Viitorul, martie 1925 (Anul 18, nr. 5100-5120)
1925-03-07 / nr. 5100
ami* a; esa-spre-zetelea Mo. 5100 2LEI x. In țara «LFf pyţr jfrpirpifif ABONAMENTE IN ŢARA cin an------------- 600 iei Şese luni — — — 250 » Trei ----------------125 » In streinătate Un an--------------1200 iei Şase luni---------- 600 » I Trei ------------- 300 » 6 ^ v 01 Poteci 2 iV ir0*** r 1 REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia al Administraţia 19/23 /13/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicity Manuscriptele nepublicate se dir* Sâmbătă 7 Martie 1925 £X. in TARA ,£i K. in Manute II Cei ce se sinucid politiceşte O OPOZITIE DESTRUCTIVA Chemaţi laborare la marile reforme, de căror înfăptuire nu trebue sa legat numele şi meritul unui gur partid, vorba de reformta fmală şi cea administrativă, eziţia ţărănistă şi naţionalista grăbit să răspundă prints refuz, care era de aşteptat. Şi era de asta acest refuz şi această neînţere a situaţiilor politice per că cele două opoziţii conduse d-nii Maniu şi de d-nii Lupihalache-Stere, au dovedit duic că sunt fondamente dlisate în viaţa politică a Romi, de după răsboi. Partidul naţioneînţelegând frumuseţea vremi noi pentru neamul românesc nepricepând schimbarea care ncut în viaţa istorică a Roşei, prin eliberarea fraţilor a de sub jugurile streine ; njţind că România Mare nu pţli cu adevărat liberă şi pţică decât prin perfecta eificare, acest partid care sub imul unguresc nu a putut și o parte efectivă de conducere stat — și lucru e pe cât eplicabil, pe atât de onorabil nunct de vedere românesc .—Venit în cadrul României-Nin mentalitatea unui otrăv regionalism, care dacă ar fi prădăcini ar fi însemnat, din ricire, o slăbire din temelii satului nostru. Şi pentru ca analismul să te întărit partidipţional a Vâut să se declaram de orice lucrare parlameră, şi refrace desinterepera de condupă răzcondusă de i ivitate mai le-a comproa fost tovarticei „natioupta de clasă cercurile ară de disclunală. iar la orice colasată şi pricepută solidare a Rom.. bd. Opoziţia cea la elemente a care veche sau mai m mis cu desăvârş răsa indirectă a naliste”, căci preşi prin legăturii narhice, a făcut : ;ie socială şi n. Aceste opoziţii uite, sau neunite într’un tron unic , înţelese iau neînţelese înractări permante, de fapt au ►tat pe acelaşi par. Amândouă au negat viaţa nă a României, amândouă în unele unei false democraţii au luat pentru slăbirea operei de insolidare; ambele au pus nutii patimi, ură i ferment de dilutie, unde trebuia să se vină i pricepere, cu esinteresare, şi u sentimentul ibirei de neam, pentru a ne intri la interior şi la exterior. Nimic mai logic şi nimic mai cresc astfel, ca aceşti opoziţii de igaţie şi de disolute — icoane . unei demagogii periculoase sterile — să refuzi a colabora opera de consolidare a ţărei lustre.Alte gânduri şi alte intenţii aduc şi inspiră pe tonducătorii fiiilor naţionalise şi tară ai declaraţia pe tât de desită, pe atâta de diptomati c — că pentru caracterizarea anarhiei din cugetele celor ce conduc opoziţia , declaraţia că nu recunosc opera făcută de actualul parlament — opera de întărire a statului— nu face decât să confirme constatarea că sunt oamenii politici cari au curajul, — tristul curaj — de-a se sinucide politiceşte. KOTE Luminile trecutului —x— „Buletinul'1 comisiunei monumentelor ,stovice A ajuns în anul al 17-lea, interesanta publicaţie