Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)

1923-03-01 / nr. 4491

1 l­U *8.intere 2 lei u. in streînnicte ABONAMENTE In streinătate Pn an . . . fICO lei Sase Iuni. . SCO • Tre luni. . 140 , IN TATA La oraşe L’n an . . SCO lei Şase luni . ICO • trei luni. . £0 » LA I ATI 17£ lei tO , 4b . ADMIN­ISTRATIA REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis da Hotel Capsa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele­­ Direcţia 51/23, Redacţia şi Administraţia 49/23 şi 2/11 ANUNCIURI COMERCIALE Ce primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 ţi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 1 ÎŞI t­ox. In tura­l 2 lei 08, în strainernti PARLAMENTUL $i CONSTITUŢIA In lupta pe care unele grupări cât cele două produse anterioare politice o duc împotriva înfăptu-, ale votului obştesc, irei Constituţiei, „ilegalitatea“ ac- j Această opinie publică, jude­­tualelor corpuri legiuitoare se re-; când cu obiectivitate opera şi ţin­­petă ca un leit motiv wagnerian.; ta morală a paramentului de as- Formula aruncată în momen- î tăzi în comparaţie cu parlamen­tul de amărăciune al înfrângerei­­ tele de eri, va califica şi va fixa electorale, este pusă mereu în cir­­j pentru istorie acţiunea nesocoti­­culaţie, pentru a se adăuga în ar­­tă şi vinovată­ a acelora, cari se­gument mai mult la campania de-­­ agită neputincioşi la uşile sau în magogică întreprinsă împotriva­­ incinta parlamentului, chemat să operei de organizare şi de consoli, înzestreze România întregită cu dare­a statului. _­­ Constituţia nouă_ şi democratică Un simplu artificiu menit­­ă de care are nevoie, mascheze o înfrângere electorala, devine, astfel, un refugiu al nepu­tinţei permanente sau o sursă de agitaţiuni care să justifice­ la un moment dat accesele de violenţă­­ ale aceleiaşi n­eputinţi. Falsi­ta­tea şi nesinceritatea a-­ cestui artificiu au apărut destul­ de elocvente din întreaga atitu-j dine a grupărilor politice care au­ inventat formula miraculoasa „ilegalităţei“ MANOPERE ELECTORALE Cine ia de bune toate câte se , scriu în presa partidului national, parlamenti!­u • susţinută bineînţeles de ziarele de­Participat la lucrările Farlamen- .— , „■ -fie, luând parte la discuţi«- AAWl liile asupra.validărilor, fie, p suntem siguri că dacă numai une- iLuCratCTV poiGHGZ! ÎH FrSfița c­P.and la discutarea şi votarea lu y, presiunile descrise cu atât­­ feritelor legi ce sau prezentat, pe amănunte de către presa . . . fie... semnând în registrele de pre­sie scandal s’ar fi exercitat în rea- \ Opiniunea publica ignorează zentă ale aceluiași parlament. litate, — acești naivi, hi loc să-ți poate că în ceasul actual, mai Această inconsecvenţă în ati- numeri pe degete, ar fi mult mai­ mult de 30.000 lucrători polonezi tudini a dovedit de la început un numeroşi. . . , 7­­ lucrează in uzinele şi pe câmpiile lucru : „ilegalitatea“ parlamenti!- Partidul national in primul loc., franceze. Ei au revenit astfel pe id-­­( apoi alegatorii diverselor, c’!"; pământul care i-a apărat, inter-; cumscriptii electorale cunosc ade- deauna și care le­ a fost un azil­ în orele întunecate, regăsind a-i colo duioșia patriei.