Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)
1923-03-01 / nr. 4491
1 lU *8.intere 2 lei u. in streînnicte ABONAMENTE In streinătate Pn an . . . fICO lei Sase Iuni. . SCO • Tre luni. . 140 , IN TATA La oraşe L’n an . . SCO lei Şase luni . ICO • trei luni. . £0 » LA I ATI 17£ lei tO , 4b . ADMINISTRATIA REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis da Hotel Capsa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele Direcţia 51/23, Redacţia şi Administraţia 49/23 şi 2/11 ANUNCIURI COMERCIALE Ce primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 ţi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 1 ÎŞI tox. In tural 2 lei 08, în strainernti PARLAMENTUL $i CONSTITUŢIA In lupta pe care unele grupări cât cele două produse anterioare politice o duc împotriva înfăptu-, ale votului obştesc, irei Constituţiei, „ilegalitatea“ ac- j Această opinie publică, judetualelor corpuri legiuitoare se re-; când cu obiectivitate opera şi ţinpetă ca un leit motiv wagnerian.; ta morală a paramentului de as- Formula aruncată în momen- î tăzi în comparaţie cu parlamentul de amărăciune al înfrângerei tele de eri, va califica şi va fixa electorale, este pusă mereu în cirj pentru istorie acţiunea nesocoticulaţie, pentru a se adăuga în artă şi vinovată a acelora, cari segument mai mult la campania de- agită neputincioşi la uşile sau în magogică întreprinsă împotriva incinta parlamentului, chemat să operei de organizare şi de consoli, înzestreze România întregită cu darea statului. _ Constituţia nouă_ şi democratică Un simplu artificiu menită de care are nevoie, mascheze o înfrângere electorala, devine, astfel, un refugiu al neputinţei permanente sau o sursă de agitaţiuni care să justifice la un moment dat accesele de violenţă ale aceleiaşi neputinţi. Falsitatea şi nesinceritatea a- cestui artificiu au apărut destul de elocvente din întreaga atitu-j dine a grupărilor politice care au inventat formula miraculoasa „ilegalităţei“ MANOPERE ELECTORALE Cine ia de bune toate câte se , scriu în presa partidului national, parlamenti!u • susţinută bineînţeles de ziarele deParticipat la lucrările Farlamen- .— , „■ -fie, luând parte la discuţi«- AAWl liile asupra.validărilor, fie, p suntem siguri că dacă numai une- iLuCratCTV poiGHGZ! ÎH FrSfița cP.and la discutarea şi votarea lu y, presiunile descrise cu atât feritelor legi ce sau prezentat, pe amănunte de către presa . . . fie... semnând în registrele de presie scandal s’ar fi exercitat în rea- \ Opiniunea publica ignorează zentă ale aceluiași parlament. litate, — acești naivi, hi loc să-ți poate că în ceasul actual, mai Această inconsecvenţă în ati- numeri pe degete, ar fi mult mai mult de 30.000 lucrători polonezi tudini a dovedit de la început un numeroşi. . . , 7 lucrează in uzinele şi pe câmpiile lucru : „ilegalitatea“ parlamenti!- Partidul national in primul loc., franceze. Ei au revenit astfel pe id-( apoi alegatorii diverselor, c’!"; pământul care i-a apărat, inter-; cumscriptii electorale cunosc ade- deauna și care le a fost un azil în orele întunecate, regăsind a-i colo duioșia patriei. S’au consti-tui era un bluff, bun pentru primele zile ale înfrângerei electo- ^ărul: nimic din cele arătate in rale, .dar nu era o formula care pamfletele din provincie si din Casă poată trăi si rezista în fata rea- pitală, nu sunt adevărate. Nevoia litătei pe care nici o îndrăzneală ^e-a explica înfrângerile in si nici o ipocrizie nu le puteau provoacă această avalanşă înlătura sau răstălmăci.lomniî si scăderea Cu toate acestea, astăzi, în pre- u „ ziua votărei Constituţiei, formul. atunci la