Viitorul, decembrie 1922 (Anul 16, nr. 4417-4436)
1922-12-02 / nr. 4417
W » min...ii '' Șase hiúi. . . » 60 -X*® îiZ __ "*• Trei » ... î 3y . Participarea la Benefica sa Cu prilejul unui articol anterior 1) am arătat nu numai cât de oportună, dar cât de indispensabilă era înfăptuirea reformei electorale pentru întregirea neamului și pentru consolidarea în liniște a roadelor războiului national. ‘Vom arăta azi că tot atât de la timp este înscrisă în programul partidului national-liberal și reforma muncitorească, simbolizată prin participarea la beneficii. Această revenire ne va da prilejul să precizăm punctul nostru de vedere, toate nu îndestul de explicat în articolul care a dat loc la această discuție.Reforma muncitoreasca, ca și cea agrară nu a ieșit numai din o concepție teoretică sau umanitară a partidului national liberal, ci ca o urmare a unei nevoi imperioase necesară atât întărirei naționale, cât și păcei sociale. De aceia dela Iași încă, îndată ce acest partid a înscris în Constituție cele două reforme agrară și electorală, ci printr-o urmare logică și-a întors grija către masele mari din orașe. Ca partid național și democratic, care crede că propășirea statului Tomnán cere ca el să aibă la temelie energia pusa în valoare a întregului său popor, partidul national liberal nu putea în desvoltarea puternică industrială și comercială ce prevedea să nu se îngrijească și de populația muncitorească de la orașe. Și atunci întrebarea să punea ce rol are această muncă în viața economică actuală și care este regimul pe care condițiile actuale i-l impune pentru ca prin el să se sporească în realiitate energia totală iar nu să fie scăzută. Numai demagogul își caută soluțiile preocupându-se, nu de a coordona interesul unei pături sociale cu om obștesc, dar de a servi momentan acd interes chiar dacă soluția dată ar îngrijoina mâine nu numai mersul acelei pături, dar chiar al statului. Indiferent dect de calea greșită pe care conducătorii actuali ai socialismmtei dda noi, caută să o dea muncitorilor, de presiunea pe care ei caută să o facă nu pentru rezolvarea normală a intereselor lor dar pentru a duce la revoluție, rezolvarea chestiei muncei se impune; și, discuția fiind oportună, partidul liberal a avut dreptate să o pui[ în programul său» și fără a se influenta de piedicele ce caută săi să puce în cale va păși și la rezolvarea ei. Ziceam mai sus că chestia muncitorească este simbolizată prin participarea la beneficii, fiindcă în această formulă vedem, cum am văzut în chestia țărănească reforma agrară, rezolvarea temeinică și definitivă a soluției naționale,economice și sociale a chestiei munciei ca partid care pune la baza vieteai de tot foind a statului, principiul solidarității și deci a colaborărei tuturor claselor sociale, el astfel cum concepe participarea la beneficii, vrea să aducă și în viata comercială și industrială prin dreptate colaborarea tuturor factorilor economici, capital, specialitate și muncă. Ca partid progresist partidul national-liberal și-a dat seama că prefacerile mari prin care trecem, au grăbi evoluția civilizației, și ca un priim rezultat al lor să ridică o altă concepție pentru rolul muncei în viața economică. Munca nu mai este ea mașinismul, am organ fără viață în industrie, ci devine un factor viu deopotrivă cu cei înalți. El cere și merită deci alte drepturi decât cele ce i s’au îngăduit până azi. De aceia dejla început, atunci când în programul partidului national-lliberal s’a pus principiul participăriei la beneficii, pe lângă celalte puncte ale regimului muncei, s’a precizat că nu înțelegem această participare numai ca un beneficu material pe care lucrătorul să-l primească orbește l sfârșitul anului, dar că este un mijloc ca pe lângă participarea la propășirea generală industrială, el să poată să fie solidarizat cu Întreaga viată a fabricei în care lucrează prin o participare