Viitorul, iulie 1925 (Anul 18, nr. 5196-5222)
1925-07-01 / nr. 5196
ftnuS al opt«spre»iegerea No. 51S6 4 pagini 2 LEI EX. in ŢARA 4 LEI ex. In ifreidlBlP ABONAM£Mt£ IIN ŢARA I Hi strelnatste l,’i an — — — — £00 'ei I Un an— — — — 1200 lei Şase luni------— 250 • I Şase luni— — — 600 » Tre! »------------125 » I Trei -------------"300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STJ5. EDGARD QUILNET No. 2 || STRADA: ACADEMIEI No IT Telefoniile: Btrseta 31/33; Redacţia al Administraţia 19/23 /19/11 zuummm comerciale Se primesc direct la Administraţia ziarului str Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2 «A? / i. EX. in ŢARA Presa coaliţiei pare mai preocupată de manifestaţiunile politice la care participă membrii guvernului, decât de propriile manifestaţiuni ale coaliţiei. Deşi nu e firească, preocuparea, totuşi, explicabilă întrucât manifestaţiunile diverselor organizaţion liberale din ţară, sunt de natură a tempera mult exhuberanţa combativă a opoziţiei şi mai cu seamă de a distruge multe din iluziile nefericitei coaliţii. In primul rând, aceste manifestaţiuni au efectul de a readuce coaliţia la simţul realităţei, căci de unde coaliţia îşi arogase dreptul de a vorbi exclusiv în numele tării, manifestatiunile organizatiilor national-liberale le amintesc că, în afară de „ţara“ tovărăşiei Iorga Stere, există o opinie publică puternică, organizată şi conştientă care secondează cu energie şi devotament opera mare a cărei înfăptuire integrală o urmăreşte partidul naţional-liberal. In al doilea rând, coaliţia trebue să-şi deie seamă că nu poate avea nimic de câştigat din aducerea procesului politic, ce există astăzi între guvern şi opoziţie, în fata opiniei publice adevărate a ţării. In fata acestei opinii publice opoziţia coalizată se va prezintă ca un conglomerat lipsit de orice solidaritate, de orice directivă şi de orice preocupare de interes obştesc. Este o tovărăşie hibridă şi imorală, care nu are altă obârşie decât ura distructivă, care nu are altă armă de luptă decât violenţa şi care nu are alt obiectiv decât puterea. Conglomeratul acesta lipsit de orice autoritate morală, nu se poate prezintă în faţa opiniei publice decât cu bilanţul acţiunilor anarhice care au scăzut prestigiul parlamentului fără a-i putea împiedica lucrările şi nu poate oferi tării nici una din garanţiile că ar putea fi capabil de o acţiune de guvernare unitară, competentă şi constructivă. Aşa se prezintă coaliţia în fata opiniei publice. In schimb, partidul naţionalliberal se prezintă în fata tării cu patrimoniul unei mari opere de reconstrucţie naţională, care în cercurile largi ale opiniei publice din ţară, în atmosfera mai senină şi mai liniştită ce nu poate exista în vălmăşagul de lupte al vieţei de Capitală, trăeşte mai vie şi e apreciată în lumina şi valoarea ei cea adevărată. Această operă înfăptuită apare ca rodul unei munci încordate şi mai cu seamă ca rezultanta unei conştiinţi unitare şi a unei directive ce nu şovăe pe care partidul naţional-liberal a ştiut şi de astă dată să le pună în serviciul ţării. Dar opera realizată până acum, cu atâtea dificultăţi dar cu atâta străduinţă, constitue şi cea mai sigură chezăşie că partidul liberal va şti să-şi desăvârşească opera nu mai cu seamă să-i asigure roadele. Acesta e patrimoniul cu care se înfăţişează partidul naţional liberal în faţa opiniei publice din ţară. La Deva, ca şi la Bacău, la Brăila ca şi în alte părţi, din manifestaţiunile ce s-au produs, a apărut aceiaşi impunătoare forţă morală, conştientă şi organizată, pe care partidul naţional-liberal a reprezentat-o întotdeauna, ca una din nădejdile fundamentale ale neamului. Acesta este aportul de