Viitorul, iulie 1923 (Anul 16, nr. 4592-4617)

1923-07-01 / nr. 4592

Anu­! al patru-spre-zecelea No. u. In 1H0 ABONAMENTE IN TARA In strein­ăt­ate LA ORASE LA SATE I nn „„ -rrl, . Hn an . . . 300 lei | 175 lei I c “ ' *’ 1 ?ase Inni . 350 BI BUD I cCa „ ASTRA" Jj *s 1 a I u REDACTIA II ADMINISTRATIA ANUNCIURI COMERCIALE STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-á-vis da Hotel Capsa) Telefoanele! Direcţia Bl/23, Redacţia şi Administraţia 19/23 şi 3/11 STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Se primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 ţi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distra? Duminecă ! Iulie 1923 eg. îi lori l Iei eg. îi Mofete nne. Paris“ orga­r­upţia vulcanului Etna — spune „Le Journal“ — poate fi văzu­tă tocmai din Neapoli care este situat la 320 kilometri departe de vulcan. Directorul observatorului Etnel a declarat că aceasta e cea lui­ din Camera franceza sau­­ *aas sau­n *­tereselor ţărei, la „vânzarea bogă- Suveranilor noştri la Varşovia­­­ţiilor naţionale streinilor“, la călea­ este un eveniment de un caracter rea formulei „prin noi înşine“ pre- european. Nu numai că relativ­­cum şi la celelalte calomnii în le­­nile de alianţă dintre cele două ... tău sau întărit prin această vi­gatură cu punerea in valoare a a- _.Ay j_„ ..... u-.uw. .................... ... . , E adevărat că cel din stânga, . ......... „................................ to că la sfârşitul guvernărei calei- Pentru a denatura intenţiile gu- dem­ascaţi în combinaţiile lor par­­­vufiilor tăriei. Când însă aceste e­ z^.^ar înfrăţirea noastră cu po netului ce-1 alcătuise „se stârni­ veriiului francez. Mai^aks, mai lamentare, invoacă în favoarea' normUăţi, sunt însușite chiar sub a Pr'm­it consacrarea su­’ ’ ................ premă. J Ul WJ. W X ţjuv VVMIA-. se m pătura intelectuală din lu-­icnite ziare engleze înfăţişează o­­lor opiniunea ţării şi denunţă ac­eea politică o adevărată vijelie“, piniunea publică franceză actua­­tuala Cameră franceză ca ne mai[C?] ma^ Gafina formă de către un D. Averescu nu voeşte să vadă ca­lă sub un aspect care nu cores- reprezentând sentimentele norto-! ca „Universul“, trebue să ne', 1Xi- ■■ — ... —■ • - 1 __7 ... la Zamiek, a spus că „dacă reven-M. S. Regele, în toastul său de s dela Paris și Bruxelles la nota lui Lăsând la o parte acest amestec de neadevăr și ridicul—vom semna -*V/ VV/Wv ^ r yi. X AM-v W~x ,__ ____ la apoi singura declarație adevăra Lord Curzon. O parte din presa tă a d-lui Averescu. D-sa recunoas străină a profitat de acest fapt! - ‘ ----■------ |----*----- î-X-.-itil. f ' ce l-a condus până acum, — pen­tru a o desminţi în lumina fap­telor concrete cerând în numele cinstei, pe care d-sa îl ia în de­șert, să ni se precizeze de unde re­iese această schimbare. De ase- I menea trebue să semnalăm, pen D. A­veresei! crezând momen­tul potrivit pentru a-și reface sdruncinata popularitate a riscat o deplasare prin satele Dobrogei unde a fost primit cu mult „entu­ziasm“ şi cu celelalte formule de popularitate opoziţionistă. Dacă ar fi numai atât desigur tru a râde, ameninţarea adresată că n’am avea nimic de obiectat streinilor că şeful d-lui Tăslăoa­­ia lăudabila activitate de „lumi- nu va revizui eventualele „trai­­nare“ a satelor, pe care şeful par sacţiuni“, ce le-ar face cu guver­tidului poporului o împlineşte nul actual, desigur în mod cu totul desintere­­sat. D. Averescu simţia nevoia să se disculpe pentru