Viitorul, decembrie 1922 (Anul 16, nr. 4417-4436)

1922-12-02 / nr. 4417

W » min...ii '' Șase hiúi. . . » 60 -X*® îiZ __ "*• Trei » ... î 3y . Participarea la Benefica sa Cu prilejul unui articol anterior 1) am arătat nu numai cât de oportună, dar cât de indispensabilă era­­ înfăp­tuirea reformei electorale pentru în­tregirea neamului și pentru consoli­­darea în liniște a roadelor războiului national. ‘Vom arăta azi că tot atât de la timp este înscrisă în programul par­tidului national-liberal și reforma muncitorească, simbolizată prin par­ticiparea­­ la beneficii. Această reve­nire ne va da prilejul să precizăm punctul nostru de vedere, toate nu îndestul de explicat în articolul care a dat loc la această discuție.­­Reforma muncitoreasca, ca și cea agrară nu a ieșit numai din o concep­ție teoretică sau umanitară a parti­dului national­­ liberal, ci ca o urmare a unei nevoi imperioase necesară a­­tât întărirei naționale, cât și păcei sociale. De aceia dela Iași încă, în­dată ce acest partid a înscris în Con­stituție cele două reforme agrară și electorală, ci printr-o urmare logică ș­i-a întors grija către masele mari din orașe. Ca­­ partid național și dem­ocratic, care crede că propășirea statului To­mnán cere ca el să aibă la temelie e­­nergia pu­sa în valoare a întregului său popor, partidul national liberal nu putea în desvoltarea puternică industrială și comercială ce prevedea să nu se îngrijească și de populația muncitorească de la orașe. Și atunci întrebarea să punea ce rol are aceas­tă muncă în viața economică actuală și care este regimul pe care condi­țiile actuale i-l impune pentru ca prin el să se sporească în realii­tate ener­gia totală iar nu să fie scăzută. Nu­mai demagogul își caută soluțiile preocupân­du-se, nu de a coordona interesul unei pături sociale cu om obștesc, dar de­­ a servi momentan acd interes chiar dacă soluția dată ar îngrijoina mâine nu numai mersul acelei pături, dar chiar al statului. Indiferent d­ect de calea greșită pe care conducătorii actuali ai socialis­­mmtei dda noi, caută să o dea munci­torilor, de presiunea pe care ei caută să o facă nu pentru rezolvarea nor­mală a intereselor lor dar pentru a duce la revoluție, rezolvarea chestiei muncei se impune; și, discuția fiind o­­portună, partidul liberal a avut drep­tate să o pui[ în programul său» și fără a se influenta de piedicele ce caută să­­i să puce în cale va păși și la rezolvarea ei. Ziceam mai sus că chestia munci­torească este­ simbolizată prin par­ticiparea la beneficii, fiindcă în a­­ceastă formulă vedem, cum am vă­zut în chestia țărănească reforma a­­grară, rezolvarea temeinică­ și defini­tivă a soluției naționale,­­economice și sociale a chestiei munciei­ ca par­tid care pune la baza­ vieteai de tot foind a statului, principiul solidarită­ții și deci a colaborărei tuturor cla­selor sociale, el astfel cum­ conc­epe participarea la beneficii, vrea să a­­ducă și­ în viata comercială și indus­trială prin dreptate colaborarea tu­­turor factorilor economici,­ capital, specialitate și muncă. Ca partid progresist partidul na­tional-liberal și-a dat seama că pre­facerile mari prin care trecem, au grăbi evoluția civilizației, și­ ca un priim rezu­ltat al lor să ridică o altă concepție pentru rolul muncei în via­ța economică. Munca nu mai este ea mașinismul, am organ fără viață în industrie, ci devine un factor viu de­o­potrivă cu cei înalți. El cere și me­rită deci alte drepturi decât cele ce i s’au îngăduit până azi. De aceia dejla început, atunci când în programul partidului national-ll­i­beral s’a pus principiul participăriei la beneficii, pe lângă celalte punc­te ale regimului muncei, s’a precizat că nu înțelegem această particip­are nu­­m­ai ca un benefic­u material pe care lucrătorul să-l primească orbește l sfârșitul anului, dar că este un mij­loc ca pe lângă participarea la pro­pășirea generală industrială, el să poată să fie solidarizat cu Întreaga viată a fabricei în care lucrează prin o participare și la aceasta viată de tot felul. Izolarea de azi creiază cel mai bun teren pentru instigatiile bolș­evice și pentru a spori lupta de descompunere ce caută să se facă între factorii care formează viata a­­cestei ramuri de activitate econo­mică.