Viitorul, octombrie 1924 (Anul 17, nr. 4971-4997)

1924-10-01 / nr. 4971

ftitui as seapie-spre­ grecetea No. 4371 6 PAGINI Miercuri 1 Orfomarie 1914 2LEI EX. In TARA 4 LE! ex.in sîreMtt ABONAMENTE In streinătate un ou----------------ouv '«­■ I Un an— — — —1200 lei Șase luni — — — 250 ■ | Șase luni-------- 600 « Trei » — — — 125 › I Trei ------------ 300 » IN TARA Un an------------ 500 lei REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADĂ ACADEMIEI No. 1» Telefoanele: Direct la 31/33. Redacţia al Administraţia 30/23 al MX ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului într Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug­­ 2 LEI EX. In ŢARA 4 LEI­­. în Mutate _________Oil'll a______ Campaniile alarmiste OPOZIŢIA asituatiunei Rmcferl — DEMAGOGIA IN ACTIUNE In ultimul timp campaniile a­­larmiste întreprinse de presa opoziţionstă pe tema politicei fi­nanciare a actualului guvern, au devenit de o violenţă deosebi­tă. Scopurile acestor campanii sunt bine cunoscute. Ele nu por­nesc nici astăzi, după cum n’au pornit nici în trecut, din nici un fel de preocupare sau grijă de in­teresele superioare ale tării. In jurul situatiunei financiare a t&­rii şi pe tema politicei economi­ce a actualului guvern, s’au ţe­sut şi se ţes tot soiul de mane­vre şi de campanii calomnioase, is­tor­â­te sau din calcule meschi­ne de partid sau din lupta ocultă a unor interese ce n’au nimic co­mun cu interesele adevărate ale ţării. In asemenea conditiuni, cele mai multe dintre svărcolirile şi manifestaţiunile la care asistam astăzi devin fireşti şi explica­bile. Astfel, a fost firesc să vedem cun­ presa streină prezintă şi apreciază situaţiunea financiară a României, mai exact, mai obiec­tiv şi mai cinstit, de cum o ju­decă o anumită presă de la noi. Iar astăzi trebue să ni se pară tot atât de firească alarma falsă şi tendenţioasă pe care o dă aceiaşi anumită presă, în legătu­ră cu situaţiunea financiară a ţării. Dar dacă atitudinea şi cam­paniile acestei prese nu prezintă, pentru opinia publică serioasă, nici un fel de importanţă, atitu­dinea şi campaniile ce se între­prind sub egida unora dintre partidele politice, merită a fi su­bliniate. Aceste campanii au un substrat politic de partid ce nu se poate nici ascunde, nici tăgă­dui. In jurul situaţiunei finan­ciare se deslănţue demagogia cea mai deşantată şi mai dăunătoa­re, pentru că sunt grupări şi oa­meni politici cari îşi închipue să-şi vor putea reface virginita­tea politică sau îşi vor satisface apetiturile de putere, din exage­rarea şi exploatarea dificultăţi­lor incher­e­nte situiaţiunei şi îm­prejurărilor de astăzi. Deslănţuirea acestei demagogii însă, nu le va servi la nimic. Şi aceasta pentru două consideraţiu­ni. In primul rând, opinia publi­că serioasă care e în măsură să judece împrejurările şi operile ce se înfăptuesc, cu toată obiec­tivitatea cerută de condiţiu­­nile de astăzi, problemele de ordin financiar, cunoaşte şi apre­ciază progresele realizate de Ro­mânia, în ultimii trei ani de gu­vernare, pe tărâmul financiar. Este o operă ale cărei roade sunt astăzi recunoscute şi apreciate de întreaga opinie publică mon­dială, care admiră eforturile fă­cute de România şi rezultatele obţinute în acţiunea de ordonare şi de consolidare a situaţiunei ei economice şi financiare. Aceste prime rezultate sunt datorite politicei financiare înte­lepte, urmată şi aplicată cu fer­mitate de guvernul actual. In schimb, acei cari se agită în jurul situatiunei financiare şi cari formulează critici pe tema politicei financiare a actualului guvern, pot face demagogie