Viitorul, martie 1925 (Anul 18, nr. 5100-5120)

1925-03-07 / nr. 5100

ami* a; esa-spre-zetelea Mo. 5100 2LEI x. In țara «LFf pyţr jfrpirpifif ABONAMENTE IN ŢARA cin an------------- 600 iei Şese luni — — — 250 » Trei ----------------125 » In streinătate Un an--------------1200 iei Şase luni---------- 600 » I Trei ------------- 300 » 6 ^ v 01 Poteci 2 iV ir0*** r 1 REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia al Administraţia 19/23 /1­3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicity Manuscriptele nepublicate se dir* Sâmbătă 7 Martie 1925 £X. in TARA ,£i K. in Manute II Cei ce se sinucid politiceşte O OPOZITIE DESTRUCTIVA Chemaţi la­­borare la ma­rile reforme, de căror înfăptui­re nu trebue sa legat numele şi meritul unui gur partid, vorba de reformta fm­ală şi cea administrativă, eziţia ţărănis­tă şi naţionalista grăbit să răspundă prints refuz, care era de aşteptat. Şi era de asta acest refuz şi această neînţere a situa­ţiilor politice per că cele două opoziţii conduse d-nii Maniu şi de d-nii Lupihalache-Ste­­re, au dovedit du­ic că sunt fond­a­mente dl­isa­te în viaţa politică a Romi, de după răsboi. Partidul naţion­eînţelegând frumuseţea vremi noi pentru neamul românesc nepricepând schimbarea care ncut în via­ţa­ istorică a Roşei, prin eli­berarea fraţilor a de sub ju­guri­le streine ; njţind că Ro­­mânia­ Mare nu pţl­i cu adevă­rat liberă şi pţică de­cât prin perfecta eificare, acest partid care sub imul ungu­resc nu a putut și o parte efec­tivă de conducere stat — și lucru e pe cât e­plicabil, pe atât de onorabil nunct de ve­dere românesc .—Venit în ca­drul României-Nin mentali­tatea unui otrăv regionalism, care dacă ar fi p­­rădăcini ar fi însemnat, din ricire, o slă­­bire din temelii satului nos­tru. Şi pentru­ ca analismul să te întărit partidipţional a V­­âut să se declaram de ori­ce lucrare parlameră, şi refrac­­­e desintere­pera de con­­după răz­condusă de i ivitate mai le-a compro­­a fost tova­­rticei „natio­­upta de clasă cercurile a­­ră de disclu­­nală. iar la orice cola­sată şi pricepută solidare a Rom.. bd­. Opoziţia cea la elemente a care veche sau mai m mis cu desăvârş răsa indirectă a naliste”, căci pr­eşi prin legăturii narhice, a făcut : ;ie socială şi n. Aceste opoziţii uite, sau neu­nite într’un tron unic , înţelese iau neînţelese î­nractări permante, de fapt au ►tat pe acelaşi par. Amândouă a­u negat viaţa nă a României, amândouă în unele unei false democraţii au luat pentru slă­birea operei de insolidare; am­bele au pus nutii patimi, ură i ferment de dil­utie, unde tre­buia să se vină i pricepere, cu esinteresare, şi u sentimentul ibirei de neam, pentru a ne in­tri la interior şi la exterior. Nimic mai logic şi nimic mai cresc astfel, ca aceşti opoziţii de igaţie şi de disolut­e — icoane . unei demagogii periculoase sterile — să refuzi a colabora opera de consolidare a ţărei lustre.­­Alte gânduri şi alte intenţii aduc şi inspiră pe tonducătorii fiiilor naţionalise şi tară ai declaraţia pe tât de des­ită, pe atâta de diptomati­­ c — că pentru caracterizarea anarhiei din cugetele celor ce conduc opo­ziţia , declaraţia că nu recunosc opera făcută de actualul parla­ment — opera de întărire a statu­lui— nu face de­cât să confirme constatarea că sunt oamenii po­litici cari au curajul, — tristul curaj — de-a se sinucide politi­ceşte. KOTE Luminile trecutului —x— „Buletinul'1 comisiunei mo­numentelor ,stovice A ajuns în anul al 17-lea, intere­santa