reapare, pentru a ta vnor car^ seama că ju baza gogia anarhică in ceasul activităţeî şi rezoluţiilor nationaau pentru ea — când tara îşi iau nsie din ultimul an, stă un neadereşte noul ei aşezământ constitu- p^r. ' ţional. Alegerea de la Ighiu este încă o Formula care a răsunat în pus- 'der«dă de modul cum au înţeles tiu acum un an şi pe care au des- nationalist să o exploateze^ buna■ credinţa naivilor. De cateva sa aminţit-o însăşi atud . S tămăni, chiar înainte de începerea cari au inventat-o nu poate avea campaniei electorale, ei au început fireşte, astăzi alta, soarta. . .să ,,protesteze“ contra unor imagi-Dar dacă legalitatea actualului nare ilegalităţi. Apoi după publiparlament nu o mai poate nimeni carea unor circulari plăsmuite de pune serios în discuţiune, este îndrăzneţi falsificatori, au început necesar să constatăm valoarea a-'să producă diverse scandaluri procestui parlament. Dela aplicarea evocând ei însăşi spre a avea prenoului regim al votului obştesc,ide Protestare Jhnle ce vin _ , vf. , i. i. dela Ighiu sunt edificatoare in avem astăzi cel dintâi par . această privinţă: un deputat natiocare prin majoritatea composiţiu- ■ naysf. a pălmuit pe şeful unei secnei lui, poate asigura elaborarea ţiuni de vot iar alti numeroşi franmarilor opere constructive ’-^ Iaşi din acelaş partid, sunt împrăsoare are nevoie ţara. In scurta actiati în întreaga circumscripţie tivitate pe care au putut-o desfă electwailă pentru a provoca vicişnta în cele trei sesiuni de până denle cu autorităţ'de. Aceştia se deacum, actualele corpuri legiuite dau la cea mai odioasă campanie re au dovedit conştiinţa superioa-de instigare si pentru Că poporul e TĂ a Ttic. mindere, ce nuntă liniştit sunt nevoiţi sa recurga la a... . 1 . ‘ ’ u\agenti electorali spre a intra în con dovedit energia creatoare necesa-: nici cu autoritatea. ra marilor înfaptuiri, au dovedit ! Liniştea şi stăpânirea de sine a competinţa în problemele ce sunt; autorităţilor locale în faţa insidtechemate să legifereze şi au dove-; lor şi agresiunilor, merită toată dit autoritatea morală şi politică,lauda. Graţie acestei linişti s’au cu care se poate domina o atmos-'putut evita incidente cu caracter feră de agitaţiuni si de tentative\orav si naţionaliştii n’au putut anarhice ca acele ce se manifest A,reuşi să transforme o alegere india rândurile unei opoziţii dozor .t(n Pi'ăfi de deslantuire a pat - j o ir, cîîncUn An «Lr, îmilo?, violente. Ei au înregistrai TM^lîîLr^jî)11RÎ c1y0ar 0 nou& înfrângere morală derei. In şedinţele pu ice ca şi»prin mijloacele de cari au înţeles în secţiuni, in comismnile legisla» se serveascft prin neadevărative, ca şi in toate manifestaţia- rog ce le-au răspândit prevăzând nile lor, membrii majorităţilor de un eşec, astăzi au exercitat o acţiune de adevărată reabilitare a regimului nostru parlamentar şi de reală reconfortare morală pentru o opinie publică ce nu cunoscuse de morală a unei J școli unde profesorii polonezi în piarda pe unei din cei mai de atari campanii, st^re^mte. în cele- vaf&'pe copii trecutul tării lor. «ier si jUitii fruntași ai ei, siraTftVî nationalist. -i:- — -* ------ -- .»« — Preoții sosiţi din Fedonia *anujț, moartea dusă a acestor emigraţi toate satisfacţiile spirituale ce le reclamă un popor credincios şi care a fost martirizat pentru credinţa lui. In fiecare lună, numărul acestor coloni sporeşte atât de mult, încât ar fi posibil ca ei să fie răspândiţi în toate industriile, mici sau mari unde se simte nevoie de mâna de lucru. Treizeci de mii astăzi, dânşii vor putea fi încă odată atâţia mâine şi într’o bună zi poate de trei ori atâţia, dacă iniţiativa privată care a pus bazele acestei campanii de imigra- re, stărueşte pe calea pe care a tras-o.