și la aceasta viată de tot felul. Izolarea de azi creiază cel mai bun teren pentru instigatiile bolșevice și pentru a spori lupta de descompunere ce caută să se facă între factorii care formează viata acestei ramuri de activitate economică.In această concepție participarea la beneficii trebue să ducă nu la soviete și în dictatura proletariatuilui, care a distrus și statul și industria rusească dar la acea colaborare armonică a capRului, mancei și specialităței, fără de care nu poate trăi nici o fabrică și rici civilizația. De aceia când am vorbit în articolul nostru precedent de soluția luată de guvernul italian, am precizat că ea nu poate da rezultate decât dacă această colaborare va fi asigurată. Tocmai fiindcă soluția Giolitti, impunând această colaborare, ieșea din constatarea încă odată făcută de muncitori chiar a neputinței * «Viitorul» No. 3760 do .Tot 7 Octombrie 1926lor de a conduce singuri fabricile prin soviete, afirmau temeinicia soluției de solidaritate socială și economică. Dacă și la noi participarea la beneficii de care vorbim mai sus n’ar fi legată de soluția de colaborare și de stabilirea întregei organizări a muncei, poate unii ar avea dreptate să se îngrijească Cum credem însă că nu regimul sovietist. va presida la această operă de legiferare, opera se va face pe cale de evoluție și cu toate garanțiile necesare ca printr’o organizație temeinică și legală a muncei, să se dea o soluție de dreptate, din care să iasă, o întărire a energiei generale, iar nu anarhia din Rusia.. Chestia însă s’a pus și orice am face să pune de evenimentele mari prin care am trecut și din prevederea ce trebue să avem, ca să așezăm de pa acum regimul nostru, industrial născând pe o bază temeinică care să asigure pe lângă propășire. ■Pacea socială. In aceste condiții să nu facem o politică de strut, ci să privim în față nevoile și să le dama soluțiile cele bune. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât o desvoltare puternică industrială să rostește și ar fi o greșailă ca ea să nu fie de pe acum îndrumată pe calea sănătoasă, dându-i credința că ea ar putea să propășească și limitele regimului vechi. El ne-ar duce fie la iockfellerism, fie la Leninism, ambele regimuri primejdioase pentru bunul mers al Statului. In sfârșit, să nu uităm că precum ridicarea maselor dela sate a fost impusă de nevoia consolidărei naționale, ridicarea maselor, de la orașe— bine îndrumate și bine lămurite — este necesară mai cu seamă în provinciile desrobite, unde trebua să recâștigăm timpul și locul perdut mai cu seamă în viața economică și culturală a orașelor. Un mijloc puternic de a naționaliza industria înstrăinată și de a nu fost. •••• cea din anii înființată să fie de la început înstrăinată, va fi tocmai dând factorului de muncă, rolul ce trebue să aibă. Acest factor nu poate fi alimentat decât din elementele disponibile de la țară, și să știe că acolo este rezervorul national al României Mari. Iată de ce credem că precum cele două reforme Constitutional dobândite au fost oportune și aceasta de a treia chemată să le complecteze, este indispensabilă în evoluția actuală socială, economică și națională. Putem azi însă — lr. pace — soitaționa mai în liniște această reformă decât s’a putut face pentru cele două d’intâi, și domi să o pregătim pentru a da roadele ei desăvârșite. Această pregătire consistă în o lege temeinică a organizărei muncei, fără de care participarea la beneficii — încoronarea operei — nu se poate face. Apoi, printr’o lege de îndrumare a industriei, a cooperativelor de producție, a învățământului profesional și prin revederea codului de comerț să se pue în concordanță aceste ramuri de activitate cu regimul viitor al celorlalți factori cu apel al muncei și al participări la beneficii. »» Dacă vroiți să fiți bine informați asupra tot ceea ce se petrece în Ardeal CITEȚI ZIARUL ÎNFRĂȚIREA care apare