publicaţie oficială a comisi­­unei monumentelor istorice, presi­­da­tă de d-l N. Iorga, şi compusă din d-nii P. Antonescu, G. Balş, Gr. Cerkez, Al. Lapedatu, C. Moisai, V. Pârvan, Pr. N. Popescu, Verona şi M. Şuţu, având ca secretar-direc­­tor pe d-nul Virgiliu Drăghiceanu. Această publicaţie care onorează şi technica noastră grafică şi meto­da tinerei noastre ştiinţe istorice şi arheologice, ca şi bunul gust ar­tistic, constitue în totalitatea ei, o icoană de mare preţ, a artei noa­stre şi un document la care totdea­una­ se vor duce cărturarii şi cu­rioşii, iubitori de adevăr şi îndră­gostiţii de trecutul nostru. Din articolele ce sunt cuprinse în Buletinul pe Aprilie-Iunie, ne atra­ge deosebita noastră atenţiune stu­diul metodic, clar, şi conştiincios al d-lui L. Brechier asupra „Isto­riei vecii ei arte române“ scrisă cu­ci competinţă ce nu are nevoe să mai fie relevată de către d-nii N. Ior­ga şi G. Balş. Din aceste studii de artă şi arche­­ologie, reese că în trecutul nostru am avut o mişcare de pictură de frescă, ce a dat un caracter de mire însemnătate picturii bisericeşti. Se constată că încă din veacul al 18- lea, „s-a format la noi o şcoală de pictură românească, care nu avea record la străini şi care a împodo­bit bisericele româneşti şi transil­vănene cu frescele şi icoanele ei“. D. N. Iorga ne arată tradiţia­ pic­­turei acesteia şi zugravii ce au sus­ţinut-o : „In veacul al XIX-lea tra­diţiu­­nea acestei picturi s‘a menţinut la iconarii de prin sate, alături cu ar­ta oficială, şi în 1903 chiar d-l Ior­ga — continuă d. Brehier — a pu­tut afla în satul Sălişte din Tran­silvania, două femei bătrâne care îşi ziceau „zugrăvite“ umile repre­­sentan­te ale unei tradiţiuni secu­lare“. Din studiile acestea reesp că arta bizantină a primit o remarcabilă altoire în ţara­ noastră şi că am contribuit cu mijloace proprii şi cu însuşiri fireşti la propăşirea artei religioase, şi picturei decorative. Ca şi în alte domenii ale muncei spirituale, am fost colaboratorii foarte adeseaori ignoraţi ai progre­sului cultural european, în această parte tulburată şi încercată a­ Eu­ropei, unde grijea zilei de mâine ar fi răpit popoarelor mai puţin înzestrate ori­ce putere de ridicare a mintei deasupra nevoilor mărunte ale unei istorii politice îndurerate. PETRONIUS Cronica literară de ION FOTI AMIRG si ZORI" (aticole răzleţe) °e L Vlahiut­.­­ Tinerii de azi nu nai au res­ect pentru nimeni. nu_j iai trufaş ca ignorantei ^ nu.j oai intransigent. Toate narjje rime în contra umanităţii ^_au ăvârşit ignoranţii sau pro^ tretenminând încă universitate^ - unii ,mici nu ştiu de liceu — a­­dmiţând în pripă câţi­va autori­­ îndemână, neştiind nici pe de­parte ce-i acea grea ş­i teribilă teemnisie a artei — teribilă pen­­ru suferinţele ce le înduri în faţă, pentru umilinţele la cari *) , Amurg şi Zori“ în Editura aţii Româneşti, Bucureşti, 1924, eşti expus până ajungi să fii cu­noscut, batjocorât de cei mici, despreţuit de cei mari —, iată-i legiferând într’o revistă popula­ră sau obscură — sau acolo unde găsesc acces — împotriva tradi­ţiei, împotriva scriitorilor vechi noi. Cel puţin din Alexandru Via n’au lăsat nimic. „S’a dus nulu totdeauna, n’a avut ta­lent­­,a­m avut prea puţin” ex­clamă e .. Este cineva, din cei cari au ispăşit sau samt pe pra­gul de a depăşi patru zeci ani, care să nu-i i­eimit să fi ad­mirat pe Vii După Eminescu, nici un poet la noi n’a cunoscut o glorie mai adevărată, mai largă. Erau vre­muri când recitam pe din afară : „Dormi, iubito !”, „La Icoană”, „Linişte”, „Unde nu sunt visăto­rii !