oficială a comisiunei monumentelor istorice, presidată de d-l N. Iorga, şi compusă din d-nii P. Antonescu, G. Balş, Gr. Cerkez, Al. Lapedatu, C. Moisai, V. Pârvan, Pr. N. Popescu, Verona şi M. Şuţu, având ca secretar-director pe d-nul Virgiliu Drăghiceanu. Această publicaţie care onorează şi technica noastră grafică şi metoda tinerei noastre ştiinţe istorice şi arheologice, ca şi bunul gust artistic, constitue în totalitatea ei, o icoană de mare preţ, a artei noastre şi un document la care totdeauna se vor duce cărturarii şi curioşii, iubitori de adevăr şi îndrăgostiţii de trecutul nostru. Din articolele ce sunt cuprinse în Buletinul pe Aprilie-Iunie, ne atrage deosebita noastră atenţiune studiul metodic, clar, şi conştiincios al d-lui L. Brechier asupra „Istoriei vecii ei arte române“ scrisă cuci competinţă ce nu are nevoe să mai fie relevată de către d-nii N. Iorga şi G. Balş. Din aceste studii de artă şi archeologie, reese că în trecutul nostru am avut o mişcare de pictură de frescă, ce a dat un caracter de mire însemnătate picturii bisericeşti. Se constată că încă din veacul al 18- lea, „s-a format la noi o şcoală de pictură românească, care nu avea record la străini şi care a împodobit bisericele româneşti şi transilvănene cu frescele şi icoanele ei“. D. N. Iorga ne arată tradiţia picturei acesteia şi zugravii ce au susţinut-o : „In veacul al XIX-lea tradiţiunea acestei picturi s‘a menţinut la iconarii de prin sate, alături cu arta oficială, şi în 1903 chiar d-l Iorga — continuă d. Brehier — a putut afla în satul Sălişte din Transilvania, două femei bătrâne care îşi ziceau „zugrăvite“ umile representante ale unei tradiţiuni seculare“. Din studiile acestea reesp că arta bizantină a primit o remarcabilă altoire în ţara noastră şi că am contribuit cu mijloace proprii şi cu însuşiri fireşti la propăşirea artei religioase, şi picturei decorative. Ca şi în alte domenii ale muncei spirituale, am fost colaboratorii foarte adeseaori ignoraţi ai progresului cultural european, în această parte tulburată şi încercată a Europei, unde grijea zilei de mâine ar fi răpit popoarelor mai puţin înzestrate orice putere de ridicare a mintei deasupra nevoilor mărunte ale unei istorii politice îndurerate. PETRONIUS Cronica literară de ION FOTI AMIRG si ZORI" (aticole răzleţe) °e L Vlahiut. Tinerii de azi nu nai au resect pentru nimeni. nu_j iai trufaş ca ignorantei ^ nu.j oai intransigent. Toate narjje rime în contra umanităţii ^_au ăvârşit ignoranţii sau pro^ tretenminând încă universitate^ - unii ,mici nu ştiu de liceu — admiţând în pripă câţiva autori îndemână, neştiind nici pe departe ce-i acea grea şi teribilă teemnisie a artei — teribilă penru suferinţele ce le înduri în faţă, pentru umilinţele la cari *) , Amurg şi Zori“ în Editura aţii Româneşti, Bucureşti, 1924, eşti expus până ajungi să fii cunoscut, batjocorât de cei mici, despreţuit de cei mari —, iată-i legiferând într’o revistă populară sau obscură — sau acolo unde găsesc acces — împotriva tradiţiei, împotriva scriitorilor vechi noi. Cel puţin din Alexandru Via n’au lăsat nimic. „S’a dus nulu totdeauna, n’a avut talent,am avut prea puţin” exclamă e .. Este cineva, din cei cari au ispăşit sau samt pe pragul de a depăşi patru zeci ani, care să nu-i ieimit să fi admirat pe Vii După Eminescu, nici un poet la noi n’a cunoscut o glorie mai adevărată, mai largă. Erau vremuri când recitam pe din afară : „Dormi, iubito !”, „La Icoană”, „Linişte”, „Unde nu sunt visătorii !