Viitorul, august 1925 (Anul 18, nr. 5224-5247)

1925-08-02 / nr. 5224

anul al Gpt-sppâ-zecerea No. 5224 4 PAGINI Duminică 2 August 1925 2 LEI EX. In TARA 4 LEI cf. In sffcrate A B © H A M tN t fc! IN TARA Un an-----------1OQ !el 5ese luni — — — 250 • Trei --------1250 In streină este Un an-----— — î?.00 iei Şase luni — — — 600 » Trei »-----—’300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCU REŞTII; STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia si Administraţia 19/23 al 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administratia ziarului str Academie 17 şi la teste Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2LEI EX. in TARA 4 LEI ei. in Mstote Democraţia Şi parlamentarismul O pildă pentru coslifia demagogică dela noi Este proaspătă încă in amintirea tuturor agitaţiunea violentă a partidelor de opoziţie coalizate, în ultima sesiune parlamentară. Istoricul faptelor se cunoaşte. După nenumărate şedinţe consacrate discuţiunei generale şi pe articole a unei legi organice de însemnătatea reformei administrative, şi atunci când obstrucţiunea opoziţiei coalizate era mai mult decât evidentă, s’a propus din sânul majorităţei modificarea regulamentului Adunărei în sensul ca amendamentele ce se propun să fie desbătute în comitetul delegaţilor, dar în şedinţă publică susţinerea lor să fie limitată, adică să ia parte la discuţiii de câte un singur orator pentru şi unul contra, fără a putea rosti, o cuvântare mai,lungă de zece minute. Atât a fost de ajuns pentru ca reprezentanţii partidelor cari căutau sa oprească în loc opera de legiferare, să strige în Parlament şi în presă, în întruniri publice şi în telegrame adresate Siveranului că „însuşi parlamentarismul a fost desfiinţat“. Că limitarea discuţiunilor este „o lovitură a oligarhiei“, şi alte formule de acest fel. Bineînţeles opinia noastră publică nu s’a emoţionat deloc, domnii obstrucţionist n’au depus la reforma administrativă nici un amendament, şi legea s’a putut vota în sfârşit după dezbateri cari au ţinut luni de zile. Dar die ce reamintim toate acestea ? Pentru că s-a întâmplat de curând ca preşedintele Camerei reprezentanţilor Statelor Unite, d-l Longworth, să dea unui ziar francez, cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o la Paris la Palatul Bourbon, unele lămuriri asupra felului cum înţelege marea republică, democratică de peste ocean să practice, conform Constituţiei, parlamentarismul. D-l dr. Lupu, unul din cei mai turbulenţi opoziţionişti, şi mare admirator al aşezămintelor şi moravurilor ,democraţiei americane, va afla astfel că preşedintele Longworth a fost foarte neplăcut impresionat de atmosfera din Camera franceză. Intrerruperile, vociferările, ameninţările şi imprecatiunile nu mai conteneau. — Niciodată nu s’ar putea vedea asemenea lucru la Capitoliu, — a declarat preşedintele Longworth unui ziarist francez. Un orator, în principiu, la noi, nu e niciodată întrerupt. Dacă în cursul unui discurs, un coleg doreşte să-i pună o întrebare sau să rectifice una din aserţiunile sale, el trebue să ceară autorizaţia prealabilă a speaker-ulu, adică a preşedintelui. Dacă nu o cere, e chemat la ordine, iar dacă persistă să întrerupă, este pur şi simplu expulzat din Adunare, căci la şedinţă este întotdeauna prezent reprezentantul forţei publice, care simbolizează forţa fizică de care dispune preşedintele Adunărei, după cum sergentul de stradă simbolizează forţa fizică a legei. Dar nu e destul atât. Preşedintele Longworth a mai dat interesante amănunte asupra felului cum funcţionează în StateleUnite maşina