­­ S’au consti-tui era un bluff, bun pentru pri­mele zile ale înfrângerei electo- ^ărul: nimic din cele arătate in rale, .dar nu era o formula care pamfletele din provincie si din Ca­­s­ă poată trăi si rezista în fata rea- pitală, nu sunt adevărate. Nevoia litătei pe care nici o îndrăzneală ^e-a explica înfrângerile in si nici o ipocrizie nu le puteau provoacă această avalanşă înlătura sau răstălmăci.­lomniî si scăderea Cu toate acestea, astăzi, în pre- u „ ziua votărei Constituţiei, formul. atunci la reapare, pentru a­­ ta vnor car^ seama că ju baza gogia anarhică in ceasul activităţeî şi rezoluţiilor nationa­au pentru ea — când tara îşi iau­ nsie din ultimul an, stă un neade­­reşte noul ei aşezământ constitu- p^r. ' ţional.­­ Alegerea de la Ighiu este încă o Formula care a răsunat în pus- 'der«dă de modul cum au înţeles tiu acum un an şi pe care au des- nationalist să o exploateze^ buna­­■ credinţa naivilor. De cateva sa a­minţit-o însăşi at­­ud . S tămăni, chiar înainte de începerea cari au inventat-o nu poate avea campaniei electorale, ei au început fireşte, astăzi alta, soarta. . .să ,,protesteze“ contra unor imagi-Dar dacă legalitatea actualului nare ilegalităţi. Apoi după publi­­parlament nu o mai poate nimeni carea unor circulari plăsmuite de pune serios în discuţiune, este îndrăzneţi falsificatori, au început necesar să constatăm valoarea a-'să producă diverse scandaluri pro­­cestui parlament. Dela aplicarea e­vocând ei însăşi spre a avea pre­­noului regim al votului obştesc,ide Protestare Jhnle ce vin _ , vf. , i. i­. dela Ighiu sunt edificatoare in avem astăzi cel dintâi par . această privinţă: un deputat natio­­care prin majoritatea composiţiu- ■ naysf. a pălmuit pe şeful unei sec­­nei lui, poate asigura elaborarea ţiuni de vot iar­ alti numeroşi fran­­marilor opere constructive ’-^ Iaşi din acelaş partid, sunt împrăs­­oare are nevoie ţara. In scurta ac­­tiati în întreaga circumscripţie tivitate pe care au putut-o des­fă­ electwailă pentru a provoca vici­­şnta în cele trei sesiuni de până d­enle cu autorităţ'de. Aceştia se de­­acum, actualele corpuri legiuite­ dau la cea mai odioasă campanie re au dovedit conştiinţa superioa-­de instigare si pentru Că poporul e TĂ a T­tic. mindere, ce nun­tă liniştit sunt nevoiţi sa recurg­a la a... . 1 . ‘ ’ u\agenti electorali spre a intra în con dovedit energia creatoare necesa-: nici cu autoritatea. ra marilor înfaptuiri, au dovedit ! Liniştea şi stăpânirea de sine a competinţa în problemele ce sunt; autorităţilor locale în faţa insidte­­chemate să legifereze şi au dove-; lor şi agresiunilor, merită toată dit autoritatea morală şi politică,lauda. Graţie acestei linişti s’au cu care se poate domina o atmos-'putut evita incidente cu caracter feră de agitaţiuni si de tentative\orav si naţionaliştii n’au putut anarhice ca acele ce se manifest­ A,reuşi să transforme o alegere in­dia rândurile unei opoziţii dozor­ .t(n Pi'ăfi de deslantuire a pat - j o ir, c­­îîncUn An «Lr, îmilo?, violente. Ei au înregistrai TM^lîîLr^jî)11RÎ c1y0ar 0 nou& înfrângere morală derei. In şedinţele pu ic­e ca şi»prin mijloacele de cari au înţeles în secţiuni, in comismnile legisla» se serveascft prin neadevăra­­tive, ca şi in toate manifestaţ­ia- rog ce le-au răspândit prevăzând nile lor, membrii majorităţilor de un eşec, astăzi au exercitat o acţiune de adevărată reabilitare a regimu­lui nostru parlamentar şi de reală reconfortare morală pentru o o­­pinie publică ce nu cunoscuse de mor­ală a unei J școli unde profesorii polonezi în­ piarda pe unei din cei mai de atari campanii, st^re^mte. în cele- vaf&'pe copii trecutul tării lor. «ier si jUitii fruntași ai ei, siraTftVî nationalist. -i:- — -* ------ -- .»