Viitorul, decembrie 1925 (Anul 18, nr. 5325-5348)

1925-12-01 / nr. 5325

H itui al ept-St?re»?cferea Mc. 5325 4 PAGINI LEI EX. In TARA 4 LEI fir. în sîrelocîiite ABONAMENfi IN TARA un en — — — — £00 lei Sase luni — — — 250 » Trei -------------125 » In streinătate’ Un an------— — 1200 lei I Șase luni — — — 600 » I Trei -------------300 * REDACȚIA w ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI * STR. EDO­ARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefeeacto: Direcţia 21/33, Redacţia d Administraţia 19/23 d J/U Marţi 1 Decembrie 1925 AHORCIORI COMERCIALI Manuscriptele nepublicate se distrug LEI EX. In TARA 4 LE!­eg. în streinatate Se primesc direct la Administraţia ziarului ttr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Datoriile momentului 0 apărare naţională: Lupta pon calomniatoriar Suntem încă sub influenţa re­­percusiunei ce a avut-o asupra întregei opinii publice româ­neşti — care azi, ca şi în toate ocaziile se deosibeşte de opinia unei minorităţi înstrăinate — vizitele „observatorilor străini“ veniţi la noi ca să constate de iisu­l ororile, şi „samavolniciile“, şi „cruzimele“ ce le comitem, contra sărmanilor îngeri scobo­­râţi din Paradisul comunist ca să ne fericească pe noi. Amestecându-se internaţiona­lismul anarhic, cu şovinis­mul naţional al unora din mi­norităţile de la noi printr’o ciu­date mixtură s’au format cu­rente în străinătate susţinute de agenţii internaţionalei a Ill-a, prin care ţara noastră a fost mereu calomniată. S’au publicat afişe mari pe străzile Parisului în care aceia cari au venit mai în urmă ca „observatori imparţiali“ sub­­scriau apeluri la opinia publică civilizată ca să intervină pentru a opri ororile de la noi! Evident în toate aceste defăi­mări, în toate aceste denigrări şi denaturări, se neglija a se spune că în Basarabia e­­xistă focare permanente de tul­­burări bolşevice, susţinute de aurul Moscovei, se uită a se cita cazul unui general român, gene­ralul Poetaş, omorât de bandele bolşevice, precum se uita a se pomeni de crimele unui Max Goldstein, glorificat ca un mar­tir al umanităţei la Moscova, el care omorâse pe un ministru în funcţiune, rănise mortal pe un Episcop şi omorâse atâtea alte persoane. Nici agitaţiunile anarhice cari subminează Statul nostru creiat prin jertfa unei întregi generaţii, nici crimele comise de anarhişti, nici datoria ce-o avem ca Stat de ordine şi de pace, de«, reprima orice focar de di­­soluţie şi de anarhie, nimic nu se ştie nimic nu se justifică. Şi totul, absolut totul, este exploa­tat de către vrăşmaşi interni ai ţărei pentru­ că România să aibă reputaţiunea unu Stat asiatic, şi pentru ca măsurile de salvgar­dare naţională să fie criticate, şi sabotate. Aceşti vrăjmaşi interni, cari duc o politică de agitaţie, sim­patică Moscovei, în Basarabia , şi cari sunt secondaţi de presa anumită de la noi, sunt aceia cari preiază atmosfera de suspi­ciune, de ponegrire a ţărei în străinătate, sau în unele cercuri din străinătate. Când se găsesc aşa zişi publi­cişti români cari în străinătate scriu aşa cum scriu unii mino­ritari de la noi, când se scriu în ziarele noastre, aşa cum vor­beşte Dobrogeanu Gherea la a­­poteosarea lui Max Goldstein la Moscova, de ce ne-ar surprinde unele articole defăimătoare scri­se de străini în ţări străine? De ce