• Opinia publică conștientă îi va judeca Prin prizma acestor fapte. ,****°** *“ CRONICA MUZICALA PALATUL ATENEULUI.— “Filarmonica“.— Concert simfonic dirijat de d. George Georgeset». TEATRUL CAROL CEL MĂRE.—Compania Leonard.— D-na Vigtoria Kawetzka în „Văduva veselă“. Concertul de Luni seara a încheiat seria simfonicelor, în abonasment, dirijate de d. George Geor- gescu. Zece concerte, în şir, cu pro- grame din cele mai interesante, dintre rari două au fost închinate în întregime lui Wagner şi unul lui Beethoven. » Dintre compozitorii români, d. I. Nona Otiscu a fost executat sub bagheta d-lui Georgescu, şi, acum, la cel din urmă concert din serie, un muzicant străin de naţionalitate, dar stabilit în România, d. Umberto Pessione şi-a putut asculta suita romantică, inspirată din poemul lui Byron, tălmăcită cu pricepere şi cu prietenească solicitudine de către direntul „Filarmonicei“. D. Georgescu, încheind seria Concertelor în abonament, poate fi satisfăcut de succesul obţinut, şi me- rită nu numai din partea auditoriului numeros şi asiduu recunoştinţă, dar şi din partea acelora, care au îndatorirea şi menirea de a face le-' gătura între artist şi public, din partea mânuitorilor condeiului, care, prin faptul că înscriu în cronicele lor evenimente de artă pură şi adevărată, au şi dânşii, partea lor de contribuţie la săvârşirea educaţiunei muzicale a marelui public. Talentul de mare dirigent al d-lui Georgescu a fost pretutindeni recunoscut. Străinătatea l-a clasat pe d. Georgescu printre marii şefi de or chestră. Personalitatea muzicală a d-lui Georgescu s’a manifestat nu numai la numitvul „Filarmonicei”, dar şi la direcţiunea generală a Operei, unde a izbutit să închege adevărate specacole de artă, făcând ca reputaţia Operei de Stat din Bucureşti să treacă peste hotarele ţării. D. Georgescu ne-a arătat ce poate, şi cum poate să lucreze. Rămâne acum ca noi să ştim , să-l păstrăm printre noi Programul ultimului concert simfonic era astfelcompus: Suita romantică în patru părţi a d-lui Umberto Pessione; Concertul al nouălea pentru piano şi orchestră de Mozart, interpretat de d. Theo Bemetriescu şi Gheherezada de Rimsky- Korsakow. Ştiam de d. Pessione că e un serios cunoscător al literaturei muzicale veche şi modernă şi un foarte util şef de orchestră. Să nu uităm, că d. Pessione a fost acela care a dat una preţios ajutor iniţiatorilor companiei de Operă de la Iaşi, în timpul refugiului. „ Nu auzisem însă până ori nici o compoziţie a d-lui Pessione. Citim că d. Pessione a compus între altele, două cantate, quartete pentru coarde, sonate pentru pian şi o operă în manuscris. Orchestra „Filarmonica“ a executat o suită romantică, inspirată din poemulavron (Cântul I—6, 1-13, III—32, III—89). Ca o orchestraţie şi ca muzicalitate, suiia dovedeşte cunoştinţele perfecte de technică ale d-lui Pessione. In ge- 1 nera.1, mişcarea e prea lentă, ca face dă o oarecare notă de monotonie. Ici, colo, reminiscenţe wagneriane. Compoziţia ■ e ascultă cu plăcere, cu interes, putându-se urmări gândul care l-a frământat pe d. Pessione. In faţa pianului s’a aşezat d. Theo Dimetriescu, pentru a interpreta, în locul concertului de Liszt, anunţat pe program, concertul al ■nouălea de Afozart. Eram convinşi că d. Demetriescu, care este un perfect muzician/ un pianist de mare valoare, va da interpretarea interesantă unuia din cele mai frumoase concerte din câte sau scris pentru pian şi orchestră. Asupra interpretării la pian a operilor lui Mozart, însuşi genialul