« — Preoții sosiţi din­ Fedonia *an­ujț­, moartea dusă a acestor emigraţi toate satis­facţiile spirituale ce le reclamă un popor credincios şi care a fost martirizat pentru credinţa lui. In fiecare lună, numărul acestor co­­loni sporeşte atât de mult, încât ar fi posibil ca ei să fie răspân­diţi în toate industriile, mici sau mari unde se simte nevoie de mâna de lucru. Treizeci de m­ii astăzi, dânşii vor putea fi încă­ odată atâţia mâine şi într’o bună zi poate de trei ori atâţia, dacă iniţiativa privată care a pus ba­zele acestei campanii de imigra-­ re, stărueşte pe calea pe care a tras-o.­­•­­ Opinia publică conștientă îi va judeca Prin prizma acestor fapte. ,****°** *“ CRONICA MUZICALA PALATUL ATENEULUI.— “Filarmonica“.— Concert simfonic dirijat de d. George Georgeset». TEATRUL CAROL CEL MĂRE.—Compania Leonard.— D-na Vig­toria Kawetzka în „Văduva veselă“. Concertul de Luni seara a înche­iat seria simfonicelor, în abona­s­ment, dirijate de d. George Geor-­­ gescu. Zece concerte, în şir, cu pro-­ grame din cele mai interesante, din­tre rari două au fost închinate în­­ întregime lui Wagner şi unul lui­ Beethoven. » Dintre compozitorii români, d. I. Nona Otiscu a fost executat sub ba­gheta d-lui Georgescu, şi, acum, la cel din urmă concert din serie, un muzicant străin de naţionalitate, dar­­ stabilit în România, d. Umberto Pes­­sione şi-a putut asculta suita ro­mantică, inspirată din poemul lui Byron, tălmăcită cu pricepere şi cu prietenească solicitudine de către di­­r­entul „Filarmonicei“. D. Georgescu, încheind seria Con­certelor în abonament, poate fi sa­tisfăcut de succesul obţinut, şi me-­ rită nu numai din partea auditoriu­lui numeros şi asiduu recunoştinţă,­ dar şi din partea acelora, care au­­ îndatorirea şi menirea de a face le-' gătura între artist şi public, din partea mânuitorilor condeiului, care,­ prin faptul că înscriu în cronicele lor evenimente de artă pură şi a­­devărată, au şi dânşii, partea lor de contribuţie la săvârşirea educaţiu­­nei muzicale a marelui public. Talentul de mare dirigent al d-lui Georgescu a fost pretutindeni recu­noscut. Străinătatea l-a clasat pe d. Georgescu printre marii şefi de or­­ chestră. Personalitatea muzicală a d-lui Georgescu s’a manifestat nu numai la numitvul „Filarmonicei”, dar şi la direcţiunea generală a O­­perei, unde a izbutit să închege ade­vărate specacole de artă, făcând ca reputaţia Operei de Stat din Bucu­reşti să treacă peste hotarele ţării. D. Georgescu ne-a arătat ce poate, şi cum poate să lucreze. Rămâne a­­cum ca noi să ştim , să-l păstrăm printre noi Programul ultimului concert sim­fonic era astfel­­compus: Suita ro­mantică în patru părţi a d-lui Um­berto Pessione; Concertul al nouălea pentru piano şi orchestră de Mo­zart, interpretat de d. Theo Beme­­triescu şi G­heherezada