la Cluj și care se găsește de vânzare la toate chioșcurile de ziare din Capitală. REDACȚIA STRADA ED6ARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 TelefoaneU, Direcția 62/23, Redacția 91 Administrația 49/93 și 3/U ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, straia Academiei No. 17 și la toata Agențiie de publicity . DESCHIDEREA CORPURILOR LEGIUITOARE MESAGIUL REGAL M. S. Regele a deschis erl sesiunea ordinară a Parlamentului — Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Sunt întotdeauna fericit când Mă gâsesc in mijlocul reprezentanților națiunii, căci cu legitimă satisface tluste și nemărginită bucurie constat că legăturile dintre Țară și Dinastie se strâng din ce in ce, diu o vie mulțumire vă pun în cunoștință de îndfjitul eveniment atât de scump Reginei si,fie a logodirii Fiului Nostru Principelui Moștenitor cu Principesai Elena a Greciei si aceea a Fiicei Noastre Principesa Elisabeta cu Principele George al Greciei, Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Mă simt însă și mai aproape de Domniile, Voastre în vremurile grele ce trăim, vremuri în cari, după cum vă, spuneam rlu deschiderea ultimeii sesiuni extraordinare, chemarea Domniilor.Voastre este din cele mai [UNK]_ frumoase, dar și din cele mai pline de r rh gondei i. Situațiunea internațională a României este definitiv așezată, din tratatele cari au pus capăt războiului mondial,Convenția prin care Marile Puteri au recunoscut unirea Basarabiei cu Patrula Mamă, unire care de aci iinainte nu mai poate fi pusă în discotemie, a legalizat și frontiera noastră dinspre răsărit. Legăturile României cu puternicii glorioșii noștri aliați s’au strâns tot mai mult. Desprea aceasta am avut o nouă dovada în modul cum a fost primit Ministrul Nostru al Afacerilor Străine în țările pe cari le-a cercetat. __ Raporbirile’noastre cu tarile vecine alături de carne,am bătut, se strâng jgejul £ trece mai mult; foloasele Uuri, trainice colaborări între noi fiete se pun din ce în ce în evidentă. ~ Față de ceilalți vecini ai noștri, cu tarii am restabilit deja raporturi normale, nu am speranța că vom ajunge la acelaș rezultat cu totii. Chestiunea regimului legal al Dunărei, careul român poartă un asa pru interes este pe un bun drum de rezolvare. Pentru prima oară în istoria noastră am legat relațiuni diplomatice cu Sfântul Scara rent,dor ajuta la încheierea, concordatului reclamat de noua alcătuire a României, în care libertatea fiecărui cult trebue să se armonizeze cu unitatea Statului. Cu prilejul călătoriei în Extremul Orient a Iubitului Meu Fiu, Moștenitor al Tronului, am putut să Ne dăm seamă de vaza României, pretutind,nici am luat cu Imperiul Japoniei un prim contact, premergător al unor relațiuni mai strânse- Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Armata, care în războiul pentru unitatea națională s’a încărcat de glorie și a dovedit o admirabilă disciplină rămâne chezășia cea mai sigura a menținerii rezultatelor dobândite cu vârsta jertfe, si reazemul cel sieși puternic în consolidarea noastră internă. Dragostea națiunii îi este câștigată pentru vecie. Guvernul Meu va peni cu proiecte , de legi pentru așezarea organizatiutii și recrutării armatei, astfel încât să corespundă nouei alcătuiri a țării și să je iească de școală pentru contopirea tuturor sufletelor romănești în serviciul Patriei, Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Cu vi& satisfacție am văzut că s’a tras în numeroase puncte ale țării primelo prăzile pentru împărțirea pământurilor date țărănimii prin marea reformă agrară.. Opera națională încântă la 1851 capătă astfel , deplina ei dezvoltare a doua zi după ce țăranul român și-a dovedit din nou vitejia și virtuțile Strămoșești. Guvernul Meu vă va prezenta în această sesiune legile agrare cerute de Constituțiune pentru desăvârșirea operei începute. Ea va constitui cea mai frumoasă