fi­nanciară, pot întreprinde campa­nii alarmiste, pot falsifica reali­tăţile şi exagera anumite difi­cultăţi, dar sunt incapabili să precizeze concepţii sau sistemul unei politici financiare propriu sise. Nici una dintre grupările politice opoziţioniste nu este în stare să afirme un punct de ve­dere sau o cât de vagă soluti® pe care opinia publică să o poată discuta şi aprecia. Şi faptele nu sunt fără expli­caţie. In faţa politicei financiare pre­conizată şi aplicată de guvernul actual, se poate ridica o singură politică potrivnică: scoaterea ţă­rii la mezat! O asemenea politică poate fi gândită — şi, desigur, că multe din grupările opoziţionis­te de astăzi o gândesc şi visează aplica­ţiunea ei — dar e greu să fie mărturisită ca „program“ de guvernământ. De aceea în mate­rie financiară şi economică, gu­ralivele grupări opoziţioniste, se mărginesc să facă demagogie, dar nu îndrăznesc să formuleze principii, directive şi soluţii- No­­rocul e, că în perioada aceasta de dificultăţi generale, când pro­blemele de ordin financiar şi e­­conomic se pun pretutindeni cu atâta acuitate, România are o politică financiară înţeleaptă şi corespunzătoare împrejurărilor de astăzi. Prin aceasta politică se va asi­gura consolidarea şi viitorul eco­nomie al României întregite, îm­potriva tuturor uneltirilor şi a campaniilor interesate. NOTE Un congres international în ROMANIA D-nul dr. ST. MINOVICI a ţinut la Societatea noastră de himie o conferinţă amănunţită asupra lu­crărilor de la marea întrunire ştiin­ţifică din Copenhaga şi am luat cu rap­tinţă cu satisfacţie de contribu­ţia pe care ştiinţa română prin re­­presentanţii di, au adus-o lucrărilor de la Copenhaga. Nu vom intra în a­mănuntele comunicărilor pentru că ele prin natura lor interesează cercul specialiştilor. Dar ne facem o datorie de cronicar, relevând din «spunerea făcută asupra comunică­rilor, faptul care poate satisface şi ■cEMliul şi interesele noastre naţio­nale şi anume că la anul conferin­­ţa internaţională de chimie se va tine la Bucureşti. Ni se face astfel o mare cinste şi se începe înfăp­­tuirea desideratuli­i ca ţara noas­tră să devină un factor efectiv de p­rogres ştiinţific. Dar faptul tinerei la noi a congre­sului acesta internaţional va avea şi un alt rezultat, nu mai puţin măgulitor şi interesant: se va creia în jurul ţărei noastre o atmosferă de simpatie, întru cât numai cine ar cunosc bine se pot şi simpatiza. Atât timp cât vom sta izolaţi, e­­vident că nu vom fi nici stimaţi prea mult, nici iubiţi sincer. Sub­scriem şi noi cu Întreaga convin­gere următoarele aprecieri ale d-lui dr. Ştefan Minovici: „Intr’un interview al d-lui minis­tru de finanţe, d-sa se plânge cu drept cuvânt de lipsa de propa­gandă „GS dacă am găsit o atmos­feră favorabilă, zice d-sa, nu toata cercurile din afară, n'am găsit in­să pretutindeni o suficientă cunoş­tinţă a situaţiei reale a ţărei. Şi apoi trebue să spun că la primul rând este vina noastră. Preocupaţi de ne­voile noastre interne, n'am dat toa­tă atenţia cuvenită operei de infor­mare a străinătate!’’