activitatea-i trecută, să afirme neputinţa actu­alului guvern criticându-i­ prin­­cipalele-i acte şi în sfârşit să in­sufle partizanilor speranţa în vi­itor, spre a menţine astfel coezi­unea în pericol azi. La Constanta riín^t111?TMÎ scide ^ndrentarea tăm sincer pentru că aceasta pro nici in ce lume evoluiază cores- agitaţiile grupărilor lor Ca nişte j *«* mal trebue să restabilim un cru se datoreşte faptului că am­­a ţi i­t cum .... ie i î epta , * . ț gă Tepete în pondentii lor parizieni. Telegra- manifestaţii naţionale. Nu insă adevăr pentru trecut, care scapă bele cauze erau în serviciul civi-ÎS din WcntE fo-rmele lor din «ltimd. rile „t în to aceste manifestări ar trebui să­ din vedere JJrtverM': n,d o.­tuși lăudabil faptul că recunoaș-'adevăr surprinzătoare. Citindu-le caute ziariștii englezi elementele dată ?î nîcăerî nu există domola ce­­ măreția acdel^cuvân­­te existenta unui puternic curent sar crede că d. Poincaré dese­ de apreciere Ei «tretaj sim-! xenofobîei partîdului Uber(d $i așa țări care repetă ideile susținute ostil guvernărei averescane do rientat, caută un Pmn d mm, ta^um Me|te ^Q^fcu oa'i^ •**”**" a capitalurilor de mult de către oficiosul ave- nude până eri d-sa se considera e cum Belgia se aba e dela poli- resc, și sa n con­­c* ra P , ^ ^ ^ rescan- neadăugând nici un ar-1 drept victimă nevinovată... jtxpa ei comună cu politica Fran- merni cim adovarm prin acest ziar cât și în pro­pr a­liberal admiterea consideră j te cum Belgia se abate dela poli- besc, și să fie în contact cu oa­ar- drept victimă nevinovată... j tica ei comună cu politica Fran- menii ei în adevăr reprezentativi. ;­gument nou, nici o sclipire ora- i Cam atât a declarat șeful par- j tei, că poporul francez este îngri- Dacă și-ar da, astfel, osteneala torică mai vie. I titlului poporului şi regretăm ma­­jorat şi că va primii cu uşurare sa se informeze dela provincialis­mul partidului E uşor de dărâmat şubredul e- n’a putut spune ceva mai intere- j propunerile cabinetului din Lon- cari simt pulsul populaţiei, nu 1 ’ J‘~ ’ 1 s’ar mai scrie la Londra că Fran­dificiu pe care d-sa l-a clădit cu sânt. Cât privește paralela din­. dra.­­ materialul furnizat de redactorii tre activitatea actualului guvern | S[]|­]|q eronate transmise la Lon­„Indreptărei“. E cu atât mai u­­șor cu cât d-sa a dat dovada de­ o nepermisă lipsă de memorie în ceia ce privește recenta-i guver­nare riscându-se în afirmări ca nu cadrează deloc cu autoritatea morală a unora din acei foşti mi­niştri cari au devenit pe drept ce­lebri într o anumită direcţiune D-sa a spus astfel între alte­le că nu-şi mai închipuia că du-­­­pă cele petrecute în războiu par-­­tidul liberal ar mai putea reveni­­ vreodată la cârmă. Regretăm că d. Averescu­ a uitat că după arm., stiţiul dela Buftea şi pacea de la Bucureşti, serviciile liberal erau ceva ca acelea ale unor oameni ce a­­runcaseră sabia din mână mai înainte de vreme. Iar atunci când­ a venit timpul refacerei și conse­x* I 1 • OUI AJV111JLO., KJ xxjcxx v * v uxx.