“ şi atâtea altele ! Desigur Vlahuţă n’a fost un mare creator ca Eminescu, nici un poet profund original şi de o vastă fantazie ca Macedonski, dar rămâne un „cioplitor de stil”, un poet al tinereţei deziluziona­­te, cu accente vibrante, cu o for­mă îngrijită şi câte­odată, per­fectă. A fost un maestru al scrisului, la iubit, i-a închinat viaţa, i-a dat tot ce avea mai bun în su­fletul său de idealist şi tot ce a­­vea mai ales în inima sa nobilă. Toate nuvelele sale, publicate sub diverse titluri, descriu ma­rea dezamăgire a generaţiei sa­le, lipsa aceia de voinţă, care cul­minează în nefericitul erou din romanul „Dan“. Eroii săi sunt nişte fantoşe, oameni învinşi dinainte în lupta vieţii. Sunt bieţii intelectuali poeţi, cari mu­­riau cerşind la poarta ministere­lor pentru o slujbă, cari tânjeau a mul­ţumiau ca slugi într’un partid politic, pentru un biet blid de linte. Vlahuţă, însă, n‘a fost un în­vins. Dimpotrivă, alături de De­­lavrancea, de Caragiale, de Coş­­buc chiar, a căutat să dea îndru­mări de luptă acestei tinerimi „ofticoase“, condamnate. In „Un­de nu sunt visătorii !” a ditat a­­larma şi şi-a renegat o parte din trecutul său. Şi, sub inspiraţia lui, s’a născut „Sămănătorismul” şi „ţărănismul“ în literatură, cu toate consecinţele lor, rodnice în literatură. Bine­înţeles promotorii au fost Coşbuc şi Vlahuţă, dar teoretici­anul, acela care i-a impus prin­­tr’o luptă fără preget pe scrii­torii­­ţărănişti“ a fost d-l prof. N. Iorga. N’avea nici comprehesiunea largă şi nici personalitatea nă­valnică a unui şef de şcoală. A fost un sfătuitor. Meritul lui în literatura noas­tră, în afară de câte­va poezii şi nuvele ce rămân, este cultural, de o însemnătate considerabilă. Sub impulsul scrierilor lui Vlahuţă, Coşbuc şi mai ales, sub imboldul irezistibil al lucrărilor d-lui N. Iorga — tinerimea de a­­tunci se adăpase la şcoala mare­­lu­i şi înaltului patriotism, care a dat roade neperitoare pentru neamul românesc. * „Amurg şi Zori“ este o colec­ţie de articole, publicate de Vla­­huţă în diverse ziare „Româ­nia“, „Neamul Românesc“, „Da­cia“ şi în câte­va reviste. Sunt interesante, fiind­că sunt o oglin­dă a epocei prin care am trecut — dar aci avem şi unele documentate, pătrunse de o sfân­tă dragoste de ţară ale profeso­rului Iorga, — cari ne descrii­au tragedia şi bucuria crescândă, triumfătoare a întregirii Româ­niei. Şi, aci, însă sunt bucăţi intere­sante, scrise cu aceia grije şi cu acel suflu de idealism şi dra­goste de ţară care caracterizează întreaga operă a lui Vlahuţă. Avem într’un articol însem­nată origina lui „Noi vrem pă­mânt“, faimoasa poezie revolu­ţionară a lui Coşbuc căreia îi s’a atribuit revoluţia ţărănească d­e la 1907. „Coşbuc urca încet dealul Paşcanilor”­Un ţăran era necăjit mereu de femeia sa. ,,Gura ei, melită, vorbia repede şi cu răutate. Spu­nea de juncanii vânduţi­­ astă iarnă, de birul neplătit, de da­toriile de la Herşcu, de bordeiul în care plouă, de fata­ţie care nu pot s’o mărite — de multe de multe. „El tăcea,­în mijlocul naturei veselă, paserile cântau, luncile râdeau, munţii se înţepeneau mândri). Rar când se mai o- I­ria femeia ca să-şi ia suflet, s’auzea şi vorba lui, scurtă, gra­vă, pururea aceiaşi ! „N’avem pământ”. Aceste cuvinte repetate mereu ca o replică tragică au inspirat pe poet să-şi scrie una din cele mai puternice şi mai nobil inspi­rate cu revoltă, poezii din litera­tura universală. Mai găsim un amănunt, aşa de îndu­şetor, atât de solemn, de sublim în simplicitatea lui, asu­pra ultimelor momente ale lui Delavrancea. Reproduc pasagiul în între­gime : ,,Cu dou­ă zile înainte de a se sfârşi, ne-a cerut să-l ridicăm ( w. a TV«.! n ..