Viitorul, iulie 1925 (Anul 18, nr. 5196-5222)

1925-07-01 / nr. 5196

ftnuS al opt«spre»iegerea No. 51S6 4 pagini 2 LEI EX. in ŢARA 4 LEI ex. In ifrei­dlBlP ABONAM£Mt£ IIN ŢARA I Hi strelnatste l,’i an — — — — £00 'ei I Un an— — — — 1200 lei Şase luni------— 250 • I Şase luni— — — 600 » Tre! »------------125 » I Trei -------------"300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STJ5. EDGARD QUILNET No. 2 || STRADA: ACADEMIEI No IT Telefoniile: Btrset­a 31/33; Redacţia al Administraţia 19/23 /1­9/11 zuummm comerciale Se primesc direct la Administraţia ziarului str Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2 «A? / i. EX. in ŢARA Presa coaliţiei pare mai preo­cupată de manifestaţiunile poli­tice la care participă membrii guvernului, de­cât de propriile manifestaţiuni ale coaliţiei. Deşi nu e firească, preocuparea­­, totuşi, explicabilă întrucât ma­nifestaţiunile diverselor organi­zaţion liberale din ţară, sunt de natură a tempera mult exhube­ranţa combativă a opoziţiei şi mai cu seamă de a distruge multe din iluziile nefericitei coaliţii. In primul rând, aceste mani­festaţiuni au efectul de a rea­duce coaliţia la simţul realităţei, căci de unde coaliţia îşi arogase dreptul de a vorbi exclusiv în numele tării, manifestatiunile or­ganizatiilor national-liberale le amintesc că, în afară de „ţara“ tovărăşiei Iorga­ Stere, există o opinie publică puternică, organi­zată şi conştientă care secondea­ză cu energie şi devotament o­­pera mare a cărei înfăptuire in­tegrală o urmăreşte partidul na­ţional-liberal. In al doilea rând, coaliţia tre­­bue să-şi deie seamă că nu poate avea nimic de câştigat din adu­cerea procesului politic, ce exis­tă astăzi între­­ guvern şi opozi­ţie, în fata opiniei publice ade­vărate a ţării. In fata acestei opinii publice opoziţia coalizată se va prezintă ca un conglomerat lipsit de orice solidaritate, de orice directivă şi de orice­­ preocupare de inte­res obştesc. Este o tovărăşie hi­bridă şi imorală, care nu are altă obârşie de­cât ura distructivă, care nu are altă armă de luptă de­cât violenţa şi care nu are alt obiectiv de­cât puterea. Conglomeratul acesta lipsit de orice autoritate morală, nu se poate prezintă în faţa­ opiniei publice de­cât cu bilanţul acţiu­nilor anarhice care au scăzut prestigiul parlamentului fără a-i putea împiedica lucrările şi nu poate oferi tării nici una din garanţiile că ar putea fi capabil de o acţiune de guvernare uni­tară, competentă şi constructivă. Aşa se prezintă coaliţia în fata opiniei publice. In schimb, partidul naţional­­liberal se prezintă în fata tării cu patrimoniul unei mari opere de reconstrucţie naţională, care în cercurile largi ale opiniei pu­blice din ţară, în atmosfera mai senină şi mai liniştită ce nu poate exista în vălmăşagul de lupte al vieţei de Capitală, tră­­eşte mai vie şi e apreciată în lu­mina şi valoarea ei cea adevă­rată. Această operă înfăptuită apare ca rodul unei munci încordate şi mai cu seamă ca rezultanta unei conştiinţi unitare şi a unei di­rective ce nu şovăe pe care par­tidul naţional-liberal a ştiut şi de astă dată să le pună în ser­viciul ţării. Dar opera realizată până acum, cu atâtea dificultăţi dar cu atâta străduinţă, consti­­tue şi cea mai sigură chezăşie că partidul liberal va şti