parlamentară. Să afle, dar, democraţii coalizaţi cari tulbură zilnic lucrările Parlamentului nostru, că în Statele Unite dezbaterile sunt paşnice şi liniştite şi din alt motiv decât cel descris mai sus. In a fără că disensiunile politice nu sunt atât de profund deosebite, metoda de lucru este cu totul diferită : cea mai mare parte a lucrărilor se face în comisiuni. Când un proect de lege a fost deliberat şi adoptat de comisiunea respectivă, el nu mai prilejneşte o nouă şi mare dezbatere în şedinţă publică. Regula este că fiecare orator înscris nu dispune decât cinci minute spre a-şi face declaraţia. După cinci minute i se retrage cuvântul. Auzi d-le dl. Lupu ? Cinci minute, şi nu la discuţia pe articole, ci la aceea generală ! Aşa înţelege democraţia americană să practice parlamentarismul.Treabă multă şi serioasă în comisiuni, fără vorbă multă şi sgomot în şedinţă publică. Şi nimeni nu s’a gândit să acuze Constituţia americană şi regulamentele Camerei, că ar fi întocmite de „reacţionari“ şi „oligarhi“._ Cât de departe suntem de obstrucţia de la noi, unde toţi nechemaţii şi toţi nepregătiţii opresc zile întregi în loc opera legislativă... ' ' ... ■ — g=.*.x.rg • ■ —»- - r' NOTE „Ocolul Pământului“ «»e d. isn. Găvănescul D. general Găvănescu, unul din însoţitorii A. S. Principele Carol In călătoria în care El a ocolit pământul, ne dă acuma al patrulea volum din lucrarea sa expozitivă a lungei şi prinţiarei călătorii. Acest volum e consacrat Indochinei şi Chinei, şi este menit a fi cetit cu acelaşi Interes ca şi celelalte ce l-a precedat. Cu interesul, adică, cu care se urmăresc descripţiile de călătorii în lumea largă in ţările necunoscute, in părţile de lume pe care doar amintirea lecţiilor de geografie ne mai poate da o imagină aproximativă. D. general Găvănescu a făcut astfel un real serviciu literaturei noastre geografice şi etnografice, tipărind impresiunile sale personale, din care lipseşte orice artificiu literar, ca şi erudiţia plicticoasă. Suntem, cetind volumul de călătorii al d-lui general Găvănescu, in starea de suflet a auditorilor ce ascultă liniştiţi poveştile călătorului de curând întors intre ai lui. Şi paginele de călătorie scrise de d. Găvănescu au farmecul povestirei nepretenţioase, prin care străbate totuşi lăudabilul sentiment de demnitate şi de dragoste de tot cea ce atinge şi priveşte România. Se vede că stylul autorului este de multe ori o sabie ostăşească, şi că povestirea este o faţetă de suflet bărbătesc îndrăgostit de ţară, de Tron şi de aşezămintele ei. Dacă credem în maxima lui Horaţiu că nimic nu e mai preferabil decât a uni plăcutul cu utilul, şi dacă suntem convinşi de cea ce neau spus toţi marii educatori că ştiinţa se răspândeşte cu folos când e însoţită de plăcerea celui ce o cultivă, atunci putem spune că volumul d-lui general Găvănescu — ca şi cele ce l-au precedat — sunt o contribuţie vrednică de respect la cultura noastră etnografică, istorică şi geografică. In autorul „Ocolului Pământului“ avem un Cicerone plăcut, în lungul drum prin ţările exotice, misterioase, necunoscute imense şi de veche alcătuire... — -, PETRONIUS — —■—-Km.