de Rimsky- Korsakow. Ştiam de d. Pessione că e un se­rios cunoscător al literaturei muzi­cale veche şi modernă şi un foarte util şef de orchestră. Să nu uităm, că d. Pessione a fost acela care a dat una preţios ajutor iniţiatorilor companiei de Operă de la Iaşi, în timpul refugiului. „ Nu auzisem însă până ori nici o compoziţie a d-lui Pessione. Citim că d. Pessione a compus între al­tele, două cantate, quartete pentru coarde, sonate pentru pian şi o operă în manuscris. Orchestra „Filarmoni­ca“ a executat o suită romantică, in­spirată din poemul­­­avron (Cân­tul I—6, 1-13, III—32, III—89). Ca o orchestraţie şi ca muzicalitate, suiia dovedeşte cunoştinţele perfecte de­­ tech­nică ale d-lui Pessione. In ge- 1 nera.1, mişcarea e prea lentă, ca face dă o oarecare notă de monotonie. Ici, colo, reminiscenţe wagneriane. Compoziţia ■ e­ ascultă cu plăcere, cu interes, putându-se urmări gândul care l-a frământat pe d. Pessione. In faţa pianului s’a aşezat d. Theo Dimetriescu, pentru a inter­preta, în locul concertului de Liszt, anunţat pe program, concertul al ■nouălea de Afozart. Eram convinşi că d. Demetriescu, care este un per­fect muzician/ un pianist de mare valoare, va da interpretarea intere­santă unuia din cele mai frumoase concerte din câte sau scris pentru pian şi orchestră. Asupra interpretării la pian a o­­perilor lui Mozart, însuşi genialul compozitor a dat indicaţiuni preţioa­se în scrisorile sale. Dar , în 1906, a apărut la Paris o carte „Muzică veche“ de d-na Lan­dowska, în care se găsesc date im­portante asupra interpretării la pian a operilor lui Mozart. Mozart, în toată scurta-i viaţă, s’a împotrivit obiceiului îmbrăţişat de virtuozi ai pianului contimporani lui de a cânta repede. Asupra unui oarecare Vogler, care îi cântase un concert prea repede, Mozart scrie: „Când cânţi prea repede, faci ar­monii cu totul altele decât cele scri­se şi execuţi altă melodie. Şi e les­ne eă înţelegi ochii n’mn vreme să vadă, şi degetele nu pot bine atinge clapele. Ce înseamnă aceasta? Audi­toriul (vorbesc de acei cari sunt demni de acest nume) nu poate spune altceva decât că a văzut mu­zica şi execuţiunea. Ascultând-o, gândesc şi simt tot atât de puţin ca şi executantul. De altminteri, e mult mai uşor să cânţi o bucată mai repede, decât mai încet. Cân­tând repede, poţi întrebuinţa o mâ­nă pentru alta, fără ca nimeni să vadă sau să audă." • Asupra concertelor pentru piano, mult mai importante ca sonatele pen­tru piano şi despre care se spune că „nu sunt grele de citit, dar grele de interpretat1", Mozart a scris: „A­­ceste concerte stau tocmai la mijloc între ceea ce e pu­r greu şi ceea ce e prea uşor­ sunt strălucitoare, plă­cute urechii, naturale, fără să ca­dă în sărăcie. Mozart, ca nici un alt muzician, cere o execuţie perfectă. D. Oskar Nedbai, la concertul pre-­ cedent a executat uvertura la „Pa­stile ruse“ de Rimsky-Korsakov. D. Georgescu ne-a dat o admirabilă in­terpretare a „Scheherezadei“ de a­­celaşi compozitor. Acest fecund compozitor, profeso­rul lui Giszoukow, Liadow, Wihtal, Arevsky şi alţii, şi-a făcut un ma­re renume, mai cu seamă cu lucră­rile dramatice. A scris vre­o patru­sprezece opere: Sregomotchka, Mla­da, Noaptea de Crăciun, Logodnica