podoabă a domni Mele, iar Domnule Voatstro vă veți putea, mândri de a fi așezat definitiv piatra fundamentală a ordinei sociale. Reforma agrară va îmbrățișa pe lângă împroprietărirea țăranilor și măsurile necesare pentru a segsirar sporirea producțiunii pământului, împreună cu exproprierea. Constituția a pus bazele reformă, electorale prin votul obștesc. După două experiențe, Domniilor Voastre vă revine onoarea de a fixa definitiv legea noastră electorală unitară pe principile constituționale. Situația finanțelor în urma războiului este grea pretutindeni. Bogăția României și munca fiilor ei sunt chezășii puternice că ea se va îndrepta în curând. După jertfele cerute țării în timp de război, e vremea de aceea să ne gândim la jertfele vieții de pace. Nu poate fi ordine temeinică în Stat fără organizare financiară bizuită ne înfrânarea cheltuelilor, sporirea veniturilor pe cale de impozite și dreptate în stabilirea lor pentru cei multi. Fiecare cetățean a mator să ajute Statul în măsura în care se poate ajuta pe sine, însus. Călăuzit de aceste principii, Guvernul Meu va prezenta Domniilor Voastre, pe lângă alte măsuri, nu numai un buget cu ghertre cât mai reduse, dar și reforma integrală a finanțelor noastre publice, întocmind și impozitul general progresiv pe venit fără de care nu poate fi, în •ijike noastre, dreptate socială. Nu mă îndoesc că veți primi aceste reforme cu mulțumirea sufletească pe care o aduce împlinirea datoriei, chiar atunci când ea se face cu jertfa intereselor particulare. Măsurile financiare însă, nu vor putea să atingă scopul ce-l urmărim dacă productiunea nu va fi intensificată. In acest scop Guvernul Men vă va prezenta diferite proecte, luând seamă în acelasi timp să asigure buna stare a propedommei prin reglementarea asociatiunilor profesionale și a cryfrarhiiii de muncă. Tot în scopul sporirii producții, nu, suntem datori să atingem marea problemă a îmbunătățirii , mijloacelor noastre de comunicație și în special a căilor noastre ferate cari trebuesc fundamental reorganizate. " Regleme 4area regimului apelor răspunde acelorași nevoi. Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Realizarea uniW Ăii naționale de atâtea,veacuri și câștigată prin victoria comună ne impune opera atât de grea a unificării administrative, și legislative. Guvernul Meu va supune deliberărilor Domniilor Voastre legile pentru noua organizare administrativă a țării regulamentarea s’lvatiunii funcționarilor in, toate administrațiunile, precum și modificările de introdus în codurile noastre pentru a le adapta României întregite. , Aceeas tendință vor avea să lege ce Guvernul Meu vă va aduce cu privire la Biserică si la Scoală pentru ca prin credință si lumină sa contribue cât se va putea mai mult la reîntărirea sentimentului datoriei la toti locuitorii tării, fără deosebire. . . Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Câmpul de activitate care se deschide înaintea Domniilor Voastre cere o muncă uriașe si o absoluta abnega pune de sine. După am toti fiii acestui neam au încordat într’un singur gând toate energiile lor în timpul războiului național, nu Mă îndoesc că azi , vor sti să nu unească mințile și inimile în serviciul exclusiv al Patnei. Cu această nădejde, care este, nădejdea întregei națiuni, invoc binecuvântarea, Germs că asupra lucrărilor Domniilor Voastre. Sesiunea ordinară , a Corpurilor legiuitoare este deschisă. Fmmntan, Președintele Consiliului de miniștri și ministrul Industriei și Comerțului, general Averescu. Ministrul Afacerilor străine, Take Ionescu. Ministrul Justiției, D Grecianu. Ministrul Finanțelor, N. Titulescu. Ministru de interne, C. Anjctoiani. Ministru de Stat, C. Garoflid. Ministru de război, General I. Rășcanu. Ministrul Cultelor și Artelor, Octavian Goga. Ministrul Agtriculturii și Domeniilor, T. Cudalbu. Ministrul comunicațiilor, general G. Văleanu. Ministrul