forţe, cel adevărat şi real, ce există între guvernul şi opoziţia de astăzi. Acesteasunt forţe care stau faţă în faţă — şi pentru opinia publică nu e greu să vadă de care parte trebue să-şi pună încrederea şi pe cine trebue să sprijine. MOTE ■MW— RĂZBOIUL mintr& OFTICII Societatea pentru profilaxia tufierculosei publică mi darea ei de seamă consideraţiunile din cari a eşit şi pe care se sprijină noul proect de lege pentru combaterea îngrozitorului flagel. Acest proect de lege este o vastă mobilizare a energiilor pentru ca printr’un front unic, bine înarmat ştiinţificeşte, să se poată combate cu folos puternicul şi crudul vrăşmaş ce se chiamă tuberculoza. Această mobilizare a ştiinţei şi a puterei de stat contra morţei este perfect de justificată, dacă avem puterea să ne ridicăm cu mintea deasupra cancanului politic, la problemele ce privesc viitorul neamului nostru. „Numărul de 50.000 decese de tuberculoză, aşa cum l-am dat şi în alte ocazii corespunde după toate probabilităţile realităţei. E o cifră înfiorătoare şi ea apare cu toată grozăvia ei când o comparăm cu statisticele din alte ţări. In Anglia cu o populaţie de 2 şi jumătate ori mai mare decât a noastră au fost în 1922, 42.672 decese de tubercale?... Desigur că pericolul este din acelea care nu cere multă argumentare pentru a ne apare aşa cum este, în toată iminenţa şi grandoarea lui. Pentru a combate oftica, trebue însă, bani mulţi şi de aceea noul proect de lege aşa cum este formulat şi propus parlamentului, de către oamenii de ştiinţă medicală — şi nu de financiari ori economişti, cari probabil au şi ei un cuvânt de spus in această chestiune — prevede crearea unui mare fond special, alimentat din subvenţii înscrise anual în bugetul ministerelor, din o cotă de 1 la sută, dedusă din impozitul pe salarii, o cotă din disponibilităţile timbrului de asistenţă, etc. Dar pentru că sperăm că banii se vor găsi, socotim că o mare atenţiune trebue dată nu numai creărei de sanatorii, ci şi cheltuelilor următoare: 1) înfiinţarea unui mare serviciu de propagandă anti-tuberculoză, prin conferinţe, cinematografe, broşuri bine scrise, educaţie prin şcoli, ateliere, etc. 2. înfiinţarea de băi publice în fiecare oraş. Idea lui Losser din Germania, „Fiecare cătun cu baia sa“, este formula unei mari evoluţii sociale. Murdăria este una din porţile tuturor boalelor şi în special a ofticei. Aci trebue luptat. 3. Să se lupte de asemenea contra altui viatic al boalei, contra beţiei şi alcoolismului. Noua lege a băuturilor spirtoase este la timp venită. Ea trebue să aibă susţinerea tuturor oamenilor de bine. Şi după ce se va creia o educaţie sanitară, fireşte este locul creărei sanatoriilor, şi acestea creiate în condiţii eftine la munte, după sistemul caselor demontabile din companie. Dar despre această chestiune ne propunem a reveni. PETRONIUS SV manifestaţiane poliţise IN FATA OPINIEI PUBLICE Cu prilejul unor serbări MARINA •ww \ J ITALIANA Flota este menită să assure Italiei stăpânirea căilor maritime deschise peninsulei Cu prilejul vizitei făcută de o escadră franceză la Neapole unde au avut loc serbări strălucite, d. Edmond Delage trimesul lui „Le Temps” face următoarea dare de seamă despre situaţia marinei italiene : — „Trebue síi re’evőin dm nou partea strălucită ce se cuvine ma . .. v rinei italiene în marele răsboi — splendidă mai ales antiaeriană începe d-sa. Acum am avut prilej să văd de aproape flota Italiană, tânără încă dar bogată in nobile tradiţii şi mai ales în plină evoluţie ca tot restul Italiei. Marina italiană în decursul Săsiooiului a făcut mari sacrificii pentru victoria comună. Sub direcţiunea amiralului Thaon di Ravel se execută actualmente