Ţarului, Ţarul Saltau, Pan Voyevo­­da, Kitej, Povestea Cocoşului de aur (Pouchkine), Servilia, a cărei ac­ţiune se desfăşoară pe vremea Ro­manilor, Noaptea de Mai, şi altele. In străinătate, Rimsky-Korsakow e cunoscut mai mult ca simfonist. Şi în această ramură muzicală, o­­pera lui Korsakow este destul de importantă. „Scheherezada“, inspi­rată din poveştile arabe 4,0 mie şi una de nopţi”, dă dovadă de pu­terea inventivă a acestui compozi­tor şi de ingeniozitatea orchestraţiei sale. Scheherezada este o bucată de mare efect, care stârneşte totdea­una interes, mai cu deosebire când e tălmăcită cu priceperea şi cu ta­lentul lui Georgescu O celebră cântăreaţă rusă, fostă­­ primadonă la teatrul imperial dn­., Petrograd, d-na Victoria Kavetzka­­ a cântat, la două reprezentaţii nu-i mai, rolul lianei Glavary, din nemu-­ ritoarea operetă „ Jai Lehar -Vădu­va veselă”. Din păcate, compania „Leonard, pleacă în turneu, aşa de pe d-na Kawetzka n’o mai puteii­ vedea, pentru moment, în ansaxai­blul de operetă, cântând şi jucând. Cariera d-nei Kawetzka a trebuit să fie strălucită. D-sa are îndoite calităţi: de bună cântăreaţă şi de perfectă artistă. Glasul i-a fost tot atât de binevoitor ca şi talentul aca­toricesc.­­ D-na Kametzka cântă, joacă, dansează, nuanţează efectele, îi e mare artistă. Un belşug de vioiciu­ne, de spirit, de pietre preţioase , de blănuri scumpe, înviorează un ansamblu, îi da viaţă şi îi dă, în acelaşi timp şi prestigiu. Fruntașii companiei: d-na Ma­­vrodi, d-niî Leonard, Ciucurele ?! Timică ,au fost demni parteneri ai perfectei artiste ruse, reluându-și rolurile în c -i au excelat. D. Klap­per, la pupitru, n’a fost­ totdauna precis DOUĂ POPOARE AMICE rrnsamaixmzaEn asm—— LEGATURILE •tre Franţa $1 Mosta - Lupt­ătorii polonezi în regiunile devas­tate ah Franţei — Relevând amiciţia franco-polo-i guvernelo* respective şi imi­ineză, ziarul „Les Débats“ scrie că’ această prietenie nu este dintre grija nplf'nprgtar în Frsrnta acelea cari ar trebui mereu nvo- i ^‘Ltg„i£?^g£iiC_L Cri rrateîa clamate; ea este destul de veche! și s’au dat destule dovezi de exis-1 _ Ar trebui deci ca administraţi­­tenta sa în trecut. Ar trebui însă, ; ile franceze și poloneze să nu ca ea să fie considerată și sub­ stânjenească această mişcare de Îâ7.ÎK)ki10Uri Pe Cai'e a lUat’° dUPă i imigrare’ l«'in trăgăniri şi pro­­" Altădată era morală, păstrând­­ cedeuri^ complicate. Pentru Pele­in mijlocul lumii, prin acţiunea m­a ea însemnează un exod de so­­sa generoasă şi printre literatu- menii şi disqt­riaţia unui pericol ră înfloritoare, amintirea vie a &oc­ai. Iar pglitru Franţa, un pri­­celei mai mari nedreptăţi dm îs- , . .. torie. Dar în urma sforţărilor co-.sos .■$ lufru Pf. c.ai­e cetăţenii sai minie cari au reînviat statul polo nu-l pot îndeplini în ora actuală, nez, ea s’a materializat întrucât- A€ta.ră de acestea, cele două po­psi­j “ trrunări au ”“”‘""7-“ T­­­va, neajungându-i să jd afirme poate trăind la un loc, vor învăța bucurii pe rana, aceste grupaii au procratiei de scandal, ar fi deși­ numai printr-o comunitate de „ . . . . ” deliberat, luni de zile, asupra gra- gul înciimt să atribui căderea Sire­ci si printr’o activitate sa se cunoască mai bine şi să se nlc.np.rila . 