ne-ar surprinde vizitele „ob­servatorilor imparţiali“ veniţi la noi ca să vadă ceea ce o pre­să interesată descrie tendenţios şi fals ! Suntem astfel în momentul când o ofensivă a ordinei şi­ a demnităţei naţionale trebuee să se formeze contra vrăjmaşilor din năuntru ai acestei ţări. Nici politica, nici presa nu sunt ma­nifestări sociale creiate pentru a distruge o ţară şi a slăbi un Stat. Opnia publică românească are cuvântul! ■ Ea are datoria să­ elimine din sânul organismului românesc, toxinele politicelor de disolvare, ajutate de presa internaţională ! NOTE 17la monument SIMBOLIC: Catedrala României Mari De la desiderare ce încălzeau ini­­mele, s'a ajuns la fapte: Catedrala magnifică ce o doream cu toţi, ca simbol al credinţei ortodoxe, al pu­­terei noastre de stat liber şi mare creştin; catedrala în care să se ci­tească în curgerea secolilor şi evla­via şi gustul nostru artistic începe să se edifice. Mari credite cerute de actualul ministru al Cultelor şi al Artelor, domnul Al. Lapedatu, au fost acordate pentru ca planuri şi studii să­ se facă necesare ridicării Palatului Patriarhal, Catedralei vrednice de România de azi. Hotărârea aceasta are cu ea pu­terea şi autoritatea unui trecut na­ţional, unei tradiţii legate cu întrea­ga noastră, viaţă istorică, căci tot­deauna printr’un legământ cu Ce­rul, marii Voevozi au pecetluit vic­toriile, şi au însemnat pe răbojul anilor, crearea unei biserici. Ea sim­boliza o rugă şi­ o mulţumire, un act de pietate şi unul de încredere în puterile de viaţă ale neamului ce ştiuse, prin­ credinţă în Dumnezeu, să-şi apere încă odată tihna, şi via­ţa, şi cinstea şi viitorul. O biserică nouă era o piatră pusă ca să arate generaţiilor de mai târ­ziu ce trebue să facă la rândul lor, pentru­ a fi vrednice de cinste. O catedrală mare la noi, repre­zintă astfel semnul material al m mulţumirei ce-o aducem cerului pentru izbânda noastră, şi pentru înfăptuirea celor mai scumpe din visurile noastre. Dar edificarea Catedralei are şi­ un alt înţeles şi o altă mare utilitate. Ea va creia pentru seria de gene­raţii ce ne vor urma, ca şi pentru străinătate, isvorul de­ unde să por­nească dreapta şi complecta cunoaş­tere a puterilor noastre creatoare, a simţului nostru artistic, de­oare­ce marile monumente sunt docu­mentele eterne cari vorbesc secoli- Ir.r de civilizaţia unei epoce. In piramidele egiptene în Part­­henonul atenian în Arenele Roma­ne. t.». catedralele Franţei, w.i ce­tim cultura neamurilor ce le-au ri­dicat, noi înţelegem puterile minţei ce-au făurit din materialul mort, ca­­podoperile eterne ale frumuseţei care nu moare nici­odată. Ridicarea unei catedrale magnifi­ce în capitala României­ Mari, va fi astfel un prilej de­ a eterniza sim­ţul estetic, cultura şi valoarea in­telectuală a generaţiei ce­ a fost şi autoarea şi părtaşa înfăptuirilor su­preme naţionale. Şi pentru un neam care a creiat frumuseţile catedralei Curţei dom­neşti de la Argeş, bijuteria celor trei Ierarhi din Iaşi, şi a ştiut să aplice arta zugrăvelilor interioare de stil bizantin modificat prin simţul estetic specific al nostru, este o datorie ca atunci când tim­puri de mărire­­au sosit să-şi dea dovada propăşirei lui in direcţia marei arhitecturi artistice, închina­te credinţei Strămoşeşti. PETRONIUS Recenzii I importantă lucrare