considere. mm m cane EXPOSEUL D-1Ul KIhALACH Domnul I. Mihalache Însuși — to­­t rerupându-și studiile sale asupra al­fabetului — a binevoit să lumineze opinia publică asupra alegerilor din Roman. Firește dacă țărăniștii au căzut rușinos la vot, aceasta nu poa­te fi după­ marele bărbat de stat de care ne ocupăm, de­cât un efect al „teroarei"... Cunoaștem clișeul, cum cunoaște d. Mihalache tabla tomul­­tirei ! Dar ceea ce este vrednic de a fi no­tat în catastiful vremei e faptul că d. Mihalache se adresează M. S. Re­gelui însuși și îi spune că dacă un ilustru necunoscut țărănist, a căzut în alegeri. Tronul e amenințat. Dinas­tia trebue să se clatine ! Oamenii de bun simț, — și aceștia sunt mai mulți de­cât își închipue învățătorul de la Topoloveni.­­­ își vor zice însă: — Cum, fericirea țărei nu o poate face de­cât Mihalache, cu anarhistul Lupu și cu trădătorul Stere? Iar pe vremea când nici unul din acești mari bărbați de stat nu contri­buiau la declararea războiului libe­rator, țara a fost condusă spre lim­a­­nul de fericire de cei astăzi bârfiți. Odată scăpați de nevoi și cu țara mărită au eșit ca din păm­înt salvato­rii Lupu, Mihalache și Stere pentru a declara că toți sunt buni de spân­zurătoare și numai dumnealor, oa­menii României Mari! Puțin obraz nu ar strica ! ------------------------------­ ANCHETE FRANCEZE IN CHINA 0 republicii Itfi Parlament - Emailatele raáoffilm civil, o­m - In vastul teritoriu chinez, care cuprinde 44 milioane de locuitori, domnește de multă vreme cel mai teribil haos ce-și poate închipui, mintea omenească. D. André Tudes, trimisul lui „Le Journal“ dă în ultima sa co­respondență, amănunte clare și interesante asupra­ celor ce se pe­trec actualmente în Imperiul Ce­resc, transformat în republică. a­m Plecat să aflu ce se petrece­m China, am cutreierat cele șapte mari departamente ale republicei fără să pot găsi măcar un ministru din nenumărații diriguitori chinezi. Toți erau risipiți, unii în con­cediu oficial, alții plecați prin cine știe ce proprietăți îndepărtate, iar alții călătoreau incognito prin concesiunile străine, la Tientsin, sau prin Shansi și prin apus pen­tru a serba aniversarea unei ve­nerabile rude. In locul miniștrilor, găseam une­ori câte un locțiitor, slăbănog, vi­clean, iresponsabil, adevărat man­darin de modă veche. Atunci am început să caut vr’un reprezentant al parlamentului ca prin el să mă pot informa asupra organizației interne. Dar pentru a înțelege cele ce voiu arăta eu nci, — scrie d. André Tudesq, — este nevoe ca cititorul să mă urmărească cu cea mai ma­re atenție și răbdare pentru a face ceea ce am făcut eu în cercetările mele. Ziarele și elanurile din Peking, clasează pe parlamentari în trei categorii: vechi, noui, și cei nou i­­nouți!.. Vechii parlamentari sunt cei din anul I al republicei. Ei sunt teme­lia; ei reprezintă deputații și se­natorii, aleși în 1912. Parlamentul lor, denumit nu­mărul 1, disolvat de Juan­ Chi-Kai, când a dat lovitura de stat, s-a re­grupat a doua zi după moartea dictatorului, dar a fost din nou disolvat de Li-Juan­ Hong în 1917. Norii aleși, în 1918, în urma con­sultațiilor electorale decretate de președintele Teng-Kao-Tehang, for­mează parlamentul No. 2, zis al tușurilor. Unicul lor act politic, a fost alegerea cu 436 voturi con­tra 430,­­ a președintelui republi­cei Hsiri-Te­­ten-Tchang, care drept recunoștință, a ordonat dizolvarea adunărei. Aceștia sunt numiți, uzurpatori! Cei mai noui-nouți, sunt cei vre o două sute de­ deputați și senatori, aleși în 1921, în plin război civil. Numai câteva provincii, din ve­cinătatea Pekingului și Shangai, au putut doar participa la alegeri. Parlamentul lor, zis No. 3, nu s’a putut întruni niciodată. Frumusețea e, că toți acești deputați, vechi, noui și „cei mai noui“, revendică, fiecare pentru sine, cu