1 Această înţelegere va conchide ziarul fran­cei nml r7semnati acesta! Franţa devastată spre a se recon- factori de stabilitate pentru i­u­ropa, căci este vorba de colabora­rea a două naţiuni cu o civiliza­ţie rafinată, de l­a­ cele două extre­mităţi ale continentului, de ca- J case confortabile, şi s au deschis Niifon, biserica alegeri! tuit, în acest scop, aproape 10.000 V I ......­­ n L t 1 ^ « a. * „ n n n 111 O Rolul iniţiativei private Care este însă această iniţiati­­vă privată ! A trebuit ca două mari asociaţii : Comitetul central al cărbunarilor din Franţa şi Confederaţia generală a asociaţi­ilor agricole din regiunile devas­tate, să se substitue acum trei ani statului, care nu izbutise să facă asemenea recrutări în Polonia. — ---------------------------—” Aceste două mari asociaţii au iz- roasă cu cât este 0 consecin,a butit să mfaptuiasca astfel o re- . . . marcabilă adaptare, îndreptăţind a rănilor căpătate în timpul -ten­­în mod strălucit adevărul: ,-Nece tarului de la Senat. Piere astfel un­­itatea creiază organul“, mare prelat şi una din ţerifele şi Trebuea cu orice preţ să se ex- victimele unui odios atentat, tragă cărbunii din mnele france­! Deplângem astfel această mare ze, şi să se­ restaureze regiunile p3r£­ero şi urăm Bisericei şi Ţarei să dela Nord. Lipseau însă oamenii, a­flă cât mai mulţi slujitori vreci­Atunci au fost trimişi agent­­­în Polonia, să trateze cu guver­nul polonez şi să se înţeleagă cue companiile de căi ferate spre a face să treacă prin Germania mi­ile de oameni cari debarcă de mai multe ori pe săptămână la Toul. Prin moartea P. S. Episcopului creştină ortodoxă destin­­­ar e cu atât mai adânc nici ca Episcopul Nifon, smuls din viaţa ce o întrebuinţa atât de nobil pentru credinţă şi ţară Fie-i ţărâna uşoată! !» !* ECOURI D­ oi medici americani de la in­stitutul Rockefeller, d. Gattes şi Olitaky au reuşit după cer­cetări îndelungate, să izoleze micro­bul influenţei. Astfel se poate pre­zice că remediul în contra acestei boi va fi în sfârşit dobândit. A­viatorul francez Sadi-Lecointe la aerodromul din Istres a bătut recordul lumea în vite­ză cu avionul. Recordul era deţi­nut până acum de maiorul ame­rican Mitchell. Aparatul pilotat de Sadi-Lecom­te este un Nieu­­port-Delage, cu care a făcut în 4 reprize 863 klm. Reprizele erau socotite pe secunde. P­rofesorul Janet a adus la cu­noştinţa Academiei de ştiinţe din Paris că mijlocul de a transmite­ scrisul la distanţă cu a­­jutorul undelor hertziene a fost descoperit acum 16 ani de savan­tul franeze Raoul Basset. Lipsit de mijloace inventatorul n’a putut pune în practică descoperirea sa. Ar­oliţia maritimă internaţională jg e în căutarea unei femei con­ducătoare a unei bande de pi­raţi. Vaporul „Sui-An“ a fost ata­cat şi jefuit de acei piraţi lângă coasta chineză acum câteva luni.­ Din declaraţiile marinarilor şi că-­ lătorilor s-a constatat că şeful ban­dei era o femee mascată care vor­bea limba chineză și engleză. . — ■ —-----'****' ■ NOTE­ ­ de­­şi cu adâncuri ce se pierd în orizonturi incendiate. Şi în această vreme în care cla­­r­sieismul grec trece printr’o perioa­­dă tristă şi regretabilă de apune­­­re a interesului pentru el, este de­­ cea mai mare importanţă a ne a- i duce aminte că sărbătoritul Renan, îcare contesta divinitatea lui Isus, dar s’a închinat Akropoleî, şi ru­­­­găciunea luî este din pa­ginele cla-­­ sice ale literature! franceze.