Viitorul, februarie 1924 (Anul 17, nr. 4770-4792)

1924-02-02 / nr. 4770

Anul as­teaptc«spre«iecef®a_No.14770 M?vW!R®fiS 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ??. în sîmiPBteîe •nn«*!U«CKn»i A BON^RENTE IN TARA I In streinătate Un an- 500 lei! Un an—----------------------1200 $ase luni-----— 250 »I Șase luni----------600 Trei ---------125 »I Trei -------------300 Ol TM EHh ^ wgBwtm R­EACTIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-ft­ ris de Hotel Capsa) Telefeaa»!«: Direcția 51/23, ADMSHISTRATIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Redactia Administrația 50/23 g 1­3/11 Sämbäsa 2 Februarie 1924 -J^oîtvs^ »»oowţasss* *osoruW1 ssa'v&t*“ ** I­ fe I±l EX. In TARA ll 4 LEI es. în streinitete DESOBIENTATII POLITICI altă dat­ă; pentru acest partid,­ o mare ,serb­are naţională ca a­­ceea de la Alba Iulia este un act politic de la care se abţine; pen­­tru­ acest partid Tronul poate fi adulat într'o zi, şi criticat în al­ta , ori linguşit la Bucureşti dar Deschiderea parlamentului ca o operă de oprobiu grupurile de as­­te corespunde cu începerea vie-j tăzi cari se luptă între ele, deşi tei politice, găseşte o serie de asupra lor pluteşte amintirea des­frâului în finanţe şi în gospodă­ria generală a ţăreii­­ Faţă de atari partide guvernul actual trebue să-şi facă singur datoria şi să continue opera sa mare de consolidare naţională, grupe cari dacă se deosebesc în unele privinţe, unele de altele, se aseamănă în faptul că fiecare n’au ştiut să facă abstracţie de interesele momentului ş­i să se ridice la înălţimea unei politici dictate de interesele superioare. Parlamentul s’a deschis astfel având deoparte, majorităţi com­pacte, cari susţin un guvern con­ştient de menirea, de rolul şi de răspunderea lui, şi de altă parte grupe de partide toate purtând povara unor mari greşeli. Partidul ţărănist, care a ex­ploatat chestiunea împroprietări­rea pământului, după ce el fuse­se virtualmente împărţit prin marea reformă a expropriere!, se prezintă având în fruntea lui nu numai pe reprezentantul de­magogiei, d-nul învăţător Miha­­lache, pe reprezentantul anarhiei, dr. Lupu, dar şi pe omul care stă, încă sub grava acuzaţiune de a fi trădat ţara în momentul când fiii ei sângerau pe câmpu­rile de bătaie. Acest grup politic poartă în flancul lui, pe cellalt partid de desagregare naţională, şi anume partidul d-lor I. Man­iu, Vaina şi ceilalţi. Acest partid cu foarte slaba altoire ce a făcut-o cu ră­măşiţele unu­i partid din vechiul regat, a rămas un partid regio­nalist care nu înţelege nici ros­tul, nici marele eveniment al u­­nirei poporului român liber. Pen­tru fruntaşii acestui partid, ad­versarii lui politici, sunt identi­terial­e fără adăpostul vo­mici­ei , „ .. . ____ . . ___,_ păsările cerului îl au ? — Expoziţii m­u­­tate a poporului _ englez, ficaţi cu ungurii stăpâniton de ido­­culutură şi pictură fără săli de da­ri carte este 0 forma financiara for. ‘ expoziţie­ şi emulaţie sufletească nu dabilă şi mondială. Această pu­­artistică, fără ateliere La care ar­tis­­tere controlează piaţa materiilor tii să poată lucra în condiţii priel- prime, cum e bumbacul, lâna, cauciu­­nice, — iată o serie de pretenţiunî cui, arama, pielăria, etc. Ea e în le­­î cari dovedesc că ştim să dorim a- .gătură cu industriaşii germani. A proape imposibilul ! ] Aceşti comercianţi şi bancheri ] Este absolută nevoe astfel de a sunt furnizorii de materii primei avea şi căminurile materiale unde necesare germanilor. Ei le acordă! se pot adăposti manifestările arm­s- ITtari avansuri ce sunt rambursate ameninţat în foile din Ardeal -- ----- v.t ^ vezi „Gazeta Transilvaniei“ — zice­ .5’ este necesar ca salonul fan- prin mărfurile produse mai eftin de fl­ine, un *®»ei art\stl®e s? ?Ss^cii ,un către fabricanţii germani şi vându­mc, ]m, un refugiu şi au ajutor în aceste . . - v ' câmpuri da aterisara care se nu­mesc săli, ateliere şi teatre Dar formulând aceste contradic- ... . ..... ţii dintre pretenţii şi realităţi, sun- ’te ostil Franţei ; e germanofil şi sare dictate de tem coi dintâiu pentru a recunoaş- ,r°eşte ca Germania sa nu plătească­­,e că statul singur, nu poate face reparaţiunile pentru a fi în stare să. . ..... producă din ce în ce mai eftin. A­ctivitatea Interesele industriei engleze sunt­ su opuse celor cari fac parte din acea pentru acest partid, în fine, bărbat politic ca acela pe care documentele autentice îl arată ca un trădător, este presentat ca un sfetnic trebuincios unui băr­bat de stat ca d-nul T. Brătianu, care în ochii pătimaşilor poliţiei nu a făcut, se vede, destul do­vada marelui său patriotism! Dar partidul d-lor I. Maniu, Vaida şi ceilalţi, nu se dă în lă­turi, nici de la cea mai urâtă demagogie, cum o dovedeşte discursul şefului săiu de la în­trunirea recentă din T.­Severin, în care toate clasele sociale, toţi profesioniştii, toţi muncitorii au fost agitaţi pe tema atât de co­mod de a fi exploatată a vieţei grele. La toţi li s’au promis fe­ricirea, atunci când ţara ar a­­vea nefericirea să aibă în frun­tea­ ei, pe fruntaşii Consiliului Dirigent de alta dată şi pe aceia cari au stat câteva luni la pu­­tere în tovărăşia ido rului Lupu şi dând ţârei pe un financiar ca dl. Vlad. Să mai fie oare nevoe de a vorbi aci de grupările „partidu­lui poporului“, cari îşi revendică meritul trecutului uitând că toc­mai acest trecut prea recent aco­opere legislative. HOTE Ci BtfI tren» Se ftittf pentru arta noastră Organizarea, pe cale de regula»­ment — a salonului oficial român al artelor plastice, a scos în lumină o lacună, — o imponderabilă lacună a grăbitei noastre culturi — și ami- j me lipsa unui local propriu în care] acest salon să se poată instala. I Sălile Ateneului sunt totdeauna* n­ rinse de esposiţii, felurite şi în fără de acest palat clădit câteva doeenii prin iniţiativa unui speculaţiunile lor financiare au spun om de largă prevedere, capitala "­­ noastră nu are ait local potrivit ex­posiţiunilor şi manifestărilor de artă, totul, — şi exemplul altor state maî vechi în cultură ca noi o dove­deşte. Dacă Louvre-ul trăeşte prin statul francez, nu trebue uitat fap­tul că el a fost şi este îmbogăţit prin ofrandele de preţ, ale particula­rilor colecţionari , precum ştim de asemenea cât aport particular a con­tribuit în Belgia la clădirea acelei minunate clădiri de artă din par­cul Leopold : „Le Palais du cinqu­­antenaire“. Tot în Belgia cea mai frumoasă şi mai bogată grădină zoo­logică este creată şi susţinută de o societate particulară. Artiştii români pot prin solidari­zare cu marele public — cum au făcut­ ziariştii pentru a ajunge la măreţul local al Sindicatului lor — să obţină primele fonduri cam­ unite cu contribuţia statului să ajute la înfăptuirea mai de­grabă a Palatu­ PETRONIUS Poate exista o silinţă Mere răi de MIHAIL DRAGOMIRESCU —­­amumirare făcută In secţia literară a „Ale­­naului Român11 In ziua de 26 Dec. 19­3 — In discuţiunile noastre cu privire la cercetarea critică a producţiuni­­lor literare române, la care sântem îndatoraţi prin însuşi statutul şi re­gulamentul secţiunii noastre, — s’a ridicat chestiunea ce se ridică ori de câte ori e vorba de judecarea operelor artistice şi literare: cum putem ajunge noi, toţi membrii secţ­iunii, la o singură părere, când ştim că asupra operelor literare tot­deauna părerile sunt împărţite? Această chestiune teoreticeşte se reduce la chestiunea că literatura, ca doctrină a operelor literare nu poate fi ştiinţă. Având o convingere contrară, îmi iau îngăduiala să vă enumer argu­mentele care mă fac să afirm că Literatura, ca cunoştinţă sistema­tică a operelor literare, poate fi în realitate ştiinţă deopotrivă cu alte ştiinţe. Este adevărat că în Literatură se pune, in prealabil o chestiune care nu se pune când e vorba de cele­lalte ştiinţe cunoscute. In Chimie,­ Biologie, Psihologie, fenomenele ce­ studiem sunt fenomene reale, exis-' Cronica ..De auibusdam alils*1 tenter &nu mai avem nevoie de nici mu ssU t|U «UaUfllII fl lia 0 prealabilă cercetare pentru a do­bândi convingerea că ele există. Din­­ momentul ce cad sub simțuri ele­­ există și ca atare pot fi deadreptul­­studiate. In Literatură lucrurile nu­­ stau astfel. Din nenumăratele lu­­­­crări ce afectă forma literară nu­mai o parte foarte mică sunt cu a­­devărat opere literare şi numai ele merită să facă obiectul Literaturii. Cele mai multe din lucrările lite­rare sunt opere de îndemânare lite­rară sau de talent literar, şi foarte puţine sunt opere de creaţiune, ope­re de genialitate creatoare, ce me­rită să fie studiate în Literatură.­­ Aşa că, înainte de a studia în mod­­ ştiinţific o operă literară, — trebue în prealabil rezolvată chestiunea dacă acea operă e opera de creaţiu­ne, operă în care s’a întrupat în­tr’o formă originală, eterna frumu­seţe. Cu alte cuvinte, înainte de Li­teratură avem Estetica, precum înainte de oricare ştiinţă, avem Logica. Estetica în adevăr este doctrina care ne arată condiţiile frumuseţii în natură, în conştiinţă şi în artă, şi ea trebue să ne fie călăuză când e vorba să hotărâm dacă o operă literară este genială sau nu, şi dacă deci merita sau nu să fie studiată în Literatură. Dar prin recunoaşterea acestui lu­cru, n’am făcut decât să împingem­­ chestiunea de pe tărâmul Litera­turii pe tărâmul Esteticei. E adevă­rat că divergenţele de păreri între cercetătorii literari nu sunt atât de natură literară propriu zisă, cât de natură estetică. Că o operă este un discurs sau o poezie lirică sau un dialog, că are coloratura romantică sau clasică sunt chestiuni asupra cărora ne putem uşor înţelege, fiind­că în cercetarea lor nu intră ches­tiunea dacă acele opere ne plac sau nu ne plac. Neînţelegerile adevărate nu încep decât când este vorba nu de caracterizarea literară a opere­lor, ci de valorificarea şi ierarhiza­rea lor. Şi chestiunea ce trebue re­zolvată este aceasta. Putem ajunge, în privinţa valorii şi ierarhizării operelor literare, să formulăm judecăţi estetice cu valoa­re ştiinţifică ? Putem ajunge să avem aceeaşi