să-şi desăvârşească opera nu mai cu seamă să-i asigure roadele. Acesta e patrimoniul cu care se înfăţişează partidul naţional liberal în faţa opiniei publice din ţară. La Deva, ca şi la Bacău, la Bră­ila ca şi în alte părţi, din mani­festaţiunile ce s-au produs, a a­­părut aceiaşi impunătoare forţă morală, conştientă şi organizată, pe care partidul naţional-liberal a reprezentat-o întotdeauna, ca una din nădejdile fundamentale ale neamului. Acesta este aportul de forţe, cel adevărat şi real, ce există în­tre guvernul şi opoziţia de as­tăzi. Acestea­­sunt forţe care stau faţă în faţă — şi pentru opinia publică nu e greu să vadă de care parte trebue să-şi pună în­crederea şi pe cine trebue să sprijine. MOTE ■MW— RĂZBOIUL mintr& OFTICII Societatea pentru profilaxia tufier­­culosei publică mi darea ei de sea­mă consideraţiunile din cari a eşit şi pe care se sprijină noul proect de lege pentru combaterea îngrozi­torului flagel. Acest proect de lege este o vastă mobilizare a energii­lor pentru­ ca printr’un front unic, bine înarmat ştiinţificeşte, să se poată combate cu folos puternicul şi crudul vrăşmaş ce se chiamă tu­berculoza. Această mobilizare a ştiinţei şi­ a puterei de stat contra morţei este perfect de justificată, dacă avem puterea să ne ridicăm cu mintea dea­supra cancanului politic, la proble­mele ce privesc viitorul neamului nostru. „­Numărul de 50.000 decese de tuberculoză, aşa cum l-am dat şi în alte ocazii corespunde după toate probabilităţile realităţei. E o cifră înfiorătoare şi ea apare cu toată grozăvia ei când o comparăm cu statisticele din alte ţări. In An­glia cu o populaţie de 2 şi jumă­tate ori mai mare decât a noastră au fost în 1922, 42.672 decese de tu­­bercale?... Desigur că pericolul este din ace­lea care nu cere multă argumenta­re pentru a ne apare aşa­ cum este, în toată iminenţa şi grandoarea lui. Pentru a combate oftica, trebue însă, bani mulţi şi de aceea noul proect de lege aşa cum este formulat şi propus parlamentului, de către oamenii de ştiinţă medicală — şi nu de finan­ciari ori economişti, cari probabil au şi ei un cuvânt de spus in acea­stă chestiune — prevede crearea unui mare fond special, alimentat din subvenţii înscrise anual în bu­getul ministerelor, din o cotă de 1 la sută, dedusă din impozitul pe sa­larii, o cotă din disponibilităţile timbrului de asistenţă, etc. Dar pentru că sperăm că banii se vor găsi, socotim că o mare atenţi­une trebue dată nu numai creărei de sanatorii, ci şi cheltuelilor ur­mătoare: 1) înfiinţarea unui mare serviciu de propagandă anti-tuberculoză, prin conferinţe, cinematografe, bro­şuri bine scrise, educaţie prin şcoli, ateliere, etc. 2. înfiinţarea de băi publice în fiecare oraş. Idea lui Losser din Germania, „Fiecare cătun cu baia sa“, este formula unei mari evoluţii sociale. Murdăria este una din porţile tu­­turor boalelor şi în special a ofticei. Aci trebue luptat. 