­­In această concepție participarea la beneficii trebue să ducă nu la soviete și în dictatura proletariatui­­lui, care a distrus și statul și indus­tria rusească dar la acea colaborare armonică a capRului, mancei și specialităței, fără de care nu poate trăi nici o fabrică și ri­ci civilizația. De aceia când­­ am vorbit în arti­colul nostru precedent de soluția luată de guvernul italian, am preci­zat că ea nu poate da rezultate de­cât dacă această colaborare va fi a­­­sigur­ată. Tocmai fiindcă soluția Gio­­litti, impunând această colaborare, ieșea din constatarea încă odată fă­cută de muncitori chiar a neputinței *­ «Viitorul» No. 3760 do .Tot 7 Octom­brie 1926­lor de­­ a conduce singuri fabricile­­ prin soviete, afirmau temeinicia so­luției de solidaritate socială și econo­mică. Dacă și la noi participarea la b­e­neficii de care vorbim mai sus n’ar fi legată de soluția de­­ colaborare și de stabilirea întregei organizări a muncei, poate unii ar avea dreptate să se îngrijească­ Cum credem însă că nu regimul sovietist­. va presida la această operă de legiferare, opera se va face pe cale de evoluție și cu toate garanțiile necesare ca printr’o organizație temeinică și legală a mun­cei, să se d­ea o soluție de dreptate, din care să iasă, o întărire a energiei generale, iar nu anarhia din Rusia.. Chestia însă s’a pus și orice am face să pune de evenimentele mari prin care am trecut și din prevede­rea ce trebue să­­ a­vem­, ca să așezăm de pa acum regimul nostru, indus­trial născând pe o bază temeinică care să asigure pe lângă propășire. ■Pacea socială. In aceste condiții să nu facem o politică de strut, ci să privim în față nevoile și să le dama soluțiile cele bune. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât o desvoltare puternică indus­trială să rostește și ar fi o gr­eșailă ca ea să nu fie de pe acum îndrumată pe calea sănătoasă, dându-i credința că ea ar putea să propășească și li­mitele regimului vechi. El ne-ar du­ce fie la i­ockfellerism, fie la Leni­nism, ambele regimuri primejdioase pentru bunul mers al Statului. In sfârș­it, să nu uităm că precum ridicarea maselor dela sate a fost impusă de nevoia conso­lidărei națio­nale, ridicarea maselor, de la orașe— bine îndrumate și bine lămurite — este necesară mai cu seamă în pro­vinciile desrobite, unde trebua să re­câștigăm timpul și locul perdut mai cu seamă în viața economică și cul­turală a orașelor. Un mijloc puternic de a naționaliza industria înstrăinată și de a nu fost. •••• cea din anii înfiin­țată să fie de la început înstrăinată, va fi tocmai dând factorului de mun­că, rolul ce trebue să aibă. Acest factor nu poate fi alimentat decât din elementele disponibile de la țară, și să știe că acolo este rezer­vorul national al României Mari. Iată de ce credem că precum cele două reforme Constitutional dobân­dite au fost oportune și aceasta de a treia chemată să le complecteze, este indispensabilă în evoluția actuală so­cială, economică și națională. Putem azi însă — lr. pace — soita­ționa mai în liniște această reformă de­cât s’a pu­tut face pentru cele do­uă d’intâi, și domi să o pregătim pen­tru a da roadele ei desăvârșite. Această pregătire consistă în o le­ge temeinică a organizărei muncei, fără de care participarea la beneficii — încoronarea operei — nu se poate face. Apoi, printr’o lege de îndru­mare a industriei, a cooperativelor de producție, a învățământului profe­sional și prin revederea codului de comerț să se pue în concordanță a­­ceste ramuri de activitate cu­ regi­mul viitor al celorl­alți factori cu a­­pel al muncei și al participări la be­neficii. »» Dacă vroiți să fiți bine infor­mați asupra tot ceea ce se pe­trece în Ardeal CITEȚI ZIARUL ÎNFRĂȚIREA care apare