compozitor a dat indicaţiuni preţioase în scrisorile sale. Dar , în 1906, a apărut la Paris o carte „Muzică veche“ de d-na Landowska, în care se găsesc date importante asupra interpretării la pian a operilor lui Mozart. Mozart, în toată scurta-i viaţă, s’a împotrivit obiceiului îmbrăţişat de virtuozi ai pianului contimporani lui de a cânta repede. Asupra unui oarecare Vogler, care îi cântase un concert prea repede, Mozart scrie: „Când cânţi prea repede, faci armonii cu totul altele decât cele scrise şi execuţi altă melodie. Şi e lesne eă înţelegi ochii n’mn vreme să vadă, şi degetele nu pot bine atinge clapele. Ce înseamnă aceasta? Auditoriul (vorbesc de acei cari sunt demni de acest nume) nu poate spune altceva decât că a văzut muzica şi execuţiunea. Ascultând-o, gândesc şi simt tot atât de puţin ca şi executantul. De altminteri, e mult mai uşor să cânţi o bucată mai repede, decât mai încet. Cântând repede, poţi întrebuinţa o mână pentru alta, fără ca nimeni să vadă sau să audă." • Asupra concertelor pentru piano, mult mai importante ca sonatele pentru piano şi despre care se spune că „nu sunt grele de citit, dar grele de interpretat1", Mozart a scris: „Aceste concerte stau tocmai la mijloc între ceea ce e pur greu şi ceea ce e prea uşor sunt strălucitoare, plăcute urechii, naturale, fără să cadă în sărăcie. Mozart, ca nici un alt muzician, cere o execuţie perfectă. D. Oskar Nedbai, la concertul pre- cedent a executat uvertura la „Pastile ruse“ de Rimsky-Korsakov. D. Georgescu ne-a dat o admirabilă interpretare a „Scheherezadei“ de acelaşi compozitor. Acest fecund compozitor, profesorul lui Giszoukow, Liadow, Wihtal, Arevsky şi alţii, şi-a făcut un mare renume, mai cu seamă cu lucrările dramatice. A scris vreo patrusprezece opere: Sregomotchka, Mlada, Noaptea de Crăciun, Logodnica Ţarului, Ţarul Saltau, Pan Voyevoda, Kitej, Povestea Cocoşului de aur (Pouchkine), Servilia, a cărei acţiune se desfăşoară pe vremea Romanilor, Noaptea de Mai, şi altele. In străinătate, Rimsky-Korsakow e cunoscut mai mult ca simfonist. Şi în această ramură muzicală, opera lui Korsakow este destul de importantă. „Scheherezada“, inspirată din poveştile arabe 4,0 mie şi una de nopţi”, dă dovadă de puterea inventivă a acestui compozitor şi de ingeniozitatea orchestraţiei sale. Scheherezada este o bucată de mare efect, care stârneşte totdeauna interes, mai cu deosebire când e tălmăcită cu priceperea şi cu talentul lui Georgescu O celebră cântăreaţă rusă, fostă primadonă la teatrul imperial dn., Petrograd, d-na Victoria Kavetzka a cântat, la două reprezentaţii nu-i mai, rolul lianei Glavary, din nemu- ritoarea operetă „ Jai Lehar -Văduva veselă”. Din păcate, compania „Leonard, pleacă în turneu, aşa de pe d-na Kawetzka n’o mai puteii vedea, pentru moment, în ansaxaiblul de operetă, cântând şi jucând. Cariera d-nei Kawetzka a trebuit să fie strălucită. D-sa are îndoite calităţi: de bună cântăreaţă şi de perfectă artistă. Glasul i-a fost tot atât de binevoitor ca şi talentul acatoricesc. D-na Kametzka cântă, joacă, dansează, nuanţează efectele, îi e mare artistă. Un belşug de vioiciune, de spirit, de pietre preţioase , de blănuri scumpe, înviorează un ansamblu, îi da viaţă şi îi dă, în acelaşi timp şi prestigiu. Fruntașii companiei: d-na Mavrodi, d-niî Leonard, Ciucurele ?! Timică ,au fost demni parteneri ai perfectei artiste ruse, reluându-și rolurile în c -i au excelat. D. Klapper, la pupitru, n’a fost totdauna precis DOUĂ POPOARE AMICE rrnsamaixmzaEn asm—— LEGATURILE •tre Franţa $1 Mosta - Luptătorii polonezi în regiunile devastate ah Franţei — Relevând amiciţia franco-polo-i guvernelo* respective şi imiineză, ziarul „Les Débats“ scrie că’ această prietenie nu este dintre grija nplf'nprgtar în Frsrnta acelea cari ar trebui mereu nvo- i ^‘Ltg„i£?