3. Să se lupte de asemenea contra altui viatic al boalei, contra beţiei şi alcoolismului. Noua lege a băutu­rilor spirtoase este la timp venită. Ea trebue să aibă susţinerea tutu­­ror oamenilor de bine. Şi după­ ce se va creia o educaţie sanitară, fireşte este locul creărei sanatoriilor, şi acestea creiate în condiţii eftine la munte, după sis­temul caselor demontabile din com­panie. Dar despre această chestiune ne propunem a reveni. PETRONIUS SV manifestaţiane p­ol­iţise IN FATA OPINIEI PUBLICE Cu prilejul unor serbări MARINA •ww \ J ITALIANA Flota este menită să assure Italiei stăpânirea căilor maritime deschise pe­ninsulei Cu prilejul vizitei făcută de o escadră franceză la Neapole unde au avut loc serbări strălucite, d. Edmond Delage trimesul lui „Le Temps” face următoarea dare de seamă despre situaţia marinei ita­liene : — „Trebue síi re’evőin dm nou partea strălucită ce se cuvine ma­ . .. v rinei italiene în marele răsboi — splendidă mai ales antiaeriană începe d-sa. Acum am avut prilej să văd de aproape flota Italiană, tânără încă dar bogată in nobile tradiţii şi mai ales în plină evolu­ţie ca tot restul Italiei. Marina italiană în decursul Săs­­iooiului a făcut mari sacrificii pentru victoria comună. Sub d­irec­ţiunea amiralului Thaon di Ravel se execută actualmente opera de reconstruire necesară. Crucişătoa­rele uşoare au fost complect re­făcute precum şi crucişe­to­arele mari „Brindizi” „Venezia”, Ta­ranto“, „Anconia“ şi „Bari “ de o capacitate de 5000 şi 3500 tone. Italia astăzi are pe lângă şapte vase mari: 3 crucişetoare, 9 eclo­­roare, 49 torpiloare şi 43 subma­rine. Apărarea litoralului este re­făcută şi repartizată în patru de­partamente­­ maritime ; apărarea coastelor este rezervată ca în Franţa, marinei. Numărul arsena­lelor a fost redus. Worn base navale Vor fi însă creiate noui baze na­vale pe lângă cele existente, în Sicilia şi în Sardinia ce sunt me­nite să asigure Italiei stăpânirea căilor maritime deschise peninsu­lei.Programele construcţiilor na­vale — observă d. Edmond Delage — nu sunt în Italia, ca în Franţa, adunate într’un singur statut na­val discutat pe larg de presă şi parlament. Tot astfel şi bugetul marinei, nu e ca în Franţa, catalogat în deta­liu.Utilizarea diferitelor credite bugetare este în mare parte lăsa­tă la discreţia amiralitate­. Şi deşi sunt ele consacrate până azi construcţiilor noui, sunt cât se poate de modeste, amiralitatea ita­liană ţine să se conformeze me­reu directivelor primului minis­tru. Anul trecut, amiralul şef a fă­cut în senat următoarea declara­ţie semnificativă : „ Doresc ca fiecare din buge­tele următoare să ne îngădue o sporire gradată pentru construi­rea de nouă vase, ca să putem des­făşura, pe lângă programul actual, încă unul în favoarea marinei noastre”. Bi'i'jgetuu marinai Dintre unităţile cele mai recente sunt cele trei ecleroare Leone, Pantera şi Tiare cari au executat ca încercare o lungă călătorie prin principalele porturi engleze până la marea Baltică. Reconstituirea materia-Si intr’adevăr, guvernul italian face toate sforţările pentru a da acestei ramure importante toată desfăşurarea proectată. Pe lângă cele înscrise în noul buget al marinei, sunt gata as­tăzi două crucişetoare de câte zece mii tone, cinci torpiloare şi 12 submarine. Elegante ca formă, solide, ingenioase, vasele italiene se disting mai ales prin rapidita­tea şi uşurinţa lor ca şi prin ar­mamentul lor solid. Crucişătoa­rele „Trento” şi „Trieste” cari vor, intra în curând în serviciu deşi poate au o lungime cam excesivă, fiind aproape cât vasele de linie engleză din categoria Quean-Eli­­zabeth, dar sunt totdeodată