Viitorul, decembrie 1925 (Anul 18, nr. 5325-5348)
1925-12-01 / nr. 5325
H itui al ept-St?re»?cferea Mc. 5325 4 PAGINI LEI EX. In TARA 4 LEI fir. în sîrelocîiite ABONAMENfi IN TARA un en — — — — £00 lei Sase luni — — — 250 » Trei -------------125 » In streinătate’ Un an------— — 1200 lei I Șase luni — — — 600 » I Trei -------------300 * REDACȚIA w ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI * STR. EDOARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefeeacto: Direcţia 21/33, Redacţia d Administraţia 19/23 d J/U Marţi 1 Decembrie 1925 AHORCIORI COMERCIALI Manuscriptele nepublicate se distrug LEI EX. In TARA 4 LE!eg. în streinatate Se primesc direct la Administraţia ziarului ttr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Datoriile momentului 0 apărare naţională: Lupta pon calomniatoriar Suntem încă sub influenţa repercusiunei ce a avut-o asupra întregei opinii publice româneşti — care azi, ca şi în toate ocaziile se deosibeşte de opinia unei minorităţi înstrăinate — vizitele „observatorilor străini“ veniţi la noi ca să constate de iisul ororile, şi „samavolniciile“, şi „cruzimele“ ce le comitem, contra sărmanilor îngeri scoborâţi din Paradisul comunist ca să ne fericească pe noi. Amestecându-se internaţionalismul anarhic, cu şovinismul naţional al unora din minorităţile de la noi printr’o ciudate mixtură s’au format curente în străinătate susţinute de agenţii internaţionalei a Ill-a, prin care ţara noastră a fost mereu calomniată. S’au publicat afişe mari pe străzile Parisului în care aceia cari au venit mai în urmă ca „observatori imparţiali“ subscriau apeluri la opinia publică civilizată ca să intervină pentru a opri ororile de la noi! Evident în toate aceste defăimări, în toate aceste denigrări şi denaturări, se neglija a se spune că în Basarabia există focare permanente de tulburări bolşevice, susţinute de aurul Moscovei, se uită a se cita cazul unui general român, generalul Poetaş, omorât de bandele bolşevice, precum se uita a se pomeni de crimele unui Max Goldstein, glorificat ca un martir al umanităţei la Moscova, el care omorâse pe un ministru în funcţiune, rănise mortal pe un Episcop şi omorâse atâtea alte persoane. Nici agitaţiunile anarhice cari subminează Statul nostru creiat prin jertfa unei întregi generaţii, nici crimele comise de anarhişti, nici datoria ce-o avem ca Stat de ordine şi de pace, de«, reprima orice focar de disoluţie şi de anarhie, nimic nu se ştie nimic nu se justifică. Şi totul, absolut totul, este exploatat de către vrăşmaşi interni ai ţărei pentru că România să aibă reputaţiunea unu Stat asiatic, şi pentru ca măsurile de salvgardare naţională să fie criticate, şi sabotate. Aceşti vrăjmaşi interni, cari duc o politică de agitaţie, simpatică Moscovei, în Basarabia , şi cari sunt secondaţi de presa anumită de la noi, sunt aceia cari preiază atmosfera de suspiciune, de ponegrire a ţărei în străinătate, sau în unele cercuri din străinătate. Când se găsesc aşa zişi publicişti români cari în străinătate scriu aşa cum scriu unii minoritari de la noi, când se scriu în ziarele noastre, aşa cum vorbeşte Dobrogeanu Gherea la apoteosarea lui Max Goldstein la Moscova, de ce ne-ar surprinde unele articole defăimătoare scrise de străini în ţări străine? De ce ne-ar surprinde vizitele „observatorilor imparţiali“ veniţi la noi ca să vadă ceea ce o presă interesată descrie tendenţios şi fals ! Suntem astfel în momentul când o ofensivă a ordinei şi a demnităţei naţionale trebuee