Instrucțiunii, P. P. Negulescu. Ministrul lucrărilor publice, Oct. TăMuanu. Ministrul Muncei și ocrotirilor sociale, Gr. Trancu-Iași, Ministru de Stat, Sergiu Niță. C 0 ECOURI : toate silințele societăților de binefacere, traiul rușilor refugiați în Elveția ein cele mai critice. Astfel, zilnic se văd cerșind prin orașele svițerene, bătrâni și copii, cari adesea n’au nici măcar un adăpost. Ospătăriile înființate pentru ajutorarea lor s’au închis și ele din lipsă de fonduri, iar depozitele de vestminte ale «Crucei roșii» sunt goale. Față de această grea situațiune, comitetul pentru, sprijinirea Rușilor săraci» a organizat o mare expoziție de afișe artistice, care s’a și inaugurat de curând. școală forestieră americană a expus de curând 1. Syracusa câteva produse noui obțnute din rezidurile lemnoase. Expoziția cuprinde: Țesături fabricate din fibre de celuloză, imitând admirabil mătasea, butelii de hârtie pentru lapte, envelope de tot felul, et., etc. Această nomenclatură ne arată câtă risipă facem cu infinitele resurse pe care le avem pe acest pământ, și cam exploatate sistematic, ar fi salvat totdeauna umanitatea de gravele crize economice. -00X00- IN ARDEAL -00X00- cuvântări)^ O scurtă informație de ziar apărută recent ne arată că, printr’o neașteptată schimbare de front, conducătorii școlilor confesionale din Ardeal au binduit să primească controlul Ministerului Instrucțiunii Publice, făcăndu-ne astfel deosebita onoare de a nu ne mai considera ca ocupanți trecători ai pământului „sfintei coroane". Cu acest prilej e bine să amintim activitatea acestor școli de la venirea românilor în Ardeal și apoi să analizăm întrucât sunt în concordanță cu sistemele învățământului nostru. Vom lua mai întâi un caz izolat dar foarte caracteristic. Cu ocazia intrării armatei române în Cluj, o elevă a instituiui „Mariana" una din cele mai mari școli confesionale scria părinților : „opincarii români sunt numai zdrențe", iar mai departe „noi și surorile (maicele) facem zilnic rugăciuni pentru salvarea Ardealului de acești zdrențetroși"... Aceste rugăciuni s’au continuat și la sfârșitul anului școlar, sfinții părinți ai școalelor confesionale au impus elevilor și elevelor să se fotografieze în corpore în costume naționale ungurești. Aceste fotografii s'au expus pretutindeni în vitrine încadrate in tricolorul unguresc. Dar paharul nu era încă plin. Pentru aceasta blânzii apostoli, au dat afară foarte simplu pe reprezentantul ministerului de instrucție când,la sfârșitul anului școlar trecut, a voit să-și exercite mandatul încredințat de minister asistând la examene și controlând cataloagele. Toate aceste sunt fapte. De ele a vorbit întreaga presă, au fost comentate, au fost înfierate dar nu s’a luat nici o măsură. Că ele se vor întâmpla , de acum înainte ne-o dovedește atitudinea supremilor inspiratori ai acestor organizații, — episcopii ce n’au voit să depue jurământul în frunte cu contele Majlath, mai mult re-prezinte comuna, prezentant al nobleței războinice maighiare decât al lui Christ. Pentru a sfârși însă acest mic istoric, trebue să adăugăm recenta veste că în acelaș institut „Marianum" ce ocupă cu clădirile o întreagă stradă, funcționează azi clandestin universitatea „confesională" pe care guvernul n’a autorizat-o să fie înființată pe față... Și acum, când prin schimbarea politicei se îmbracă tot acest trecut în haina blândă a învățăturilor lui Crist, primindu-se reprezentantul Statului român dat afară ori, și renunțânduse pentru moment la petițiile „ororilor românești" semnate de înalții episcopi și înaintate tuturor statelor aliate, — acum, credem noi, e timpul să ne întrebăm ce rol au aceste școli confesionale în voința minorităților , învățământul poporului român e încredințat laicilor. Școala nu poate avea nici când menirea să împarte un popor după religii. Ea trebuie să reprezinte acea libertate de gândire care