şi foarte rapide având o artilerie Amiralitatea italiană n’a proce­dat numai la reconstruirea ener­gică a materialului ci şi la forma­rea şi antrenarea personalului. Nivelul technic al studiilor de la Academia navală, reorganizarea cursurilor şcoalei navale de răs­boi, conducerea manevrelor din Mediterana occidentală, din apele Taren­tei şi Siciliei dovedesc im­portanţa ce se dă educaţiei inte­lectuale şi antrenamentelor. Ţinu­ta echipagiilor, întreţinerea vase­lor detaşate la Neapole au făcut ofiţerilor francezi ‚•-‡'›» m - i ir­moase impresii. Corespondentul francez după ce arată cum pri­mul­ ministeu a în­t ' ~ d’tearea minist­ mini de marină pentru o mai largă şi stricta apli­care a programului, îşi exprimă încrederea în frumosul viitor al marinei italiene şi întărirea legă­turilor de amiciție în Franta. Burma naptissi RZ3S GtaßOfti tttastatis&ffiEXH NOUL MINISTRU si jffpsfrlei Is farls D­­. Grünberger, noul minis­­tru al Austriei la Paris şi-a pre­zentat scrisorile de acreditare pre­şedintelui republicei franceze. După cum se ştie, d. Grünber­ger ca fost ministru de externe, a vizitat şi ţara noastră împreună cu Monseniorul Seipel fost cance­lar al Austriei. ş­ i­ ECOURI t­ri din Moscova arată că în Ru­sia sunt 620.000 muncitori şi 392.000 intelectuali, şomeri. Si­tuaţia acestei mulţimi nelinişteşte guvernul sovietelor. P­rintr-o comunicare făcută Aca­demiei de medicină din Paris, câţi­va savanţi au relevat apro­piata descoperire a vindecărei tu­berculozei. Un ser experimentat în­delung prin vaccinarea copiilor în faşe, s-a dovedit extraordinar de e­­ficace pentru prevenirea teribilei boli. Se fac experienţe cu un nou ser şi pentru vindecarea adulţilor. T­ribunalul suprem din Ucraina a condamnat la moarte pe in­ginerul Chikhoff, dar a cerut comutarea pedepsei. roducţiunea mondială de mă­­tasă naturală a fost în anul 1924 de 32.915 tone şi se repar­tizează astfel pe diferitele state: Ja­ponia 19.000 tone (17.285 în 1923); China 6.900 (7.105); Italia, 5­ 500 (4.900); Asia centrală 1.000 (760); Franţa, 335 (255); India 100 (90); Spania 80 (70) tone. Subtilităţile Cel mai anumit ziar din anumi­ta presă, voeşte să ne convingă, cu logica şi limba lu­i caracteris­tic, că la întrunirea comunistă din Paris n’a fost calomniată ţara ci s’a criticat pe drept guvernul. Ca să fie mai lămurit anumitul ziar, dă şi exemple. Astfel arată că are dreptul împreună cu bolşe­vicii de la Paris, să „nu se exta­zieze în faţa nelegiuirilor guver­nului“ şi „să nu admire pe jan­­darmii cari bat şi asasinează oa­menii“. Subtilităţile anumitei prese sunt demult deocheate. Ea voeşte „li­bertate“ pentru că numai astfel nu suntem ameninţe­­iile comuniste. Ea­­ ceteze „împilarea“ pentru că, numai pri consolida Statul şi, i testează contra „ni, pentru că raporturile amicale cu vecinii, şi in special cu cei de la Răsărit, sunt astfel periclitate. De asemenea anumita presă cri­tică violent armata, magistratura, clerul şi toate instituţiile ţatei pentru că voeşte să le „îndrepte“ şi să le ridice prestigiul... Dacă n’am şti cine sunt oamenii ce conduc această anumită presă şi care sunt interesele ce determi­nă această atitudine,­­ am putea fi victimele finelor subtilităţi. Dar atât noi, cât şi opinia publică am avut timpul