««v —­partiuului protestare în contra pericolului ae­­mai utile­rian german. Reuniunea a fost pre­zidată de generalul de Castelnau. C­urtea civilă din Budapesta a aug condamnat pe controlorul unui lidărei tarei, aceleași servicii ale U­TM la C­o lina bichisoare şi „ . . vv, 1 ix cinci mii coroane amendă pentru partidului liberal au fost nem»- (a fi înfrăduite sp­ectatorilor să pă­trundă, în teatru după începutul reprezentaţiei, contravenind astfel ordinului poliţiei. Siunt mai necesare decât încercă­rile primejdioase şi­ lipsite de o­­nesitate pe care le-a făcut regi­mul averescan bazat un moment pe o popularitate nejustificată. Dar noi, cu toate că d. Averes­cu a avut imprudenta să facă o paralelă între activitatea parti­dului poporului şi acea national­ă liberală, nu vom stărui asupra ă­j mai formidabilă erupţie a secolu cestui punct crezând de prisos să mai restabilim adevărul pe care şi copiii îl cunosc. Vom trece u­­şor deasemenea peste câteva de­­claraţiuni cari, văzute în lumina trecutului apropiat sunt d­ea drep­tul ridicule, citând doar una ca un document al uitărei omeneşti. Iat-o : „Vrem să fim cinstiţi în politi­că şi cinstea ca să fie în fapte trebue să fie şi în cuvinte“. Trebue însă să ne ocupăm de afirmaţia făcută de d. Averescu că actualul guvern ar fi gata să renunţe la concepţia riza natalităţii este europeană. Statisticele demografice au sta­bilit că nu numai Franţa su­feră de criza depopulării. Natalitatea este în descreştere la cele mai mul­te din statele Europei. In Franţa de la 1872 la 1913, confi­t în adevăr extraordinar să se transmită la Londra asemenea Chestiunea reparaţiunilor uzanim­e POLEMICA INUTILA Desigur, că e inutil să polemizezi atunci când adversarii nu respectă adevărul declaraţiilor ce­ s‘au făcut în trecut şi nici pe acel al manifes­­taţiunlor, recente. E inutil să cauţi să lupţi Cu falsificatorii şi detrac­torii, pentru că ei vor, continua să calc­ţi l­ege, oricâte dovezi le-ai a­­duce.­­ Petitia aceasta nu am răspuns la nici un­a din­­calomniile anumitei prese, relativ la călătoria d-lui mi­nistru de finanţe, la „trădarea“ in- - intenţionat se transmit ştiri eronate la Londra Comentând atitudinea presei mai este permis presei engleze să britanice fată de opiiniunea fran­­se însele asupra opiniunei fran­ceză, ziarul „Les Débats“ scrie că peze. și guvernarea d-lui Averescu credem că sunt discutiuni cari nu trebue să se facă. D. Averes­cu a fost pur și simplu impru­dent. ______ „ I w v* VW iu U UXZVXXX Iată de ce guvernul actual va i impresii după votul explicit de şti să-şi facă datoria până la e5 ş­i încredere al Camerei şi după de­­păt şi călătoriile de plăcere m­­­claraţiile unanime ale şefilor ma­Dobrogea sau aiurea, vor rămâ­ne de nul efect. jorităţia în favoarea unei politici de nestrămutată hotărâre față de 'nizat 'in h°ziua dl 28 iunie Ta; englezi au poate dreptul să încer- “rifica.' Sorbonna, o mare reuniune de­­ co simpatii speciale pentru oa- -------­menii politici din stânga ai Fran­tei, dar e inexplicabil ca ei să ex­pună în Anglia, ca opiniune a po­porului­ francez, impresiile culese de la oamenii din stânga. Pentru ca Anglia şi Franţa să cadă în cele din urmă de acord­­ asupra politicei de reparaţii, este­ esenţial ca atât una cât şi cealal­tă să cunoască exact gândirea profundă a celor două ţări. „Les Débats“ constată însă că de câţi­va ani, o parte importantă a pre­sei britanice, nu-şi dă osteneala să desprindă această gândire. Presa aceasta reprezintă un feno­men curios: ziariştii britanici li­berali şi socialiişti, sau denunţă pe francezi ca imperialişti înve­chiţi cari trebue ţinuţi în frâu, sau declară că d. Po­incaré susţine o politică per­sonală în contra sentimentului, ţării şi că Franţa s‘ar supune bu- j curoasă financiarilor Londrei pen 111 i’ 1 d­u veit, uc»a luiw ic* ------- j cientul natalităţii a scăzut dela 267. tru a regulă afacerea reparatiii-7 • «A* wi110CUi,ton! X11 ; lor, dacă nar suferi ascendentul perioadă în Anglia,el a scăzut dela­ . . . , 356 la 251 la 10.000 locuitori. Chiar 1111161 minorităţi a dreptei. Rând cel din Germania a scăzut dela 411 Pe rând se exploatează în contra la 283. E de observat totuşi că în­­ Franţei argumentul imperialist Germania coeficientul mor;şi argumentul socitalist. Dar după talităt­ fiind mult mai mic decât . , „i n— în Franţa, progresul depopulării a y°tul de încredere al Camerei ^ nnst mm- nu tin simt.it. 1 franceze, din zilele trecute, nu i economică a fost mai puţin simţit. capilahirilor streine, — bine înţeles a celor serioase nu a celor, de ave­n­ta slăbeşte în chestiunea repara- J tvră, — în opera de refacere a ţă­­ţiilor şi că guvernul din Paris se re^ trsd colaborarea aceasta în a- j _■ oril­Tii va găsi în curând obligat să se j numite condiţiunî, cari să asigure ^ .Veritatea capitelului româLsc, Imensa majoritate a popu atiu j (]jpeețiune românească, și factori nii franceze cere guvernului sa. y . ... fie hotărît. Ea tar părăsi dacăjd® mir­ . m majoritate româm. Aceste vechi convingeri ale parti ..T­.V 7ÎI - - -acesta ar șovăi. D. Baldwin deci n’ar trebui să dea crezare unor informaţii inexacte. E adevărat că guvernul francez, de acord cu țara, doreşte să cadă de acord cu „ ,Umi °-°, evemul britanic. Cu toate ace-1 ^O^errija par­respondenți nu tm seamă decât gt el nu poate sacrificâ inte- Ag de sentimentele exprimate de d. , •mntCL puiiau-l o, xenofobie neîntemeiata. Herriot si tovarășii săi. Ziariștii acegt sf1^ nu\eya ga. int***»* dului liberal, ce nu exclud dar com­­pledează formula „prin noi înșine“ au fost totdeauna desconsidera­te de detractori cari aveau interes Oi vii BELGIA A tiucă mai departe guvernul belgian ­rn­i— ———— IUI BKBQSK VIITORUL PRIMEŞTE Abonamente de vilegiatură ca Lei 25 pe lună, în ţară 60 .. în străinătate •, nu priveşte guver­­­‘nul şi în trecut şi acum a avut a­; 'Celeaşi păreri. Noi nu voim să aii- REZOLVATA ticipăm discutând telegramele ce ‘'au venit din streinătate asupra hi­­— D-l Theianis a rimss să con-­ tenţiunUor d-lui ministru de finan­ţe şi a tratativelor ce le-ar purta acolo. Ceiace voim să stabilim este adevărul istoric că nici­odată par­tidul liberal n'a exclus prin formu­la „prim­ noi înşine!“ colaborarea capitalului strert cinstit în condi­ţiile de mai sus, şi spre a proba a­­ceasta colecţia ziarului nostru este încă o dovadă. Faţă de aceste adevăruri, comen­tariile pe cari le face „Universul“, cad de la sine şi credem că numai necunoaşterea chestiunei l-a făcut să susţie asemenea inexactităţi. v L Atin­ci ,71 v ajj-arar­oeie două naţiuni, amintirea neştear­­să a suferinţelor comune în lup­tă contra neamurilor ce ne asu­prii au, pericolul de aceiaşi natură în contra haosului ideologic şi barbariei, sunt toate acestea­­ aşa de evidente, încât alianţa ca­pătă acum o consacrare defini­tivă. Amurit md­omn, vizita Suvera­nilor noştri mai are şi altă lăture importantă. Regele nostru este primul cap de stat ce calcă pe pă­mântul polonez ca aliat dând o solemnitate simbolică unităţei statului polon. Din diiscuţiunile­­între oamenii de stat români şi polonezi, după afirmaţia d-luii ministru Duca, a reeşit cea mai perfectă înţelegere în toate domeniile. Mergând mână în mână, cu o ţintă mereu înainte­a unei mari culturi şi civilizaţii, iubind li­bertatea pentru dânşii şi pentru­­ alţii, strângând tot mai mult la­ Desigur o apropiere mai mare porturile econom­ice şi culturale, între cele două ţări se impune, o poporul român şi cel polonez mai apropiere culturală şi economică.