despre ROMANIA /Rumänien de H. Stahel­ de Căpitani) In ultimile luni ospitalitatea noa-­­tră recunoscută pretutindeni a fost i­nşelată de o serie de călători, că­­ora aurul moscovit le-a secat şi luna credinţă şi buna cuviinţă. Cu Însemnări gata scrise cu mult nainte de a sosi în ţară şi toate dine de cele mai grosolane injurii, le cele mai patente neadevăruri­mpotriva acestei ţări a cărei tole­­anţă a fost este şi va rămâne pro­­erbială, voiajorii internaţionali nu ntraseră în România decât numai pre a face streinătatea să creadă­­ tot ceea ce au scris ei sunt prinse a faţa locului Calitatea dubioasă a voiajorilor in­ternaţionali este însă preţuită în Oc­cident aşa cum trebue şi corul a­­genţilor moscoviţi a fost şi va fi ignorat de opinia publică din apus. Numărul acestor campioni comu­nişti — comunişti până într’atât nu­mai spre a le asigura un trai lesni­cios din credulitatea muncitorimei aţâţate — rămâne, însă, cu totul minuscul faţă de cuvântul obiectiv şi cinstit al oamenilor de bună cre­dinţă cari ne-au vizitat şi ne vizi­tează zilnic, cari cunosc bine reali­tatea situaţiei şi o împărtăşesc şi aiurea şi cari, din această cauză, ne preţuesc după adevărata valoare. Unul din aceşti iluştrii drumeţi este d. H. Stahel — de Căpitani, din Zurich. D-sa a fost in ţara noastră, a cer­cetat-o atent, reuşind astfel să pă­trundă sufletul românului. întors în Elveţia d-sa a tipărit de curând un volum intitulat „Rumä­nien“ — volum care a fost de în­treaga pătură intelectuală elveţiană citit cu mult interes. Am răsfoit volumul d-lui Stahel­­de Căpitani cu toată atenţiunea. El se prezintă din punct de ve­dere tehnic, splendid tipărit bogat, ilustrat şi cu vederile cele mai ca­racteristice din România şi cam­ pe o hârtie velină foarte bună reuşesc să dea cititorilor o imagină intr’a­­devăr justă a ţării noastre. „De 12 ani am strânse legături cu România,­­ spune autorul . Cunosc mulţi români din toate straturile societăţii şi am studiat cu atenţiune desvoltarea ei economică şi politică, istoria, limba şi obiceiurile ei. Că­lătoriile pe cari le-am întreprins în această ţară In ultimii ani rai-au dat posibilitatea să o cunosc şi mai bine, ceeace înseamnă că numai o şedere mai îndelungată intr’o ţară poate singură să-ţi ofere prilejul să ai o oglindă fidelă a ţării şi a oa­menilor. O călătorie de două trei zile nu-i suficientă să-ţi facă o pă­rere care să fie în funcţie de reu­şita ori nu a planurilor cu care ai venit S’au îndreptat numeroase critici asupra României. Unele au fost în­dreptăţite, CELE MAI MULTE INSA NU. O MARE PARTE DIN ELE SUNT IN MOD VIZIBIL TENDEN­ŢIOASE CALOMNII ŞI ATATARI”. Iată ceea ce a scris în prefaţă un om cinstit şi de bună credinţă — ceea ce au scris dealtminteri toţi călătorii obiectivi cari ne-au vizitat. Pentru acest motiv aţâţările şi ca­lomniile tuturor Tores-ilor şi Guer­­nuţ­ilor nu mai emoţionează pe ni­meni în străinătate şi nu mai irită pe nimeni la noi. D. H. Stahel­ de Căpitani, după cum dealtfel spune singur în prefa­ţă, n’a voit să scrie un studiu com­plet asupra României.