să se formeze contra vrăjmaşilor din năuntru ai acestei ţări. Nici politica, nici presa nu sunt manifestări sociale creiate pentru a distruge o ţară şi a slăbi un Stat. Opnia publică românească are cuvântul! ■ Ea are datoria să elimine din sânul organismului românesc, toxinele politicelor de disolvare, ajutate de presa internaţională ! NOTE 17la monument SIMBOLIC: Catedrala României Mari De la desiderare ce încălzeau inimele, s'a ajuns la fapte: Catedrala magnifică ce o doream cu toţi, ca simbol al credinţei ortodoxe, al puterei noastre de stat liber şi mare creştin; catedrala în care să se citească în curgerea secolilor şi evlavia şi gustul nostru artistic începe să se edifice. Mari credite cerute de actualul ministru al Cultelor şi al Artelor, domnul Al. Lapedatu, au fost acordate pentru ca planuri şi studii să se facă necesare ridicării Palatului Patriarhal, Catedralei vrednice de România de azi. Hotărârea aceasta are cu ea puterea şi autoritatea unui trecut naţional, unei tradiţii legate cu întreaga noastră, viaţă istorică, căci totdeauna printr’un legământ cu Cerul, marii Voevozi au pecetluit victoriile, şi au însemnat pe răbojul anilor, crearea unei biserici. Ea simboliza o rugă şi o mulţumire, un act de pietate şi unul de încredere în puterile de viaţă ale neamului ce ştiuse, prin credinţă în Dumnezeu, să-şi apere încă odată tihna, şi viaţa, şi cinstea şi viitorul. O biserică nouă era o piatră pusă ca să arate generaţiilor de mai târziu ce trebue să facă la rândul lor, pentru a fi vrednice de cinste. O catedrală mare la noi, reprezintă astfel semnul material al m mulţumirei ce-o aducem cerului pentru izbânda noastră, şi pentru înfăptuirea celor mai scumpe din visurile noastre. Dar edificarea Catedralei are şi un alt înţeles şi o altă mare utilitate. Ea va creia pentru seria de generaţii ce ne vor urma, ca şi pentru străinătate, isvorul de unde să pornească dreapta şi complecta cunoaştere a puterilor noastre creatoare, a simţului nostru artistic, deoarece marile monumente sunt documentele eterne cari vorbesc secoli- Ir.r de civilizaţia unei epoce. In piramidele egiptene în Parthenonul atenian în Arenele Romane. t.». catedralele Franţei, w.i cetim cultura neamurilor ce le-au ridicat, noi înţelegem puterile minţei ce-au făurit din materialul mort, capodoperile eterne ale frumuseţei care nu moare niciodată. Ridicarea unei catedrale magnifice în capitala României Mari, va fi astfel un prilej de a eterniza simţul estetic, cultura şi valoarea intelectuală a generaţiei ce a fost şi autoarea şi părtaşa înfăptuirilor supreme naţionale. Şi pentru un neam care a creiat frumuseţile catedralei Curţei domneşti de la Argeş, bijuteria celor trei Ierarhi din Iaşi, şi a ştiut să aplice arta zugrăvelilor interioare de stil bizantin modificat prin simţul estetic specific al nostru, este o datorie ca atunci când timpuri de mărireau sosit să-şi dea dovada propăşirei lui in direcţia marei arhitecturi artistice, închinate credinţei Strămoşeşti. PETRONIUS Recenzii I importantă lucrare despre ROMANIA /Rumänien de H. Stahel de Căpitani) In ultimile luni ospitalitatea noa-tră recunoscută pretutindeni a fost inşelată de o serie de călători, căora aurul moscovit le-a secat şi luna credinţă şi buna cuviinţă. Cu Însemnări gata scrise cu mult nainte de a sosi în ţară şi toate dine de cele mai grosolane injurii, le cele mai patente neadevărurimpotriva acestei ţări a cărei toleanţă a fost este şi va rămâne proerbială, voiajorii internaţionali