­­ tari decât cred duşmanii şi mai Polonia are o vastă tradiţie cui ‘ înfrăţite decât speră ele însele­turală, o artă plastică superbă,­­­olica. găşesc pe un drum sigur, o literatură impunătoare. Vizi- j care va faos diin România şi Po­lonia, bulevardul cel mai puter­nic al ideilor scumpe societăţilor civilizate, ideilor de ordine, de democratie, libertate şi de pro­gres. Cam­ la un moment dat, erau ameninţate în toată Europa şi în rând Lembergul, cu muscele sale, cu pinacotecele sale, Cracovia cu antichităţile sale, cu universi­tatea sa faimoasă, cu galeriile sale splendide, Pi­senul, acest giu­vaer al Poloniei, ce conţine mor­mântul primilor regi polonezi şi­­ toată lumea chiar, care este cel mai polonez, oraş a! Poloniei, vizitând marea indus-­ ­ apropriere culturală şi econom­ică româno­poloneză ION FOŢI. Suveranilor României în Polonia Strâncjgrea relatiunilor 3s bună n­letsnîs Sit­tre ceîe două țări vecina • Clevetitorii nu au îinsit ■MmBHateammwawawani BESFitcaaB trie a Sileziei poloneze de la Kat­­towitz, Koenigshütte, Bismarks­hütte, etc., de la Dubrova în ve­chea Polonie, uriașele fabrici de manufactură de la Lodz — Man­chesterul continental — imensele fabrici de la Varşovia, — ne-am dat seama că Polonia este o ţară mare nu numai prin trecutul ei, dar şi prin presentul ei. Intre Dantzig şi Snyatin, către Poser şi Minsk se plămădeşte o mare naţiune, — care va juca un rol decisiv în politica orientului a­­propiat. Ceea ce odată ne venia din Ger­mania şi din Austria, manufac­­tură, cărbune, fiier, pielărie, etc., le putem avea din Polonia mult mai ieftine şi mai convenabil. Iată un prim pas de apropieri care ar face din Lemberg, marcu­ debuşeu al Poloniiei şi din Galaţi,­­ portul de distribuire a bogatelor, produse poloneze în Orient. De altfel primirea entusiastă dela Varşovia, aclamaţiunile ma­rei Capitale, a cărei populaţie se îngrămădea ori pe unde treceau Suveranii României, tonul cor­dial al articolelor de jurnale cari urau bunăvenire iluştrilor oas­peţi au arătat că alianţa româno­­polonă are şi un caracter popu­lar. Parcurgând toată Polonia, am observat peste tot, în toate cercu­rile politice, intelectuale, comer­­j precizat caracterul pacific al a­­ctualei populare, industriale şi a­­­li­anţei noastre care nu ameninţă cea simpatie năvalnică pentru­­ pe nimeni şi *■ Varşovia, 26 Iunie. — Vizu­a­lizaţiei, libertăţii şi justi­iiei; a­­lianţa româno-polonă era o necesi­tate pentru Europa, întărindu-i siguranţa“. Simpatiile polonezilor pentru ţara noastră Şi cu această ocazie solemnă au fost corbi croncănitori. Au fost lansate svonuri că vizita Regelui şi a Reginei României ar fi avut caracter ostentativ şi agresiv, fa­ţă de vr’unul diin vecini. D. mi­nistru Duca, într’un interview dat ziariştilor din Varşovia, a \__________| L SIMIONESCU Prof L uiv. i Ff* dăună-zî mă nimerisem! împotriva alcoolismului şi lna­­m­ un târguşor din Moldova, a­ţinte de răsboiu se rădicau glasuri şezat la nod de drumuri dinspre satele înşirate dealungul dealuri­lor. Capăt de linie ferată, afluxul sătenilor e şi mai mare. îmi fă­cea impresia unui fund de leică unde trebue să se adune pi­căturile din ori­ce parte. Pe lân­gă că era zi de târg, dar vremea căratului lemnelor, făcea ca stră­zile — nori de praf — să semene cu dâra furnicelor din pădure. Acest orășel, ca și toate