­­ D-sa a ţinut însă să prezinte o lucrare care să poată da cetitorului ei o idee mai precisă asupra ţării româneşti în toate domeniile de ac­tivitate. Autorul ei a atins cu prisosinţă — competinţa şi talentul l-au slujit de minune — ţinta ce şi-a propus. Cartea este o serioasă contribuţie pentru toţi vorbitorii limbei germa­ne ascunoaşterei României şi un va­loros îndrumar pentru toţi acei cari ar voi să vină in ţara­ noastră ori să intre în legături cu noi. Deşi d. de. Căpitani a rămas — şi aceasta se vede în fiecare rând al că­rţii — elveţian, ca atare însufle­ţit de interesele eventuale ale ţării sale, aceasta nu l-a impedicat, să fie obiectiv, să fie cinstit în toate da­tele pe care le dă, asupra noastră ca şi în toate aprecierile ce le face. Maniera d-sale — căreia noi adu­cem un omagiu sincer — să ser­vească de exemplu tuturor călători­lor. Naţionalitatea pe care o ai nu exclude buna credinţă şi buna cu­viinţă. Desigur acest lucru nu-l putem cere nici Guernuţ­ilor, nici Tore­­cilor şi nici celor ejusdem farinae. ACEŞTIA SUNT PLĂTIŢI SA-SI FACA MESERIA LOR URATA DE MARTORI MINCINOŞI, — deci im­posibil de îndreptat. * Cartea d-lui Stahel­ de Căpitani are mai întâi o privire succintă asu­pra istoriei României şi o serie de date geografice. Apoi preţioase şi clare indicaţiuni asupra limbei, li­­teraturei, artei şi muzicei române­şti. Negreşit s’au strecurat şi unele erori introducându-se printre scrii­torii, pictorii, sculptorii şi muzican­ţii români, nume care nu-şi aveau locul. Greşelile acestea sunt fireşti într-o asemenea lucrare. Vinovat de ele este, desigur, acela care intenţionat a indus în eroare pe autor. Cartea cuprinde de asemenea o foarte interesantă, amănunţită şi e­­xactă indicaţie pentru toţi acei cari vizitează România. Autorul îi plimbă, cu un adevărat lux de amănunte în toate localită­ţile şi regiunile din ţară cari merită a fi cercetate. Intre acestea sunt cuprinse cu date precise centrele industriale şi economice. In a doua­ parte a lucrării se tra­tează finanţele, industria, agricul­tura, comerţul — cu un cuvânt toa­tă viaţa economică a ţării noastre, cu aceiaş bună credinţă şi compe­­tinţă. Se ocupă şi de legislaţia ţării noa­stre, mai ales de aceea de după război şi în deosebi­re, legile cari au format obiectul atâtor discuţii in streinătate ca urmare a atacuri­lor pătimaşe de partid ce li s’au adus în interior. Concluzia la care ajunge — şi la care e obligat să a­­jungă­ orice om corect — e că „la un examen amănunţit al proectelor, diversele critici cari li s’au adus nu sunt îndreptăţite*’. Dece? Tot autorul ne lămureşte. Fiindcă, măsura de a se asigura 55% din averile investite capitalu­ ■ lui românesc e firească şi s’a luat în multe ţări, chiar în cele mai civi­lizate, iar aceea de a se asigura conducerea întreprinderilor, în ma­joritate, românilor e tot atât de în­dreptăţită. In încheere, d. Stahel­ ds Căpitani nu se îndoeşte nici un moment de­­ vizorul­ frumos al României, cu to­tul apropiat, deşi greutăţi mari, multe din ele consecinţa războiului . —————————— Continuare in pag. 2-a In „L’Europe-Nouvelle” din 21 noembrie consacrat activităţi tele­grafiei F. F. şi rolului ei în rela­­ţiunile intrnaţionale, d. Giradeau delegatul administrator al Com­paniei de T. F. F. în Franţa, arată lupta ce se dă între state pentru controlul comunicaţiilor radiotele­­grafice internaţionale. Instalaţiile care asigură comunicaţiile telefo­nice internaţionale formează unul din elementele esenţiale din utilajul economic al unei naţiuni mari în­cepen­d-sa. Experienţa