--------— La Berlin DIFICULTĂŢILE GUVERNULUI LUTHER Cu toată formaţiunea lui paradoxală, guvernul Luther, — scrie „Le Temps” — încă dela început s’a înfăţişat ca un guvern care ar putea să ajungă dintre cele mai puternice şi mai durabile din câte s’au succedat dela război încaoce. In ultimul timp, guvernului Luther a trebuit să se ocupe de trei probleme a căror rezolvare putea să provoace o criză generală. Prima, privea revalorizarea hipotecelor. Cu toate că această chestiune figura pe primul plan în programul electoral naţionalist, realizarea ei era foarte puţin dorită de către conducătorii partidului ai cărui amici se găsesc printre beneficiarii bancrutei inflaţioniste. Răspunsul pentru pactul 1—TWFilH I I Wtmim' I I ÎMI...... de siguranţă O dificultate mult mai serioasă a fost întocmirea răspunsului relativ la pactul de garanţii. După cum se ştia pregătirea acestui răspuns, a dat loc la ameninţări cu totul nesincere dar foarte violente din partea naţionaliştilor. întregul efort al guvernului a fost de a ţine această chestiune în afară de tocmelile diferitelor grupuri politice, de a evita ca termenii acestui răspuns să nu devină puncte de plecare pentru noui discuţiuni asupra revalorizării ori asupra tarifelor vamale. Şi guvernul a reuşit să întocmească răspunsul la pactul de garanţie prin secretul ce a ştiut să-l păstreze tot timpul cât a ţinut redactarea lui. Totuşi, guvernul a fost nevoit să cedeze sfaturilor rezervate ale naţionaliştilor şi din acest punct de vedere, ei au avut un avantaj asupra d-lui Stgesemann. Chestiunea tarifului vamal In sfârşit, veni şi marea dificultate a tarifului vamal, problemă ce naţionaliştii s’au trudit s’o pună în aceiaşi balanţă cu răspunsul pactului. Trebue notat că, dând pactului aparenta unei forme potolite si tarifului vamal promisiunile unei aparente concrete, guvernul din Berlin, sau mai exact, cancelarul nu s’a angajat de loc în fond, ci după ce a obtinut asentimentul partidului naţionalist la proiectul de răspuns relativ la pactul de siguranţă, el a ştiut să-şi recapete libertatea în ce priveşte chestiunea tarifului vamal. Cancelarul Luther este pe cale de a propune noui tratative în baza cărora cerealele, vor beneficia, nu de un tarif minimal, ci de o taxare mobilă, care prin comDintre toate guvernee ce s’au succedat la cârma statului german dela încheierea armistiţiului şi până astăzi, actualul cabinet pare a fi mai de lungă du■nrrm mmmammmmmamamaammmm rată pensaţie, va fi extinsă şi asupra vitelor. Situaţia dreptei este foarte precară. Naţionaliştii în guvern sunt toleraţii partidului populist şi al d-lui Stresemann — aceasta ei nu o pot cu,nici un preţ uita. Stânga nu e la largul ei aci spre a se manifesta. Centrul, destul de unit pe chestiunea liberărei teritoriului, e cu totul divizat în ce priveşte probleme interne. S-au văzut oameni cari merg de obicei cu aripa dreaptă, trecând de partea opoziţiei la tariful minimal. In plus, de la alegerea lui Hindenburg, mai există încă un motiv serios: atitudinea pe care ar lua-o acesta în cazul unei crize ministeriale. Mai adăugăm că în chestia pactului, centrul ca şi partidele stângei, doresc neapărat să vadă angajată şi responsabilitatea naţionaliştilor. Spre Aiud de I. SIMIOMESCU profesor universitar Las in urmă frumosul Trascău şi împrejurimile sale minunate. Dacă cerul încurat făcea Valea Arieşului mai posomorâtă decât este, la Trascău norii se rup, se împrăştie. Lumina cerului înseninat în parte, se revarsă asupra munţilor, mărindu-le variaţia coloritului prin focul razelor de soare, îndreptate ca dintr’un reflector, când pe un pisc, când pe altul, scoţând în Relief albul păreţilor de calcare sau dând un colorit mai roşu petecelor, de terra rossa, pământul de ocliu ieşit din măcinarea pietrei de var. La câţiva kilometri de Trascău, într’o poziţie tot aşa de romantică este Trascăul secuesc. Până la el drumul te farmecă. Pe dreapta sunt ţuguie de calcar spre care se ridică ogoarele muncite greu, cu haturi de arbori- Ogoarele par