la Cluj și care se găsește de vânzare la toate chioșcurile de ziare din Capitală. REDACȚIA STRADA ED6ARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 TelefoaneU, Direcția 62/23, Redacția 91 Administrația 49/93 și 3/U ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrați­a ziarului, straia Academiei No. 17 și la toata Agențiie de publicity . DESCHIDEREA CORPURILOR LEGIUITOARE MESAGIUL REGAL M. S. Regele a deschis erl sesiunea ordinară a Parlamentului — Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Sunt în­totdeauna fericit când Mă gâsesc in mijlocul reprezentanților națiunii, căci cu legitimă satisface tluste și nemărginită bucurie constat că legăturile dintre Țară și Dinastie se strâng din ce in ce, diu o v­ie mulțumire vă­ pun în cu­noștință de îndfjitul eveniment atât de scump Reginei si,fie a logodirii Fiului N­ostru Principelui Moșteni­tor cu Principesai Elena a Greciei si aceea a Fiicei Noastre Principesa Elisabeta cu Principele George al Greciei, Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Mă simt însă și mai aproape de Domniile, Voastre în vremurile gre­le ce trăim, vremuri în cari, după cum vă, spuneam rlu deschiderea ul­timeii sesiuni extraordinare, ch­em­a­­rea Domniilor.Voastre este din cele mai [UNK]_ frumoase, dar și d­in cele mai pli­ne de r rh­ gondei i. Situațiunea internațională a Ro­­mâniei este definitiv așezată, din tratatele cari au pus capăt războiu­lui mondial,­­Convenția prin care Marile Puteri­­ au recunoscut unirea Basarabiei cu Patrula Mamă, unire care de aci ii­na­inte nu mai poate fi pusă în dis­­cotemie, a legalizat și frontiera noa­stră dinspre răsărit. Legăturile României cu puternicii glorioșii noștri aliați s’au strâns tot mai­ mult. Desprea aceasta am a­­vut o nouă dovada în modul cum a fost primit Ministrul Nostru al Afa­cerilor Străine în țările pe cari le-a cercetat. __ Raporbirile’­noastre cu tarile ve­cine alături de car­­ne,am bătut, se strâng jgeju­l £ trece­ mai mult; fo­­loasele Uuri, trainice colaborări în­tre noi fiete se pun din ce în ce în evidentă. ~ Față de ceilalți vecini ai noștri, cu tarii am­­ restabilit deja raporturi normale, nu am speranța că vom a­­jun­ge la­ acelaș rezultat cu totii. Chestiunea regimului legal al Du­nărei, careul român poartă un a­sa pru int­eres este pe un bun drum de rezolvare. Pentru prima oară în istoria noa­stră am legat relațiuni diplomatice cu Sfântul Scara­ r­­ent,­dor ajuta la încheierea, concordatului reclamat de noua alcătuire a României, în ca­re libertatea fiecărui cult trebue să­ se armonizeze cu unitatea Statului. Cu prilejul călăt­ori­ei în Extremul Orient a Iubitului Meu Fiu, Moște­nitor al Tronului, am putut să Ne dăm seamă de vaza României, pre­­tutind­,ni­ci am luat cu Imperiul Ja­poniei un prim contact, premergă­tor al unor relațiuni mai strânse- Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Armata, care în războiul pentru unitatea națională s’a încărcat de glorie și a dovedit o admirabilă dis­ciplină rămâne chezășia cea mai si­gura a menținerii rezultatelor do­bândite cu v­ârsta jertfe, si reazemul cel sieși puternic în consolidarea noa­stră internă. Dragostea națiunii îi este câștigată pentru vecie. Guvernul Meu va peni cu proiecte , de legi pentru așezarea organizatiu­­tii și recrutării armatei, astfel în­cât să corespundă nouei alcătuiri a țării și să je iea­scă de școală pen­tru contopirea­ tuturor sufletelor ro­­mănești în serviciul Patriei, Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Cu vi& satisfacție am văzut că s’a tras în numeroase puncte ale­ țării primelo­ prăzile pentru împărțirea pământurilor date țărănimii prin marea reformă agrară.. Opera națio­nală încântă la 1851 capătă astfel , deplina ei dezvoltare a doua zi du­­­­pă ce țăranul rom­ân și-a dovedit din nou vitejia și virtuțile Strămoșești. Guvernul Meu vă va prezenta în a­­ceastă­ sesiune legile agrare cerute de Constituțiune pentru desăvârși­rea operei începute. Ea va constitui cea mai