opera de reconstruire necesară. Crucişătoarele uşoare au fost complect refăcute precum şi crucişetoarele mari „Brindizi” „Venezia”, Taranto“, „Anconia“ şi „Bari “ de o capacitate de 5000 şi 3500 tone. Italia astăzi are pe lângă şapte vase mari: 3 crucişetoare, 9 ecloroare, 49 torpiloare şi 43 submarine. Apărarea litoralului este refăcută şi repartizată în patru departamente maritime ; apărarea coastelor este rezervată ca în Franţa, marinei. Numărul arsenalelor a fost redus. Worn base navale Vor fi însă creiate noui baze navale pe lângă cele existente, în Sicilia şi în Sardinia ce sunt menite să asigure Italiei stăpânirea căilor maritime deschise peninsulei.Programele construcţiilor navale — observă d. Edmond Delage — nu sunt în Italia, ca în Franţa, adunate într’un singur statut naval discutat pe larg de presă şi parlament. Tot astfel şi bugetul marinei, nu e ca în Franţa, catalogat în detaliu.Utilizarea diferitelor credite bugetare este în mare parte lăsată la discreţia amiralitate. Şi deşi sunt ele consacrate până azi construcţiilor noui, sunt cât se poate de modeste, amiralitatea italiană ţine să se conformeze mereu directivelor primului ministru. Anul trecut, amiralul şef a făcut în senat următoarea declaraţie semnificativă : „ Doresc ca fiecare din bugetele următoare să ne îngădue o sporire gradată pentru construirea de nouă vase, ca să putem desfăşura, pe lângă programul actual, încă unul în favoarea marinei noastre”. Bi'i'jgetuu marinai Dintre unităţile cele mai recente sunt cele trei ecleroare Leone, Pantera şi Tiare cari au executat ca încercare o lungă călătorie prin principalele porturi engleze până la marea Baltică. Reconstituirea materia-Si intr’adevăr, guvernul italian face toate sforţările pentru a da acestei ramure importante toată desfăşurarea proectată. Pe lângă cele înscrise în noul buget al marinei, sunt gata astăzi două crucişetoare de câte zece mii tone, cinci torpiloare şi 12 submarine. Elegante ca formă, solide, ingenioase, vasele italiene se disting mai ales prin rapiditatea şi uşurinţa lor ca şi prin armamentul lor solid. Crucişătoarele „Trento” şi „Trieste” cari vor, intra în curând în serviciu deşi poate au o lungime cam excesivă, fiind aproape cât vasele de linie engleză din categoria Quean-Elizabeth, dar sunt totdeodată şi foarte rapide având o artilerie Amiralitatea italiană n’a procedat numai la reconstruirea energică a materialului ci şi la formarea şi antrenarea personalului. Nivelul technic al studiilor de la Academia navală, reorganizarea cursurilor şcoalei navale de răsboi, conducerea manevrelor din Mediterana occidentală, din apele Tarentei şi Siciliei dovedesc importanţa ce se dă educaţiei intelectuale şi antrenamentelor. Ţinuta echipagiilor, întreţinerea vaselor detaşate la Neapole au făcut ofiţerilor francezi ‚•-‡'›» m - i irmoase impresii. Corespondentul francez după ce arată cum primul ministeu a înt ' ~ d’tearea minist mini de marină pentru o mai largă şi stricta aplicare a programului, îşi exprimă încrederea în frumosul viitor al marinei italiene şi întărirea legăturilor de amiciție în Franta. Burma naptissi RZ3S GtaßOfti tttastatis&ffiEXH NOUL MINISTRU si jffpsfrlei Is farls D. Grünberger, noul ministru al Austriei la Paris şi-a prezentat scrisorile de acreditare preşedintelui republicei franceze. După cum se ştie, d. Grünberger ca fost ministru de externe, a vizitat şi ţara noastră împreună cu Monseniorul Seipel fost cancelar al Austriei. ş i ECOURI tri din Moscova arată că în Rusia sunt 620.000 muncitori şi 392.000 intelectuali, şomeri. Situaţia acestei mulţimi nelinişteşte guvernul sovietelor. Printr-o comunicare făcută Academiei de medicină