^ a M I ti o xT\ iim ti A căpătâiu. L-am rezemat binişor­­ pe perne. A stat puţin de s’a o­­dihnit, „joi, îndreptându-şi ochii cu evlavie spre cer, şi-a împreu­nat cele trei degete de la mâna dreaptă şi, făcându-i semnul cru­cii, a rostit rar, dar din adâncul inimei, cu o impresionantă so­lemnitate : „Doamne, fă să se împlinească... ce gândeam eu.. în ceasul acesta“ !... Şi l-a podidit plânsul. Era cele din urmă cuvinte şi cele din urmă lacrimi ale lui Delavrancea“. Erau cele din urmă cuvinte şi prăbuşirea frontului rus, când se credea că steaua noastră a apus pentru moment. Cuvintele ma­relui orator şi scriitor erau pen­tru România Mare, pe care el n’a văzut-o şi pentru realizarea că­reia se ruga lui Dumnezeu, în ultima clipă a vieţii sale, expri­­mându-şi ultima dorinţă pămân­tească. Pe lângă opera lui, pe lângă amintirea unui uriaş orator şi s­riitor, aceste cuvinte îl aşează elături de ce mai de seamă pri­­m­ergători şi întemeetori ai Ro­mâniei întregite. Cunoscutul specialist în proble­mele de politică externă care sem­nează cu pseudonimul Pertinax în ,l’Echo de Paris“, se ocupă de cau­zele revoltei din Kurdistan împo­triva guvernului din Angola. Publi­căm mai jos, în rezumat, părerie ziaristului francez, cu titlu docu­mentar. Kurdistanul este o regiune care se întinde pe cursul superior al Ti­grului, între Erzerum şi Mossui. De­oarece vitaetul Mossui este chiar în acest moment revendicat de Turci şi de Englezi, şi o comisiune a So­cietăţi Naţiunilor face o anchetă pe loc pentru a afla voinţa popula­­ţiunei, mulţi văd in insurecţiunea isbucnită opera agenţilor englezi­ Dacă revolta se întinde zice ziaris­tul fracez, ea va lipsi pe conducă­torii nţionalişti de principalul lor argument : „Kurzii sunt cu noi“. Dar până acuma adaugă ziarul francez, nimic nu atestă complicita­tea englezilor. Se poate spune că ancheta societăţei Naţiunilor a gră­bit aprinderea focului care mocnea sub cenuşe. Care e Intinasrsa­re­"Maariwg’B voHon_ După comunicatul transmis Adu­­nărei naţionale din Angola, de că­tre primul ministru Fethi bey, şeful insurgenţilor este Şeic Said care are desigur legături cu puternice familii locale, asociate la campania dusă încă din 1919 în favoarea in­dependenţei regiunei. Primele bande s’au format în vilaetul Arghana. A­­poi ostilităţile s’au propagat în alte trei vilaete. Vre-o 12 vilaete sunt art­ua’mente sub regimul stării de asediu. După ştiri din Angora, mişcarea aceasta este născută din revolta Nestorienilor, cari, în sandgiacul Hakkiari, limitrof cu Azerbeidjanul persan au încercat anul trecut să scuture jugul republicei turce. Programul rebelilor ar fi: consti­tuirea unui Kurdistan autonom şi restabilirea unui califat. Nemuatmmirire mahome­­toamilor Abea peste câtă­va vreme, adică atunci când trupele expediate din Anatolia, sub comanda lui Ismet­­paşa, vor fi intrat în scenă se va putea şti mai cu preciziune care fr­ate natura şi puterea mişcărei re­voluţionare. Focarul care s’a format este el destul de puternic ca să facă să iz­bucnească toate nemulţumirile cau­zate de regimul lui Mustafa Kemal? E mai întâi nemulţumirea bătrâni­lor turci, lipsiţi de califul