. Ori această con­ferinţă este menită cum s’a expri­mat şi marele nostru istoric Iorga, a fi mijlocul cel mai înţelept de propagandă, căci aceşti delegaţi o­­ficiali, reprezentanţi ai atâtor ţări din lume, vor aprecia desigur vita­litatea acestui popor, strădaniile lui de a-şi închega idealul său na­ţional şi sforţările de a constitui un element civilizator, vor aprecia bo­găţiile bine­cuvântate ale solului ţă­rei, se vor convinge că ele asigură prin natura lor, o independenţă e­­conomică a României, dar care prin­tr-o exploatare naţională va pu­tea contribui şi la ridicarea econo­mică a altor ţări“. Să primim astfel cu braţele des­chise, dar să ne pregătim din vre­me pentru ca vizita oamenilor de ştiinţă să fie cât mai utilă pentru noi. „Un homme prevenu vânt deux’’, PETRONIUS Corespondentul din Budapesta al ziarului­ „Le Temps“ face urmă­toarea dare de seamă asupra uneia din principalele surse de avuţie a acestei ţări, agricultura. Solul cultivabil al Ungarii»­ este de aproape 9.300.000 hectare pe care se pot face toate semănături­le ca şi odinioară — începe cores­pondentul francez, relevând că cu toate dificultăţile anilor din urmă Ungaria a reuşit totuşi să facă u­­nele progrese. Astfel de la 1920 pâ­nă în 1924 cultura grâuluî s’a du­blat încetul cu încetul cum de alt fel s‘a făcut şi cu celelalte cereale Recltele au progresat odată cu sporirea insămânţărilor dela 9,6 chintale grâu în 1920 la 13,3 chin­tale In 1924. Dar cu tot sporul înregistrat de statistică, nu s’a atins încă limita posibilităţilor agricole. Ungaria ar putea produce mult mai mult în domeniul agriculturei dacă ar dis­pune de capitaluri. Lipsa inventarului agricol Actualmente lipsesc fermierilor maşinele şi instrumentele agricole moderne după cum în multe părţi lipsesc Vi­­vitele. Un agricultor a expus corespondentului francez în­treaga situaţie pentru a releva i­­mensele foloase ce ar aduce capita­lul străin în această ramură de ac­tivitate. Technica modernă, irigaţii­le ar deschide perspective imense agricultorilor maghiari, de­oarece câmpia (stepa) ungară cu pămân­­tul negru şi­ gras este nespus de fertil, iar nici de a­cum secătuit ca in ţările occidentale. Statul va trebui să-şi îndrepte toată atenţiunea asupra unei pro­bleme capitale pentru agricultură, acea a irigaţiilor. Distrugerea pădurilor Revoluţiile îndurate au produs Ungariei o pagubă enormă prin dis­trugerea pădurilor de către ţărăni­mea care nu şi-a dat seama de in­fluenţa umezelei aerului asupra a­­griculturei. Lipsită de păduri Un­garia va trebui să recurgă la iri­gaţii artificiale alături de utiliza­rea cursurilor de apă. Dacă guvernul din Budapesta va reuşi să realizeze proectul canalu­lui Dunărea-Tisa, producţia agri­colă va putea fi dublată. Pentru Ungaria această chestiune este în legătură cu industria tex­tilă şi conţine una din problemele esenţiale pentru desvoltarea ei. Da­că inul şi­ cânepa nu ar mai fi im­portate, în industria textilă ar pu­tea ajunge să concureze străinăta­tea, tot astfel ar fi şi cu plantele ploioase ce acum se cultivă foarte puţin. Ascultur^ Subsecretarul de stat d. Szabokci rare este şi directorul oficiului cen­tral al statisticei ungare, arată In­tr’un studiu apărut de curând că din populaţia de 7 milioane şi ju­mătate a Ungariei, 4.200.000 sunt agricultori, iar 1.500.000 sunt ocu­paţi în industrie. Ori mulţimea mare de agricultori cere sporirea utilaj­ului de muncă pentru ca să se poată obţine un supra­produs pentru exporturi. Din statistici se poate constata că aproape trei sferturi din cerealele exportate de Ungaria înainte de război, erau din teritoriile Unga­riei actuale. Tot aceste teritorii au furnizat producţiile celelalte cari se vindeau pe pieţele străine. Aproape întreaga cantitate de 275.000 chintale tatun şi 1 940.000 hdl. vin, spirt etc. exportate anual In­tre 1911 si 1915 au fost furnizate de teritoriile actuale ungare. Se poa­te deci spune cu siguranţă, conchi­de ziaristul francez — că Ungaria poate să obţină din nou excedentele agricole ce le avea până în 1914. Un fapt decisiv o dovedeşte­­­în 1923 producţia ei a egalat pe