nu ntraseră în România decât numai pre a face streinătatea să creadă tot ceea ce au scris ei sunt prinse a faţa locului Calitatea dubioasă a voiajorilor internaţionali este însă preţuită în Occident aşa cum trebue şi corul agenţilor moscoviţi a fost şi va fi ignorat de opinia publică din apus. Numărul acestor campioni comunişti — comunişti până într’atât numai spre a le asigura un trai lesnicios din credulitatea muncitorimei aţâţate — rămâne, însă, cu totul minuscul faţă de cuvântul obiectiv şi cinstit al oamenilor de bună credinţă cari ne-au vizitat şi ne vizitează zilnic, cari cunosc bine realitatea situaţiei şi o împărtăşesc şi aiurea şi cari, din această cauză, ne preţuesc după adevărata valoare. Unul din aceşti iluştrii drumeţi este d. H. Stahel — de Căpitani, din Zurich. D-sa a fost in ţara noastră, a cercetat-o atent, reuşind astfel să pătrundă sufletul românului. întors în Elveţia d-sa a tipărit de curând un volum intitulat „Rumänien“ — volum care a fost de întreaga pătură intelectuală elveţiană citit cu mult interes. Am răsfoit volumul d-lui Stahelde Căpitani cu toată atenţiunea. El se prezintă din punct de vedere tehnic, splendid tipărit bogat, ilustrat şi cu vederile cele mai caracteristice din România şi cam pe o hârtie velină foarte bună reuşesc să dea cititorilor o imagină intr’adevăr justă a ţării noastre. „De 12 ani am strânse legături cu România, spune autorul . Cunosc mulţi români din toate straturile societăţii şi am studiat cu atenţiune desvoltarea ei economică şi politică, istoria, limba şi obiceiurile ei. Călătoriile pe cari le-am întreprins în această ţară In ultimii ani rai-au dat posibilitatea să o cunosc şi mai bine, ceeace înseamnă că numai o şedere mai îndelungată intr’o ţară poate singură să-ţi ofere prilejul să ai o oglindă fidelă a ţării şi a oamenilor. O călătorie de două trei zile nu-i suficientă să-ţi facă o părere care să fie în funcţie de reuşita ori nu a planurilor cu care ai venit S’au îndreptat numeroase critici asupra României. Unele au fost îndreptăţite, CELE MAI MULTE INSA NU. O MARE PARTE DIN ELE SUNT IN MOD VIZIBIL TENDENŢIOASE CALOMNII ŞI ATATARI”. Iată ceea ce a scris în prefaţă un om cinstit şi de bună credinţă — ceea ce au scris dealtminteri toţi călătorii obiectivi cari ne-au vizitat. Pentru acest motiv aţâţările şi calomniile tuturor Tores-ilor şi Guernuţilor nu mai emoţionează pe nimeni în străinătate şi nu mai irită pe nimeni la noi. D. H. Stahel de Căpitani, după cum dealtfel spune singur în prefaţă, n’a voit să scrie un studiu complet asupra României. D-sa a ţinut însă să prezinte o lucrare care să poată da cetitorului ei o idee mai precisă asupra ţării româneşti în toate domeniile de activitate. Autorul ei a atins cu prisosinţă — competinţa şi talentul l-au slujit de minune — ţinta ce şi-a propus. Cartea este o serioasă contribuţie pentru toţi vorbitorii limbei germane ascunoaşterei României şi un valoros îndrumar pentru toţi acei cari ar voi să vină in ţara noastră ori să intre în legături cu noi. Deşi d. de. Căpitani a rămas — şi aceasta se vede în fiecare rând al cărţii — elveţian, ca atare însufleţit de interesele eventuale ale ţării sale, aceasta nu l-a impedicat, să fie obiectiv, să fie cinstit în toate datele pe care le dă, asupra noastră ca şi în toate aprecierile ce le face. Maniera d-sale — căreia noi aducem un omagiu sincer — să servească de exemplu tuturor călătorilor. Naţionalitatea pe care o ai nu exclude buna credinţă şi buna cuviinţă. Desigur