înverșunare și mândrie, titlurile, mandatele și diurnele. Constituția din chiar ziua întâi a promulgării, s-a evaporat în piv­nițele Pekingului. Camera și Sena­tul sunt închise de patru ani, cele trei parlamente fantome, încearcă însă să trăiască legându-și soarta lor de a marelui șef militar. In rezumat se poate spune că deși are trei președinți de Cameră, trei de Senat și peste 1300 depu­tați și senatori, republica chine­ză, deși e î­ncă și imperiu, este lip­sită de un parlament veritabil, sau, măcar că sunt trei la număr, neputința lor ,de a lucra și faptul că se luptă între ele, le face să nici nu merite numele de parla­mente sau parlamentari. Dar tot la Peking, într'un car­tier înconjurat de ziduri înalte, trăește împăratul Chinei copil de 15 ani, care se bucură de toate o­­norurile, dispune de o sumă im­portantă în bugetul republicei. Astfel China are pe lângă trei parlamente și un împărat care s-a căsătorit de curând și nu puțini sunt cei cari mai speră întro refa­cere­a imperiului. Parlamentarii și dicta­­­ torii tăm Parlamentarii No. 1, uniți cu cei din No. 3 au sprijinit până lu­nile trecute pe Wu-Pei-Fu. Ceii din No. 2, treceau drept partizanii lui Thhang-Tso-Lin, vice-regele ne­­încoronat al Manciuriei,­­ iar , o parte din ei, susțineau pe Sun-Jat- Sen, dictatorul Chinei de sud. Parlamentarii aceștia și-au for­mat câte un birou complect, cu președinte, vice-președinte, ches­tori și secretari, și fiecare în par­te, aceste trei grupuri de parla­mentari, fiindcă Senatul și Ca­mera erau sigilate, au căutat câte un oraș și un local pentru a-și ți­ne ședințele. . Deci în acest an 1922, China a avut trei capitale politice: Peking, Shangai și Canton, iar Tientsin era centrul neutru. NOTE Un­i­Enseward­ rău plasat Orășelul Câmpulung așezat lân­gă munți —­ cu bune pebiane se pot zări! — și clădit la o altitu­dine pe care manualele de geo­grafie o dau — 600 metri dacă nu ne înșelăm, a fost ales pe vre­muri de medici ca loc bun pentru a trimite pe ofticoși. Și în aceas­ta nu puțină răspundere au avut medicii de altă dată cari necu­­noscutori ai principiului de­mola­re și ai curei prin sanatorii, tri­meteau pe nenorociții lor bolnavi în locuri de munte, deal sau­ ma­re. Acolo ei lui se vindecau, dar e sigur că reușeau să îmbolnăveas­că pe alții. Din fericire azi in Câmpulung nu mai vin cei atinși de tuberculos,­ pulmonară, sau vin din propr­iul lor îndemn, deși socotim că e o greșeală a crede că o aglomerație urbană, cum e Câmpulungu­l ar putea fi un loc indicat. Din p­otrivă, un oraș fără canal, cu case rău construite, și așezate unele lângă altele, este un loc de care ofticoșii trebue să fugă, spre binele lor, și al altora. Dar Câmpulungul azi este o localitate mult cercetată de oa­menii sănătoși și de obosiții cari ar putea găsi aci, cu adevărat un frumos loc de recreație și de re­­confortare dacă orășelul ar fi primit unele amenajări proprii. I­ar se pare că aci a domnit pe vremuri o concepție radicalmen­­te greșită! In loc de-a face ca o­­rășelul de munte să fie cât mai aproape de natura înconjurătoa­re, și să fie o simplă etapă de unde să plece, excursioniștii, el s-a încumetat să rivalizeze cu orașele mari, creându-se un bule­vard interior- Acest bulevard­­promenadă, plantat pe două rân­duri cu arbori ornamentali la distanță de 4—5 metri, a devenit o boltă pe sub care se înghesue o mulțime de lume — tot Câmpu­lungul! Ne putem închipui, ce fel de aer curat se respiră în chipul a­­cesta într’un oraș atât de fericit așezat cum este Câmpulungul! Dacă cei ce au gospodărit Câm­pulungul ar fi avut o mai dreap­tă intuiție a viitorului acestui o­­rășel, ar fi tăiat nu promenade în mijlocul orașului — pentru a înlesni flirturile mai mult sau mai puțin inofensive — ci dru­muri îngrijite prin dealurile din apropiere, a căror