cea ante­rioară războiului. Trebue să se ştie că în Germania unde pământul este mult mai să­rac, prin procedeele moderne se ob­ţin rezultate mult maii bune de­cât în Ungaria unde solul este renumit de fertil. îndată ce metoadele pri­mitive de astăzi vor fi înlocuite cu o cultură similară celei din oc­cident, agricultorii maghiari vor putea exporta cantităţi importante. Toate aceste nu trebuesc uitate a­­cum când se discută la Liga Naţiu­nilor ajutorarea şt­ refacerea aces­tei ţări. DE LA VECINI SITUATIA AGRICOLA im ni ■■■■ iii I miMHMaME ii i||iiiiii­i'1 tu ini rvi rfiTiiiB'iMniniBiiinjTinriwirTiTTT^ rtiiiniM InUNGARIA Ca toate Dificultăţile întâmpinate în ultima vreme’ s’au realizat progrese importante Activitatea Operei Române De vorbă cu maestrul George Georgescu Directorul General al­ Operei Opera Română își începe acti­vitatea mâine seară, cu „Aida“ marea operă spectaculoasă, în care publicul va avea prilejul să reaudă, în rolurile create, pe ar­tiştii cei mai de seamă ai ope­rei, cântând, de astă dată, însă sub conducerea muzicală a maes­trului George Georgescu. In vederea deschiderei stagiu­­nei, repetiţiile începuseră încă de la 10 August şi am­ crezut ni­merit ca să răpim directorului general al operei câteva preţioa­se minute, chiar în preajma des­­chiderei acestei înalte instituţiu­­ni muzicale, pentru a pune în cu­rent pe cititorii noştri cu acti­vitatea operei în cursul acestei stagiuni. Opera de stat română a împli­nit trei ani de existenţă şi a în­­cheiat două stagiuni sub direcţia maestrului Georgescu. Toţi acei, care au urmărit, la Teatrul Ly­ric, spectacol cu spectacol, pre­mierele şi reluările din trecutele două stagiuni, au putut constata 7 G­D­ ECOURI '—X—­ iarele engleze anunţă din Ox­ford decesul bătrânului filozof englez Herbert­ Bradley. eneralul american Squier de la Institutul Franklin din Fila­­delfia a declarms savanţilor că irectorul aviaticii civile din An­glia a declarat că peste câţi­va ani vor fi organizate urmă­toarele servicii: Din India în Aus­tralia de două ori pe lună cu du­rata de 11 zile. Servicii regulate transatlantice şi o linie engleză pen­tru Canada. Aparatele au şi fost comandate A­dunarea Societăţii Naţiunilor a adoptat o rezoluţie recoman­dând admiterea limbei espe­ranto pentru comunicările telegra­fice ca limbă auxiliară internaţio­nală. I I n mare ziar din Londra anunţă I înfiinţarea unui mare trust cinematografic german. E vor­ba de concentrarea într’o singură întreprindere uriaşe, a tuturor fa­bricelor de filme europene, cami a­­poi să facă concurenţă fabricelor a­mericane. In dosul acestui trust ar fi capi­talurile lue Stinnes şi Krupp. Ziarul People califică această Întreprindere comercială drept, cea mai mare din istoria timpurilor mo­derne". Scopul nu e numai comer­cial, ci şi altul, acela de a deţine un instrument puternic,­ suscepti­bil de a influența opinia publică. -msjsxss- D­I GEORGE GEORGESCU Directorul general al operei puternica influenta a ultimului ei director general asupra activi­taţei acestei tinere şi înalte insti­tutiuni. Prezenta d-lui George Georges­cu în fruntea Operei Române, este o chezăşie pentru oricine că din punct de vedere muzical şi artistic, spectacolele operei vor fi neîntrecute. Nu mai, e nevoe, să relevăm, acum, meritele d-lui Georgescu, ca muzician. D-sa a ve­nit în fruntea operei, cu o repu­taţie consacrată în centrele mari din străinătate şi cu încrederea neţărmurită al marelui număr de admiratori, pe care îi câştiga­se, în timpul cât a dirijat în anii trecuţi concertele simfonice ale „Filarmonicei“. ZI CU ZI Ziarul