părere în privinţa va­lorii estetice a operelor literare? Răspunsul e că, dacă în formu­larea judecăţii estetice avem aceeaşi grijă metodologică pe care o avem când formulăm o judecată logică, judecata estetică poate fi tot atât de valabilă ca şi judecata logică. Judecata logică dă garanţia jude­căţilor ştiinţifice. O teorie — ca să fie recunoscută ca ştiinţifică trebue să fie arătată că îndeplineşte toate garanţiile logice. Când ni se va do­vedi că teoria ce vrea să fie ştiinţi­fică e rezultatul unei observaţiuni sau experienţe, îin care metodele lo­gice au fost respectate, când în aceste observaţiuni şi experienţe vom fi dovedit că am fost obiectivi, lăsând numai lucrul să vorbească, fără intervenţia noastră tendenţioa­să; că noţiunile pe care le întrebu­inţăm în formularea lor sunt iden­tice cu noţiunile ştiinţifice, că obser­­vaţiunile şi experienţele le-am făcut supunându-ne principiului identit­tăţii (fie sub forma directă, fie sub forma cauzalităţii); când verifica­rea acelor observaţiuni şi experien­ţe ne va fi dus la aceleaşi rezultate, atunci teoria dată nu e o simplă teorie, pe care unii o pot primi iar alţii nu, ci este un adevăr pe care mintea omenească oricare ar fi ea, trebue să-l primească (fireşte, dacă are cultura necesară ca să-l pri­ceapă). Ei bine, precum judecata logică dă garanţia judecaţilor ştiinţifice; tot aşa judecata estetică dă garan­ţia judecăţilor artistice sau literare. Ca să recunoaştem că o operă este cu adevărat o operă literară adevă­rată — o operă literară genială — trebue să arătăm că în judecata noastră despre dânsa am îndeplinit toate condiţiile cerute de judecata estetică. Această judecată, cere ca să fim obiectivi, — să nu punem în judecata noastră nici una din preju­decăţile sau înclinările noastre par­ticulare; cere ca să ne însuşim ope­ra dată în toată integritatea ei aşa î încât să-i putem simţi fondul în su­fletul nostru, ca şi autorul care a compus-o; cere ca să avem gustul estetic normal şi perfecţionat prin îndelungul şi constantul contact cu capodoperile literare recunoscute, re, ca să avem facultatea de plas­ticitate receptivă, de reţinere în conştiinţa noastră a particularităţi­lor plastice ale operei; cere în fine, putinţa de a aplica, în toată adânci­mea lui, principiul unităţii, analog cu principiul identităţii cerut de ju­decata logică. îndeplinind aceste condiţiuni, vom ajunge să deosebim uşor şi cu siguranţă ceea ce este ge­nial de­oarece nu e decât talent sau îndemânare — şi judecata noastră va trebui să fie adoptată de toţi cei ce vor face aceleaşi lucrări şi vor îndeplini aceleaşi condiţiuni de re­ceptivitate ca şi noi. De obicei însă în materie literară şi artistică toată lumea îşi ia drep­tul să se pronunţe­ de aci diferen­ţele de păreri. Dar acelaş lucru s’ar întâmpla, dacă publicul ar fi che­mat să se pronunţe şi asupra diferi­telor teorii ştiinţifice. Şi de fapt deosebirile între oameni în materia intelectuală a ştiinţei este tot aşa de mare ca şi in materie sentimen­tală a artei. Dar pe când în ştiinţă se recunoaşte că autoritatea omului de ştiinţă care, când afirmă o jude­cată ştiinţifică, ştim că ne dă şi ga­ranţiile logice ce garantează adevă­rul ei, in literatură, unde o metodo­logie completă şi comună, nu s’a stabilit, toată lumea e competentă, şi deopotrivă de competenţi sunt toţi cei