frumusețe sunt atâția de puțini aceia ce le cunosc și le apreciază! PETRONIUS „VOCIILE ORIENTĂRI“ Pentru a se desvinovăți de acuza­­țiunea „luptei negative“, partidul național afirmă prin oficiosul său­ că „a creia noui orientări politicei pentru o țară întreagă și aceasta numai în răstimp de trei patru ani, e o dovadă nu de muncă negativă ci de adevărată muncă creatoare“. Cum­ ar fi oare aceste­a,nouă o­­rientări politice“ ce servesc de lau­dă partidului national ? Cititorul ar avea impresia că e vorba de ura regională, de încercările duș­mănoase pentru a sfărâma unirea de piedicile puse ii calea unificării si perseverenta denigrare a vechiu­lui regat. Dar nu. Partidul națio­nal a uitat aceste „noui orientări politice“ pe care a căutat timp de „trei patru ani“ să le impue maselor și ași se laudă că grație activităței sale negative cetățeanul României mari a înțeles că „este Și un alt sistem de guvernare în afară de a­­cel introdus de toți cârmuitorii României vechi cari erau „deopo­trivă de răi, de lipsiți de respectul legei și al dreptătei“. Iar mai de­parte oficiosul scrie: „La formarea acestei noui orien­tări politice partidul national a contribuit cu toate luptele sale po­litice de când a intrat în cadrele României Mari­in scurta vreme cât a îngrijit de viața de Stat a țării celei nouă fie sub Consiliul Dirigent, fie în și mai scu­rta vreme a guvernului Vaida, cetățenii tarei s'au convins că poate exista și pentru România un regim adevărat constituțional. Cetățenii de toate categoriile și-au văzut asigurate drepturile­ libertă­țile, ca în oricare alt Stat civilizat-Pilda aceasta și lupta dusă ne­curmat de noi de când suntem în opoziție a făcut începutul nouăi orientări politice pentru un popor, întreg Se oprește gândul în loc, oricărui om cinstit când cetește astfel de în­drăznețe mistificări alături de ca­­lom­niarea tuturor făuritorilor Ro­mâniei de etn­ii de azi. Consiliul Dirigent? Când a devenit această rușine a partidului național,­­­­ cum era socotit altădată chiar de cei mai influenți membri ai acelei grupări —, un titlu de glorie? Oare dacă d-nii Aurel Vlad și Bonnescu au fost reprimiți în partidul națio­nal trecându-se peste un întreg tre­cut de ,,greșeli“ —, se pot șterge cu buretele toate actele necinstite ale fostului Consiliu Dirigent și ale guvernului Vaida? Constibulre, dreptate și libertate sub guvernul Vaida? Garantate de cine? De d. Lupț­? Necinste, corupțiune, risipă, a­­narhie, iată ,,orientările­ politice noui“ pe cari le-a dat partidul nați­onal la guvern —, după cum a dat ura regională și dezmnirea în opo­ziție. A vorbi de altceva e o îndrăz­neală ce va fi primită cu un hohot de râs de întreaga opinie publică. ECOURI Z­iarele americane publică de cât­va timp avertismente pen­tru cei cari pleacă în Germa­nia arătând că în trenurile germa­ne se comit zilnic furturi de obiec­te și valori de la călătorii am­eri­cani. Trenurile exprese dintre Mün­chen și Paris sunt cu deosebire bântuite de hoții cari operează cu o îndrăzneală și o dexteritate ce a îngrozit pe străini.­­ Z­iarele franceze publică o sta­­­­tistică a m­uncei în Rusia, so­vietică, relevând următoarele cifr­e semnificative: In 1916, în minele de cărbuni lucrau 241.460 lucrători, producând o extracție a­nuală de 29 milioane ton­ d­e căr­buni. In 1921, au lucrat 500.000 oa­meni și au extras numai 4 milio­ne și jumătate tone. Numărul m­un­citorilor a fost deci mult sporit iar producția a fost cu atât mai re­dusă. Astfel se explică multe din cauzele mizeriei din Rusia. Corespondentul particular din New- York al ziarului „Le Temps” scrie că mișcarea grevistă din Statele­ Unite s'a întins și durata ei devine îngriji­toare. Ori­cât de serioase ar fi eveni­mentele din Europa, guvernul și pu­blicul din Statele­ Unite au lăsat de­oparte preocupările ce