din Paris, câţiva savanţi au relevat apropiata descoperire a vindecărei tuberculozei. Un ser experimentat îndelung prin vaccinarea copiilor în faşe, s-a dovedit extraordinar de eficace pentru prevenirea teribilei boli. Se fac experienţe cu un nou ser şi pentru vindecarea adulţilor. Tribunalul suprem din Ucraina a condamnat la moarte pe inginerul Chikhoff, dar a cerut comutarea pedepsei. roducţiunea mondială de mătasă naturală a fost în anul 1924 de 32.915 tone şi se repartizează astfel pe diferitele state: Japonia 19.000 tone (17.285 în 1923); China 6.900 (7.105); Italia, 5 500 (4.900); Asia centrală 1.000 (760); Franţa, 335 (255); India 100 (90); Spania 80 (70) tone. Subtilităţile Cel mai anumit ziar din anumita presă, voeşte să ne convingă, cu logica şi limba lui caracteristic, că la întrunirea comunistă din Paris n’a fost calomniată ţara ci s’a criticat pe drept guvernul. Ca să fie mai lămurit anumitul ziar, dă şi exemple. Astfel arată că are dreptul împreună cu bolşevicii de la Paris, să „nu se extazieze în faţa nelegiuirilor guvernului“ şi „să nu admire pe jandarmii cari bat şi asasinează oamenii“. Subtilităţile anumitei prese sunt demult deocheate. Ea voeşte „libertate“ pentru că numai astfel nu suntem ameninţeiile comuniste. Ea ceteze „împilarea“ pentru că, numai pri consolida Statul şi, i testează contra „ni, pentru că raporturile amicale cu vecinii, şi in special cu cei de la Răsărit, sunt astfel periclitate. De asemenea anumita presă critică violent armata, magistratura, clerul şi toate instituţiile ţatei pentru că voeşte să le „îndrepte“ şi să le ridice prestigiul... Dacă n’am şti cine sunt oamenii ce conduc această anumită presă şi care sunt interesele ce determină această atitudine, am putea fi victimele finelor subtilităţi. Dar atât noi, cât şi opinia publică am avut timpul necesar să ne convingem că n’a fost împrejurare în care acesşti iluştri democraţi să fi găsit ceva demn de laudă în această ţară şi na fost prilej în care să nu se facă, fără a cerceta, ecoul tuturor calomniilor. ■Situaţia deci e limpede: întrunirea bolşevică de la Paris, provocată de Moscova sau alt centru comunist, a avut sprijinul anumitei prese din ţară. Această presă a furnizat calomniile contra ţârei — şi apoi le-a susţinut veracitatea cu îndârjirea oamenilor disperaţi de carantina la care sunt ţinuţi de opinia publică. Deci nu critici contra guvernului, ci josnice calomnii contra ţarei şi instituţiunilor ei, aceasta e caracteristica activităţei oamenilor ce şi-au făcut o meserie din specularea instinctelorrele, a neştiinţei şi prostiei. Dispreţul pentru aceste unelte ale vrăjmaşului, e o pedeapsă prea mică pentru răul ce-l fac ţârei. x.xr rinţele Ateneului nu intutum . wo» altădată, unica atracţie a celor doritori de a urmări problemele de ştiinţă, artă şi literatură, înmulţirea organizaţiilor de conferinţe şi producţiuni de tot felul chiamă astăzi publicul în diferitele săli cari, de asemenea, s’au înmulţit.. Afară de conferinţele organizate la Ateneu au mai avut loc în sala cea mare şi alte solemnităţi culturale, între cari conferinţa d-lui Charles Diehl, cu prilejul congresului de bizantinologie, despre „Constantinopolul de astăzi“. In ziua de 31 Mai 1924 tot în sala Ateneului s-a făcut primirea delegaţilor Societăţii „Astra“ din Transilvania (Asociaţiunea Transilvană) cărora Prezidentul Ateneului le-a adresat cuvântul de bună venire. Serbarea a fost onorată cu prezenţa A. S. Regele Principelui Moştenitor, care a rostit şi o frumoasă cuvântare. Pşcarea artistică Mişcarea artistică, încurajată prin acordarea sălilor Ateneului a continuat în anul 1924 şi până la finele luiMaiu 1925 cu destulă intensitate. Fundaţiunea