ce se ocupă de operele lite­rare indiferent dacă dau sau nu do­vada că împlinesc condiţiunile ce­rute de judecata estetică. Pentru disciplina noastră sufletea­scă şi mai cu seamă pentru asigu­rarea desvoltării literaturii noastre e însă de nevoe ca, luând de teme­ identitatea între stabilirea adevăru­lui în ştiinţă şi în literatură, să ne obişnuim a veghea ca judecăţile noastre literare să fie făcute cu ga­ranţiile cerute de judecata estetică Să fim siguri atunci că aceste jude­căţi pot fi tot atât de adevărate ca şi cele ştiinţifice, şi o înţelegere de­plină în mersul literaturii noastre s va putea stabili între cei menii să dea această directivă. la „VIITORUL* Cel mai bine scris Cel mai bine iformat Cel mai răspândit — ztm de $mm — mr ^Iwa gercapftor financiare ni'wiiwiRii Rszuitaiul unor uneltiri SITUATIA FINiANCIilRA A FRÂNTE Este datorit! uneltirilor bancherilor englezi — Spune senatorul francez jjaston Japy — Un ziar care e de mult Certat cu bunul simţ şi mai ales eu bunul simt românesc nu admite ca d. maior Cernat să fie numit direc­tor al îrnchisorilor, pentru că are poliţe protestate, şi casele i-au fost vândute de creditori. Cu alte vorbe după concepţia „Luptei“ un om sărac este un om compromis- In ce priveşte situaţia internă a Dacă, insă, d. Cernat ar fi cum­ Franţei, nimic nu îndreptăţeşte in- r.5^. °®{eva peree\l TM ®ff® y a Franţa a înfiinţat" o cassă de rezer- grijorarea din primele zile. Ea are J?*, d}?,t vă în care s’au adunat şi păstrat totul de partea ei ; se munceşte cu i - spor, dar va trebui sporită şi mai denunţa, ea are mijloace mult munca, iar cheltuelile reduse de îmbogăţire, etc.. Balama comercial ~­ÂVi î­sta bine, dar se impune ca toate de- ,. . . ..... » ( In lupta crâncenă ce are Franţa liza şi învinge orice Concurenţă, prin seria întreagă de legi a- - de susţinut acum pe terenul finan-, Franţa va obţine dreptate şi un dane chibzuite şi îndelung stu- d­at se cere tot atât sânge rece şi­ just acord se va restabili între dtate, cari se vor depune treptat stăruinţă ca la Verdun — scrie se-i aliaţi, cercetărei parlamentului, chemat natorul francez Gaston Japy în­ a înfăptui una din cele maî mari „L’Echo de Paris“. Şi această bătă-Nimic km Indricu este In­lie va fi câştigată ca şi cealaltă. Una din cauzele crizei actuale a fost şi oarecare neprevedere din partea tu­­turor celor interesaţi. Aşa de ex. notează d. Japy — în 1870—71, iţi sau 900 milioane­ aur, putând astfel a­­vea destule devize străine pentru a se menţine,, cursul francului. Ori este evident că situaţia Fran­ţei deşi victorioasă în război, este mult mai dificilă de cum era in 1871 când era învinsa şi măsuri ur­gente se impun pentru a face faţă acestui mare război modern, vizele obţinute în străinătate pentru produse naţionale să fie aduse în­ ţară. ^ î Exportatorii se vor obliga prin scris să repatrieze toate valorile ce vor obţine şi partrimoniul na­ţional va fi mărit. Trebuie — ■‘-''-mină d. Japy — să fie făcuţi toţi francezii să priceapă că scăderea francului sărăceşte în- _ Sunt unele cercuri eng­feze cari 'treaga naţiune, scade toate valorile, a- au din nefericire o parte din vina,toate capitalurile imobilele şi tot ce acum scăderei francului, deoarece prin se numeşte avere. Nu­ putem fi sal. ■ vaţi din criză decât prin noi mşi-ne -I Una ăîn chestiunile economice