suspendate, iar tabloul este segantinian. In stânga drumului stâncile răsar ca vârfurile de oase dintr’un schelet uriaş. Printre ele grohotişurile pregătesc suişul arborilor, care precedează pajiştele. E viaţa de prefacere şi în natura zisă moartă, deşi viaţa tocmai prefacere înseamnă. La Trascău î săcuesc iau naştere două pâraie care se îndreaptă în direcţiuni deosebite. Pe unul am venit, se varsă la Burn în Arieş- In lungul celuilalt e drumul spre Aiud. Sătişorul e format dintr’un pumn de case, dintre care ale românilor, la coada satului, le recunoşti îndată prin sărăcăcioasa lor înfăţişare, acoperite cu stuh, cu beldiele de cânepă puse la sorii pe gard. Erau toleraţi ! Pe o stâncă din apropiere, către apus, se înalţă ruinele unui vechi castel aparţinând stăpânitorilor feudali de pe vremuri. Evocă zilele de luptă, frământările sociale şi politice atât de vii în Ardeal. In toate părţile sunt guri de peşteri, cari potricălesc masivele de calcar. Cea mai însemnată e cea dela Bedeleu din apropiere de Trascăul secuesc (9 rdm. depărtare), lîngă satul românesc cu acelaş nume. E vestită nu numai prin fumuseţa podoabei lăuntrice cât şi prin osemintele de fiare cuaternare care se oploşeau în ea. Drumul coteşte printr'un cuib de verdeaţă în care puţinele căsuţe sărăcuţe din Vălişoara sunt aproape inundate în frunziş de făget. Când ai scăpat de lumini, în faţă ţi se arată un alt părete de calcar. Crezi că drumul s’a isprăvit, e închis. In realitate prin şerpuiri largi ocoleşte la început păreiţii drepţi, goi, până când n’are ce face şi trebue să treacă printre ei. E iarăşi una din numeroasele drei care caracterizează partea răsăriteană a munţilor Apuseni. Locul e impresionant. Drumul şi pârâul repede sunt prinşi între doi păreţi înalţi de calcar, din care unul, cel răsăritean e ca tăiat de paloş, vertical cu crăpături în toate direcţiile, unde şi unde cu câte un pumn de iarbă ori cu câte jig corăpel prins, cu rădăcinile nici nu ştii cum. Te miri cum poate să-şi tragă hrana, oricât de anemiată iar fi viaţa. Poporul i-a zis la „Cetate” acestui părete drept din Cheia Poianei, numire care e la fel cu zidul de calcar, de la Podul Dâmbovicioarei sau acel, clid de pături, de pe valea Răutului din Basarabia, aproape de Cricov. Păretelui drept îi stă în faţă alţi colţi de calcar, care închid drumul ca un zăvor. Când ai scăpat din Chei, la Poiana şi te uiţi îndărăt ai o privelişte minunată. Spre răsărit Bachişul, râpos şi gol, se ridică din mijlocul năruiturilor acoperite cu păşune şi ciritei. E contrastul sărăciei pietrei călcăroase, sărăcia Karstului dalmatin şi surâsul pajiştei verzi. Bolovani, năruiţi din părete stau îngrămădiţi la intrarea în chei, ca şi când de curând s’ar fi dat o bătălie de uriaşi. Şoseaua, albă ca de cretă, în şerpuiri strânse îşi face loc prin bolovăniş. A scăpat de calcar. De acum înainte până la Aiud satele stau unul lângă altul. Simţi spaţiul larg al văii rodnice şi primitoare. Dincolo, în defileu, e nevoia, străduinţa pentru traiu, aspra luptă cu pământul rodnic numai prin cătare deosebită. J?IAS8651L. s gâlgâitoarea îmbrăcăminte a ogoarelor şi pometelor, a păşunelor grase şi a pădurilor dese. La Poiana, e transiţia. Bolovanii de piatră învăluiţi în pământ roşcat să mai iţesc pe costişa dealului, iar conurile de dejecţie aduse de puhoaie arată răscolirea pământului proaspăt format. E încă sărăcia. Căsuţele miei, tupilate se înşiră în lungul drumului. Cacova însă e sat mare, curat românesc. Casele au tipul celor din Câmpie, cu acoperişul din stuh des şi gros, rătezat la capete. Gospodinele strânse