Culturală „Principele Carol“ a urmat de la 13 Ianuarie până la 12 Maiu 1924 seria începută în 1923, dând 29 concerte simfonice. Pentru toamna anului 1924 această instituţie nu a mai utilizat sala Ateneului. S’au dat 70 de concerte, festivaluri şi serbări. In sălile anume destinate au fost 33 expoziţii de pictură şi sculptură. In lunile Aprilie—Iunie Ministerul Artelor a organizat în sălile A, Iteneului Salonul Oficial. A ^ J lllCX fl/UUiyu, cil .uOu _r ... - I __ ,tl dării de seamă şi altor chestiuni administrative. Au urmat 7 şedinţe cu discursuri de recepţiune ale noilor membri şi anume: 26 Maiu: d. I. A. Basarabescu despre „Duiliu Zamfirescu“, căruia i-a răspuns d. Mihail Dragomirescu; la 27 Maiu: d. Dr. Ch. Laugier despre „Contribuţia Medicinei în etnografie“, căruia i-a răspuns d. Dr. Al. Obregia; la 28 Maiu: d. I. B. Bobe- *scu despre „Un strălucit Ateneist: dr.Al Odobescu“, căruia i-a răspuns d. Gh. Adamescu; la 29 Maiu: d. Constant Georgescu despre „Economia politică naţională“, căruia i-a răspuns d. Ştefan C. Ioan; la 30 Maiu: d. Victor Eftimiu despre „Alexandru Macedonski“, căruia i-a răspuns d. Mihail Dragomirescu ; la 31 Maiu: d. dr. E. Severin despre „Importanţa învăţământului tehnic în desvoltarea economică“, căruia i-a răspuns d. G. C. Dragu; la 1 Iunie: d. Collonel G. Bacaloglu despre „Ardealul ca izvor cultural“, căruia i-a răspuns d. dr. Victor Babeş; la 2 iunie s-a făcut recepţiunea d-lui G. D. Kiriac, care conform statutelor a înlocuit discursul printr'o frumoasă producţiune muzicală,, executată de corul Societăţii „Carmen“ şi condusă de d-sa. A răspuns d. Mihail Dragomirescu. La această şedinţă au luat parte şi delegaţi ai societăţii „Astra“. Penultima şedinţă a fost ocupată de câteva comunicări ale membrilor. D. Dr. V. Babeş: „Ştiinţa şi Pedeapsa“; d. Mihail Dragomirescu: „Ştiinţa literaturii“; d. Th. D. Speranţia: „Elementele egiptene în Folklor“; d. A. Lupu Antonescu: „Din arhiva limbii româneşti: Cum pier zicerile“. Cu prileju adunării generale a Ateneului Român, s’a făcut o expunere a activităţei instituţiunei pe anul trecut. In această expunere s’a arătat în primul rând perderea a doi membri şi anume: George Ştefănescu (decedat în ziua de 20 Aprilie 1925), şi Gheorgha Murgoci (decedat în ziua de 5 Martie 1925). Transformarea Ateneului Opera de transformare a palatului se urmează cu mare activitate. Putem spune deocamdată că vom avea o sală de lectură lungă de 20 m. și lată de 8 m. cu locuri pentru 60 cititori; o sală de depozit în care vor putea să intre 14.000 volume (afară de dulapurile din sala de lectură, în cari se vor putea așeza încă 11.000 volume) o mare sală de pinacotecă, o sală de cinematograf în subsol. Sumele plătite până acum cu ace-!e lucrări se ridică patrru anul întreg 1924 și pentru primele luni din 1925 la 4.300.000 lei. Pe lângă acestea, s’a început instalarea caloriferului care va costa 3.000.000 lei, reparaţia acoperişului, care va costa circa 500.000 lei şi întocmirea unei săli mari de expoziţie în subsol. Conferinţele BH5BBHBHBP3B . In cursul anului 1924 s'a deschis seria conferinţelor Ateneului la 27 Ianuarie şi au continuat până în luna Mai, după programul fixat, căruia i s’au adus puţine schimbări. Aceste conferinţe s’au succedat în mod regulat. La finele anului, adică la 7 Decembrie 1924, s’a început o nouă serie de conferinţe care a continuat şi in primele luni ale anului cu După o lungă întrerupere, Ministerul Artelor a reînviat această veche îndatorire a statului: încurajarea artiştilor. Ateneul a pus la dispoziţie sălile de care dispunea şi astfel publicul a putut să aibă o privire generală asupr producţiunii noastre de pictură