necesar să ne convin­gem că n’a fost împrejurare în care acesşti iluştri democraţi să fi găsit ceva demn de laudă în această ţară şi na fost prilej în care să nu se facă, fără a cerceta, ecoul tuturor calomniilor. ■Situa­ţia deci e limpede: întrunirea bol­şevică de la Paris, provocată de Moscova sau alt centru comunist, a avut sprijinul anumitei prese din ţară. Această presă a furnizat calomniile contra ţârei — şi apoi le-a susţinut veracitatea cu îndâr­jirea oamenilor disperaţi de ca­rantina la care sunt ţinuţi de o­­pinia publică. Deci nu critici contra guvernu­lui, ci josnice calomnii contra ţa­rei şi instituţiunilor ei, aceasta e caracteristica activităţei oame­nilor ce şi-au făcut o meserie din specularea instinctelor­­rele, a ne­­ştiinţei şi prostiei. Dispreţul pentru aceste unelte ale vrăjmaşului, e o pedeapsă prea mică pentru răul ce-l fac ţârei. x.xr rinţele Ateneului nu intu­tum . wo» altădată, unica atracţie a celor do­ritori de a urmări problemele de ştiinţă, artă şi literatură, înmulţi­rea organizaţiilor de conferinţe şi producţiun­i de tot felul chiamă as­tăzi publicul în diferitele săli cari, de­ asemenea, s’au înmulţit.. Afară de conferinţele organizate la Ateneu au mai avut loc în sala cea mare şi alte solemnităţi culturale, între cari conferinţa d-lui Charles Diehl, cu prilejul congresului de bi­zantinologie, despre „Constantinopo­­lul de astăzi“. In ziua de 31 Mai 1924 tot în sala Ateneului s-a făcut primirea dele­gaţilor Societăţii „Astra“ din Tran­silvania (Asociaţiunea Transilvană) cărora Prezidentul Ateneului le-a adresat cuvântul de bună venire. Serbarea a fost onorată cu prezen­ţa A. S. Regele Principelui Moşte­nitor, care a rostit şi o frumoasă cuvântare. P­­şcarea artistică Mişcarea artistică, încurajată prin acordarea sălilor Ateneului a continuat în anul 1924 şi până la finele lui­­Maiu 1925 cu destulă in­tensitate. Fundaţiunea Culturală „Principele Carol“ a urmat de la 13 Ianuarie până la 12 Maiu 1924 seria începu­tă în 1923, dând 29 concerte simfo­nice. Pentru toamna anului 1924 a­­ceastă instituţie nu a mai utilizat sala Ateneului. S’au dat 70 de concerte, festivaluri şi serbări. In sălile anume destinate au fost 33 expoziţii de pictură şi sculptură. In lunile Aprilie—Iunie Ministe­rul Artelor a organizat în sălile A­, I­teneului Salonul Oficial. A ^ J lllCX fl/UUiyu, cil .uOu _r ... - I __ ,tl dării de seamă şi altor chestiuni ad­ministrative. Au urmat 7 şedinţe cu discursuri de recepţiune ale noilor membri şi anume: 26 Maiu: d. I. A. Basarabescu des­pre „Duiliu Zamfirescu“, căruia i-a răspuns d. Mihail Dragomirescu; la 27 Maiu: d. Dr. Ch. Laugier despre „Contribuţia Medicinei în etnogra­fie“, căruia i-a răspuns d. Dr. Al. Obregia; la 28­ Maiu: d. I. B. Bobe- *­scu­ despre „Un strălucit Ateneist: dr.Al Odobescu“, căruia i-a răspuns d. Gh. Adamescu; la 29 Maiu: d. Constant Georgescu despre „Econo­mia politică naţională“, căruia i-a răspuns d. Ştefan C. Ioan; la 30 Maiu: d. Victor Eftimiu despre „A­­lexandru Macedonski“, căruia i-a răspuns d. Mihail Dragomirescu ; la 31 Maiu: d. dr. E. Severin despre „Importanţa învăţământului tehnic în desvoltarea economică“, căruia i-a răspuns d. G. C. Dragu; la 1 Iunie: d. Collonel G. Bacaloglu des­pre „Ardealul ca izvor cultural“, căruia i-a răspuns d. dr. Victor Ba­­beş; la 2 iunie s-a făcut recepţiunea d-lui G. D. Kiriac, care conform sta­tutelor a înlocuit discursul printr'o frumoasă producţiune muzicală,, e­­xecutată de corul Societăţii „Car­men“ şi condusă de d-sa. A răspuns d. Mihail Dragomirescu. La această şedinţă au luat parte şi delegaţi ai societăţii „Astra“. Penultima şedinţă a fost ocupată de câteva comunicări ale membri­lor. D. Dr. V. Babeş: „Ştiinţa şi Pe­deapsa“; d.