la o vecină, înşirate pe prispă ori pe scaunele de la poartă, torc caiere de lână albă, prinse de furca lungă, încristată. In hainele lor naţionale e un decor de hărnicie, încep pometurile. Regiunea e renumită pentru meri, i se zice, — spune Silivestru Moldovanu. — Ţara poamelor. Jos în vale apa Aiudului dă umezeală întinselor pajişti de pe vale, pe terase se întind ogoarele, iar pe dreapta, până hăt departe sub poalele Pleşei, se aşterne codru frumos de stejari, proprietatea Colegiului Bethlen din Aiud. Pometurile de pe deal, împrejmuite cu ziduri de bolovani, încărcate ciucură de mere, dau locului o înfăţişare de belşug în rodnicie. La Magina peisajul e larg. Frumoasa biserică imposantă din mijlocul satului e pe o rădicătură, cadrează de minune cu zidul munţilor înverziţi, care rămân ceva mai departe. O inscripţie pe un modest monument te înduioşază: „Vouă care n’aţi venit acasă, vi se rădică această piatră”. Data, 1914-1919, spune toată durerea celor rămaşi în mormintele împrăştiate pe tot întinsul Europei centrale, pentru o cauză care nu era a lor. O privire îndărăt asupra acestui colţişor de ţară, îţi desvăluie caracteristica margenii Munţilor, Apuseni. Piscurile golaşe au rămas în urmă, par colţuri neînsemnate răsărite din Valurile celorlalţi munţi împăduriţi, care se scoboară în gheburi tot mai joase, împestriţături de pomi, ogoare şi sate. Drumul trece prin Aiudul de sus, cu casele înşirate pe kilometri întregi. Din el intri pe nesimţite în Aiud. Pârâul ce ţi-a ţinut tovărăşie, dând vioiciune şi umezeală regiunei, îşi caută de drum mai departe până ce se întâlneşte cu Mureşul I ECOURI ' * îfUT' ' ■ 1 -a 1 jf" v prilejul expoziţiei artelor decorative, care atrage la Paris o mulţime de vizitatori, Comedia Franceză a organizat o serie de reprezentaţii clasice. Cu toată căldura de la Paris, aceste reprezentaţii au cel mai mare succes şi se dau cu săli pline până la ultimul loc. Intre altele s’a jucat Misantropul, Burghezul gentilom, Esther, Bolnavul Închipuit și Femeile Savante. In această din urmă piesă, rolul principal femenin a fost jucat de Marioara Ventura. Sub pretextul de a se aproviziona cu cărbuni, două vase de războiu bolşevice, încrucişetorul Aurora — după care d-rul Lupu şi-a botezat pamfletul — şi vasul şcoală Komsomoletz, au aruncat ancora într’un port suedez, la Goeteborg. Mare le-a fost însă deziluzia faţă de primirea foarte rece pe care leau făcut-o autorităţile suedeze din acel port. Ministrul bolşevic, care a sosit în grabă la Goeteborg, a provocat violente protestări ale mulţimei din cauza steagului roşu pe care şi l-a pus la fereastra camerei sale de hotel... ,. Coloniile Franţei O numire la Maroc Dună unele ştiri primite din Paris. d. Franklin Bouillon, actual ambasador al Franţei pe lângă guvernul din Angola, va fi numit in postul de înalt comisar al Franţei in Maroc in locul mareşalului Lwautey. D-1 FRANKLIN BOUILLON BASARABIA şi politicele subversiva ■*■■■■■ ■DPT Basarabia, acest pământ rupt samavolnic din trupul Moldovei, a fost cum era de aşteptat câmpul agitaţiunilor subversive contra statului român. Apropierea de focarul anarhiei explică îndeajuns acest fenomen. Dar cea ce explică şi mai mult decât apropierea de bolșevism, agitaţiile din Basarabia, este faptul că guvernul sovietic are tot interesul a-şi uni tendinţele de cucerire cu dogmele sale teoretice-comuniste. După cum astfel Bela-Kun sub forma comunismului servea causa şovinistă maghiară, guvernul sovietic prin internaţionala a IlI-a, nu poate fi adversarul agitaţiilor din Basarabia. Sub forma aceasta el are de