­­ Iată câteva pietricele rupte din­­a sa „priére que je fis sur l‘Acro­­jpöle“:­­ „O nobleţă! o, frumuseţe simplă îşi adevărată! zeiţa, tu al cărei cult înseamnă minte şi înţelepciune, tu, al cărui templu este­­o lecţie veş­nică de conştiinţă şi de sinceritate, sosesc prea târziu pe pragul mis­terelor tale; aduc altarului tău multe remuşcări. Pentru a te găsi,­­nai-a trebuit cercetări fără sfâr­şit.Cunoaşterea repede pe care tu o dăruiai oricărui Atenian ce se năş­tea surâzând, am câştigat-o cu pre­ţul multor reflexii, cu preţul lungi­lor sforţări”. Şi mai departe: „Lumea nu va fi salvată decât re­venind la tine, şi curăţindu-se de Renan şi Siena Civilisaţia europeană este în săr­bătoare. Ea îşi aminteşte că are datoria a comemora cei o sută de ani ce au trecut de la naşterea u­­nuia din cei mai iluştri fii ai Franţei, marele Ernest Renan.­­ De numele aceluia care a scris­ viaţa lui Isus, cu dublu sentiment de pietate religioasă, dar şi cu spi-­ ritul critic al savantului — Voi-­ taire dublat de un Fustei de Cou- a­langes — se leagă avântul ce el l-a dat studiilor orientale, visiunei controlate de ştiinţa textelor au­tentice şi de-a monumentelor exis­tente, şi întoarcerea minteî moder­ne spre timpurile de altă dată ale ocupându-se în aparenţă misticului, profundului, bogatului mai de p­­ăture a problemei orient, plin de soare, de lumină, cu numerarea , munceli — lucrarea flori şi fructe roşii, cu suflete care ne desfăşoară în realitate între­ CapitaStil şi reunea in­te- iesenzîi RENCHERAREA MUNCEI și Mslaţium industrială K5gjSggaagS^B^!^75£EBaaiigai-lg6SSE3gg£S8RSBBiBBeSEBfflaag^ — O lucrare care proectează într'o lumi­noasă imagină importanţa nouei legiferări muncitoreşti — In momentul când preocupă­ a menţine pacea socială „făcând iile tuturora sunt îndreptate a­­supra lucrărilor comisi’unei pen­tru pregătirea marelui cod al munce­i, apariţiunea lucrărei in­titulată „ „Remunerarea muncei şi legislaţiunea industrială“ a d-lui Valeriu Bulgaru, doctor în drept economia unei revoluţii“ cât şi pentru a stabili normele reparti­­ţiunei în vederea ordineii de drept, ni se arată că ţelul ultim este o dreptă împărţire a câşti­gurilor în raport cu munca şi cu riscurile depuse de fiecare dintre factorii cooperanţi. şi membra în comitetul de redac­ tó^roecSeínSo lnminSsíf S,1CSrC8ril8 Pra$C3 Pentru magine importanţa acestei legi­ferări muncitoreşti, ameliorarea salariatului Odată precizate aceste noţiuni cu caracterul lor de evoluţie a gând­irei şi doctrinelor în materie economică şi socială, ni se înfă­­ţişază, în partea doua o lucră rea, încere­ările practice de organi­zare şi ameliorare a salariatului atât de către iniţiativele private cât şi mai ales prin măsuri cu caracter legislativ. Şii aici, ni se arată primele în­cercări timide pentru ■­antarea şi ocrotirea salariului stabilit prin libera convenţiune, de abu­zurile patronilor sau de tentaţiu­­nile mediului social. Ocrotirea şi garantarea realităţii şi integra­lităţii plăţii salariului formează prima treaptă a soluţiunilor