e baza oricărui progres, libertate ce nu o pot infiltra decât acei ce se găsesc în domeniul abstract al științei. Dacă minoritățile voiesc să facă uz de dreptul dat de tratat ele pot să aibă învățământul elementar în limba maternă — însă desigur nu se pot ascunde tendinți iredentiste în haina școlilor confesionale ce întrețin și o animozitate supărătoare între diferitele religii, periculoasă la rândul ei unitățea Statului. Iar aceasta trebue să înțeleagă și ministerul de instrucție ce a reușit în sfârșit să aibă un control nominal.... IN MEMORIA CELOR DISPĂRUȚI Solfslifiates teni«! Serviciul divin.—Cuvânturile.—Coroanele. MSJILS ® £ C tițile Duminică dimineața a avut loc solemnitatea desvelirei bustului d-rului Haralamb Botescu, ridicat din subscripție publică în fosta piață Matache Măcelaru, actualmente piața dr. Botescu. Lăudabila inițiativă a eternizărei chipului în bronz a aceluia care a tost omul de muncă, a fost luată de domnii Petre Constantinescu, Gh. Cherciu, N. Ignat, Ruse D. Marin, sub preșidenția de onoare a d-lui Gr. Trancu-Iași, ministrul muncei și ocrotirilor sociale. La ora 16 s’a oficiat un serviciu divin de către P. S. S. Arhiereul Ploeșteanu, vicarul Mitropoliei, și de preotul Georgescu. Răspunsurile au fost date de cor. După terminarea serviciului divin cel dintâi a luat cuvântul d. GH. CHERCIU, în numele comitetului de inițiativă. D-sa arată pe scurt cum s’a luat inițiativa pentru cinstirea și eternizarea memoriei d-rului Botescu, care a fost un mare binefăcător al poporului. Vorbește de activitatea prodigioasă a d-rului Botescu ca medic și igienist și arată cât de mult a muncit pentru copiii de școale primare și pentru intemeiarea cantinelor și băilor școlare. D. PETRE CONSTANTINESCU, în câteva cuvinte inimoase și pline, de simțire, predă primarului Capitalei monumentul și-l roagă să aibă cea mai mare grijă pentru păstrarea lui. In acest moment d-șoarele Alexandrina și Didica Constantinescu îmbrăcate în costum național, trag de două panglici tricolore și cade drapelul care acoperea monumentul. Atunci apare chipul sculptat în bronz al d-rului Botescu, întreaga asistență se descoperă și aplaudă opera sculptorului Mățăoanu. Cuvântarea Primarului ^agicalai D. T. S. FLORIAN ajutor de primar, spune că d. dr. Gheorghian primarul Capitalei, fiind suferind n’a putut veni la această solemnitate, așa că l’a delegat pe d-sasă reD. Florian ține apoi următoarea cuvântare : „ Și calitate de vice-președinte, sînt însărcinat de dr. Gheorghian, Președintele Comisi unei Interimare a Primăriei, Capitalei, să reprezint Comuna la grandioasa și spontana solemnitate a desvelinei stratuei mult regretatului doctor Bote eu. Sunt mândru că pot să aduc piosul meu omagiu omului cânî? azi simbolizează — iubirea aproapelui — pasiune a cărei victimă a căzut, ca cel mai brav soldat, făcându-și datoria. Doctorul Botescu și-a manifestat din belșug activitatea sa la Primăria Capitalei ca ajutor de Primar, și în tot corpul campaniei groaznicului război mondial, la care țara noastră a luat parte activă, unde doctorul Botescu în calitatea sa de medic militar a dat dovezi de un mare spirit organizator și de un devotament împins la sacrificiu. Monumentul care se ridică pentru imortalizarea doctorului Botescu, în zilele noastre capătă o semnificație i, special pentru omul public. Dezinteresarea cea mai complectă, împletită cu o muncă fără, preget și un devotament necalm’at. Autoritatea Comunală prin organul meu autorizat, aduce viile sale mulțumiri inimoșilor inițiatori cane au ținut" să imortalizeze prin bun modest bloc de granit, pe unul din acei cetățeni cari au trăit pentru binele obștesc și au murit la postul lor de onoare. Primesc dar de recunoștință în numele Comunei București, monumentul omului înalt cu suflet, grandios ca muncă și virtute cetățenească, pe care îl vom păstra printre atâția monumente ale eroilor și