lor, şi a­­tinşi în credinţele lor nemulţumi­rea mahometanilor , transplantaţi din Grecia şi aruncaţi fără resurse în vre­un canton din Anatolia; ne­mulţumirea locuitorilor din Cons­­tantinopol în faţa decăderei oraşu­lui lor. Apoi, chiar în Adunarea na­ţională s-au ţinut de curând discur­suri ,reacţionare“ cari reamintesc revendicărilor kurzilor revoltaţi­ o eivăLzsţăe grîvacţivă ce se Ori­cum ar zice ziaristul francez, este sigur că nici o regiune din fos­tul imperiu otoman nu e mai ostilă politicei dela Angora, decât Kurdis­tanul. El e locuit de triburi munte­neşti pe cari cucerirea turcească din veacul XV nu î-a putut face să renunţe niciodată la dorinţa lor de libertate. Ei au luptat necontenit, fie contra Turciei, a cărei religie o împărtăşesc, fie contra Persiei de care îi leagă limba pe care o vor­besc, un dialect persan. Sultanul Abdul Hamid i-a împă­cat recrutând din sânul lor cavale­ria gărzei sale, şi aţâţându-i împo­triva creştinilor din vecinătate Ar­meni, Chaldeeni, Nest­orieni, şi dân­­du-se oarecari libertăţi aşa încât n’au prea simţit jugul imperiului. In urma tratatului elin Lousarme Atât la musulmanii cât şi la creş­tinii din această regiune subsistă o civilizaţie primitivă de acum 15 veacuri!... Una din liturghiile Nes­­torienilor este anterioară conciliu­lui din Calcedonia. Asupra unor asemenea popula­­ţiuni, modernismul şi positivismul profesat de la Angora nu se imprimă deloc. Aceasta au recunoscut-o au­torii tratatului de la Sevres, creând un Kurdistan independent. Succe­sorii lor de la Lausanne, — închee ziaristul francez — au fost mai pu­ţin înţelepţi sau n’au putut să fie aşa de drepţi. Frământări de popoare CAUZELE REVOLTEI din Turcia asiatică • Un publicist francez analizează pricinele revoltei din Kurdistan, provocată de „mo­­dernismul“ politicei de la Angora . ­sismismii Luptele religioase d­n­e SUA După ultimele ştiri, zece mii de Wahabiți au trecut în Transiorda­­nia sub comanda emirului Abdel Aziz, îndreptându-se spre Aman, capitala acestui ţinut, spre a goni pe emirul Abdulah. Osile mercenare ale Wahabiţilor, au pustiit totul în calea lor, alun­gând pretutindeni pe locuitori şi o­­morănd pe mulți dintre ei. Se știe că, emirul Abdulah este fiul rege­lui Husein. EMIRUL ABDULAH iVb­h Regiunea Târgu­ Mureş-Timişoara In regiunea Târgu Mureş, ann­­cheta s’a făcut în 36 întreprinderi cu un număr de 9891 lucrători în a®ul 1924 faţă de 6.863 lucrători în anul 1922, reprezentând un plus de 3028 lucrători. Deci numai între­prinderile metalurgice şî-au redus activitatea. In regiunea Braşovului funcțio­nează în prezent 40 întreprinderi, cu mai mult de 60 lucrători fie­ca­re. UN NOU PRETEXT Ameninţări ungureşti ---X— Dorinţa guvernului ungar de-a se plânge Ligei Naţiunilor in che­stia emigrărilor din Transilvania, depăşeşte marginile bunului simţ. Să vrei să prezinţi emigrarea câ­tor­va mii de unguri ca o tendinţă a guvernului român de-a isgoni tot elementul maghiar din Ardeal este mai mult de­câtt ridicol. Ceia ce este şi mai curios, e că, în defini­tiv, consulul maghiar din America de sud este acela care a îndemnat pe aceşti unguri să emigreze. Dar amănuntele acestea n'au nici-o im­portanţă. Ungaria trebuie să ştie că noi suntem stăpâni în casa noastră şi că putem face în chestia emigrări­lor ca şi în toate celelalte, politica pe care o socotim noi folositoare iar nu pe aceia care îi convine ei. Tratatul minorităţilor prevede drepturi pentru minorităţii pe care