­ Mihail Dragomirescu: „Ştiinţa literaturii“; d. Th. D. Spe­­ranţia: „Elementele egiptene în Fol­klor“; d. A. Lupu Antonescu: „Din arhiva limbii româneşti: Cum pier zicerile“. Cu prileju adunării generale a A­­teneului Român, s’a făcut o expunere a activităţei instituţiunei pe anul tre­cut. In această expunere s’a arătat în primul rând perderea a doi mem­bri şi anume: George Ştefănescu (decedat în ziua de 20 Aprilie 1925), şi Gheor­­gha Murgoci (decedat în ziua de 5 Martie 1925). Transformarea Ateneului Opera de transformare a palatu­lui se urmează cu mare activitate. Putem spune deocamdată că vom avea o sală de lectură lungă de 20 m. și lată de 8 m. cu locuri pentru 60 cititori; o sală de depozit în care vor putea să intre 14.000 volume (afară de dulapurile din sala de lec­tură, în cari se vor putea așeza încă 11.000 volume­­) o mare sală de pinacotecă, o sală de cinematograf în subsol. Sumele plătite până acum cu ace-!e lucrări se ridică patrru anul întreg 1924 și pentru primele luni din 1925 la 4.300.000 lei. Pe lângă acestea, s’a început in­stalarea caloriferului care va costa 3.000.000 lei, reparaţia acoperişului, care va costa circa 500.000 lei şi întoc­mirea unei­ săli mari de expoziţie în subsol. Conferinţele BH5BBHBHBP3B . In cursul anului 1924 s'a deschis seria conferinţelor Ateneului la 27 Ianuarie şi au continuat până în luna Mai, după programul fixat, că­ruia i s’au adus puţine schimbări. Aceste conferinţe s’au succedat în mod regulat. La finele anului, adică la 7 De­cembrie 1924, s’a început o nouă se­rie de conferinţe care a continuat şi in primele luni ale anului cu­ După o lungă întrerupere, Minis­terul Artelor a reînviat această ve­che îndatorire a statului: încuraja­rea artiştilor. Ateneul a pus la dis­poziţie sălile de care dispunea şi astfel publicul a putut să aibă o privire generală asupr producţiunii noastre de pictură şi de sculptură. Universitatea Ateneului „Universitatea Ateneului Român“ care a păşit în al 3-lea an de exis­tenţă, condusă de d-l St. C. Ioan de­legatul comitetului a organizat în 1925 două serii de cursuri: Prima serie (19 Ianuarie — 1 Mar­tie 1925), A doua serie (2 Martie — 5 A­prilie 1925). Prin noile transformări ale loca­lului se va obţine în anul viitor mai multe săli libere şi se va în­mulţi numărul acestor ursuri, a căror utilitate e din zi îa zi mai e­­videntă şi cari sunt urmărite, de un număr din ce în ce mai mare os ascultători. SiUia^a^Ju^rîclară Trecând acum la mersul finan­ciar al societăţii se observă că a trebuit să se facă două bugete: a) bugetul ordinar al cheltuelilor anu­ale; b) bugetul extra­ordinar chel­tuelilor de transformare. In ce priveşte fondul Ateneului, se observă în primul rând că veni­turile au fost cu mult mai mari de­cât cele prevăzute : se conta pe un total de 1.515.440 lei, și s’a realizat 2.541.113 lei; pe de altă parte chel­­tuelile au fost mult mai mici: se prevăzuse 1.495.500 lei și s’a chel­tuit numai 781.233 lei; adică, de unde se spera un excedent de 19.950 lei a fost unul de 1.759.880 lei. Acest excedent, realizat, şi prin economii a trecut tot la budgetul transfor­mărilor localului, adică la cel extra­­ stuţiuni culturale Ateneul Român - Activitatea instituţiunei în cursul arcului tre­c Mimarea artistică.