câştigat şi sufletele acelor patrioţi ruşi cari nu sunt încă cuceriţi de dogmele comuniste ce au fericit Rusia. Cea ce este dureros este că tocmai în Basarabia, unde focarele de agitaţii se desvoltă, unde este atât de uşoară trecerea agenţilor, bolşevici, acolo o politică de învrăjbire socială şi-a făcut cuibul. Acolo d-rul Lupu instigă şi face operă sediţioasă; acolo „omul Luminei” îşi continuă opera lui de răzvrătire şi de disoluţie a statului; acolo agenţi ţărănişti mişună şi întreţin spiritul de ură; acolo se rostesc discursuri incendiare. Această atitudine a unei grupări politice dovedeşte încă odată că sunt partide politice cari n’au scrupule, şi pentru care oricce mijloc — chiar cu vătămarea intereselor naţionale — este bun dacă poate da momentan un câştig trecător politic. Contra unei astfel de atitudini politice socotim că orice inimă românească trebue să simtă repulsiune, căci nimic nu este mai dureros decât a vedea cum bărbaţi politici ce au pretenţii de-a guverna odată această ţară, nu se dau în lături de la campaniile menite a slăbi temeliile Statului şi de-a opri în loc consolidarea României!.. Dar omul care a fost capabil în momentele cele mai grele ale neamului nostru, să vadă salvarea ţarei în fraternitatea de arme dintre cei ce îşi apărau pământul şi năvălitorii vrăjmaşi, desigur că nu poate simţi în inima lui nici-o rezervă. Şi nici-o mustrare, când face operă de sediciune pe pământul moldovenesc al Basarabiei. STUPII LEGILE NECESARE mi.. resultarea agriculturii Organizarea ministerului agriculturii - învăţământul agricol Legile cele mai urgente şi mai importante, menite să îndrumeze o nouă fază a desvoltării agriculturii, au fost preparate. Ele aşteaptă realizarea în cartoanele diferitelor servicii ale ministerului agriculturii. S’a elaborat la Casa Centrală a cooperaţiei şi împroprietărirei, înainte de scindarea ei şi trecerea cooperativelor şi Băncilor Populare la ministerul muncii, codul cooperaţiei. încă din 1921, cei mai de seamă cooperatori din vechiul regat şi provinciile unite, specialişti eminenţi din toate partidele, conducătorii centrelor băncilor populare, cooperativelor şi obştiilor, au muncit la elaborarea acelui proiect. S-a găsit timpul potrivit pentru a se supune parlamentului multe legi mai puţin importante, în timp ce codul cooperaţiei aşteaptă. La direcţia cadastrului s’a preparat de către o comisie compusă din tehnicieni şi jurişti de frunte legea comasării. Specialiştii din provinciile alipite cari cunoşteau in amănunt dispoziţiile de comasare din fosta monarhie austro-ungară şi mecanismul de funcţionare a cărţilor funduare şi-au dat concursul lor preţios. S'a studiat comparativ legislaţia străină în această materie şi s’a redactat un proiect, căruia nu-i scapă nici o latură a acestei dificile probleme. Legea pentru reforma agrară prevede comasarea şi anunţă o lege specială în acest scop. Proiectul e întocmit, el întârzie să se prezinte parlamentului. Cu cât aşteptăm, cu atât situaţia la ţară devine mai defavorabilă realizării comasării; loturile de împroprietărire se delimitează definitiv, ţăranii se leagă tot ma mult de situaţia actuală a lotului şi dispare acea admirabilă dispoziţie sufletească, care ar fi permis comasarea cu uşurinţă, odată cu împroprietărirea sau curând după aceea. Legea pentru organizarea ministerului agriculturii şi alte diferite legi O lege de organizare a ministerului de agricultură a fost studiată încă din 1919. Un al doilea proiect s’a întocmit în 1921. Ori de câte ori e prilejul, se anunţă organizarea acestui departament, pentru