ce mai importante ridicate în ulti­jinii pe cele germane. j S* Y?.m francezii trebue sa 0 mul timp a fost valorificarea canti-Anglia este divizata în două frac! 5^/^® _„an®u, ,pr'” rnu,nca’_Pun taţilor de ţi­feni ce aparţin Statului ţiuni ale căror interese sunt deose­bite. Pe deoparte, industria care re-Şi atunci evident se impune între- prezintă masa naţiunei. Pe de alta­­avea: Cum voim să avem o miş- „ ___u*_________. .1 suprimarea cheltuielilor de prisos, redeveţiţele perimetrelor conce­pi _ prin readuce^a "averilor^din 1°TM*? !* imfozitul, **”**** Ministrul industriei şi comerţului Constantinescu crede că, va Trebui barea: Cum voim sa avem o mil- part, a comerţului şi bănci- * fii«*- T’-d problemi st ridicau in . ........ ienovatorilor «o energie si re pi mo! cer. artistică «la sob.tratul «^ma- SK “Sf .’»«?«• ei, măsuri de supraveghere contra speculanţilor şi bătălia va fi câşti lisată I monedă metalică în Franţa a fost sporită de la războiu încoa­­_ce. Dela 112 milioane de piese rreta-1.08.îţie, dar industriaşii fiind_ des­ ],­ce câte existau în 1913 şi 1914, nu­­lmaţi prin diferite chestiuni, au mărul lor s-a ridicat la 509 miliame, lăsat ca grupul rival să ia un vânt exagerat. ECOURI bucată enormă din teritoriul mexican a trecut la teritoriul Statelor­ Unite în urma de vie­delim­itează cele două­­țări. O comi­te bat în mediu cam 22 milioane pe săptămână. I jin. un refugiu și au aju­tor în aceste ....„o- ucv,o­_»— —» j-' -*—s----- ----- -- ^-e cu man beneficii de grupul en- rf,­ cursului râului Rio Bravo care Igîcz asociat în afaceri. Ewgiesis șj ffpamcexiî nu n timpul grevei dela căile ferate SS CUROSC I engleze, numărul „șomeurilor“ a crescut la 85.000 oameni, deoare­ Franţa este separată de Anglia ce fabricele şi-au încetat activitatea numai de câţi­va ktm., dar din fin ca,ca lipsei mijloacelor ,- punct de vedere al ideilor, sentimen­t­ t­ansporta­telor şi mentalităţei, distanţa este enormă. In 1q12 veneau în Franţa 230.000 englezi şi 60.000 francezi se duceau In Anglia. F­uncţionarii englezi au şi ei obi­ceiuri foarte comode. Cifrele aces- Astfel noul prird-ministru en­­tea au sporit de sigur dar nici as- g’ez­a. Macdonald venind înainte de tăzi engleza şi francezii nu se cu- trele 10 la ministerul de externe, lui Artelor, şi a unei mari săli de nasc mai bine. O propagandă inten­ n’a găsit decât pe uşieri. /1« '1'~ să de lămurire s’ar impune, ca să Cu multă răbdare d. Macdonald teatru de care se simte din ce în ce o mai neplăcută lipsă în capitala ţârei noastre mărite şi cu noi obli­gaţii faţă de cultură. ne britanică se va pătrunde de ade­­vărul căGennania liberată de sar­­­cinele ei de război va putea riva-U ZI CU ZI „Lupta“ într’un articol de alt­fel cu totul incolor şi insipid ne arată cauzele pentru care n’am obţinut împrumutul de 100 mili­oane în Franţa. Am fi de acord cu „Lupta“ dacă n’ar fi această mică dife­renţă între consiliile ei înţelepte­ şi realitatea, şi iată care e această mică diferență: nu ni s’a refu­zat împrumutul, ci Tam­ refuzat noi I ~ M i ^ * alte Interese î M * r un­de PETROL le rcontribue şî Statul cu ceva. In­­sfăr­­i­ fit necesitatea de­ a rafina în ţară­­ acest ţiţeiu, spre a încuraja rafină­riile, cam­ azi încă, duc mare lipsă această întâmplare, la licitaţie valorificăndu-se pe un . ., termen mai lung de 2, 5 scot even­tual 10 ani. Sumele cuvenite vor fi atelierelor cari bat avansate Statului şi vor servi la re­ducerea datoriei flotante interne şi la­ facerea plăţilor urgente pentru furniturile industriilor din ţară, in­clusiv cea petroliferă. In sfârşit ca o dovadă de lipsă de temeiu a acuzaţiunilor de xeno »•.