acest lucru nu-l putem cere nici Guernuţilor, nici Torecilor şi nici celor ejusdem farinae. ACEŞTIA SUNT PLĂTIŢI SA-SI FACA MESERIA LOR URATA DE MARTORI MINCINOŞI, — deci imposibil de îndreptat. * Cartea d-lui Stahel de Căpitani are mai întâi o privire succintă asupra istoriei României şi o serie de date geografice. Apoi preţioase şi clare indicaţiuni asupra limbei, literaturei, artei şi muzicei româneşti. Negreşit s’au strecurat şi unele erori introducându-se printre scriitorii, pictorii, sculptorii şi muzicanţii români, nume care nu-şi aveau locul. Greşelile acestea sunt fireşti într-o asemenea lucrare. Vinovat de ele este, desigur, acela care intenţionat a indus în eroare pe autor. Cartea cuprinde de asemenea o foarte interesantă, amănunţită şi exactă indicaţie pentru toţi acei cari vizitează România. Autorul îi plimbă, cu un adevărat lux de amănunte în toate localităţile şi regiunile din ţară cari merită a fi cercetate. Intre acestea sunt cuprinse cu date precise centrele industriale şi economice. In a doua parte a lucrării se tratează finanţele, industria, agricultura, comerţul — cu un cuvânt toată viaţa economică a ţării noastre, cu aceiaş bună credinţă şi competinţă. Se ocupă şi de legislaţia ţării noastre, mai ales de aceea de după război şi în deosebire, legile cari au format obiectul atâtor discuţii in streinătate ca urmare a atacurilor pătimaşe de partid ce li s’au adus în interior. Concluzia la care ajunge — şi la care e obligat să ajungă orice om corect — e că „la un examen amănunţit al proectelor, diversele critici cari li s’au adus nu sunt îndreptăţite*’. Dece? Tot autorul ne lămureşte. Fiindcă, măsura de a se asigura 55% din averile investite capitalu ■ lui românesc e firească şi s’a luat în multe ţări, chiar în cele mai civilizate, iar aceea de a se asigura conducerea întreprinderilor, în majoritate, românilor e tot atât de îndreptăţită. In încheere, d. Stahel ds Căpitani nu se îndoeşte nici un moment de vizorul frumos al României, cu totul apropiat, deşi greutăţi mari, multe din ele consecinţa războiului . —————————— Continuare in pag. 2-a In „L’Europe-Nouvelle” din 21 noembrie consacrat activităţi telegrafiei F. F. şi rolului ei în relaţiunile intrnaţionale, d. Giradeau delegatul administrator al Companiei de T. F. F. în Franţa, arată lupta ce se dă între state pentru controlul comunicaţiilor radiotelegrafice internaţionale. Instalaţiile care asigură comunicaţiile telefonice internaţionale formează unul din elementele esenţiale din utilajul economic al unei naţiuni mari începend-sa. Experienţa din anii din urma a demonstrat valoarea lor primordială, atât pentru asigurarea siguranţei naţionale cât şi pentru uşurarea relaţiunilor intelectuale şi comerciale. Astăzi nici o putere nu poate pretinde deplina libertate a ÜíteJ°r fară ca Căinţe să-şi fi dobândit independenţa comunicaţiilor sale cu străinătatea. JS^bjrile^sjgraariire Deslegarea problemei independenţei comunicaţiilor n’a fost dată în franţa de cablurile submarine. Pe Anglia şi America au avut o Politică a cablurilor, Franţa na adjn Cei peste cinci aiSaiaj ito ap ml[ 9p !mi 0p a ng r,wSUbmarine cari slujeau Olurilor internaţionale, Franţa avea g°aJ 34.000 klm, adică numai 8 la Inconvenientele acestei situaţii a fost de mult constatată; prin cablumarine știrile din sursă franceză nu soseau de cât în urma versiunilor britanice sau americane. Comerţul francez s’a resimţit arăSe,î«r\ , ?"51 neajuns Pe lângă că Statul plătea, sume mari socie- asupra