frumoasă podoabă a dom­ni Mele, iar Domnu­le­ Voatstro vă veți putea, mândri de a fi așezat de­finitiv piatra fundamentală a ordi­nei sociale. Reforma agrară va îmbrățișa pe lângă împroprietărirea țăranilor și măsurile necesare pentru­­ a se­gsi­rar sporirea producțiunii pământului, împreună cu exproprierea. Consti­tu­ția a pus bazele reformă, electorale prin votul obștesc. După două expe­riențe, Domniilor­ Voastre vă revine onoarea de a fixa definitiv legea noastră electorală unitară pe princi­pile constituționale. Situația finanțelor în urma răz­boiului este grea pretutindeni. Bo­găția României și munca­ fiilor ei sunt chezășii puternice că ea se va îndrepta în curând. După jertfele cerute țării în timp de război, e vremea de aceea să ne gândim la jertfele vieții de pace. Nu p­oate fi ordine temeinică în­ Stat fă­ră organizare financiară bizuită ne în­frânarea cheltuelilor, sporirea ve­niturilor pe cale de impozite și­ drep­tate în stabilirea lor pentru­­ cei m­ulti. Fiecare cetățean a mator să a­­jute Statul în măsura în care se poa­te ajuta pe sine, însus. Călăuzit de aceste principii, Gu­vernul Meu va prezenta Domniilor­ Voastre, pe lângă alte măsuri, nu numai un buget cu ghertre­ cât mai reduse, dar și reforma integrală a finanțelor noastre publice, întoc­mind și impozitul general progresiv pe venit fără de care nu poate fi, în •ijike noastre, dreptate socială. Nu mă îndoesc că veți primi a­­cest­e reforme cu mulțumirea sufle­tească pe care o aduce împlinirea datoriei, chiar atunci când ea se fa­ce cu jertfa intereselor particulare. Măsurile financiare însă, nu vor putea să atingă scopul ce-l urmărim dacă productiunea nu va fi intensi­ficată. In acest scop Guvernul Men vă va prezenta diferite proecte, luând sea­mă în acelasi timp să asigure buna stare a propedom­mei prin reglemen­tarea asociat­iunilor profesionale și a cr­yfrarhii­ii de muncă. Tot în scopul sporirii producții, nu­, suntem datori să atingem ma­rea problemă a îmbunătățirii , mij­loacelor noastre de comunicație și în special a căilor noastre ferate cari trebuesc fundamental reorga­nizate. " Regleme­ 4area regimului apelor răs­punde acelorași nevoi. Domnilor­ Senatori, Domnilor­ Deputați, Realizarea u­niW­ Ăii naționale de atâtea,veacuri și câștigată prin vic­toria comună ne­ impune opera atât de grea­ a unificării administrative, și legislative. Guvernul Meu va su­pune deliberărilor Domniilor­ Voas­­tre legile pentru noua organizare administrativă a țării regulamen­­tarea s’lvatiunii funcționarilor in, toate administrațiunile, precum și modificările de introdus în codurile noastre pentru a le adapta Româ­niei întregite. , Aceeas tendință vor avea­ să leg­e ce Guvernul­ Meu vă va aduce cu privire la Biserică si la Scoală­ pen­tru ca prin credință si lumină sa contribue cât se va­ putea mai m­ult la reîntărirea sentimentului dato­riei la­ toti locuitorii tării, fără deo­­sebire. . . Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Câmpul de activitate care se des­chide înaintea­ Domniilor­ Voastre cere o muncă uriașe si o absoluta ab­nega pune de sine. După am toti fiii acestui neam au încordat într’un singur gând toa­te energiile lor în timpul războiului național, nu Mă îndoesc că azi , vor sti să nu­ unească mințile și inimile­­ în serviciul exclusiv al Patnei. Cu această nădejde, care este, nă­dejdea­ întregei națiuni, invoc bine­cuvântarea, Germs că asupra lucră­rilor Domniilor­ Voastre. Sesiunea ordinară , a Corpurilor legiuitoare este deschisă. Fmmntan, Președintele Consiliului de miniștri și mi­nistrul Industriei și Comerțului, general Averescu. Ministrul Afacerilor străine, Take Ionescu. Ministrul Justiției, D Gre­­cianu. Ministrul Finanțelor, N. Titulescu. Ministru de interne, C. Anjctoiani. Mi­nistru de­ Stat, C. Garoflid. Ministru de război, General I. Rășcanu. Ministrul Cultelor și Artelor, Octavian Goga. Mi­nistrul Agtriculturii și Domeniilor, T. Cu­­dalbu. Ministrul comunicațiilor, general G. Văleanu. Ministrul