din anii din urma a demonstrat valoarea lor primordială, atât pentru asigurarea siguranţei naţionale cât şi pentru uşurarea relaţiunilor intelectuale şi comerciale. Astăzi nici o putere nu poate pretinde deplina libertate a ÜíteJ°r fară ca Căinţe să-şi fi do­bândit independenţa comunicaţiilor sale cu străinătatea. JS^bjrile^sjgraariire Deslegarea problemei independen­ţei comunicaţiilor n’a fost dată în f­ranţa de cablurile submarine. Pe Anglia şi America au avut o Politică a cablurilor, Franţa na a­djn Cei peste cinci aiSaiaj ito ap ml­[ 9p !mi 0p a­ ng r,wSUbmarine cari slu­jeau Olu­rilor internaţionale, Franţa avea g°aJ 34.000 klm, adică numai 8 la Inconvenientele acestei situaţii a fost de mult constatată; prin cablu­­marine știrile din sursă franceză nu soseau de cât în urma versiunilor britanice sau americane. Comerţul francez s’a resimţit a­răSe,î«r\ , ?"51 neajuns Pe lângă că Statul plătea, sume mari socie- asupra căror statul era fără influenţă nici control Telegrafia fră fjr a deschis pers­?»hnlVrUmo£5e unei s01^ favo­­rabile în problema comunicaţiilor internaţionale celei mai mari Com­panii americane de cabluri, Western Union, a­ recunoscut că radiotele­grafia prin Atlantic era capabilă să transmită jumătate din traficul ce­lor 17 cabluri existente. Dar — adaugă d. Giradeau — după încetarea ostilităţilor in 1918 Franţa şi fusese întrecută in acea­­stă n°uă ramură de către puterile străine. tuirea unui organism analog celor din străinătate. Compania Radio- France a construit un centru radio­­electric extra-puternic în apropie­rea Parisului. După optsprezece luni de la înce­perea lucrărilor legătura Sainte Assise-Statele­ Unite, a fost deschi­să în condiţii de forţe, iuţeală şi si­guranţă încă ne­atinse în lumea în­treagă. Supremaţia technică fran­ceză n’a putut fi egalată nici azi de nici o altă staţiune din lume. Din 1921, a obţinut autorizaţia de a se instala in Argentina obţinând şi Franţa parte egală între­ celelal­te societăţi străine. Aceiaşi partiei care există acum în Brazilia şi toată America de Sud. După ce cu cifre şi date d. Girar­deau a­rată extinderea instalaţiilor radio-telegrafice în toată Europa centrală, România, Iugoslavia prin furniturile franceze. D-sa face isto­ricul acestei activităţi în China şi Asia orientală, relevând prodigioa­sa activitate franceză şi marea o­­peră săvârşită­ în liberarea comuni­caţiilor mondiale In numai patru ani Franţa printr’o uriaşă sforţare a obţinut cel mai deplin şi frumos succes. Cuceririle ştiinţei COMUNICAŢIILE Internaţionale prin T. F. F. — In urma concesiunilor obţinute de către diferita mm—i^———————m^mmmmmmmmmtdpi a— ţări şi a sforţărilor făcu­te pentru răspândirea insta­laţiilor T. F .F. aceste comunicaţii tind spre o pro­digioasa expansiune — l­eg3tur.,|g dife. Mter|sere " Ca reluarea activitate! economice,­­ la Anglia cât și America aveau concesiuni importante ale compa­niei Marconi şi dispuneau de mari staţiuni. Concesii în Canada, in Af­rica de sud, Spania Brazilia, etc. Statele­ Unite au stabilit legături nu numai cu Europa, ci şi cu insulele Hawei, Japonia America centrală prin uriaşa campanie întemeiată după cererea guvernului din Was­hington. Germania pentru a remedia pier­derea cablurilor transatlantice, a desvoltat o enormă activitate pe a­­cest tărâm nou pentru a avea le­gături cu America de sud şi Extre­­mul Orient în afară de comunicaţii­le europene. Franţa cea mai încercată în r­a­­rele război, sângerând prin mii şi mii de răni, abia din 1920 a înce­put a lucra în aceiaşi direcţie. Dar cum statul nu poate lucra de­cât în interiorul frontierelor sale, rolul important a fost lălsat şi act com­paniilor speciale. Convenţia de la 29 octombrie 1920 între guvernul francez şi Comp. ge­nerală de T. F. F. a permis consti­ ii '■«».