le-ar putea inspira acestea, în fața gravității unei greve combinate a minerilor și a lucrătorilor de la căi ferate. Aceste greve, devenind generale, ar duce ța­ra spre dezorganizare și ar lipsi-o de produsele cele mai indispensabile e­­xistenței sale. Situațiunea a ajuns la un punct atât de înaintat încât ar putea să aibă indirect consecințe asupra Europei. Complicațiunile eco­nomice provocate de aceste greve, pot să întârzieze sau să restrângă ajutorul financiar pe care America l-ar aduce Europei. Când au început grevele? Ultimele zile ale lunii iulie au gă­sit Statele­ Unite în criză de cărbuni și comunicațiile pe căile ferate atât de neregulate încât stabilitatea econo­mică a țării amenință să fie zdrun­cinată. Greva minerilor a început la 1 Aprilie, și deși ea nu a fost efectivă decât la 59 la sută din mine, puțu­rile râmase în exploatare sunt cu to­tul incapabile de a satisface nevoile țării. Numeroase întreprinderi au fost silite să-și micșoreze și chiar să-și oprească lucrările. După d. Hoover, e de așteptat ca în curând, toate centrele de forță și de lumină electrică să fie silite de a-și reduce producțiunea atât de mult, încât a­­ceastă restrângere va deveni un mare neajuns pentru toată lumea. Greva de la căi ferate nu a început decât la 1 iulie, și nufm­ai la anumite categorii: la acari, și la lucrătorii a­­telierelor de reparații. Greva lor a izbutit să paralizeze în parte trans­porturile, mai ales cele de mărfuri, pricinuind pretutindeni, producători­lor și expeditorilor, mari încurcă­turi. E de temut ca aceste încurcă­turi să nu se resimtă în special la transporturile recoltelor începute acum și cari sunt de un interes vital pentru alimentarea țării. Zonele agricole ale Americii M­­üsurila gyves'tiyiyi pen-MBBBBMiH Hiptaasai Lui*a.|.itiWyBi|HiiH|fyHii MSBBg tru í­ílaültarea crizei In fata acestei crize în care a fost cufundat și publicul, guvernul a tre­buit să intervină. Legile amer­icane însă, privitoare la o intervenire ofi­cială în asemenea caz, sunt cu totul neputincioase. Acțiunea guvernam­en­­tală a fost deci anevoioasă. Ea nu a putut, ca în caz de război, să mobi­lizeze lucrătorii, ca făcând parte din forțele guvernamentale,, sau să pună minele și căile ferate în exploatarea guvernului. Totuși, administrația a luat măsuri de supraveghere pentru repartizarea urgentă a vagoanelor cu cărbuni pe căile ferate din resursele de combustibil disponibile. Dacă o a­­planare generală nu înlătură în cu­rând marile­ dificultăți actuale, gu­vernul va fi constrâns să acționeze cu mai multă energie, deoarece țara este străbătută de una din cele mai grave crize ce le-a cunoscut. Conflic­tul nu are de­sigur decât un aspect economic, cu totul în afară de socia­lism, comunism sau bolșevism. Sunt de temut totuși, unele ciocniri popu­lare care pot să arate ura de clasă și să facă jocul violenței elementelor radicale dintre greviști și de altă parte să ducă pe slujbași la reacțiune. Oricare va fi solusiunea, efectele a­­cestor două greve se vor simți mai multe luni încă după potolirea lor.­ Ar trebui cel puțin trei luni de re­luare normală­ a extracțiunei până la limita capacității de producțiune a minelor, pentru ca să nu se mai simtă lipsa de cărbuni. Posibilitatea schimbării re­asHEK&BSSBH essBHEBBSE^si CBasa a gimului politii. Desigur că nici d. Harding, nici administrația sa nu au vre­o răs­pundere față de aceste evenimente. Totuși, în politică oamenii își vor face din această stare o armă la ale­gerile viitoare. Dacă grevele se sfâr­șesc repede și fără tulburare, admi­­nistrațiunea va putea înregistra un succes la activul său. Dar dacă, din nenorocire, ele vor provoca și mai mari dificultăți și dezordine, publi­cul nemulțumit va putea urma pe democrați în contra d-lui Harding și a administrației sale. Astfel, această dublă