Instrucțiunii, P. P. Negulescu. Ministrul lucrărilor publi­ce, Oct. TăMuanu. Ministrul Muncei și ocrotirilor sociale, Gr. Trancu-Iași, Mi­nistru de Stat, Sergiu Niță. C 0 ECOURI : toate silințele societăților de bine­­facere, traiul rușilor refugiați în El­veția ein cele mai critice. Astfel, zilnic se văd cerșind prin orașele svițe­­rene, bătrâni și copii, cari adesea n’au nici măcar un adăpost. Ospătăriile înfiin­țate pentru ajutorarea lor s’au închis și ele din lipsă de fonduri, iar depozitele de vestminte ale «Crucei roșii» sunt goale. Față de această grea situațiune, c­omi­­tetul pentru, sprijinirea Rușilor săraci» a organizat o mare expoziție de afișe artis­tice, care s’a și inaugurat de curând. școală forestieră americană a expus de curând 1.­ Syracusa câteva produ­se noui obț­nute din rezidurile lem­noase. Expoziția cuprinde: Țesături fabricate din fibre de celuloză, imitând admirabil mătasea, butelii de hâr­tie pentru lapte, envelope de tot felul, et., etc. Această nomenclatură ne arată câtă ri­sipă facem cu infinitele resurse pe care le avem pe acest pământ, și cam­ exploa­tate sistematic, ar fi salvat totdeauna uma­nitatea de gravele crize economice. -00X00- IN ARDEAL -00X00- cuvântări)^ O scurtă informație de ziar apărută recent ne arată că, printr’o neașteptată schimbare de front, conducătorii școli­lor confesionale din Ardeal au bind­­uit să primească controlul Ministerului Ins­trucțiunii Publice, făcăndu-ne astfel deosebita onoare de a nu ne mai consi­dera ca ocupanți trecători ai pământului „sfintei coroane". Cu acest prilej e bine să amintim activitatea acestor­­ școli de la venirea românilor în Ardeal și apoi să analizăm întrucât sunt în concordanță cu sistemele învățământului nostru. Vom lua mai întâi un caz izolat dar foarte caracteristic. Cu ocazia intrării armatei române în Cluj, o elevă a insti­tuiu­i „Mariana" una din cele m­ai mari școli confesionale scria părinților : „o­­pincarii români sunt numai zdrențe", iar mai departe „noi și surorile (maicele) fa­cem zilnic rugăciuni pentru salvarea Ar­dealului de acești zdrențetroși"... Aceste rugăciuni s’au continuat și la sfârșitul anului școlar, sfinții părinți ai școale­­lor confesionale au impus elevilor și e­­levelor să se fotografieze în corpore în costume naționale­ ungurești. Aceste foto­grafii s'au expus pretutindeni în vitrine încadrate in tricolorul unguresc. Dar pa­harul nu era încă plin. Pentru aceasta blânzii apostoli, au dat afară foarte simplu pe reprezentantul ministerului de instrucție când,­­la sfârșitul anului școlar trecut, a voit să-și exercite man­datul încredințat de minister asistând la examene și controlând cataloagele. Toate aceste sunt fapte. De ele a vorbit întreaga presă, au fost comentate, au fost înfierate dar nu s’a luat nici o măsură. Că ele se vor întâmpla , de acum înainte ne-o dovedește atitudinea supremilor ins­piratori ai acestor organizații, — episco­pii ce n’au­ voit să depue jurământul în frunte cu contele Majlath, mai mult re-­prezinte­ comuna, prezentant al nobleței războinice ma­­i­ghiare decât al lui Christ. Pentru a sfâr­și însă acest mic istoric, trebue să adău­­găm recenta veste că în acelaș institut „Marianum" ce ocupă cu clădirile o în­treagă stradă, funcționează azi clan­destin universitatea „confesională" pe care guvernul n’a autorizat-o să fie înființată pe față... Și acum, când prin schimbarea poli­ticei se îmbracă tot acest trecut în haina blândă a învățăturilor lui Crist, primin­­du-se reprezentantul Statului român dat afară ori, și renunțânduse pentru mo­ment la petițiile „ororilor românești" semnate de înalții episcopi și înaintate tu­turor statelor aliate, — acum, credem noi, e timpul să ne întrebăm ce rol au aceste școli confesionale în voința minori­tăților , învățământul poporului român e încredințat laicilor. Școala nu poate avea nici când menirea să împarte un popor după religii. Ea trebuie să reprezinte a­­cea libertate de gândire care e baza