^g£iiC_L Cri rrateîa clamate; ea este destul de veche! și s’au dat destule dovezi de exis-1 _ Ar trebui deci ca administraţitenta sa în trecut. Ar trebui însă, ; ile franceze și poloneze să nu ca ea să fie considerată și sub stânjenească această mişcare de Îâ7.ÎK)ki10Uri Pe Cai'e a lUat’° dUPă i imigrare’ l«'in trăgăniri şi pro" Altădată era morală, păstrând cedeuri^ complicate. Pentru Pelein mijlocul lumii, prin acţiunea ma ea însemnează un exod de sosa generoasă şi printre literatu- menii şi disqtriaţia unui pericol ră înfloritoare, amintirea vie a &ocai. Iar pglitru Franţa, un pricelei mai mari nedreptăţi dm îs- , . .. torie. Dar în urma sforţărilor co-.sos .■$ lufru Pf. c.aie cetăţenii sai minie cari au reînviat statul polo nu-l pot îndeplini în ora actuală, nez, ea s’a materializat întrucât- A€ta.ră de acestea, cele două popsij “ trrunări au ”“”‘""7-“ Tva, neajungându-i să jd afirme poate trăind la un loc, vor învăța bucurii pe rana, aceste grupaii au procratiei de scandal, ar fi deși numai printr-o comunitate de „ . . . . ” deliberat, luni de zile, asupra gra- gul înciimt să atribui căderea Sireci si printr’o activitate sa se cunoască mai bine şi să se nlc.np.rila . 1 Această înţelegere va conchide ziarul francei nml r7semnati acesta! Franţa devastată spre a se recon- factori de stabilitate pentru iuropa, căci este vorba de colaborarea a două naţiuni cu o civilizaţie rafinată, de la cele două extremităţi ale continentului, de ca- J case confortabile, şi s au deschis Niifon, biserica alegeri! tuit, în acest scop, aproape 10.000 V I ...... n L t 1 ^ « a. * „ n n n 111 O Rolul iniţiativei private Care este însă această iniţiativă privată ! A trebuit ca două mari asociaţii : Comitetul central al cărbunarilor din Franţa şi Confederaţia generală a asociaţiilor agricole din regiunile devastate, să se substitue acum trei ani statului, care nu izbutise să facă asemenea recrutări în Polonia. — ---------------------------—” Aceste două mari asociaţii au iz- roasă cu cât este 0 consecin,a butit să mfaptuiasca astfel o re- . . . marcabilă adaptare, îndreptăţind a rănilor căpătate în timpul -tenîn mod strălucit adevărul: ,-Nece tarului de la Senat. Piere astfel unitatea creiază organul“, mare prelat şi una din ţerifele şi Trebuea cu orice preţ să se ex- victimele unui odios atentat, tragă cărbunii din mnele france! Deplângem astfel această mare ze, şi să se restaureze regiunile p3r£ero şi urăm Bisericei şi Ţarei să dela Nord. Lipseau însă oamenii, află cât mai mulţi slujitori vreciAtunci au fost trimişi agentîn Polonia, să trateze cu guvernul polonez şi să se înţeleagă cue companiile de căi ferate spre a face să treacă prin Germania miile de oameni cari debarcă de mai multe ori pe săptămână la Toul. Prin moartea P. S. Episcopului creştină ortodoxă destinar e cu atât mai adânc nici ca Episcopul Nifon, smuls din viaţa ce o întrebuinţa atât de nobil pentru credinţă şi ţară Fie-i ţărâna uşoată! !» !