oprire a ce­lor două din cele mai mari servicii ale țării, poate să influențeze mai întâi asupra politicei interioare, și apoi asupra relațiunilor externe. Cu toate acestea, consecințele politice nu vor putea fi de gravitatea celor eco­nomice, deoarece dacă Statele­ Uni­te vor suferi o nouă depresiune al afacerilor, sprijinul material pe caree financiarii americani ar trebui să-l aducă națiunilor europene, va suferi o nouă întârziere. Zilele de muncă fecundă de ambele părți ale Atlanti­cului reprezintă un timp prețios pentru viața lumii. , in jurul b­revi cr americana CRIZS EEDSOMIC* din Statele­ Unite Ajinarea si Milderen sreveior in fu­nering exelüil ajutorarea financiara a Europei S5&B2&EaBB3BSQB Sí S^SEESH TRIUMFUL IDDlOIDUALISHIlLDI fiind ar fi rezultatul final al războiului și al experienței bissrice ceea ce reese din studiul făcut de savanții ruși — și despre care am vorbit în câteva articole în „Viitorul“, — asupra Idealului social și lupta oamenilor de a rea­liza Raiul pe pământ este ca re­alizarea lui nu este posibilă cât timp va dăinui conflictul­ existent între individ și societate. Căci în­dată ce societatea își ia un prea mare drept asupra individului a­­cesta reacționează și îndată ce drepturile câtorva devin prea grele pentru mulțime, aceasta la rândul ei se revoltă. Un compromis, între amândouă principiile, — individual și colec­tiv — de asemeni, nu se poate re­aliza și încercările făcute au dat greș, reformismul socialist din Germania n’a grăbit de­cât a mărit conflictul existent. Războiul și revoluția rusă com­­plectează ceea ce reformizmul so­cialist a făcut în Germania. A­­ceste, amândouă manifestări egal de nenorocite, pentru omenire au dat lovitura de grație socialismu­lui și principiului colectivizmu­lui și ele multă vreme vor fi în­mormântate. Căci într’adevăr în timpul războiului colectivizmul ’și a extins drepturile sale până la limite omerice. El a cerut indivizilor jertfe nem­ai­pomeni­te. Omul a încetat să existe! Mai presus de el au fost interesele Pa­triei. Milioaan­e de oameni, floarea o­­menirei, au fost noi«5* bogățiile naționale au fost distruse, geniul omenesc a t­rebu­it să se im­­pu*ă de a găsi surogate de alimente în locul alimentelor naturale. Tot regimul — social și personal — a trebuit să se adapteze necesități­lor războiului. Mai mult, raportu­rile de producere au fost lăsate controlului stolului, iar reparti­zarea produselor a fost făcută du­pă m­ico­piile egalitare dictate de socialism, — am văzut apărând "o nouă formă de socialism — soci­alism de războiu. °i and­ ca o culme a acestui colectivizm temporar și dictat de interesele naționale, socialiștii ruși au hotărât să realizeze pro­gramul complect al socialismu­lui, întronând, principiile colecti­viste în viața reală. Rezultatele și ale războiului și ale bolșevismului au fost că o­­menirea își poate da seama de ceea ce o așteaptă sub un regim colectivist, sub un regim socia­list fie el vremelnic — socialis­mul de război — fie un socialism sadea: bolșevizmul rusesc. In­po­triva acestui colectivizm se ridi­că personalitatea omenească care a fost supusă. Triumful individu­alismului va fi rezultatul final al războiului și al intronărei vre­melnice a comunismului. In a­­ceasta e adâncul înțeles al epo­­cei tragice pe care o trăim. Lup­ta între individualism și colecti­vism nici­odată n’a costat atât de mult omenirea cum a costat’o în prezent, după războiul mondial și încercarea bolșevicilor de a coborî raiul ceresc pe pământ. Sunt foarte interesante aceste concluziuni la care ajunge d. Hessen (Căutarea unui ideal so­cial) și observațiile pe care le fa­ce referitor la concluziile la care­ au ajuns și acei din sociologii ruși cari au­ rămas sub regimul bolșevic și care sunt identice cu ale d-lui Hessen, care a reușit să fugă din Rusia. Așa, două sociologi ruși Viaces­­lav Ivanov și M. Herschensohn au­­ petrecut vara anului 1920 in­fer-o aceiași odaie de lângă Mos­­cova în „Sanatoriul pentru mun­citorii științei și literaturei.