orică­rui progres, libertate ce nu o pot infiltra de­cât acei ce se găsesc în domeniul ab­stract al științei. Dacă minoritățile voiesc să facă uz de dreptul dat de tratat ele pot să aibă învățământul elementar în limba maternă­ — însă desigur nu se pot ascunde tendinți iredentiste în haina școlilor confesionale ce întrețin și o a­­nimozitate supărătoare între diferitele religii, periculoasă la rândul ei unitățea Statului. Iar aceasta trebue să înțeleagă și mi­nisterul de instrucție ce­ a reușit în sfârșit să aibă un control nominal.... IN MEMORIA CELOR DISPĂRUȚI Solfslifiates teni«! Serviciul div­in.—Cuvânturile.­—Coroa­nele.­­ MSJILS ® £ C­ tițile Duminică dimineața a avut loc solemnitatea desvelirei bustului d-rului Haralamb Botescu, ridicat din subscripție publică în fosta pia­ță Matache Măcelaru, actualmente piața dr. Botescu. Lăudabila inițiativă a eternizărei chipului în bronz a aceluia care a t­ost­ omul de muncă, a fost lu­ată de domnii Petre Constanti­­nescu, Gh. Cherciu,­ N. Ignat, Ru­­se D. Marin, sub preșidenția de o­­noare a d-lui Gr. Trancu-Iași, mi­nistrul muncei și ocrotirilor sociale. La ora 16 s’a oficiat un serviciu divin de către P. S. S. Arhiereul Ploeșteanu, vicarul Mitropoliei, și de preotul Georgescu. Răspunsurile au fost date de cor. După terminarea serviciului divin cel dintâi a luat cuvântul d. GH. CHERCIU, în numele comitetului de inițiativă. D-sa arată pe scurt cum s’a luat inițiativa pentru cin­stirea și eternizarea memoriei d-ru­lui Botescu, c­are a fost un mare binefăcător al poporului. Vorbește de activitatea prodigioasă a d-rului Botescu ca medic și igienist și arată cât de mult a muncit pentru copiii de școale primare și pentru inte­­meiarea cantinelor și băilor școlare. D. PETRE CONSTANTINE­­SCU, în câteva cuvinte inimoase și pline, de simțire, predă primarului Capitalei monumentul și-l roagă să aibă cea mai mare grijă pentru păs­trarea lui. In acest­ moment d-șoarele Ale­xandrina și Didica Constantinescu îmbrăcate în costum național, trag de două panglici tricolore și cade drapelul care acoperea m­­onumen­­tul. Atunci apare chipul sculptat în bronz al d-rului Botescu, întrea­ga asistență se descoperă și aplau­dă opera sculptorului Mățăoanu. Cuvântarea Primarului ^agicalai D. T. S. FLORIAN ajutor de primar, spune că d. dr. Gheorghian primarul Capitalei, fiind suferind n’a putut veni la această solemni­tate, așa că l’a delegat pe d-sa­să re­D. Florian ține apoi următoarea cuvântare : „ Și calitate de vice-președinte, sînt însărcinat de dr. Gheorghian, Pre­ședintele Com­isi unei Interimare a Primăriei, Capitalei, să reprezint Comuna la grandioasa și spontana solemnitate a des­velinei stratuei mult regretatului doctor Bote­ eu. Sunt mândru că pot să aduc pio­sul meu omagiu omului cânî? azi sim­­bolizează — iubirea aproapelui — pasiune a cărei victimă a­­ căzut, ca cel mai brav soldat, făcându-și da­toria. Doctorul Botescu și-a manifestat din belșug activitatea sa la Primă­ria Capitalei ca ajutor de Primar, și în tot c­orpul campaniei groazni­cului război mondial, la care țara noastră a luat pa­rte activă, unde doctorul Bo­tescu în calitatea sa de medic militar a dat dovezi de un ma­re­­ spirit organizator și de un devo­tament împins la sacrificiu. Monumentul care­ se ridică pentru imortalizarea doctorului Botescu, în zilele noastre capătă o semnificație i­, special pentru omul public. Dezinteresarea cea mai complec­tă, împletită cu o muncă fără, pre­get și un devotament necalm’at. Autoritatea Com­unală prin orga­nul meu autorizat, aduce viile sale mulțumiri inimoșilor inițiatori can­e au ținut" să imortalizeze prin­ b­un mo­dest bloc de granit, pe unul din acei cetățeni cari au trăit pentru binele obștesc și au murit la postul lor de onoare. Primesc dar d­e recunoștință în numele Comunei București, monu­­mentu­l omului înalt cu suflet, gran­dios ca muncă și virtute cetățeneas­că, pe care îl vom păstra printre a­­tâția monumente ale eroilor și oa­menilor noștri