“ şi atâtea altele ! Desigur Vlahuţă n’a fost un mare creator ca Eminescu, nici un poet profund original şi de o vastă fantazie ca Macedonski, dar rămâne un „cioplitor de stil”, un poet al tinereţei deziluzionate, cu accente vibrante, cu o formă îngrijită şi câteodată, perfectă. A fost un maestru al scrisului, la iubit, i-a închinat viaţa, i-a dat tot ce avea mai bun în sufletul său de idealist şi tot ce avea mai ales în inima sa nobilă. Toate nuvelele sale, publicate sub diverse titluri, descriu marea dezamăgire a generaţiei sale, lipsa aceia de voinţă, care culminează în nefericitul erou din romanul „Dan“. Eroii săi sunt nişte fantoşe, oameni învinşi dinainte în lupta vieţii. Sunt bieţii intelectuali poeţi, cari muriau cerşind la poarta ministerelor pentru o slujbă, cari tânjeau a mulţumiau ca slugi într’un partid politic, pentru un biet blid de linte. Vlahuţă, însă, n‘a fost un învins. Dimpotrivă, alături de Delavrancea, de Caragiale, de Coşbuc chiar, a căutat să dea îndrumări de luptă acestei tinerimi „ofticoase“, condamnate. In „Unde nu sunt visătorii !” a ditat alarma şi şi-a renegat o parte din trecutul său. Şi, sub inspiraţia lui, s’a născut „Sămănătorismul” şi „ţărănismul“ în literatură, cu toate consecinţele lor, rodnice în literatură. Bineînţeles promotorii au fost Coşbuc şi Vlahuţă, dar teoreticianul, acela care i-a impus printr’o luptă fără preget pe scriitoriiţărănişti“ a fost d-l prof. N. Iorga. N’avea nici comprehesiunea largă şi nici personalitatea năvalnică a unui şef de şcoală. A fost un sfătuitor. Meritul lui în literatura noastră, în afară de câteva poezii şi nuvele ce rămân, este cultural, de o însemnătate considerabilă. Sub impulsul scrierilor lui Vlahuţă, Coşbuc şi mai ales, sub imboldul irezistibil al lucrărilor d-lui N. Iorga — tinerimea de atunci se adăpase la şcoala marelui şi înaltului patriotism, care a dat roade neperitoare pentru neamul românesc. * „Amurg şi Zori“ este o colecţie de articole, publicate de Vlahuţă în diverse ziare „România“, „Neamul Românesc“, „Dacia“ şi în câteva reviste. Sunt interesante, fiindcă sunt o oglindă a epocei prin care am trecut — dar aci avem şi unele documentate, pătrunse de o sfântă dragoste de ţară ale profesorului Iorga, — cari ne descriiau tragedia şi bucuria crescândă, triumfătoare a întregirii României. Şi, aci, însă sunt bucăţi interesante, scrise cu aceia grije şi cu acel suflu de idealism şi dragoste de ţară care caracterizează întreaga operă a lui Vlahuţă. Avem într’un articol însemnată origina lui „Noi vrem pământ“, faimoasa poezie revoluţionară a lui Coşbuc căreia îi s’a atribuit revoluţia ţărănească de la 1907. „Coşbuc urca încet dealul Paşcanilor”Un ţăran era necăjit mereu de femeia sa. ,,Gura ei, melită, vorbia repede şi cu răutate. Spunea de juncanii vânduţi astă iarnă, de birul neplătit, de datoriile de la Herşcu, de bordeiul în care plouă, de fataţie care nu pot s’o mărite — de multe de multe. „El tăcea,în mijlocul naturei veselă, paserile cântau, luncile râdeau, munţii se înţepeneau mândri). Rar când se mai o- Iria femeia ca să-şi ia suflet, s’auzea şi vorba lui, scurtă, gravă, pururea aceiaşi ! „N’avem pământ”. Aceste cuvinte repetate mereu ca o replică tragică au inspirat pe poet să-şi scrie una din cele mai puternice şi mai nobil inspirate cu revoltă, poezii din literatura universală. Mai găsim un amănunt, aşa de înduşetor, atât de solemn, de sublim în simplicitatea lui, asupra ultimelor momente ale lui Delavrancea. Reproduc pasagiul în întregime : ,,Cu două zile înainte de a se sfârşi, ne-a cerut să-l ridicăm ( w. a TV«.! n ..