— Situaţia financiară­ .CD Joi 2 fnkle 1925 Continuare în pag. 9-a Cei mai pretenţioşi MU C3© AL, CftZABAM In grădina unui­ restaurant de mâna întâia . Fete de masă şi şervete de o albiaţă neprihănită. Tacâmurile strălucesc în lumina becurilor Osram... Chelneri im­punători în uniforma lor neagră, cu cravată albă... Bucătărie franceză... Muşterii selecţi... Or­hestră „Dinicu". Mai toate mesele sunt prinse. O masă însă rămâne neocupată, deşi cei cari îşi caută loc se uită cu jind la ea . E „rezervată“, îspre deosebire de celelalte mese, o împodobeşte un buchet mare de flori abia culese. De câteva ori, mi-am aruncat ochi. Da, masa cu buchet, nerăb­dător parcă să ştiu, odată, cine erau Cei aşteptaţi. Trebuia să fie, cu siguranţă­ nişte muşteri’ ne­am, lipsiţi ai Casei, sau nişte oameni tare prevăzători dacă avuseseră grija să-şi oprească o masă încă din vreme. In sfârşit, se arătară şi muşte­riii pentru masa cu buchet. Erau trei. Au intrat vorbind tare între ei, nesinchisindu-se parcă de lu­mea de la mesele pe unde treceau. Erau foarte eleganţi cei trei muşterii. Doi chelneri le săriră înainte, cu reverenţe afectate. Nepăsători faţă de aceste manifestaţii de a­­dâncă supunere, cei trei domni prezentară bastoane şi pălării, pentru garderobă. Purtau costume cu tăietura după ultimul stil­ din stofe scumpe, de culoare clară care nu rabdă la tăvăleală. Toţi aveau mănuşi: erau galbene ca floarea de pucioasă. Unul gras şi foarte blond, pur­ta ochelari de sticlă rotundă şi fumurie. Ceilalţi doi erau cam de aceiaşi statură şi se deose­­biau numai prin aceia că unul avea barbă şi nasul cârn, pe când celalt era ras şi purta, cu mândrie aristocratică, un nas e­­norm de mare şi sfidător de co­roiat. După ce răspunseră cu miş­cări, aproape invizibile, la salu­turile unor cunoscuţi de la o masă vecină, cei trei muşterii aşteptaţi îşi traseră scaunul, cu gesturi leneşe de oameni plicti­siţi că trebuiau să se supuie u­­nui obiceiu atât de comun : să mănânce. Fără să se uite pe lista de bu­cate, domnul cel gras şi blond se adresă chelnerului, răsfățân­­du-se : — Ei, Stroie, cu ce ne mai în­­toxichezi în astă seară?... Aii ceva mai bun pe listă ?... M’am cam plictisit cu monotonia buca­telor voastre!... Domnul cu barbă își vârâse barba în lista cu bucate... După o uimirtă controlare­ o dete deo parte, cu un gest aproape dezo­lat : — Imposibil!... Nimic... Ni­mic !... Iar domnul cel ras, afectând o plictiseală de adevărat lord en­glez, porunci chelnerului să-i ci­tească lista de sus până jos. Se arătă și el nemulțumit și strâmbă din nas că parcă nu i-ar fi mirosit bine. Totuși, fiecare avu grija să-şi aleagă câte ceva din lista de bu­cate. Cum plecă chelnerul, domnul cel blond luă cuţitul din faţă şi ridicându-l în bătaia luminei, începu să-l examineze cu atenţie. Apoi, ştergând