de bina. Fie în veci amintirea lui I., Cuvântarea d-Luâ ministru Trancu-Iași D. TRANGU-IAȘ­I, ministrul man­cei, arată că pe d-rul Botescu l’am­ perdut în starea de diuirere și de na­­dejde dln Iași. D-sa amintește cu­vintele d-rului­ Botescu rostite în parlamentul din Iași și in care arăta cum se perdeau atunci medicii, lup­tând contra boabelor și pentru salva­rea solda­tiior. Neuitatul doctor spu­nea atunci că prea liniștit trece dis­pariția medicilor și prisi putină mani­festatie se făcea pentru acei eroi. Așa spunea atenei d-rul Boțesc» și nu trecu minți până a căzut și el victimă martiui său devotament. A­ fost atunci dus la locașiul de veci de câțiva colegi și prieteni, ia­r muie cu d- Vintilă Brătianu Prea repede trecem­­ peste oameni ca d-,nil Botescu, spune d. Trancu- Iași. Mă bucur însă că s’a ridicat a­­cest monument, a cărui inițiativă a venit de jos în sus, a venit din dra­gostea nețărmurită a pononciii pen­tru acei cari se jertfesc­ pentru dân-Su­l. Indice exprimând cele mai pioase sentimente de recunoștință pentru memoria d-rului Botosan. Cu gliiftîstrea­d-tw. Vintilă D. VINTILA BRATIANU, ca fost primar al Capitalei și ministru de război cu care a lucrat d-rul Bo­tescu, ține următoarea cuvântare: Gând iți ridică un monument în am­intiri <lin.ho­tulul Botescu, eu, care am avut cu dânsul o atât­ai strânsă colaborare, în scurta, dar rodnica lui viață publică, aș dori să vorbesc și de prietenul personal ca­re vin însușirile sale, alese știa să lege sufletul altora, și de tovarășul polițic, care din activitatea­ ' sa a sporit merit­ele­vainiciu­lui ale cărtor principii le slujea, nu de colaborato­rul lusținut și inimos, gratie câ­rtița s'a dat o nouă îndrumare în­ politica noastră comunală, și în sfâr­șit, de patriotul care, la vreme de nevoe și de primejdie -nu numai si-a pus în serviciul patriei sângerânde toată hărnicia lui dezinteresată, dar si-a dat și viata ven­i­n dânsa. De aceia sărbătorind azi memoria lui Botesan să nu ne mirăm că min­tea noastră se ridică la grija intere­selor generale pe care cu atâta râv­nă și căldură el le-a slujit. Get,j>rimar al Capitalei am avut fericirea de a colabora în timp de, doi ani cu dânsul. Din ziua din țăm, când a­ luat asupra-șî însărcinarea, ca ajutor de prim­ar să conducă ser­­viciul sinkir j al Capitalei, Botescu a lărgit activitatea acestui serviciu, punând temeliile unei noui și sâni­­i loase îndrumări. Nevoile,­ lipsurile și suferințele ce vedea în mas sa cea mare emt­eu­­­meroase. El a căutat să o implineasca și să înl­ure gr­­ete pe care le nă­șea mai printr.un foc se. și cu caracter mai general. Dintr’un serviciu sani­tar care își întrebuința personalul în consumațiuni gratuite și în opri­rea epidemiilor, după ce ele se iveau dr. Botescu a făcut a înceapă orga­nizare, nu num­ai de parvenire a boa Centrare în papa 2-a Continuarea h paps fa SĂPTĂMÂNĂ TEA­TRALA de DIM. SERBAM TEATRUL NATIONAL: un faument, piesă in patru acte de ElSmstjerne Bjgrnsot­. TEATRUL COMEDIA: fiftlfeigfiUi, comedie în trei acte de A. de Hora. „Un faliment“ stă într’un fapt pur și simplu material — obicinuitul fali­ment comercial, spre care Björnson, cu toate că e nordic, l’a tratat, cuminte, cu mentalitatea codului penal, fără să ridice vre-o­­ problemă de rațiune nouă — ci un simplu proces sufle­tesc, de filozofie cotidiană. Cu toate că e nordic, zis, Björn­­son, în Falimentul lui, e burghez pâ­nă la melodramă și e tolerant pînă la inerție, contrar celorlalți autori nor­dici, care și-au înarmat jud­ecata cu revolta celei mai formidabile lupte către libertate — la care individul și speța, tind în dauna determinis­mului material, care i-a înglobat. Herman Tilde, mare comerciant (Petre Sturd­za) dă faliment, ca ur­mare a unei alte căderi financiare, produsă la o firmă învecinată. Fali­mentul­­ grăbește avocatul Berent, funcționar integru și intransigent (d-l Soreanu) singură figură de cadru a piesei, pe care autorul a îmbrăcat-o ,în haina rece și tăioasă, a