^ a M I ti o xT\ iim ti A căpătâiu. L-am rezemat binişor pe perne. A stat puţin de s’a odihnit, „joi, îndreptându-şi ochii cu evlavie spre cer, şi-a împreunat cele trei degete de la mâna dreaptă şi, făcându-i semnul crucii, a rostit rar, dar din adâncul inimei, cu o impresionantă solemnitate : „Doamne, fă să se împlinească... ce gândeam eu.. în ceasul acesta“ !... Şi l-a podidit plânsul. Era cele din urmă cuvinte şi cele din urmă lacrimi ale lui Delavrancea“. Erau cele din urmă cuvinte şi prăbuşirea frontului rus, când se credea că steaua noastră a apus pentru moment. Cuvintele marelui orator şi scriitor erau pentru România Mare, pe care el n’a văzut-o şi pentru realizarea căreia se ruga lui Dumnezeu, în ultima clipă a vieţii sale, exprimându-şi ultima dorinţă pământească. Pe lângă opera lui, pe lângă amintirea unui uriaş orator şi sriitor, aceste cuvinte îl aşează elături de ce mai de seamă primergători şi întemeetori ai României întregite. Cunoscutul specialist în problemele de politică externă care semnează cu pseudonimul Pertinax în ,l’Echo de Paris“, se ocupă de cauzele revoltei din Kurdistan împotriva guvernului din Angola. Publicăm mai jos, în rezumat, părerie ziaristului francez, cu titlu documentar. Kurdistanul este o regiune care se întinde pe cursul superior al Tigrului, între Erzerum şi Mossui. Deoarece vitaetul Mossui este chiar în acest moment revendicat de Turci şi de Englezi, şi o comisiune a Societăţi Naţiunilor face o anchetă pe loc pentru a afla voinţa populaţiunei, mulţi văd in insurecţiunea isbucnită opera agenţilor englezi Dacă revolta se întinde zice ziaristul fracez, ea va lipsi pe conducătorii nţionalişti de principalul lor argument : „Kurzii sunt cu noi“. Dar până acuma adaugă ziarul francez, nimic nu atestă complicitatea englezilor. Se poate spune că ancheta societăţei Naţiunilor a grăbit aprinderea focului care mocnea sub cenuşe. Care e Intinasrsare"Maariwg’B voHon_ După comunicatul transmis Adunărei naţionale din Angola, de către primul ministru Fethi bey, şeful insurgenţilor este Şeic Said care are desigur legături cu puternice familii locale, asociate la campania dusă încă din 1919 în favoarea independenţei regiunei. Primele bande s’au format în vilaetul Arghana. Apoi ostilităţile s’au propagat în alte trei vilaete. Vre-o 12 vilaete sunt artua’mente sub regimul stării de asediu. După ştiri din Angora, mişcarea aceasta este născută din revolta Nestorienilor, cari, în sandgiacul Hakkiari, limitrof cu Azerbeidjanul persan au încercat anul trecut să scuture jugul republicei turce. Programul rebelilor ar fi: constituirea unui Kurdistan autonom şi restabilirea unui califat. Nemuatmmirire mahometoamilor Abea peste câtăva vreme, adică atunci când trupele expediate din Anatolia, sub comanda lui Ismetpaşa, vor fi intrat în scenă se va putea şti mai cu preciziune care frate natura şi puterea mişcărei revoluţionare. Focarul care s’a format este el destul de puternic ca să facă să izbucnească toate nemulţumirile cauzate de regimul lui Mustafa Kemal? E mai întâi nemulţumirea bătrânilor turci, lipsiţi de califul lor, şi atinşi în