cuţitul cu şer­vetul, observă aproape indignat: — Niciodată, în astfel de lo­caluri, nu poţi fi sigur de cură­ţenie !... Cu câte o strâmbătură, aprobă­­toare, de desgust, ceilalţi doi în­cepură şi ei să-şi examineze cu­ţitele şi furculiţele deşi — se ve­dea bine — străluciau de atâta curăţenie. Când i se aduse felul cerut, domnul cel blond îşi lungi aris­tocraticul său nas spre escalopul de viţel din farfurie şi prinse a mirosi, cu nările delatate ca ale unui şofer cândi simple urna TM-târnichei. Deşi păru nesatisfăcut de re­zultatul analizei, totuşi blondul cel gras îşi infulică escalopul cu un apetit demn de invidiat. E drept că ceilalţi doi nu-şi mirosiră porţia, dar arătară prin gesturi de protestare, că nu sunt de loc încântaţi de alimentul pe care trebuiau să-l introducă în „dificilul“ dumnealor stomac. Totuşi dovediră că se bucură de un apetit la fel cu al cama­radului cel blond şi gras. Când veni rândul să comande fripturile, domnul cel ras și cu nasul aristocratic, avu grija să recomande : — Biftecul meu să fie bine fript și cu garnitură de cartofi... spre. Apoi îi lămuri pe camarazii săi : — Nu pot, monșer, să mănânc friptură ’n sânge !... Am impre­sia desgustătoare că văd o carne crudă... Și n'am putut niciodată, în viața mea, să văd carne cru­dă, fără să-mi stric apetitul pen­tru toată ziua... Pentru­ că eu, vezi... Cel gros şi blond îi luă vorba : — Ba eu din contra... Deși sunt foarte dificil la mâncare, vezi... mie îmi place frintura mai... cu must... Nu-i așa ?... Când biftecurile poftitoare, fu­ră aduse la comandă, domnul cu barbă observă indignat: — Ce fel de garnitură e asta !.. Mi se pare că n’au­ prăjit car­tofii în unt!... Șapoi cartofii tre­buiau tăiați fin... Ce fel de bucă­tărie franceză e asta ?... Domnul cel ras care aproape atingea friptura, cu vârful adus al lungului său nas, hotărî supă­rat : — Să ştiţi că schimb restau­rantul ! Apoi, îşi umplu gura cu o bu­cată mare de biftec. — Cum nu eram departe de masa lor, a trebuit să le înghit toate mofturile. Consumatori atât de pretenţioşi încă nu văzusem! Mi-am arătat surprinderea faţă de tovarăşul meu de masă: — Oricât ar fi ei de boeri şi feciori de bani gata, dar par’că îmi pare că prea fac pe pretenţi­oşii.­­Tovarăşul meu care întorsese enervat capul la intrarea celor trei domni, sări ca ars: — Ce boeri!... Ce feciori de bani gata!... Ia nişte scârbe care fac pe groteşi?... Te vezi pe cel blond şi gras care mereu îşi şterge cu­ţitul?... E băiat de precupet—Tatu six şi acum vinde găini în piaţă. Toţi îl cunosc în Slatina... — Şi băiatul cum a a­juns aşa? — Are o slujbă gras plătită, la o Bancă mare din Bucureşti... A făcut şcoala comercială... — Dar cel cu barbă? — NI ştiu bine şi pe ăsta... E bă­iatul unui cârciumar de ţară.... dintr’un sat nu departe de Seve­rin... Un popă, cu bani, l’a trimis la oraş... Nu ştiu câtă carte a în­văţat, da ştiu că a ajuns un mare petrolist... A fost şi la Paris.. — Şi pe cel ras, cu alura de nobil englez, îl cunoști ? — Năsosul ?... — Da... Cel cărui parcă ’i pute totul... _— Cum să nu’i pută! — se in­dignă tovarășul — un­ aristocrat ca el !„. — Nu, zău . E de familie bu­nă ? . — Cum să nu fie ?... Doar e fiu de... măcelar... — De asta, nu poate el suferi carnea crudă !

Next