care reprezintă la noi in­teresele străine — toată lumea ştie că e vorba de „Adevărul“ — spu­ne că „până şi majoritatea parti­dului liberal... s’a convins cu du­rere că­ nu mai merge cu actualul guvern“. Dacă s’au convins şi liberalii că liberalii sunt incapabili a guverna, probabil că pe ei îi ţine la guvern, organul minoritar din­ strada Să­rindar . * Exemplul clasic de Boni­sm : „Adevărul“ nu a practicat nici­odată şi în nici o direcţie metoda lesnicioasă a supralicitare­ în sen­timente şi principii“ Şi în­ alt loc, „Adevărul“ opune întregul său trecut cinstit şi uni­tar de luptă democratică !“. C’est trop forti ✓ In afară de răul serviciu ce l-a făcut ziarul cel mai anumit locui­torilor din calea Văcăreşti, susţi­­nându-i atât de nedibaciu, mărtu­risim că nu vedem motivele Cari să ne facă să cădem în extaz îna­intea trecutului „Adevărului“.. Despre presentul lui, nu mai vor­bim ! SOARTA Din când în când câte o „decizie“ răsunătoare ne aminteşte că există în România un „partid maghiar“ care, dacă nu poate trăi, nu asimite totuşi să moară. Trecând însă peste aceste protes­te şi „adunări“ ale comitetului e­­xecţitiv, partidul maghiar, nu se manifestă prin nimic, şi nici nu s’ar putea manifesta coc» în reali­tate e inexistent­, neavând nici o legătură cu marile mase ale popu­laţiei ungureşti din Ardeal. Această populaţie, compusă în majoritate din­ ţărani, îşi dă seamă de binefacerile regimului hortyst şi de scopul ce-l urmăresc acei cari conduc azi partidul maghiar. Plini de bun simţ, ţăranii se ţin la o par­te, mulţumiţi să se folosească de avantajele mult hulitului regim ro­mânesc, care a dat pământ tuturor, fără deosebire de naţionalitate. Această rezervă a populaţiei ma­ghiare faţă de partidul magnaţilor şi intelectualilor şovinişti, nu o re­marcăm numai noi, ci a observat-o însuşi fostul preşedinte al acelui partid d. Ugrón István. In adevăr, în demisia dela con­ducerea partidului, d. Ugrón István a accentuat că activitatea acestuia n’a dat nici un rezultat, organiza­ţia rămânând numai teoretică, din cauza desinteresărei complecte a masselor maghiare. Pe faţă, d. Ug­ron a declarat ziarului „Ellenzék“ că: „Poporul maghiar din Ardeal, fiu se interesează de lucrările parti­dului şi nu acordă preşedintelui sprijinul moral şi material, fără care orice muncă trebue să rămână neroditoare. De aceea nu înaintează organizarea partidului: în massele mari lipseşte impulsul spre muncă şi sprintul de jertfă!".­Partidul maghiar, este deci azi pe calea disoluţiei. Ne bucurăm însă că această moarte este firească şi nu se datoreşte cu nimic autorită­­ţei româneşti, după cum o arată în­suşi preşedintele partidului ma­ghiar. Numai de nu s’ar răsgândi până la sfârşit magnaţii, căci a­­tunci riscăm să se telegrafieze la Budapesta şi la Liga Naţiunilor, că partidul lor a fost desfiinţat prin silniciei. ....­ De la 22 şi până la 28 August a avut loc la Berna şi apoi la Geneva a 22-a conferinţă a Uniu­­nei Interparlamentare. Ca şi la conferinţa de anul trecut ce s-a ţinut la Copenhaga, România a fost reprezentată prin delegaţi ai Senatului şi ai Adunării Deputaţilor cari au luat o parte activă atât la desba­­terile conferinţei cât şi la lucră­rile diferitelor comisiuni. In faţa reprezentanţilor celor 25 state ce au participat anul acesta la conferinţa de la Berna, unul din delegaţii corpurilor noa­stre legiuitoare d-1 Vespasian V. Pelia, profesor universitar, a ex­pus o chestiune cu totul nouă şi de o mare importanţă în legătu­ră cu prevenirea şi represiunea crimei internaţionale a răsboiu­­lui. Dreptul internaţional