credinţele lor nemulţumirea mahometanilor , transplantaţi din Grecia şi aruncaţi fără resurse în vreun canton din Anatolia; nemulţumirea locuitorilor din Constantinopol în faţa decăderei oraşului lor. Apoi, chiar în Adunarea naţională s-au ţinut de curând discursuri ,reacţionare“ cari reamintesc revendicărilor kurzilor revoltaţi o eivăLzsţăe grîvacţivă ce se Oricum ar zice ziaristul francez, este sigur că nici o regiune din fostul imperiu otoman nu e mai ostilă politicei dela Angora, decât Kurdistanul. El e locuit de triburi munteneşti pe cari cucerirea turcească din veacul XV nu î-a putut face să renunţe niciodată la dorinţa lor de libertate. Ei au luptat necontenit, fie contra Turciei, a cărei religie o împărtăşesc, fie contra Persiei de care îi leagă limba pe care o vorbesc, un dialect persan. Sultanul Abdul Hamid i-a împăcat recrutând din sânul lor cavaleria gărzei sale, şi aţâţându-i împotriva creştinilor din vecinătate Armeni, Chaldeeni, Nestorieni, şi dându-se oarecari libertăţi aşa încât n’au prea simţit jugul imperiului. In urma tratatului elin Lousarme Atât la musulmanii cât şi la creştinii din această regiune subsistă o civilizaţie primitivă de acum 15 veacuri!... Una din liturghiile Nestorienilor este anterioară conciliului din Calcedonia. Asupra unor asemenea populaţiuni, modernismul şi positivismul profesat de la Angora nu se imprimă deloc. Aceasta au recunoscut-o autorii tratatului de la Sevres, creând un Kurdistan independent. Succesorii lor de la Lausanne, — închee ziaristul francez — au fost mai puţin înţelepţi sau n’au putut să fie aşa de drepţi. Frământări de popoare CAUZELE REVOLTEI din Turcia asiatică • Un publicist francez analizează pricinele revoltei din Kurdistan, provocată de „modernismul“ politicei de la Angora . sismismii Luptele religioase dne SUA După ultimele ştiri, zece mii de Wahabiți au trecut în Transiordania sub comanda emirului Abdel Aziz, îndreptându-se spre Aman, capitala acestui ţinut, spre a goni pe emirul Abdulah. Osile mercenare ale Wahabiţilor, au pustiit totul în calea lor, alungând pretutindeni pe locuitori şi omorănd pe mulți dintre ei. Se știe că, emirul Abdulah este fiul regelui Husein. EMIRUL ABDULAH iVbh Regiunea Târgu Mureş-Timişoara In regiunea Târgu Mureş, anncheta s’a făcut în 36 întreprinderi cu un număr de 9891 lucrători în a®ul 1924 faţă de 6.863 lucrători în anul 1922, reprezentând un plus de 3028 lucrători. Deci numai întreprinderile metalurgice şî-au redus activitatea. In regiunea Braşovului funcționează în prezent 40 întreprinderi, cu mai mult de 60 lucrători fiecare. UN NOU PRETEXT Ameninţări ungureşti ---X— Dorinţa guvernului ungar de-a se plânge Ligei Naţiunilor in chestia emigrărilor din Transilvania, depăşeşte marginile bunului simţ. Să vrei să prezinţi emigrarea câtorva mii de unguri ca o tendinţă a guvernului român de-a isgoni tot elementul maghiar din Ardeal este mai mult decâtt ridicol. Ceia ce este şi mai curios, e că, în definitiv, consulul maghiar din America de sud este acela care a îndemnat pe aceşti unguri să emigreze. Dar amănuntele acestea n'au nici-o importanţă. Ungaria trebuie să ştie că noi suntem stăpâni în casa noastră şi că putem face în chestia emigrărilor ca şi în toate celelalte, politica pe care o socotim noi folositoare iar nu pe aceia care îi convine ei. Tratatul minorităţilor prevede drepturi pentru minorităţii pe care România