România le îndeplineşte cu priso­sinţă. Dovada că aşa este stă în fap­tul că, elementul maghiar — vor­bim de cel real iar nu de agitatorii iredentişti care-şi iau cuvântul de ordine de la Budapesta — se găse­şte mult mai mulţumit în cuprin­sul României mari de­cât sub do­­minaţiunea Coroanei Sfântului Şte­fan. Intr'adevăr, graţie politicei larg democratice a României, ţăranii maghiari din Ardeal, robii baroni­lor unguri şi transformaţi de ace­ştia in proletari agrari, sunt azi­­i proprietăriţi şi formează o ţărănime întărită şi paşnică. Aceasta nu o poate erta României clica conţilor cari şi după război continuă să gu­verneze Ungaria. Noi dorim, desigur, raporturi de bună vecinătate cu Ungaria, dar, d. I. G. Duca, ministrul externelor, a avut dreptate când spus­em­ la Senat că asemenea raporturi nu pot exista dacă la fiecare moment și pe fel de fel de chestiuni neîn­temeiate guvernul de la Budapesta ameninţă ca Liga Naţiunilor. Ne şi mirăm ca Ungaria, tot invocă acea­stă ligă, care, până azi a recunos­cut mereu netemeinicia tuturor în­vinuirilor ei, oficiale sau oficioase formulate împotriva Romniei. ECOULLI D -1 Millerand, fostul preşedinte al Republicei franceze şi-a re­luat profesiunea de avocat. Ziarele din Paris publică o ilustra­ţie care reprezintă pe d-1 Millerand, în togă de avocat pledând la bară, în faţa tribunalului din Loh­erut. n curios caz de revendicare a proprietăţei... artistice s-a înfă­ţişat în America. Cunoscutul artist de cinematograf Charlie Chaplin a urmărit înaintea tribunalului din Los Angeles pe un imitator al său, anume Charles Amador. In cursul procesului „Chariot“ a recunoscut că multe din gesturile sale fanteziste erau imitate după modele.­­ Astfel mersul lui aşa de caracteristic este acela al unui bir­jar din Londra iar felul de a şedea i-a fost inspirat de un actor. Dar din toate aceste observaţii acumu­late, Chariot susţine că a creat un tip, o creaţie care îi aparţine. După ce au examinat un film în care a evoluat falsul Chariot, jude­cătorii au rămas în deliberare. / Există lipsă de LUCRU la NOI?­ ­ Rezultatele anchetei întreprinse de minis­terul muncei. — Sunt care care provoacă u­­neie crize, dar nu poate fi vorba de şomaj — Pentru a se vedea dacă în­ ţara noastră există lipsă de lucru, ce industrii a atins, şi ce proporţiune şi către sunt cauzele, Ministerul Bancei a întreprins o anchetă ca­re s’a şi făcut­­aproape la toate întreprinderile industriale cu tm număr mai important de lucrători şi luându-se ca bază situaţia din anul 1922 în comparaţie cu cea din Septembrie 1924. Rezultatele anchetei sunt urmă­toarele: În regiunea Arad s’a constat că în­­anul 1924 erau, la 42 întreprin­deri 28.239 lucrători reprezentând o diferenţă cu mimie de 1813 lu­crători faţă de cei 30.142 lucră­tori din 1922. Pe subdiviziuni, reese că în in­dustria sumară textilă, harnică şi a construcţiei din regiunea Arad se simte nevoe de braţe, iar în metalurgie este lipsă de lucru. In teritoriile alipite In regiunea Oradia Mare, s’au vizitat în total 76 întreprinderi a­­parţinând diferitelor industrii din care 66 funcţionau şi în anul 1922, iar 10 cu 940 lucrători s’au înfiinţat după a­cest an. Cele 66 de întreprin­deri ocupau în anul 1922 numărul de 10.693 lucrători faţă de 11.960 în anul 1924 deci au o diferenţă în plus de 1267 lucrători. Din totalul aproximativ de 45.000 muncitori ocupaţi în industriile din Oradia Mare, numărul celor lipsiţi de lucru nu trece de 700 şi