căror statul era fără influenţă nici control Telegrafia fră fjr a deschis pers?»hnlVrUmo£5e unei s01^ favorabile în problema comunicaţiilor internaţionale celei mai mari Companii americane de cabluri, Western Union, a recunoscut că radiotelegrafia prin Atlantic era capabilă să transmită jumătate din traficul celor 17 cabluri existente. Dar — adaugă d. Giradeau — după încetarea ostilităţilor in 1918 Franţa şi fusese întrecută in această n°uă ramură de către puterile străine. tuirea unui organism analog celor din străinătate. Compania Radio- France a construit un centru radioelectric extra-puternic în apropierea Parisului. După optsprezece luni de la începerea lucrărilor legătura Sainte Assise-Statele Unite, a fost deschisă în condiţii de forţe, iuţeală şi siguranţă încă neatinse în lumea întreagă. Supremaţia technică franceză n’a putut fi egalată nici azi de nici o altă staţiune din lume. Din 1921, a obţinut autorizaţia de a se instala in Argentina obţinând şi Franţa parte egală între celelalte societăţi străine. Aceiaşi partiei care există acum în Brazilia şi toată America de Sud. După ce cu cifre şi date d. Girardeau arată extinderea instalaţiilor radio-telegrafice în toată Europa centrală, România, Iugoslavia prin furniturile franceze. D-sa face istoricul acestei activităţi în China şi Asia orientală, relevând prodigioasa activitate franceză şi marea operă săvârşită în liberarea comunicaţiilor mondiale In numai patru ani Franţa printr’o uriaşă sforţare a obţinut cel mai deplin şi frumos succes. Cuceririle ştiinţei COMUNICAŢIILE Internaţionale prin T. F. F. — In urma concesiunilor obţinute de către diferita mm—i^———————m^mmmmmmmmmtdpi a— ţări şi a sforţărilor făcute pentru răspândirea instalaţiilor T. F .F. aceste comunicaţii tind spre o prodigioasa expansiune — leg3tur.,|g dife. Mter|sere " Ca reluarea activitate! economice, la Anglia cât și America aveau concesiuni importante ale companiei Marconi şi dispuneau de mari staţiuni. Concesii în Canada, in Africa de sud, Spania Brazilia, etc. Statele Unite au stabilit legături nu numai cu Europa, ci şi cu insulele Hawei, Japonia America centrală prin uriaşa campanie întemeiată după cererea guvernului din Washington. Germania pentru a remedia pierderea cablurilor transatlantice, a desvoltat o enormă activitate pe acest tărâm nou pentru a avea legături cu America de sud şi Extremul Orient în afară de comunicaţiile europene. Franţa cea mai încercată în rarele război, sângerând prin mii şi mii de răni, abia din 1920 a început a lucra în aceiaşi direcţie. Dar cum statul nu poate lucra decât în interiorul frontierelor sale, rolul important a fost lălsat şi act companiilor speciale. Convenţia de la 29 octombrie 1920 între guvernul francez şi Comp. generală de T. F. F. a permis consti ii '■«». In JugOslavia ANIVERSAREA d-lui Passici In Jugoslavia se fac mari pregătiri pentru a 80-a aniversare de la naşterea d-lui Passici, preşedintele Consiliului de miniştri, care după cum se ştie, este unul dintre cei mai de seamă oameni politici ai regatului vecin. Comitetul de iniţiativă care s’a instituit în vederea organizării serbărilor ce vor începe In ziua de 20 Decembrie, dată la care d. Passici împlineşte vârsta de 80 de ani a lansat liste de subscripţii pentru ridicarea unui monument în onoarea acestui eminent patriot. Serbările vor fi prezidate de regele Alexandra. D-l NICOLAI PASSICI ZI CU ZI D-l Vaida Voevod e încântat că minorităţile ar fi obţinut contra voinţei d-lui