aseme­nea lui, e numai dugheni. Schim­bul dintre produsele industriale şi cele agricole aici se face. E fi­resc şi folositor. Dar ceia ce-i dă o caracteristică deosebită, negati­vă din păcate, e că pe lângă du­­gheni, în orăşelul nici cu 10000 lo­cuitori, se află 37 de crâşme, ven­tuze care pompează o­­dată cu sân­gele satelor și agonisita muncito­rilor. • - -— L E o nenorocir­e , domoale. Era și nu era un peri­col. Azi însă a devenit amenința­rea unei catastrofe. Nu sunt sim­ple vorbe de efect. împrejurările de după războiu au dat alcoolului intensitate de distrugere, în câr­dășia bolilor legate de el. Tabloul ce-l avut înainte, în­ a­cea zi de lucru, era dovada vie a inconştienţei alunecării spre de­generarea populaţiunii noastre săteşti. Nu era crâşmă care să nu gea­mă de lume. Toţi beau rachiu, şi ori­cine ştie ce înseamnă rachiul crâşmelor de sare. Deşi regiune viticolă, vinul e pentru surtucari, care şi ei se înfundă în dosul u­­nui „club“, pentru a face din noapte zi. Sătenii beau rachiu. Dea valma, femei şi bărbaţi, flă­căi şi moşnegi se înţeleg la cin­stit. Căluţii înhămaţi la căruţe, mo­ţăe în faţa crâşmei. Boii deju­gaţi, rumegă lângă carele adu­nate în maidan. Stăpânii sunt în crâşmă sau dacă nu încap, stau pe dragh­ina căraţii cu paharele în mână, unul din ei având sticla cu rachiu, pentru împărţit. Soa­rele de­ amează bate cu putere, iu­ţind circulaţia otrăvii în sânge. Nemâncaţi, sau prea puţin hră­niţi, mâncarea doar e fudulie, bă­utura este ce este, rachiul rămâ­ne singur stăpân în organism. Pornind la drum, merg clăti­­nându-se. In căruţă stau femeile, cu ochii injectaţi, cu obrajii , coaja de rac fiert, bolborosind cuvinte neînţelese. Alăturea de boi ori lângă căluţii slăbănogi, merge gospodarul cu căciula în cap, de­şi arşiţa e în toiu, cu că­maşa soirenţe pe el, da i se vede umărul. Mai înainte le dedeai dreptate. Necazul, nevoile, iobăgia de o parte, uitarea lor de alta. Azi e simpla inconştientă de sănătatea sdruncinată, de gospodăria în lip­să, deşi unii câşticigă cu şi 500 lei pe zi. Degradarea morală ! Nu mai e vorbă de ea acum, în faţa otră­virii permisă, constantă, susţinu­tă, a elementului de la ţară. Pe­ricolul cel mare e degenerarea fi­zică. Satele sunt ameninţate. E nemţi să-l fabrice şi din cereale, nu numai din prune. Toată ipocrizia vieţii moderne testat contra măsurilor severe luate chiar asupra vapoarelor an­corate în porturi, dar care erau cerinţele vechi de hrană, fără nevoi isvorâte din schimbarea socială, neîndrumaţi spre o viaţă nouă. Cine să se ocupe de ei ? Preotul ! Unde este, face politi­că. Invăţătorul? Deasemenea. Ad­un strigăt de alarmă care trebue să ne îngrijoreze. Cum cad brazii cu aparenţă sănătoasă, dar roşi sub coajă de culiul care ajunge până la inima lor, tot aşa la sate­­­­­a statului se dă pe faţă în această pline cu spirtoase menite contra­- — ---------împrejurare. Deoparte venituri bandei, ironii din partea altora; boala seceră mai din belşug azi, din otravă, de alta cheltueli mai măsurile totuşi se execută cu(—------,-------------------- _--------i decât ori­când. Seceră sau roade­­ cu sgărpenie date, pentru lecui- stricteţă. Până şi turcii au cura-­ ministratorii! Fac administraţie. Pe înfundate făcând din om ne­­rea efectelor ei. Să nu se creadă jul să lupte împotrivă flagelului. Educatorii politici® fâlfăe pânza om. Roade în cel vinovat, dar ca că pericolul e regional. Azi e ge- rămas în urmă din convoiul răz- roşie a