«­Ş­i­ iii­ Mai întâi era interesul Statului săprincipiale ale ante-proiectului. As­­... . . . . . .­tăzi, când el este complet redactat obţiie un preţ cât mai bun. Apoi­ am crezut necesar să ne adresăm­­ nevoia de păcură pentru cinsticul­ d-lui ministru Tancred Constanti­­n intern, la care trebuia de sigur să­sescu pentru a ne da lămuririle ne­nescu pentru a cesare asupra economiei proiectului. D-sa s’a pus cu toată buna-i voin­ţă la­­dispoziţiunea noastră făcându­­ne mai multe declaraţiuni pe cari a le aduce la cunoştinţa tervenţia samsarilor, cari au avut în tatruvcât concesionarul unei Ten­­ultimul­ timp o atat de tristă acti-­trale mari de energie, ar putea a­­iivitate în industria de petrol. vea monopolul distribuţiunei pute­rei într’o mare regiune, nu este ad­­misibil ca totul să fie lăsat la dis­creţia lui ci, trebuie ca legiuitorul­­ Aed grup englez foarte puternic sinne a plecat să ia măsurile nece­­di care dispune Statul, se va vinde cât întru cât este necesar ca și că­derile de apă să facă parte dintr’un proiect de lege aparte și anume „Legea pentru utilizarea generato­rilor de energie“. Generatorii de energie N©m1® reforme utiliznea­reaerototlior DE ENERGIE Principiile pe sari se bazează economia B«ggs^s»aapggqEgaBaB3355Bgsagi8^^ pregetului de lege — Ce i se spune B­I­TAWCRED CORSTANTIRES00 Ministrul Industriei sl Comerțului In ultimul consiliu de ministri s’a si prevadă diferite principii de dis­­adoptat proiectul de lege, prezentat tribuţiune. Astfel, concesionarul să de d. Tancred Constantinescu, mi- fie obligat a da curent cu preţuri nistrul industriei şi comerţului, prin avantajoase C. I. R., nevoilor ju­­vitor la utilizarea „generatorilor de deţelor şi comunelor, etc., iar pe o­­energie“. Ziarul nostru, Într’un ii­­tru industrie, trebuie să se pue dis­­poziţiuni în lege privitoare la o­­bligaţiunea de a servi în mod egal pe toţi cei interesaţi, să se facă con­trolul întreprinderilor, preţurilor şi altele. Protesta consumatorului In aceeaşi ordine de idei d, mi­nistru Tancred Constantinescu spu­ne că, dacă este legitim că conce­sionarul unei centrale de energii trebuie să câştige sumele necesare pentru amortizarea capitalului ,şi distribuţiunea unui bun beneficiu, nu se poate lăsa consumatorul la discreţia producătorului, mai cu seamă că, bunul din care scoate aceste beneficii, este un bun public. Pe lângă aceste condiţiuni, prevă­zute în noul proiect al factorilor de energie, care va fi depus pe biu­­roul corpurilor legiuitoare în cel mult 20 de zile, proiectul mai cu­prinde şi utilizarea căderilor de apă, întru cât ele fac parte din genera­torii de energie. In această privinţă d. Tancred Cu acestea s’au terminat impor­tantele declaraţiuni făcute de d. ministru al industriei şi comerţului G.