­­ In JugOslavia ANIVERSAREA d-lui Passici In Jugoslavia se fac mari pregă­tiri pentru a 80-a aniversare de la naşterea d-lui Passici, preşedintele Consiliului de miniştri, care după cum se ştie, este unul dintre cei mai de seamă oameni politici ai re­gatului vecin. Comitetul de iniţiativă care s’a instituit în vederea organizării ser­bărilor ce vor începe In ziua de 20 Decembrie, dată la care d. Passici împlineşte vârsta de 80 de ani a lansat liste de subscripţii pentru ri­dicarea unui monument în onoarea acestui eminent patriot. Serbările vor fi prezidate de regele Alexandra. D-l NICOLAI PASSICI ZI CU ZI D-l Vaida Voevod e încântat că­ minorităţile ar­­ fi obţinut contra voinţei d-lui dr. O. An­­gelescu, un foarte rău român, satisfacerea dorinţelor lor. Dacă ar fi fost aşa, e locul ca d-nul Vaida Voevodul, să se bu­cure ? La Pesta ! La Pesta ! * Intr’o conferinţă ţinută la cer­cul profesorilor secundari, d-l N. Ior­ga, care ţine lecţii ori­un­­de afară d­e Universitate, a vor­bit despre noua sa metodă, care aplicată ar face pe elevi să aibă puteri cre­atoare. Desigur e vor­ba de metoda care a dat atât de bune rezultate asupra lui în­suşi . Se cunosc puterile crea­toare ale aceluia ce ne-a dat Sar­male, Pretenţioşii şi alte capo­­d­opere ! ■­ # Şi se mai dovedeşte încă ceva : Ce greu să ai o opinie bine for­mată când interese mărunte te silesc de la început a nu re­cunoaşte adevărul, aşa cum este In dorinţa de-a ataca guver­nul, unele ziare nu au voit să vadă urâtul precedent şi jicni­­rea inutilă ce o fac „observato­rii“ cari pe cât se numesc de im­parţiali, pe atâţa sunt de făţişi ostili intereselor noastre româ neşti.----------------®.„..---------------­ au D. N. lorga, mărinimos ca tot­­de­auna, găseşte că lumea noastră politică nu e rea dar e „cu ochii legaţi“. Ca dovadă d-sa susţine că nu vedem că „STATUL NOSTRU E CREIAT PRINTR’O MINUNE“, că „AVEM O NAŢIE PE TREI SFERTURI IGNORANTA“, că „SUNTEM CEL MAI SARAC NEAM DE PE PAMANT“ si „NU STIM CE E SOLIDARITATEA PE CHESTIILE NATIONALE“. Constatările d-lui Iorga dove­desc pe deplin nu numai­­ inconsec­venţa d-sale dar şi influenţa con­tagioasă a­ internaţionalismului doctorului Lupu. Statul român, pentru orice om de bun simţ, nu e creiat printr’o „minune“ ci e opera sforţărilor mai multor generaţii. Toate lupte­le şi toţi­ martirii lor, desconside­raţi de d. Iorga, rămân în sufle­tul românilor ca pildă în sforţă­rile lor viitoare pentru consolida­rea operei înfăptuite. Deci d. Iorga este „cu ochii legaţi“ şi nu vede ceia ce şi cel mai „ignorant" român o simte. Căci pretinsa ignoranţă, a trei sferturi din naţia voastră, este numai efectul oribil al nemă­suratei vanităţi iorghiste. Un po­por care a creiat mii de şcoli prin jertfele lui benevole, sub cârmui­rea unui guvern luminat, nu este un popor „ignorant“. Dorinţa