a face din el cu adevărat îndrumătorul agriculturii ţării. El îşi mai păstrează şi azi caracterul de altă dată, al unei vaste administraţii care exploatează un mare patrimoniu de bunuri funciare şi aplică reforma agrară. De o mobilizare de energii şi de mijloace materiale în vederea progresului agriculturii nu e încă vorba. Se aşteaptă legea de organizare. La direcţia agriculturii, azi direcţia îndrumărilor agricole, s-au preparat prin comisii de specialişti de căpetenie pentru a asigura progresul tehnic al agriculturei. O lege fitopatologică pentru protecţia culturilor contra boalelor şi duşmanilor vegetali, pentru obligativitatea combaterii lor, pentru împiedicarea circulaţiei seminţelor şi plantelor infectate. O astfel de lege există în toate ţările civilizate. O convenţie internaţională de la Roma din 1915 ne obligă s’o avem şi noi — totuş n’am găsit timp pentru ea. Controlul produselor chimice O lege pentru controlul produselor himice întrebuinţate în agricultură e deasemenea preparată. Ea e menită să apere pe agricultori contra fraudelor şi cu atât mai necesară, cu cât produsele falsificată şi surogatele, neputând fi vândute în ţările unde o astfel de lege există, se scurg la noi. E necesar de asemenea să avem o lege pentru protecţia agriculturei raţionale, analoagă legii pentru protecţia industriei naţionale. Este într-adevăr ciudat că un agricultor, care produce animale de rasă sau seminţe selecţionate, care este astfel un pionier al progresului, să nu se bucure nici măcar de avantagiile celei mai puţin utile industrii care poate cere şi obţine avantagii speciale. O astfel de lege de încurajare a agriculturii raţionale, privind fermele şi loturile ţărăneşti bine cultivate, a fost elaborată din însărcinarea fostului ministru de agricultură, d. Garoflid, în 1921, cu căderea guvernului din care d-sa făcea parte, chestiuneaa fost lăsată în părăsire. Organizarea învăţământului ■——■■— I mm iinwB—— A agricol Azi situaţia învăţământului nu mai este în concordanţă cu dispoziţiile legale care-l guvernează, iar nevoile ţării sunt cu mult mai mari, decât ceea ce putem da în actualele şcoale. O lege de organizare a fost cerută în toate congresele agricole care au avut loc de 15 ani. Numeroase memorii au fost înfăţişate factorilor conducători. In 1910 actualul ministru al agriculturii a numit o comisie care a elaborat un proiect, ce a rămas în cartoane. In 1914 ministerul instrucţiunii face la rândul său o comisie în acelaş scop cu acelaş rezultat. Unirea cu provinciile noui a pus noui probleme: Dobândeam Academia de agricultură din Cluj, şcoala medie de viticultură din Chişinău, şcoli inferioare în Basarabia organizate pe un tip, altele în Bucovina pe alt tip. O unificare era, necesară. Reforma agrară impunea să se dea învăţământului agricol o organizare temeinică. D. I. G. Duca a numit, în 1919, o comisie cu reprezentanţi ai învăţământului universitar, învăţământului agricol, silvic şi cu mai mulţi specialişti de seamă. Un proiect complet a fost elaborat, după o muncă asiduă, pe care d. Duca o urmărea de aproape. Proectul a rămas în cartoane. Sub guvernul d-lui Averescu, un proiect de lege pentru organizarea învăţământului agricol a fost depus de guvern, un altul depus din iniţiativă parlamentară. Nu s’a putut vota nici unul. In 1923 d. ministru al agriculturii a numit o comisie restrânsă care a elaborat un nou proect ţinând seamă de tot ce se lucrase până la acea dată. D-sa a dat atentie deosebită proiectului, care însă nu a ajuns să fie înfățișat •9—99—»9WMMM99CM Continuare tn pag. 2^a i ——=x,x=— —' —!