şi de sculptură. Universitatea Ateneului „Universitatea Ateneului Român“ care a păşit în al 3-lea an de existenţă, condusă de d-l St. C. Ioan delegatul comitetului a organizat în 1925 două serii de cursuri: Prima serie (19 Ianuarie — 1 Martie 1925), A doua serie (2 Martie — 5 Aprilie 1925). Prin noile transformări ale localului se va obţine în anul viitor mai multe săli libere şi se va înmulţi numărul acestor ursuri, a căror utilitate e din zi îa zi mai evidentă şi cari sunt urmărite, de un număr din ce în ce mai mare os ascultători. SiUia^a^Ju^rîclară Trecând acum la mersul financiar al societăţii se observă că a trebuit să se facă două bugete: a) bugetul ordinar al cheltuelilor anuale; b) bugetul extraordinar cheltuelilor de transformare. In ce priveşte fondul Ateneului, se observă în primul rând că veniturile au fost cu mult mai mari decât cele prevăzute : se conta pe un total de 1.515.440 lei, și s’a realizat 2.541.113 lei; pe de altă parte cheltuelile au fost mult mai mici: se prevăzuse 1.495.500 lei și s’a cheltuit numai 781.233 lei; adică, de unde se spera un excedent de 19.950 lei a fost unul de 1.759.880 lei. Acest excedent, realizat, şi prin economii a trecut tot la budgetul transformărilor localului, adică la cel extra stuţiuni culturale Ateneul Român - Activitatea instituţiunei în cursul arcului trec Mimarea artistică.— Situaţia financiară .CD Joi 2 fnkle 1925 Continuare în pag. 9-a Cei mai pretenţioşi MU C3© AL, CftZABAM In grădina unui restaurant de mâna întâia . Fete de masă şi şervete de o albiaţă neprihănită. Tacâmurile strălucesc în lumina becurilor Osram... Chelneri impunători în uniforma lor neagră, cu cravată albă... Bucătărie franceză... Muşterii selecţi... Orhestră „Dinicu". Mai toate mesele sunt prinse. O masă însă rămâne neocupată, deşi cei cari îşi caută loc se uită cu jind la ea . E „rezervată“, îspre deosebire de celelalte mese, o împodobeşte un buchet mare de flori abia culese. De câteva ori, mi-am aruncat ochi. Da, masa cu buchet, nerăbdător parcă să ştiu, odată, cine erau Cei aşteptaţi. Trebuia să fie, cu siguranţă nişte muşteri’ neam, lipsiţi ai Casei, sau nişte oameni tare prevăzători dacă avuseseră grija să-şi oprească o masă încă din vreme. In sfârşit, se arătară şi muşteriii pentru masa cu buchet. Erau trei. Au intrat vorbind tare între ei, nesinchisindu-se parcă de lumea de la mesele pe unde treceau. Erau foarte eleganţi cei trei muşterii. Doi chelneri le săriră înainte, cu reverenţe afectate. Nepăsători faţă de aceste manifestaţii de adâncă supunere, cei trei domni prezentară bastoane şi pălării, pentru garderobă. Purtau costume cu tăietura după ultimul stil din stofe scumpe, de culoare clară care nu rabdă la tăvăleală. Toţi aveau mănuşi: erau galbene ca floarea de pucioasă. Unul gras şi foarte blond, purta ochelari de sticlă rotundă şi fumurie. Ceilalţi doi erau cam de aceiaşi statură şi se deosebiau numai prin aceia că unul avea barbă şi nasul cârn, pe când celalt era ras şi purta, cu mândrie aristocratică, un nas enorm de mare şi sfidător de coroiat. După ce răspunseră cu mişcări, aproape invizibile, la saluturile unor cunoscuţi de la o masă vecină, cei trei muşterii aşteptaţi îşi traseră scaunul, cu gesturi leneşe de oameni plictisiţi că trebuiau să se supuie unui obiceiu atât de comun : să mănânce. Fără să se uite pe lista de bucate, domnul cel gras şi blond se adresă chelnerului, răsfățându-se : — Ei, Stroie, cu ce ne mai întoxichezi în astă seară?... Aii ceva mai bun pe listă ?... M’am cam plictisit cu monotonia bucatelor voastre!... Domnul cu barbă își vârâse barba în lista cu bucate... După o uimirtă controlare o dete deo parte, cu un gest aproape