­ ­000- Aşa, de exemplu, nu va trebui ca lu­crările de regularea râurilor, asa­nare sau irigaţiuni, proectate, să fie vătămătoare sau sa împedice ut­ilizarea râului pentru a creia ener­gia sau vice versa. Din acest punct de vedere, ambe­le legi prevăd reprezentarea în con­siliile lor a delegaţilor ministerului lucrărilor publice şi ai ministeru­lui industriei de ţiţeiu, lucrând cele mai multe în ne grăbim mod intermitent. . iP |Iul industriei şi comerţului, aşa în Modul cum a fost alcătuit junta- 101 în România, -^cep! d. mini- cât -UcrMe pe acela? râu să coreso­lul consiliului de miniştri şi caetul s­ru Tancrod Constantinescu , pe de sarcini garanteasă soluţionarea guvernul îl va prezenta în cu­­tuturor acestor chestiuni. Cantita- rând parlamentului, s’a scos căde­­rea anuală de io.ooo vagoane ţiţeiu­rile de apă. Această scindare s’a ră­pundă ambelor interese. Importanţa înfrs'aumnPreî Pia Ma­wMaap căderilor de apă Arătând importanţa căderilor de apă, d. ministru al industriei obser­vă că, din toţi generatorii de ener­gie, ele sunt cele mai avantajoase. Astfel , întrebuinţându-se cărbuni la maşli şi cu aburi, rendementul teh­nic este numai de opt la sută, la motoare cu combustiune internă (petrol) 32 la sută, iar rendementul technic la căderile de apă este de In România avem patru genera­tori de energie: cărbunii, petrolul, gazul me­than și c­ăderile de apă. ________________ g a nr ... . .­ ... .. . . . Aceste energii, indiferent de ori-' 85^90 la suta,deci cuTonul superior joaie, la licitaţii vor fi­ primiţi şi gina lor, sunt întrebuinţate pentru celorlalte rendemente, streinii, ofertele lor fiind admise a produce energie pe o scară mare Apoi, pe când, cărbunii, gazul nu­­în aceleaşi condiţiuni ca şi ale şi a da deci, viaţă centralelor electri- tural şi petrolul, reclamă lucrări românilor, ce chemate a distribui energie în­ destul de costisitoare pentru ista-Vansarea redevenţelor de petrol tr’o regiune întreagă- şi de aceea se­laţia lor, ier zăcămintele sunt iiir­i- W. devine astfel­ un buternic tbritin fi­ imPune ca Pincipile privitoare la tate, căderile de apă, sunt o sursă d mt­rifir ni finim. Am­ ttil mnmn In tensiunea curentului, la stabilirea nesfârşită de energie şi ins­tal­aţii­­nanciar datatului dar ţine totoda preţuriior şi a modului de distribui­rile pentru utilizarea lor sunt de cele tă seamă de nevoile generale ale ţă­re, să fie acelea, pentru toţi a­.SS ori mai puţin cos rei. Programul de valorificare al că­­ceşti factori, tuti dovedeşte pe deplin că guver- in adevăr, — continuă d. ministru nul nu tinde la vreo acaparare sau al industriei şi comerţului — se im­­protejare a cuiva cum în­deobşte a­ pune ca tensiunea curentului şi in­­firm­ă calomniatorii. Mai mult, pre­­mărului de perioade a motoarelor e-zimi grabnice a capita­- rilor şi ener­­văzăndu-se în cadtul de sarcini că lectrice să fie acelaş pentru toată grilor către asemenea lucrări şi deci la licitaţie nu vor fi primiţi de cât înram­as.îfel ca o centrală electrică importanţa unei legiuiri care sta­re ca celelalte lucrări. Ori cine deci — termină d. Tan­­cred Constantinescu — va putea a­­precia importanţa îndrumă­rei cât sa de lămurire s’ar impune, ca să asVeDtTMt raA­ncrWt vi să poată fi eventual alimentată prin bilește principiile pe c ari se pot­­ știe bine opinia britanică pericolul W» sosl.r« o r n5 .fâî rlJoZif fS i« curenții altei centrale, deci, între a- xecuta și da un impuls cât mai la care se expune sprijinind mano- tZZTÎLZI,ca,reţea să fie standardizată. Apoi, mare iniţiativei private, assa D. TANCRED CONSTANT!­NESCU

Next