lui de lumină dovedeşte adânca-i in­teligenţă înăscută, care s-a eviden­ţiat de altfel în decursul istoriei. Poporul românesc nu e „ignorant“ ci mai degrabă „democratul“ domn Iorgă, care a căutat să-şi facă din învăţătură o trambulină­ politică. In sfârşit d. lorga învinueşte neamul românesc că „NU ŞTIE CE E SOLIDARITATEA IN CHESTIILE NATIONALE“. Bujor şi Max Goldstein, puteau să aducă această învinuire popo­rului românesc, cu aceiaşi autori­tate morală cu care a făcut-o d-l lorga. Căci omul care a vorbit în Parlament oaspeţilor polonezi, aşa cum a vorbit, şi care apoi la mi­nisterul de externe a anunţat, pe aceiaşi oaspeţi, că va trimite la puşcărie guvernul ţărei, trebue să-şi pună cenuşă pe cap şi să nu îndrăznească să vorbească de „so­lidaritatea naţională“. Criticile d-lui Iorga, rămân deci un monument de inconștiență și de neâncredere în neamul româ­nesc ale cărui sufragii­­le cer­șește în mod continuu. #­ In timp ce, fără motiv, minori­­tatea ungară de la noi se plânge pretutindeni şi la Liga Naţiunilor, de un pretins rău tratament, ce­­rând să li se acorde drepturi pe care nici românii nu le au şi să le exonoreze de obligaţiuni pe care oată lumea trebue să le îndepli­nească, minorităţile din Ungaria printre care se numără aproape ana sută de mii de români, au cu adevărat o situaţiune tristă, atât de tristă în cât un deputat ungur, I. Knaller Victor a fost nevoit să o expună în şedinţa Camerei ma­ghiare la 15 Noembrie 1925. 3 ordonanţă şi o lege care nu se execută Deputatul Knaller Victor, refe­­rindu-se la afirmaţiunea guvernu­lui maghiar că prin ordonanţe şi legi se îngrijeşte de chestiunile minorităţilor, a arătat că de exi­sten­ţa acestor edicte minorităţile nu nu­mai că n’au fost informate, dar au avut de suferit de pe urma lor. La început când au apărut a­­ceste ordonanţe autorităţile ma­ghiare au permis să se fie adu­nări, dar când au văzut că mino­rita­ti­le puteau fi luminate asupra drepturilor lor, ele au interzis a­­dunările ca „primejdioase statu­lui“. Atunci s-a văzut că guvernul maghiar nu a luat în serios exe­cutarea ordonanţei, care era deci­dată numai de ochii lumei. Drepturile minorităţilor In anul 1924, adunarea naţională maghiară a votat o lege referitoa­re la întrebuinţarea limbilor mi­noritare în faţa autorităţilor pu­blice. Legea, a spus d. Knaller Vic­tim a rămas neaplicată şi in multe părţi ale Ungariei situaţia în loc. să se îmbunătăţească este cu unralt­­ mai rea decât înainte de votarea legii. Instrucţiunea publică In anul 1923, ministerul instruc­­ţiunei publice a dat o ordonanţă referitoare la şcolile minoritare din. Ungaria. In acea ordonanţă se spune că în luna Iulie părinţii minoritari decid într’o conferinţă asupra ti­pului de şcoală ce vroesc să aibă în comună. Executarea acestei ordonanţe a rămas imposibilă până astâzi. Adunări interzise In circumscripţia electorală a deputatului interpelator, ca şi în ce­lelalte, minorităţile nu î şi pot exer­cita dr­epturile ce le acordă legea, căci autorităţile administrative înăbuşe prin teroare ori­ce miş­care în această direcţiune“, întrunirile sunt oprite cu ori­ce scop ar fi ele. La circumscripţia preş­edintelui partidului unificat, toate adunări­le populare au fost oprite sub motiv că „siguranţa statului ar fi ameninţată“. Deputatul citează o mulţime