le îndeplineşte cu prisosinţă. Dovada că aşa este stă în faptul că, elementul maghiar — vorbim de cel real iar nu de agitatorii iredentişti care-şi iau cuvântul de ordine de la Budapesta — se găseşte mult mai mulţumit în cuprinsul României mari decât sub dominaţiunea Coroanei Sfântului Ştefan. Intr'adevăr, graţie politicei larg democratice a României, ţăranii maghiari din Ardeal, robii baronilor unguri şi transformaţi de aceştia in proletari agrari, sunt azii proprietăriţi şi formează o ţărănime întărită şi paşnică. Aceasta nu o poate erta României clica conţilor cari şi după război continuă să guverneze Ungaria. Noi dorim, desigur, raporturi de bună vecinătate cu Ungaria, dar, d. I. G. Duca, ministrul externelor, a avut dreptate când spusem la Senat că asemenea raporturi nu pot exista dacă la fiecare moment și pe fel de fel de chestiuni neîntemeiate guvernul de la Budapesta ameninţă ca Liga Naţiunilor. Ne şi mirăm ca Ungaria, tot invocă această ligă, care, până azi a recunoscut mereu netemeinicia tuturor învinuirilor ei, oficiale sau oficioase formulate împotriva Romniei. ECOULLI D -1 Millerand, fostul preşedinte al Republicei franceze şi-a reluat profesiunea de avocat. Ziarele din Paris publică o ilustraţie care reprezintă pe d-1 Millerand, în togă de avocat pledând la bară, în faţa tribunalului din Loherut. n curios caz de revendicare a proprietăţei... artistice s-a înfăţişat în America. Cunoscutul artist de cinematograf Charlie Chaplin a urmărit înaintea tribunalului din Los Angeles pe un imitator al său, anume Charles Amador. In cursul procesului „Chariot“ a recunoscut că multe din gesturile sale fanteziste erau imitate după modele. Astfel mersul lui aşa de caracteristic este acela al unui birjar din Londra iar felul de a şedea i-a fost inspirat de un actor. Dar din toate aceste observaţii acumulate, Chariot susţine că a creat un tip, o creaţie care îi aparţine. După ce au examinat un film în care a evoluat falsul Chariot, judecătorii au rămas în deliberare. / Există lipsă de LUCRU la NOI? Rezultatele anchetei întreprinse de ministerul muncei. — Sunt care care provoacă uneie crize, dar nu poate fi vorba de şomaj — Pentru a se vedea dacă în ţara noastră există lipsă de lucru, ce industrii a atins, şi ce proporţiune şi către sunt cauzele, Ministerul Bancei a întreprins o anchetă care s’a şi făcutaproape la toate întreprinderile industriale cu tm număr mai important de lucrători şi luându-se ca bază situaţia din anul 1922 în comparaţie cu cea din Septembrie 1924. Rezultatele anchetei sunt următoarele: În regiunea Arad s’a constat că înanul 1924 erau, la 42 întreprinderi 28.239 lucrători reprezentând o diferenţă cu mimie de 1813 lucrători faţă de cei 30.142 lucrători din 1922. Pe subdiviziuni, reese că în industria sumară textilă, harnică şi a construcţiei din regiunea Arad se simte nevoe de braţe, iar în metalurgie este lipsă de lucru. In teritoriile alipite In regiunea Oradia Mare, s’au vizitat în total 76 întreprinderi aparţinând diferitelor industrii din care 66 funcţionau şi în anul 1922, iar 10 cu 940 lucrători s’au înfiinţat după acest an. Cele 66 de întreprinderi ocupau în anul 1922 numărul de 10.693 lucrători faţă de 11.960 în anul 1924 deci au o diferenţă în plus de 1267 lucrători. Din totalul aproximativ de 45.000 muncitori ocupaţi în industriile din Oradia Mare, numărul celor lipsiţi de lucru nu trece de 700 