climei da­neze, singurul care răsfrânge prin temperamentul său, caracterul influ­ențător al mediuluii asupra produsu­lui rațiunei. Alături de d-na Titelde (d-nal Con­­­tanta Demetriad) și de fiicele sale : Warburg (d-rai Lilly Popovi­ci) și Si­­gne d-na Fanny Rebreanu) comer­ciantul Tielde, își trăește clinele în­frângerea, umilit de bunătatea fami­liei, care după ușoare crize de pro­testare și durere. Cad într’un acord de extatică recunoștință­.Morala se ridică triumfătoare, în jurul acestei simpatice victime și o iubire caldă, elocventă ca o­ pagină biblică, plutește în ultimu­l act, pe eroii lui Ejtonson. Am văzut reprezentarea Falimen­tului, la repetițiunea generală de Sâmbătă. Contrar obiceiului, teatrul era artei Anunit ,gol, jumătate în umbră, iar furtuna puternică de afară, care răsbea prin trei decoruri, spărgân­­du-și vaietul î­ .E­v....f ■culiselor, pu­nea situațăntea ei pe scenă, într’un adevărat cadru nordic și adăuga du­rerea ișilor, ceva in psi’hoShohhgia tim­­­pului, ceva din fatalitatea atmosfe­­rică. •Mi s’a părut atunci, mai mu­lt de­cât umană și superior creștină, ne­voia lor de­ a se strînge în jurul dure­rei, crispându-și mlâinele und­e în al­tele , nevoia de a se grupa într’un singur bloc, încovoindu-și împreu­nă, în acelaș ritm, spinările lor grele de povara împrejurărilor — și aces­ta este singurul proces sufletesc, ca­re se desprinde din Falimentul luii Björnson. Când am eșit pe stradă, și am­ vă­zut sub biciuirea viscolului și­ a fur­­tunei, atâtea perechi încordatei sub acelaș gând de protestare, contra națiun­e­ care le lovea eh îndârjire, al­cătuirea lor chimică — mi-am­ dat seama încă odată de procesul lui­ Björnson, și am adăugat fiică, ins­tinctul conservărei conștiente, con­tra intențiunilor de alterare din a­­fară. Astfel iubirea, care în esență aso­ciază își define­ște mai bine caracte­rul, devine imperioasă când în -afară de noi, se ridică motive care tind să •disocieze,­ puterea noastră de rezis­tentă. Iarna, ca motiv material, durerea ca motiv­­ abstract, asociază de­opo­­trivă trupul și cugetul, printr’o ega­lă nevoie de solidarizară, adâncind cât mai mult, oglinda concavă a iu­­­briei. Vara și fericirea, convexe fată de suflet, desociază atomii, îi­ risipește într’o egoistă și individuală liberta­te : alergi singur, visezi singur, su­feri singur și pari mai mare, și mai impertinent în natură. Eroii Falimentului, cât timp plu­teau într’o fictivă fericire, se izolau, omul de celalt, și risipeau în afară, cătiâindu-și fiecare plăcerea egoistă și aproape nu se cunoșteau : d-na­­ Tu­elde, se ocupa de prânzurile ca­­sei; d-l Trelde își cântărea singur Speculațiunile comerciale ; JWaiburg, se complăcea în izolata sa mândrie ; Signe își­­ chieltuia banii în frivolități,­­ alături de un logodnic imbecil, peste tot o generoasă risipă de sine, incon­știintă și caldă, ca un vis de dolce-­ farmer, te ; și mai târziu când form­i­­­dabila durere a înfrângerei lor ma­teriale și morale, i-a lovit nemilos­ pe fiecare în parte —• și produs o­ renaștere a conștiinței lor, care i-a f •strâns într’un­ bloc unitar sub ba­gheta optimistă și elementar psihică, la autorului lor. Iată falimentul material — social, produs odată ce ai personallât fi^fie­­cărui individ, de aceia zic, că Björn­­son e burgheziz, tocmai în capitola unde Ibsen, ar­­ devenit sălbatec și­ înfiorător de isolat, fata de rațiunea m­ulțimii. ■ Björnson simte ca toată tensa, Ibsen ca nimeni altul, sau ca foarte puțini, de acela mă­ mir că d-l Stinza, nu a reluat pe Ibsen-in repertori iául său, ca să ne dea reprezentația sa de adio, din soc, dramattica'? Ne amintim, de John Gabriel Borkmann al d-sale și reintram par­că într’o mistică cerc­bralitate odată cu amintirea crea­ti­­mei sale In „Falamientul“ a fost dwaos și pu­ternic, convingător și patetic, dar cum putea fi măreț, într’um rol de durere cotidiană!? Tamiperoiri Titw­in­i sau îi trebuiesc, motive superi­­oara, care se produc înăuntrul erou-

Next