de cazuri în care minorităţile au fost oprite de a-şi exercita drepturile consfinţite prin legi şi ord­ianţe. O deciziune semnificativă Se citează o de­ciziune a preto­rului circumscripţiei Szob în care este vorba de naţionalităţi. In a­­ceastă deciziune se spune că „apă­rarea minorităţilor în Ungaria este pe deplin asigurată prin poli­tica guvernului care tratează ches­tiunile minoritare cu atâta înţe­legere şi „echitate“. Concluziunea pe care o trage deputatul K. Victor din toate aceste lucruri este încercările de a se explica minori­tăţilor drepturile lor, au fost sis­, tematic împedecate. In consecinţă,, deputatul inter­pelator a prezintat o moţiune cu următorul cuprins: „Aduna­rea naţională îndrumă guvernul să se îngrijească pe viitor ca ordonan­ţa No. 4800 dată în favoarea mino­rităţilor precum şi legea pentru folosinţa limbilor minoritare în faţa autorităţilor publice şi ordo­nanţa ministerului de instrucţie 110.473 pentru reglementarea ches­tiunilor şcolare ale minorităţilor, să fe executate în mod riguros“.­­Deputatul Rothenstein Moritz întrerupe : „Nici alte legi nu sunt executate“. Deputatul Bropper San­dor : „Nici vechea lege asupra minorităţilor nu a fost respectată. Aceasta a fost cauza prăbuşirei ţărei“. Ungurii care se deşteaptă ~manmnBnDD­aBnHi In legătură cu chestiunea mino­rităţilor deputatul Knaller Victor a supus Adunării încă o chesti­une care in dispune populaţiunea din ţinuturile germane. S’a citat cazul organizaţiunilor „levente“ la care muncitorii sunt obligaţi să facă exerciţii militare. Cei cari nu se supun sunt aspru pedepsiţi. Se ştie că instructorii acestor organizaţiuni sunt recru­taţi din societatea „Ungurilor care se deşteaptă“, aceşti instruc­tori au băgat spaima în cercurile muncitoreşti care nu vor să ia parte la exerciţii. Li se opresc muncitorilor lefu­rile de la patroni, iar părinţii ti­nerilor care refuză să participe sunt amendaţi cu sume mari de bani. Heguiaţi şi abazivii Deputatul se întreabă în baza cărui drept sunt pedepsiţi părinţii, pentru că copiii lor nu voesc să ia parte la exerciţii militare, şi cu ce drept sunt constrânşi să se­­su­pună unei astfel de dispoziţ­iuni ilegale“ ? Expunerea deputatului Knaller Victor reflectează adevărata situ­aţiune a minorităţilor din Unga­ria şi intenţiunile ’’pacifice“ ale acestei ţări. Dela seeing SITUAŢIA MINORITĂŢILOR din UNGARI­ an ^Bas în Camera maghiară, despr­e esterea guvernului față de minorită­­rile din Ungaria . ‘ ECOURI rr Drul Bailey Willis din Satt-Fr­an­­cisco, cel care a prezis catas­trofa de la Santa-Barbara,­­a­­nunţă un violent cutremur de pă­mânt la Los Angeles. * . U“­serviciu funebru a fost cele­brat în memoria echipagiului submarinului M­i, în biserica docurilor din Portsmouth. Delegaţia sovietică municipală din Moscova, a sosit la Paris pen­tru a studia serviciile de trans­porturi în comun (tramvai, autobuz şi metropolitan) precum şi distribu­ţia apei, gazului şi electricităţei. n ţinutul Adéche din Franţa nişte lucrători au găsit într’o peşteră juvareuri de aur din secolul al XII și o mie de monede de argint din secolul al XIII. O furtună violentă pe coasta O­­ceanului Atlantic a produs in­vazia valurilor asupra unui mic port din Zinatangia­ (Brazilia) pe care l-a distrus complect. Nu se cunoaște încă numărul victimelor.

Next