toreadorilor. Excepţiile şi ttomida, trece şi la vlăstarele ti­­neral. Cu durere în suflet­un co­­boiului, cuibărit în ţara lor, eu sunt ca stâncile răsărite din îm­­nere, schilodindu-le pe viaţă sau îeg îmi spunea că în satul lui din toate prescripţiunile din Coran,­­ brăcămintea pădurilor. In­dru­­îngropându-le puţin după ce des- Basarabia, sat mare şi plin de pu- Aiurea, ca în Franţa, unde, cum mnul sătenilor în schimb se des­chid ochii în lume. Nu numai be­­tere odată, azi sunt peste 30 de e la noi, de dragul fiscului şi a­chid pretutindeni gurile ademe­­tia prin sine este ameninţătoare, crâşme. Din stadiul monopolului, popularităţii aleşilor, absintul de­­nitoare ale crâşmelor. E singurul cât prin pregătirea substratului în acel al belşugului de crâşme­ venise o calamitate, se luptă,mă- loc de „petrecanie“. Se ameţesc, pe care se prind lesne alte boli, îşi închipuie oricine setea cu ea­ car prin cultură. Un raport al joacă, pentru a sfârşi într’un şanţ Beţia merge mână’n mână cu si­filisul şi tuberculoza. E bola ma­cabră în jurul satelor noastre. Mortalitatea mare a copiilor, mai mare decât la alte popoare, e con­secinţa tovărăşiei funeste, pusă pe atâta etnică. Tabloul din orăşelul în care m’am nimerit, se asocia în min­car prin­re se soarbe rachiul! Pe valea Jiu- sindicatului muncitoresc, arată sau bătându-se cu parii. Ameţelii lui, în Transilvania, în 10 sate de că în toate breslele se observă că de un moment, urmează chinul mineri, unele lângă altele, sunt dezvoltare­a conştiinţei pericole de o viaţă pentru ei, propagat şi 140 crâsme. După socotelile unui fun din alcool, „Plus de fundi“ generaţiilor viitoare, localnic, oamenii varsă în ter­­ziua perdută de lucru, după pe­­gheaua cârciumarilor 90 milioa- trecerile de Duminică, spun ra­­ca să distrugă puterea 110 de lei pe fiecare an. poartele. Pretutindeni se observă ,tea^ea~cu" acela. maT pătranză­! Şi aşa în Maramureş, ca şi în „mărturia unei îmbunătăţiri sim- ^or de "dureros, al spitalului de No­mor copiii! strigă toţi în Bucovina, în Moldova ca şi în titoare a mentalităţii lucrători­■ cap ai vizitat cu câteva săptămâni toate părţile, trâmbiţe ale căror regiunea ţuicarilor, care beau lor, mulţumită organizăm mai înainte. Numai gheboşi, şchiopi, sunete se pierd în pustiu. Se iau ţuica din clondir. Nu se mai căs-, raţionale^ a petrecerilor, folosinţa cu g^­of^e la gât, sifilitici ori măsuri domoale, se fac dispensa- nesc cu păhăruţele, mai buna a timpului, şi gustului tuberculoşi din păcatele părinţi­cnescand.,pentru distractmvini spor­ilor. Mă încrâncenă şi acum când cărăuşia­rii, dar alăturea de ele se menţin . Scurt, e o nenorocire, în faţa deschise­i crâşmele, canalizarea căreia, surâzând’, stăm cu braţele valurilor de otravă fabricată încrucişate, în velniţele numeroase, deşi vi- i Aiurea bisturiul chirurgului so­­narsul, acum, se fabrică în alam- dial, a tăiat rău­l din rădăcină. Se bieuri primitive, ceea ce îi mă re­­cunosc măsurile luate în Statel e­­ste puterea de otrăvire, chiar în Unite. Ţipete din partea celor in­­sopronul gospodarului, deprins de teresati, statele europene au pro­tive . Oricum, e o încercare a­t­â- j-îmi vin în minte alăturea. Alu­­spândirea antidotului, înecăm, ca pe un tobogan, spre La noii Sătenii sunt lăsaţi de peire, dacă nu se pune o slavia isbelişte. Nimeni nu se îngrijeşte oarecare, de ei. Au libertate, au pământ, câştigă mai multi bani decât in- -----­sau. In colo au rămas aceeași, cu .

Next