“ Era Statele­ Unite sunt împărțite în mai multe mari zone agricole. Astfel, sta­tele din nord-vestul și vestul Cana­dei sunt marile producătoare de ce­reale. Uniunea americană întreagă se aprovizionează deci cu grâu din aceste teritorii. In statele de la sud, specialitatea este porumbul, care ocu­pă un mare loc în alimentarea oa­menilor și animalelor. Mălaiul este unul din principalele elemente ale regimului populațiunei statelor dela vest și sud. Iată dar, deci o parali­zare a schimbului de transporturi de cereale, însemnează un mare pericol față de interesele vitale ale locuito­rilor. Grevele de la mine și de la căi fera­te depind unele de altele. Circulațiu­­nea pe drumurile de fier depinde ab­solut de alimentarea regulată cu căr­buni. Deși multe companii de căi fe­rate au mine proprii, ele nu pot to­tuși să-și asigure toată consumatiu­­nea lor. Lipsa de cărbuni corespunde fatal cu încetinirea traficului. Situatiunea este deci critică. Sta­­tele­ Unite au mai suferit și altă­dată de aceste greve, niciodată însă ele n'au fost simultane, și atât de întinse. Minerii și lucrătorii de la căi ferate aparțin unor puternice uniuni foarte bine organizate; grupu­rile lor sunt hotărâte să opună o mare rezistență la o scădere a sala­riilor din timp de război. De­ altă parte, exploatatorii minelor declară că dacă aceste salarii nu sunt redu­se, ei sunt aproape de faliment, în timpul teroarei bolșevice, dom­ina foametea, dar gândul lucru neobosit și acești două cugetători au decis să -și comunice în seri­­o spri gândurile lor. Iată ceea ce scrie unul din ei: „Punctul de ple­care, spre care totul trebuie să se înapoieze e personalitatea ome­nească. Ea va cuprinde în sine tot cuprinsul câștigat.“ E uimitor, spune d. Hessen, că deși unul din ei numește pe Kant, „un mistic diabolic și nebun“ iar cel­alt un „geniu necuprins“, to­tuși cu toată contradicția în a­precierea lui am­ândoui ajung la același simn de slăvire a perso­nalitate­, căreia îi prezic defini­tivul triumf. Așa cugetă savanții ruși, ră­mași sub bolșevici. D. Hessen, ne citează în cartea lui și părerile sociologilor ruși refugiați la Sofia (Bulgaria) și, cari de asemeni, fără să cunoas­că­ părerile colegilor lor de la Moscova scriu: „revoluția ruseas­că ajunge să întărească puterea personalitate!, pentru greutate! este trecut pe de a întregul în a­­dâncimea personalitătei.“ Și într’adevăr că bolșevizmul arătat că fără o prefacere a individului, fără o ridicare a lui, nici o revoluție socială nu este posibilă. La ei au folosit toate decre­tele bolșevice de prefacere a Ru­siei, dacă oamenii din Rusia au rămas aceiași. Cum spune, foarte bine d. Novgorodtzev, pentru ca socialismul be î­­ți notă place la t­oți trebuie ca psihologia omului să se schimbe, trebuie ca­ individul să înceapă a cugeta, simți și iubi în așa chip și după­ un anumit calapod, așa, cum nu cugetă, nu simte și nu iubește astăzi. Toate prefacerile posibile și cari ne voi­ da posibilitatea de a avea o viață mai buntă trebuesc făcute în personalitatea noastră. Idealul social de un mai bine moral și material nu este de­cât în însăși personalitatea omenească. Per­fecționând personalitatea, vom perfecționa și viața socială. Nu există deci am ideal social despre un rai pământesc, dar es­te posibilă ,perfecționarea omului care va permite și realizarea u­­nei vieți mai bune. numai ridicarea și superiorităței și dre;­ții sunt mijloacele L­ nu î;;;-iare proclamarea tarilor óran­de a ajunge­ la o viață mai fericită și toate a- Reclama cea mai fo­lositoare §1 mai eî­tlH se poate face inima! In VVIITORUL“ Csritmiigrga m pagina l~z

Next