public ■WMiffHMiwiiTiiMWMiimiMniiiyriTi i mmm şi noua disciplină a dreptu­­ lui penal international Delegatul României a arătat că studiul actual al dreptului in­ternaţional public, prezintă mul­tiple lacune în ce priveşte siste­mele de investigaţiune ştiinţifică. Războaele şi orice alte manifes­tări violente în raporturile din­tre state, n’au fost studiate până acum decât prin prisma materia­lităţii faptelor­ istorice, fără a se întreprinde cercetări mai apro­fundate în domeniul criminalită­ţii colective a statelor. Din această cauză, fixarea unei responsabilităţi penale a ace­lor ce i­au iniţiativa războaelor, agresive precum şi stabilirea res­ponsabilităţii speciale a statelor concepute ca persoane morale re­prezentând naţiunea în organi­zarea sa juridică, a întâmpinat şi întâmpină chiar astăzi nenu­mărate dificultăţi. Făcând o judicioasă expunere asupra cauzelor criminalităţei in­ternaţionale, delegatul României a insistat atât asupra mijloacelor preventive cât şi asupra condi­­ţiunilor de exercitare a represiu­­nei internaţionale. In afară de pedepsirea războiu­lui agresiv, d-1 V. V. Pella a ară­tat şi alte ipoteze când o aseme­nea represiune ar fi necesară, cum ar fi cazul atentatelor, în contra siguranţei interioare a unui stat, pregătite cu sprijinul altui stat, sau în cazul imixtiu­nea unui stat în luptele politice interioare ale unei alte ţări, sau în sfârşit în cazul de ameninţă­ri nejustificate cu un războiu a­­gresiv, de depăşire a armamentu­lui fixat, de mobilizare în scop de demonstraţiune sau de pregă­tire a războiului etc. Imunitatea diplomatică şi criminalitatea politică D-l profesor Pella a readus deasemenea în discuţiune delica­ta, problemă a Siutoităţei diplo­matice în cazul când s’ar abuza de această imunitate spre a se comite fapte ce vin în contrazi­cere cu principiile moralei inter­nationale sau care constituesc acte preparatorii ale unui răz­­boiu agresiv. In aprobările unanime ale A­­dunărei, d-sa a propus institui­rea pe lângă Societatea Naţiuni­lor a unei jurisdicţiuni interna­ţionale care să statueze în as­eme­nea împrejurări şi să aplici sancţiuni împotriva vinovaţilor. Tot în scopul asigurărei păcii, şi spre a se găsii un mijloc efec­tiv de intimidare a indivizilor care constituesc astăzi fermenţii celor mai periculoase revoluţiuni d-sa a cerut ca Uniunea Interpar­lamentară în comisiunile sale, să studieze din nou problema crimi­nalităţei politice, şi aceasta în vederea stabilirei unui criteriu de distincţiune între delictele lur politice ce sunt mai mult acte anti-guvernamientale decât acte anti-sociale şi delictele care deşi determinate de mobile poli­tice lovesc totuşi prin natura lor în bazele de existentă ale orcărei organizaţiuni sociale. Sancţiunile internaţionale Revenind la problema sancţiu­nilor internaţionale, d-l V. V. Pella a arătat, că, aplicarea şi­ executarea unor asemenea sanc­ţiuni nu este întru nimic legată de realizarea acelei concepţiuni a supersuveranităţei Societăţii Naţiunilor şi a dovedit, că repre­siunea internaţională trebue să aibă un fundament pur contrac­tual. Schiţând apoi planul după care s’ar putea elabora noua discipli­nă juridică a unui drept penal internaţional (aplicabil statelor, delegatul României a făcut o ex­punere generală şi cu totul origi­nală, ilustrată cu multiple exem­ple din războaiele trecute, asu­pra elementului injust şi ele­mentului moral al infracţiunei in­ternaţionale, asupra ipotezelor de legitimă apărare internaţio­nală, de premeditare a războiu­lui, de recidivă, de complicitate etc. Arătând­ apoi condiţiunile la care