în această materie, soluţiuni pe care autorul le socoteşte că treime in­troduse­ demndata în legislaţie. Reglementarea-Sal­ariulul minim Pe o treaptă mai sus se crează reglementarea salariului mini­im­ care urmăreşte asigurarea traiu­lui îndestulător al muncito­r­ime. Legislaţiunea streină oferă câte­va exemple de această natură, citate de autor, cu arătarea posi­bilităţilor de adoptare în dreptul comun. Participarea la beneficii Trecând mai departe, la noţiilu­nea participărei muncei la bene­ficiu­­. Bulgara se ocupă de în­­cercăr­ile de a realiza participa­­rea la beneficii cât şi de rezulta­tele obţinute. Părerea autorului este că această soluţiune consti­­tue faza intermediară de trecere la acţ­ion­ariatul muncitoresc, for­ma ultimă şi cea mai completă de armonizare a muncei cu capi­talul şi de realizare a identităţii de interese atât de mult visată între clasele antagoniste până as­tul câmp de luptă al celui mai însemnat motiv de antagonism dintre capital şi muncă, înfăţişând toată istoria doctri­nelor economice, autorul face să­­ defileze întreaga evoluţiune a muncei salariate, de la apariţiu­nea capitalismului industrial şi până în timpurile noastre. In expunerea teoriilor şi doc­trinelor, care constitue prima parte a lucrărei, ni se arată transformarea socială care a pre­gătit evoluţiunea şi crearea nou­lui drept al muncei, ducându-ne, pe nesimţite ,la concluziunea că se impune intervenţia statului a­­tât ca organ de reglementare astăzi, luptelor economice şi sociale, cât"Valoarea lucrării şi, în deosebi, ca element de crea­­t­­i­une a unui drept nou, dreptul­­ munceli, a cărui edictare şi înce- Ităţenire nu se poate face totuşi decât prin organele statului legi­time şi legale. Două concepţiuni economice Lucrarea d-luii Valeriu Bul­gar prezintă deopotrivă cu o re­împrospătare a doctrinelor rela­tive­­ la salariu ale economiştilor clasici şi utilizarea unui material­­ de_ specialitate cu totul nou şi eu.­­, prinzând aproape toate lucrările Din acest punct de vedere, d. Risten­te asupra salariilor,, parti- voimiu ia­­...ne, «... Valeriu Bulgara analizează cele,d­Părei la beneficii,^ actionariat' legăturile barbare. Să alergăm, şi două concepţiuni, revoluţionară şi muncitoresc. D-sa încetăţeneşte venim în grupe!“ revoluţionistă — cari urmăresc,111 literatura ştiinţifică^ română. Imnul adresat Akropolei stâncei, trecerea mijloacelor de produc- numele elasticilor, arătându-ne şi care domină oraşul Atena, şi pe pist lţiune în stăpânirea proletarilor, părerile şefilor socialismului a­­cul căreia se înălţa templul Atenei. Dasa găseşte soluţiunea în for- puisean în chestiunea remuneră­­este cel mai minunat cântec de­ muia asociațiunâi, idealul doc« j rei muncei.. . eTr SP D rea antichlcă'itrinei cooperatiste, recunoscând! ^Bibliografi* bogată și coprin- Ar fi cel’ mai frumos omagiu a-!111 același timp m­uncei umane tin­­­zând multe lucrări apărate dună dus memoriei lui Renan, dacă acest :JarJR egal cu capitalul printre­­ război dă tratărei toată amploa­imn s’ar ceti în toate școlile din factorii Cari contribue la crearea ......... ......... lume... I avuțiilor. i PETRONIUS. In această lumină, atât pentru Continuarea i m\m 2~s D-l VALERIU BULGARU

Next