aceştia, sunt mai toţi metalurgişti. Regiunea Cluj In­ regiunea Cluj (jud.. Cojocna, Sălaj, Solnoc-Dobânea şi Bistriţa- Năsăud) s-au cercetat 11 întreprin­deri care ocupau în 1922 un nu­măr de 4.770 lucrători şi in 1924, 5.351 lucători deci au o diferenţă in­ plus de 581 lucrători. In a dcea regiune lipsa de lucrri­ se resimte în special în industria construcţiei; din vreo 600 lucră­tori constructori, aproximativ 500 sunt fără lucru. Ei trăiesc înde­letnici® du-se cu alte ocupaţii. In al doilea rând vin lucrătorii meta­lurgişti. Sunt lipsiţi de lucru a­­proximativ 100 muncitori. In bran­şa minieră nici la Cluj nu se sem­nalează lipsa de lucru. In regiunea Sibiu s-au vizitat în total 48 întreprinderi, din­ care 44 funcţionau în anul 1922. Acestea din urmă aveau în a­­nul 1922 un număr de 8415 lucră­tori faţă de 10.443 în 1924, deci cu o diferenţă în plus de 2028 lucră­tori. Deci nu poate fi vorba de lipsă de lucru. Din acestea 4 cu 847 lucrători s-au înfiinţat după 1922. Cele 36 întreprinderi din­ 1922 a­­veau la aceeaş dată 8.149 lucrători ia® la 1924, 9.873 lucrători deci cu o diferenţă în plus de 1.724 lucră­tori. Şi în această regiune se observă o creştere a activităţii industriale între cei 2 ani. Se semnalează totuş o reducere a activităţii metalurgice. In regiunea Timişoara (jud. Ti­miş, Caraş-Severin şi Torontal s’au vizitat în total 85 întreprinderi in­dustriale din care 1 înfiinţată d­­­în 1922. Totalul furătorilor exis­tenţi în cele 85 întreprinderi a fost în 1922 de 25.694 lucrători ia® în 1924 de 25.327 lucrători Industria metalurgică Ca şi la Celelalte regiuni, indus­tria metalurgică din Timişoara trece prin criză­. Este, de astfel, după arătarea inspectoratului respectiv, singura industrie în care se găsesc astăzi fără lucru aproximativ 1.800 lu­crători. Dintre acestea o bună par­te s’au asigurat la alte întreprin­deri. In regiunea Cernăuţi ([Cernăuţi Suceava, Rădăuţi, Gura Humoru­­ui, C.­Lungu, Cotman, Strojinet Vijniţa, Siret, Văşcăuţi şi Zasta­vna) nu există lipsă de lucru şi nici nu sunt semne de ivire. între­prinderile existente la 1922 au pro­­gresat simţitor, s’au înfiinţat chiar multe întreprinderi după acest an unele ocupând mai mult de 50 lug­urători. Numai 2 întreprinderi, nu încetat lucrul.. Se observă totuş­in Cernăuţi un plus de braţe. Sunt vreo 70 de lucrători cari caută pla­sament, dar n yo® să plece din lo­calitate. In Basarabia Irt regiunea Chişîn'â'u '(toată Be­sarabia nu există întreprinderi in­dustriale cu­ mai mult de 50 lu­crători. Nu există lipsă de lucru, dar oarecare jenă se observă în mica industrie şi mai ales în me­seriile în legătură cu metalurgii , construcţia şi cizmăria. In gene­ral, lucrătorii­ care nu găsesc de lucru în aceste meserii caută an­gajări provizorii în altele. Se ob­servă­­această­ adaptare silită mai ales în Chişinău, Bălţi, Tighina­ şi Soroca. Oltenia In regiunea Csacoveî (jud. Me­­hediţi, Gorji, Dolj, Vâlcea, Roma­­n­iţi şi Olt) nu există lipsă de lucru. Ancheta s’a făcut la 29 în­treprinderi care funcţionau şi în 1922 cu 11.675 lucrători iar în 1924 cu 17.371 lucrători de ei cu o dife­renţă în plus de 5.606 lucrători.. In­ regiunea Târgovişte (jud. Ar­geş, Muscel, Dâmboviţa şi Teleor­man) nu s’a semnalat lipsa de lu­cru. Dimpotrivă, se resimte o oa­recare lipsă de braţe mai în toate profesiile. In regiunea Ploeşti (Prahova şi Buzău) a început să se manifeste o lipsă de lucru în industria de- Continuare în pag. 23 a m­ea

Next