s’ar putea stabili acţiuni­ pentru aplicarea sancţiunilor int­­ernaţionale şi pentru reparera daunelor produse de asemenea in­fracţiuni, d-1 Deputat Pelia a rea­dus în discuţiune chestiunea co­­misiunilor de anchetă internaţio­nală, menite a constata, atari de­licte, şi a prezentat adunărei o propunere concretă de organiza­re a instanţelor de judecată. . Ţinând seama de faptul că pro­blema creărei u­nui drept penal »I— Continuarea în pag. 2­ a Uniunea interparlamentară Pironirea n represiunea războiului O chestiune cu total nouă adusă în faţa reprezen­tanţilor cari nu participat la conferinţa Din gemă I ft I JL­ ? Continuarea în pag. 2-a­­ Prodigiosul talent de dirigent, înflăcăratul temperament muzi­cal, solida cultură muzicală do­bândită în şcolile înalte din străi­nătate, precum şi cunoştinţa per­fectă a întregei literaturi muzi­cale, încă de când era violonce­list în faimosul quartet „Mar­­teau“, iată suficiente însuşiri şi aptitudini, pentru ca d. Georges­cu să stea cu cinste în fruntea primei insti­tuţiuni de operă din ţară. D. Georgescu ne-a dăruit în cele două stagiuni trecute o surpriză. D-sa ne-a arătat că este tot atât de prodigios dirigent de operă cât şi de concerte simfo­nice. E un exemplu rar în lumea muzicală. S’a depus la Operă, timp de­ două luni, o muncă uriaşă pen­tru pregătirea actualei stagiuni, care va fi una din cele mai stră­lucite, având­ în vedere şi felul cum a fost întocmit repertoriul şi elementele artistice care for­mează trupa Operei Române. „In adevăr — ne spune d. Geor­gescu — lucrul cel mai impor­tant ce trebuia rezolvat, era reve­nirea la Operă a artiştilor româ­ni retraşi în urma concesionării ei. Din fericire, artiştii, la pri­mul contact, cu Direcţiunea, au înţeles că concesiunea nu le lua nimic din drepturile câştigate, nici nu le periclita acele dreptu­ri în viitor, şi au revenit la Ope­ră, plini de aceeaşi râvnă de a contribui fiecare, în limita pute­rilor sale, la propăşirea institu­ţiei noastre”. Astfel, a reuşit, direcţiunea să păstreze caracterul naţional al instituţiei, cu mult mai multă stricteţă, decât îl prevedea caetul de sarcini, fiindcă din cei 32 de artişti, 29 sunt români şi numai 3 străini. Astfel vom vedea pe a­fişele operei alături de excelenţii cântăreţi români: G. Folescu, Jean Atanasiu, Gr. Teodor­escu, Romulus Vrăbiescu, V. Rabega, Mircea Lazăr, etc. şi al d-nelor: Alexandra Feraru, Rodrigo­ Ata­­nasiu, Constanţa Dobrescu, Elena Roman şi altele, numele d-nelor Voronetz, soprano lirico-drama­­tică, Skokan, soprano lirico-le­­jeră şi Snejm­a, mezzo-soprană, trei cântăreţe de mare valoare. D. Georgescu a reuşit prin an­gajamentele făcute să ob­ţie cel mai formidabil ansamblu wagne­rian, pe care nu-l poate invidia orice altă operă din străinătate. Cu toate acestea, pentru a me­naja vocile cântăreţilor, în a­­ceastă stagiune nu se va monta nici o nouă operă de Wagner, ră­mânând să se reia succesele sta­giunilor trecute: „Walkyria, Va­sul Fantomă şi Lohengrin“. Ca noutăţi vom auzi: Cavale­ria Rusticana, die Mascagni, Tra­­viata şi Rigoletto de Verdi, fai­moasa operă a lui Musorgoky, Boris Godunow şi Fedora de Giordano. „Scopul principal al înfiinţărei operei române, este fără îndoială creiarea unei literaturi muzicale originale. Cum însă, până ’n pre­zent nu s’a primit nici o lucrare care să merite reprezentarea, di­recţiunea s‘a mărginit aşi forma repertoriul din operile cântate pe scenele mari ale Apusului”. Noutăţile enumerate, precum şi reluările vor fi montate, cu toată silinţa, pe mica şi incomoda scenă a teatrului Liric, în aştep­­­ tere

Next