* ECOURI D oi medici americani de la institutul Rockefeller, d. Gattes şi Olitaky au reuşit după cercetări îndelungate, să izoleze microbul influenţei. Astfel se poate prezice că remediul în contra acestei boi va fi în sfârşit dobândit. Aviatorul francez Sadi-Lecointe la aerodromul din Istres a bătut recordul lumea în viteză cu avionul. Recordul era deţinut până acum de maiorul american Mitchell. Aparatul pilotat de Sadi-Lecomte este un Nieuport-Delage, cu care a făcut în 4 reprize 863 klm. Reprizele erau socotite pe secunde. Profesorul Janet a adus la cunoştinţa Academiei de ştiinţe din Paris că mijlocul de a transmite scrisul la distanţă cu ajutorul undelor hertziene a fost descoperit acum 16 ani de savantul franeze Raoul Basset. Lipsit de mijloace inventatorul n’a putut pune în practică descoperirea sa. Aroliţia maritimă internaţională jg e în căutarea unei femei conducătoare a unei bande de piraţi. Vaporul „Sui-An“ a fost atacat şi jefuit de acei piraţi lângă coasta chineză acum câteva luni. Din declaraţiile marinarilor şi că- lătorilor s-a constatat că şeful bandei era o femee mascată care vorbea limba chineză și engleză. . — ■ —-----'****' ■ NOTE deşi cu adâncuri ce se pierd în orizonturi incendiate. Şi în această vreme în care clarsieismul grec trece printr’o perioadă tristă şi regretabilă de apunere a interesului pentru el, este de cea mai mare importanţă a ne a- i duce aminte că sărbătoritul Renan, îcare contesta divinitatea lui Isus, dar s’a închinat Akropoleî, şi rugăciunea luî este din paginele cla- sice ale literature! franceze. Iată câteva pietricele rupte dina sa „priére que je fis sur l‘Acrojpöle“: „O nobleţă! o, frumuseţe simplă îşi adevărată! zeiţa, tu al cărei cult înseamnă minte şi înţelepciune, tu, al cărui templu esteo lecţie veşnică de conştiinţă şi de sinceritate, sosesc prea târziu pe pragul misterelor tale; aduc altarului tău multe remuşcări. Pentru a te găsi,nai-a trebuit cercetări fără sfârşit.Cunoaşterea repede pe care tu o dăruiai oricărui Atenian ce se năştea surâzând, am câştigat-o cu preţul multor reflexii, cu preţul lungilor sforţări”. Şi mai departe: „Lumea nu va fi salvată decât revenind la tine, şi curăţindu-se de Renan şi Siena Civilisaţia europeană este în sărbătoare. Ea îşi aminteşte că are datoria a comemora cei o sută de ani ce au trecut de la naşterea unuia din cei mai iluştri fii ai Franţei, marele Ernest Renan. De numele aceluia care a scris viaţa lui Isus, cu dublu sentiment de pietate religioasă, dar şi cu spi- ritul critic al savantului — Voi- taire dublat de un Fustei de Cou- alanges — se leagă avântul ce el l-a dat studiilor orientale, visiunei controlate de ştiinţa textelor autentice şi de-a monumentelor existente, şi întoarcerea minteî moderne spre timpurile de altă dată ale ocupându-se în aparenţă misticului, profundului, bogatului mai de păture a problemei orient, plin de soare, de lumină, cu numerarea , munceli — lucrarea flori şi fructe roşii, cu suflete care ne desfăşoară în realitate între CapitaStil şi reunea inte- iesenzîi RENCHERAREA MUNCEI și Mslaţium industrială K5gjSggaagS^B^!^75£EBaaiigai-lg6SSE3gg£S8RSBBiBBeSEBfflaag^ — O lucrare care proectează într'o luminoasă imagină importanţa nouei legiferări muncitoreşti — In momentul când preocupă a menţine pacea socială „făcând iile tuturora sunt îndreptate asupra lucrărilor comisi’unei pentru pregătirea marelui cod al muncei, apariţiunea lucrărei intitulată „ „Remunerarea muncei şi legislaţiunea industrială“ a d-lui Valeriu Bulgaru, doctor în drept economia unei revoluţii“ cât şi pentru a stabili normele repartiţiunei în vederea ordineii de drept, ni se arată că ţelul ultim este o dreptă împărţire a câştigurilor în raport cu munca şi cu riscurile depuse de fiecare dintre factorii cooperanţi. şi membra în comitetul de redac tó^roecSeínSo lnminSsíf S,1CSrC8ril8 Pra$C3 Pentru magine importanţa acestei legiferări muncitoreşti, ameliorarea salariatului Odată precizate aceste noţiuni cu caracterul lor de evoluţie a gândirei şi doctrinelor în materie economică şi socială, ni se înfăţişază, în