dezolat : — Imposibil!... Nimic... Nimic !... Iar domnul cel ras, afectând o plictiseală de adevărat lord englez, porunci chelnerului să-i citească lista de sus până jos. Se arătă și el nemulțumit și strâmbă din nas că parcă nu i-ar fi mirosit bine. Totuși, fiecare avu grija să-şi aleagă câte ceva din lista de bucate. Cum plecă chelnerul, domnul cel blond luă cuţitul din faţă şi ridicându-l în bătaia luminei, începu să-l examineze cu atenţie. Apoi, ştergând cuţitul cu şervetul, observă aproape indignat: — Niciodată, în astfel de localuri, nu poţi fi sigur de curăţenie !... Cu câte o strâmbătură, aprobătoare, de desgust, ceilalţi doi începură şi ei să-şi examineze cuţitele şi furculiţele deşi — se vedea bine — străluciau de atâta curăţenie. Când i se aduse felul cerut, domnul cel blond îşi lungi aristocraticul său nas spre escalopul de viţel din farfurie şi prinse a mirosi, cu nările delatate ca ale unui şofer cândi simple urna TM-târnichei. Deşi păru nesatisfăcut de rezultatul analizei, totuşi blondul cel gras îşi infulică escalopul cu un apetit demn de invidiat. E drept că ceilalţi doi nu-şi mirosiră porţia, dar arătară prin gesturi de protestare, că nu sunt de loc încântaţi de alimentul pe care trebuiau să-l introducă în „dificilul“ dumnealor stomac. Totuşi dovediră că se bucură de un apetit la fel cu al camaradului cel blond şi gras. Când veni rândul să comande fripturile, domnul cel ras și cu nasul aristocratic, avu grija să recomande : — Biftecul meu să fie bine fript și cu garnitură de cartofi... spre. Apoi îi lămuri pe camarazii săi : — Nu pot, monșer, să mănânc friptură ’n sânge !... Am impresia desgustătoare că văd o carne crudă... Și n'am putut niciodată, în viața mea, să văd carne crudă, fără să-mi stric apetitul pentru toată ziua... Pentru că eu, vezi... Cel gros şi blond îi luă vorba : — Ba eu din contra... Deși sunt foarte dificil la mâncare, vezi... mie îmi place frintura mai... cu must... Nu-i așa ?... Când biftecurile poftitoare, fură aduse la comandă, domnul cu barbă observă indignat: — Ce fel de garnitură e asta !.. Mi se pare că n’au prăjit cartofii în unt!... Șapoi cartofii trebuiau tăiați fin... Ce fel de bucătărie franceză e asta ?... Domnul cel ras care aproape atingea friptura, cu vârful adus al lungului său nas, hotărî supărat : — Să ştiţi că schimb restaurantul ! Apoi, îşi umplu gura cu o bucată mare de biftec. — Cum nu eram departe de masa lor, a trebuit să le înghit toate mofturile. Consumatori atât de pretenţioşi încă nu văzusem! Mi-am arătat surprinderea faţă de tovarăşul meu de masă: — Oricât ar fi ei de boeri şi feciori de bani gata, dar par’că îmi pare că prea fac pe pretenţioşii.Tovarăşul meu care întorsese enervat capul la intrarea celor trei domni, sări ca ars: — Ce boeri!... Ce feciori de bani gata!... Ia nişte scârbe care fac pe groteşi?... Te vezi pe cel blond şi gras care mereu îşi şterge cuţitul?... E băiat de precupet—Tatu six şi acum vinde găini în piaţă. Toţi îl cunosc în Slatina... — Şi băiatul cum a ajuns aşa? — Are o slujbă gras plătită, la o Bancă mare din Bucureşti... A făcut şcoala comercială... — Dar cel cu barbă? — NI ştiu bine şi pe ăsta... E băiatul unui cârciumar de ţară.... dintr’un sat nu departe de Severin... Un popă, cu bani, l’a trimis la oraş... Nu ştiu câtă carte a învăţat, da ştiu că a ajuns un mare petrolist... A fost şi la Paris.. — Şi pe cel ras, cu alura de nobil englez, îl cunoști ? — Năsosul ?... — Da... Cel cărui parcă ’i pute totul... _— Cum să nu’i pută! — se indignă tovarășul — un aristocrat ca el !„. — Nu, zău . E de familie bună ? . — Cum să nu fie ?... Doar e fiu de... măcelar... — De asta, nu poate el suferi carnea crudă !