oamenilor noștri de bina. Fie în veci amintirea lui I., Cuvântarea d-Luâ ministru Trancu-Iași D. TRANGU-IAȘI, ministrul mancei, arată că pe d-rul Botescu l’am perdut în starea de diuirere și de nadejde dln Iași. D-sa amintește cuvintele d-rului Botescu rostite în parlamentul din Iași și in care arăta cum se perdeau atunci medicii, luptând contra boabelor și pentru salvarea soldatiior. Neuitatul doctor spunea atunci că prea liniștit trece dispariția medicilor și prisi putină manifestatie se făcea pentru acei eroi. Așa spunea atenei d-rul Boțesc» și nu trecu minți până a căzut și el victimă martiui său devotament. A fost atunci dus la locașiul de veci de câțiva colegi și prieteni, iar muie cu d- Vintilă Brătianu Prea repede trecem peste oameni ca d-,nil Botescu, spune d. Trancu- Iași. Mă bucur însă că s’a ridicat acest monument, a cărui inițiativă a venit de jos în sus, a venit din dragostea nețărmurită a pononciii pentru acei cari se jertfesc pentru dân-Sul. Indice exprimând cele mai pioase sentimente de recunoștință pentru memoria d-rului Botosan. Cu gliiftîstread-tw. Vintilă D. VINTILA BRATIANU, ca fost primar al Capitalei și ministru de război cu care a lucrat d-rul Botescu, ține următoarea cuvântare: Gând iți ridică un monument în amintiri <lin.hotulul Botescu, eu, care am avut cu dânsul o atâtai strânsă colaborare, în scurta, dar rodnica lui viață publică, aș dori să vorbesc și de prietenul personal care vin însușirile sale, alese știa să lege sufletul altora, și de tovarășul polițic, care din activitatea ' sa a sporit meritelevainiciului ale cărtor principii le slujea, nu de colaboratorul lusținut și inimos, gratie cârtița s'a dat o nouă îndrumare în politica noastră comunală, și în sfârșit, de patriotul care, la vreme de nevoe și de primejdie -nu numai si-a pus în serviciul patriei sângerânde toată hărnicia lui dezinteresată, dar si-a dat și viata venin dânsa. De aceia sărbătorind azi memoria lui Botesan să nu ne mirăm că mintea noastră se ridică la grija intereselor generale pe care cu atâta râvnă și căldură el le-a slujit. Get,j>rimar al Capitalei am avut fericirea de a colabora în timp de, doi ani cu dânsul. Din ziua din țăm, când a luat asupra-șî însărcinarea, ca ajutor de primar să conducă serviciul sinkir j al Capitalei, Botescu a lărgit activitatea acestui serviciu, punând temeliile unei noui și sânii loase îndrumări. Nevoile, lipsurile și suferințele ce vedea în mas sa cea mare emteumeroase. El a căutat să o implineasca și să înlure grete pe care le nășea mai printr.un foc se. și cu caracter mai general. Dintr’un serviciu sanitar care își întrebuința personalul în consumațiuni gratuite și în oprirea epidemiilor, după ce ele se iveau dr. Botescu a făcut a înceapă organizare, nu numai de parvenire a boa Centrare în papa 2-a Continuarea h paps fa SĂPTĂMÂNĂ TEATRALA de DIM. SERBAM TEATRUL NATIONAL: un faument, piesă in patru acte de ElSmstjerne Bjgrnsot. TEATRUL COMEDIA: fiftlfeigfiUi, comedie în trei acte de A. de Hora. „Un faliment“ stă într’un fapt pur și simplu material — obicinuitul faliment comercial, spre care Björnson, cu toate că e nordic, l’a tratat, cuminte, cu mentalitatea codului penal, fără să ridice vre-o problemă de rațiune nouă — ci un simplu proces sufletesc, de filozofie cotidiană. Cu toate că e nordic, zis, Björnson, în Falimentul lui, e burghez până la melodramă și e tolerant pînă la inerție, contrar celorlalți autori nordici, care și-au înarmat judecata cu revolta celei mai formidabile lupte către libertate — la care individul și speța, tind în dauna determinismului material, care i-a înglobat. Herman Tilde, mare comerciant (Petre Sturdza) dă faliment, ca urmare a unei alte căderi financiare, produsă la o firmă învecinată. Falimentul grăbește avocatul Berent, funcționar integru și intransigent (d-l Soreanu) singură figură de cadru a piesei, pe care autorul a îmbrăcat-o ,în haina rece și tăioasă, a climei daneze, singurul care răsfrânge prin temperamentul său, caracterul influențător al mediuluii asupra produsului rațiunei. Alături de d-na Titelde (d-nal Contanta Demetriad) și de fiicele sale : Warburg (d-rai Lilly Popovici) și Signe d-na Fanny Rebreanu) comerciantul Tielde, își trăește clinele înfrângerea, umilit de bunătatea familiei, care după ușoare crize de protestare și durere. Cad într’un acord de extatică recunoștință.Morala se ridică triumfătoare, în jurul acestei simpatice victime și o iubire caldă, elocventă ca o pagină biblică, plutește în ultimul act, pe eroii lui Ejtonson. Am văzut reprezentarea Falimentului, la repetițiunea generală de Sâmbătă. Contrar obiceiului, teatrul era artei Anunit ,gol, jumătate în umbră, iar furtuna puternică de afară, care răsbea prin trei decoruri, spărgându-și vaietul î .Ev....f ■culiselor, punea situațăntea ei pe scenă, într’un adevărat cadru nordic și adăuga durerea ișilor, ceva in psi’hoShohhgia timpului, ceva din fatalitatea atmosferică. •Mi s’a părut atunci, mai mult decât umană și superior creștină, nevoia lor de a se strînge în jurul durerei, crispându-și mlâinele unde în altele , nevoia de a se grupa într’un singur bloc, încovoindu-și împreună, în acelaș ritm, spinările lor grele de povara împrejurărilor — și acesta este singurul proces sufletesc, care se desprinde din Falimentul luii Björnson. Când am eșit pe stradă, și am văzut sub biciuirea viscolului și a furtunei, atâtea perechi încordatei sub acelaș gând de protestare, contra națiune care le lovea eh îndârjire, alcătuirea lor chimică — mi-am dat seama încă odată de procesul lui Björnson, și am adăugat fiică, instinctul conservărei conștiente, contra intențiunilor de alterare din afară. Astfel iubirea, care în esență asociază își definește mai bine caracterul, devine imperioasă când în -afară de noi, se ridică motive care tind să •disocieze, puterea noastră de rezistentă. Iarna, ca motiv material, durerea ca motiv abstract, asociază deopotrivă trupul și cugetul, printr’o egală nevoie de solidarizară, adâncind cât mai mult, oglinda concavă a iubriei. Vara și fericirea, convexe fată de suflet, desociază atomii, îi risipește într’o egoistă și individuală libertate : alergi singur, visezi singur, suferi singur și pari mai mare, și mai impertinent în natură. Eroii Falimentului, cât timp pluteau într’o fictivă fericire, se izolau, omul de celalt, și risipeau în afară, cătiâindu-și fiecare plăcerea egoistă și aproape nu se cunoșteau : d-na Tuelde, se ocupa de prânzurile casei; d-l Trelde își cântărea singur Speculațiunile comerciale ; JWaiburg, se complăcea în izolata sa mândrie ; Signe își chieltuia banii în frivolități, alături de un logodnic imbecil, peste tot o generoasă risipă de sine, inconștiintă și caldă, ca un vis de dolce- farmer, te ; și mai târziu când formidabila durere a înfrângerei lor materiale și morale, i-a lovit nemilos pe fiecare în parte —• și produs o renaștere a conștiinței lor, care i-a f •strâns într’un bloc unitar sub bagheta optimistă și elementar psihică, la autorului lor. Iată falimentul material — social, produs odată ce ai personallât fi^fiecărui individ, de aceia zic, că Björnson e burgheziz, tocmai în capitola unde Ibsen, ar devenit sălbatec și înfiorător de isolat, fata de rațiunea mulțimii. ■ Björnson simte ca toată tensa, Ibsen ca nimeni altul, sau ca foarte puțini, de acela mă mir că d-l Stinza, nu a reluat pe Ibsen-in repertori iául său, ca să ne dea reprezentația sa de adio, din soc, dramattica'? Ne amintim, de John Gabriel Borkmann al d-sale și reintram parcă într’o mistică cercbralitate odată cu amintirea creatimei sale In „Falamientul“ a fost dwaos și puternic, convingător și patetic, dar cum putea fi măreț, într’um rol de durere cotidiană!? Tamiperoiri Titwini sau îi trebuiesc, motive superioara, care se produc înăuntrul erou-