şi aceştia, sunt mai toţi metalurgişti. Regiunea Cluj In regiunea Cluj (jud.. Cojocna, Sălaj, Solnoc-Dobânea şi Bistriţa- Năsăud) s-au cercetat 11 întreprinderi care ocupau în 1922 un număr de 4.770 lucrători şi in 1924, 5.351 lucători deci au o diferenţă in plus de 581 lucrători. In a dcea regiune lipsa de lucrri se resimte în special în industria construcţiei; din vreo 600 lucrători constructori, aproximativ 500 sunt fără lucru. Ei trăiesc îndeletnici® du-se cu alte ocupaţii. In al doilea rând vin lucrătorii metalurgişti. Sunt lipsiţi de lucru aproximativ 100 muncitori. In branşa minieră nici la Cluj nu se semnalează lipsa de lucru. In regiunea Sibiu s-au vizitat în total 48 întreprinderi, din care 44 funcţionau în anul 1922. Acestea din urmă aveau în anul 1922 un număr de 8415 lucrători faţă de 10.443 în 1924, deci cu o diferenţă în plus de 2028 lucrători. Deci nu poate fi vorba de lipsă de lucru. Din acestea 4 cu 847 lucrători s-au înfiinţat după 1922. Cele 36 întreprinderi din 1922 aveau la aceeaş dată 8.149 lucrători ia® la 1924, 9.873 lucrători deci cu o diferenţă în plus de 1.724 lucrători. Şi în această regiune se observă o creştere a activităţii industriale între cei 2 ani. Se semnalează totuş o reducere a activităţii metalurgice. In regiunea Timişoara (jud. Timiş, Caraş-Severin şi Torontal s’au vizitat în total 85 întreprinderi industriale din care 1 înfiinţată dîn 1922. Totalul furătorilor existenţi în cele 85 întreprinderi a fost în 1922 de 25.694 lucrători ia® în 1924 de 25.327 lucrători Industria metalurgică Ca şi la Celelalte regiuni, industria metalurgică din Timişoara trece prin criză. Este, de astfel, după arătarea inspectoratului respectiv, singura industrie în care se găsesc astăzi fără lucru aproximativ 1.800 lucrători. Dintre acestea o bună parte s’au asigurat la alte întreprinderi. In regiunea Cernăuţi ([Cernăuţi Suceava, Rădăuţi, Gura Humoruui, C.Lungu, Cotman, Strojinet Vijniţa, Siret, Văşcăuţi şi Zastavna) nu există lipsă de lucru şi nici nu sunt semne de ivire. întreprinderile existente la 1922 au progresat simţitor, s’au înfiinţat chiar multe întreprinderi după acest an unele ocupând mai mult de 50 lugurători. Numai 2 întreprinderi, nu încetat lucrul.. Se observă totuşin Cernăuţi un plus de braţe. Sunt vreo 70 de lucrători cari caută plasament, dar n yo® să plece din localitate. In Basarabia Irt regiunea Chişîn'â'u '(toată Besarabia nu există întreprinderi industriale cu mai mult de 50 lucrători. Nu există lipsă de lucru, dar oarecare jenă se observă în mica industrie şi mai ales în meseriile în legătură cu metalurgii , construcţia şi cizmăria. In general, lucrătorii care nu găsesc de lucru în aceste meserii caută angajări provizorii în altele. Se observăaceastă adaptare silită mai ales în Chişinău, Bălţi, Tighina şi Soroca. Oltenia In regiunea Csacoveî (jud. Mehediţi, Gorji, Dolj, Vâlcea, Romaniţi şi Olt) nu există lipsă de lucru. Ancheta s’a făcut la 29 întreprinderi care funcţionau şi în 1922 cu 11.675 lucrători iar în 1924 cu 17.371 lucrători de ei cu o diferenţă în plus de 5.606 lucrători.. In regiunea Târgovişte (jud. Argeş, Muscel, Dâmboviţa şi Teleorman) nu s’a semnalat lipsa de lucru. Dimpotrivă, se resimte o oarecare lipsă de braţe mai în toate profesiile. In regiunea Ploeşti (Prahova şi Buzău) a început să se manifeste o lipsă de lucru în industria de- Continuare în pag. 23 a mea