partea doua o lucră rea, încereările practice de organizare şi ameliorare a salariatului atât de către iniţiativele private cât şi mai ales prin măsuri cu caracter legislativ. Şii aici, ni se arată primele încercări timide pentru ■antarea şi ocrotirea salariului stabilit prin libera convenţiune, de abuzurile patronilor sau de tentaţiunile mediului social. Ocrotirea şi garantarea realităţii şi integralităţii plăţii salariului formează prima treaptă a soluţiunilor în această materie, soluţiuni pe care autorul le socoteşte că treime introduse demndata în legislaţie. Reglementarea-Salariulul minim Pe o treaptă mai sus se crează reglementarea salariului miniim care urmăreşte asigurarea traiului îndestulător al muncitorime. Legislaţiunea streină oferă câteva exemple de această natură, citate de autor, cu arătarea posibilităţilor de adoptare în dreptul comun. Participarea la beneficii Trecând mai departe, la noţiilunea participărei muncei la beneficiu. Bulgara se ocupă de încercările de a realiza participarea la beneficii cât şi de rezultatele obţinute. Părerea autorului este că această soluţiune constitue faza intermediară de trecere la acţionariatul muncitoresc, forma ultimă şi cea mai completă de armonizare a muncei cu capitalul şi de realizare a identităţii de interese atât de mult visată între clasele antagoniste până astul câmp de luptă al celui mai însemnat motiv de antagonism dintre capital şi muncă, înfăţişând toată istoria doctrinelor economice, autorul face să defileze întreaga evoluţiune a muncei salariate, de la apariţiunea capitalismului industrial şi până în timpurile noastre. In expunerea teoriilor şi doctrinelor, care constitue prima parte a lucrărei, ni se arată transformarea socială care a pregătit evoluţiunea şi crearea noului drept al muncei, ducându-ne, pe nesimţite ,la concluziunea că se impune intervenţia statului atât ca organ de reglementare astăzi, luptelor economice şi sociale, cât"Valoarea lucrării şi, în deosebi, ca element de creatiune a unui drept nou, dreptul munceli, a cărui edictare şi înce- Ităţenire nu se poate face totuşi decât prin organele statului legitime şi legale. Două concepţiuni economice Lucrarea d-luii Valeriu Bulgar prezintă deopotrivă cu o reîmprospătare a doctrinelor relative la salariu ale economiştilor clasici şi utilizarea unui material de_ specialitate cu totul nou şi eu., prinzând aproape toate lucrările Din acest punct de vedere, d. Ristente asupra salariilor,, parti- voimiu ia...ne, «... Valeriu Bulgara analizează cele,dPărei la beneficii,^ actionariat' legăturile barbare. Să alergăm, şi două concepţiuni, revoluţionară şi muncitoresc. D-sa încetăţeneşte venim în grupe!“ revoluţionistă — cari urmăresc,111 literatura ştiinţifică^ română. Imnul adresat Akropolei stâncei, trecerea mijloacelor de produc- numele elasticilor, arătându-ne şi care domină oraşul Atena, şi pe pist lţiune în stăpânirea proletarilor, părerile şefilor socialismului acul căreia se înălţa templul Atenei. Dasa găseşte soluţiunea în for- puisean în chestiunea remunerăeste cel mai minunat cântec de muia asociațiunâi, idealul doc« j rei muncei.. . eTr SP D rea antichlcă'itrinei cooperatiste, recunoscând! ^Bibliografi* bogată și coprin- Ar fi cel’ mai frumos omagiu a-!111 același timp muncei umane tinzând multe lucrări apărate dună dus memoriei lui Renan, dacă acest :JarJR egal cu capitalul printre război dă tratărei toată amploaimn s’ar ceti în toate școlile din factorii Cari contribue la crearea ......... ......... lume... I avuțiilor. i PETRONIUS. In această lumină, atât pentru Continuarea i m\m 2~s D-l VALERIU BULGARU