dr. O. Angelescu, un foarte rău român, satisfacerea dorinţelor lor. Dacă ar fi fost aşa, e locul ca d-nul Vaida Voevodul, să se bucure ? La Pesta ! La Pesta ! * Intr’o conferinţă ţinută la cercul profesorilor secundari, d-l N. Iorga, care ţine lecţii oriunde afară de Universitate, a vorbit despre noua sa metodă, care aplicată ar face pe elevi să aibă puteri creatoare. Desigur e vorba de metoda care a dat atât de bune rezultate asupra lui însuşi . Se cunosc puterile creatoare ale aceluia ce ne-a dat Sarmale, Pretenţioşii şi alte capodopere ! ■ # Şi se mai dovedeşte încă ceva : Ce greu să ai o opinie bine formată când interese mărunte te silesc de la început a nu recunoaşte adevărul, aşa cum este In dorinţa de-a ataca guvernul, unele ziare nu au voit să vadă urâtul precedent şi jicnirea inutilă ce o fac „observatorii“ cari pe cât se numesc de imparţiali, pe atâţa sunt de făţişi ostili intereselor noastre româ neşti.----------------®.„..--------------- au D. N. lorga, mărinimos ca totdeauna, găseşte că lumea noastră politică nu e rea dar e „cu ochii legaţi“. Ca dovadă d-sa susţine că nu vedem că „STATUL NOSTRU E CREIAT PRINTR’O MINUNE“, că „AVEM O NAŢIE PE TREI SFERTURI IGNORANTA“, că „SUNTEM CEL MAI SARAC NEAM DE PE PAMANT“ si „NU STIM CE E SOLIDARITATEA PE CHESTIILE NATIONALE“. Constatările d-lui Iorga dovedesc pe deplin nu numai inconsecvenţa d-sale dar şi influenţa contagioasă a internaţionalismului doctorului Lupu. Statul român, pentru orice om de bun simţ, nu e creiat printr’o „minune“ ci e opera sforţărilor mai multor generaţii. Toate luptele şi toţi martirii lor, desconsideraţi de d. Iorga, rămân în sufletul românilor ca pildă în sforţările lor viitoare pentru consolidarea operei înfăptuite. Deci d. Iorga este „cu ochii legaţi“ şi nu vede ceia ce şi cel mai „ignorant" român o simte. Căci pretinsa ignoranţă, a trei sferturi din naţia voastră, este numai efectul oribil al nemăsuratei vanităţi iorghiste. Un popor care a creiat mii de şcoli prin jertfele lui benevole, sub cârmuirea unui guvern luminat, nu este un popor „ignorant“. Dorinţa lui de lumină dovedeşte adânca-i inteligenţă înăscută, care s-a evidenţiat de altfel în decursul istoriei. Poporul românesc nu e „ignorant“ ci mai degrabă „democratul“ domn Iorgă, care a căutat să-şi facă din învăţătură o trambulină politică. In sfârşit d. lorga învinueşte neamul românesc că „NU ŞTIE CE E SOLIDARITATEA IN CHESTIILE NATIONALE“. Bujor şi Max Goldstein, puteau să aducă această învinuire poporului românesc, cu aceiaşi autoritate morală cu care a făcut-o d-l lorga. Căci omul care a vorbit în Parlament oaspeţilor polonezi, aşa cum a vorbit, şi care apoi la ministerul de externe a anunţat, pe aceiaşi oaspeţi, că va trimite la puşcărie guvernul ţărei, trebue să-şi pună cenuşă pe cap şi să nu îndrăznească să vorbească de „solidaritatea naţională“. Criticile d-lui Iorga, rămân deci un monument de inconștiență și de neâncredere în neamul românesc ale cărui sufragiile cerșește în mod continuu. # In timp ce, fără motiv, minoritatea ungară de la noi se plânge pretutindeni şi la Liga Naţiunilor, de un pretins rău tratament, cerând să li se acorde drepturi pe care nici românii nu le au şi să le exonoreze de obligaţiuni pe care oată lumea trebue să le îndeplinească, minorităţile din Ungaria printre care se numără aproape ana sută de mii de români, au cu adevărat o situaţiune tristă, atât de tristă în cât un deputat ungur, I. Knaller Victor a fost nevoit să o expună în şedinţa Camerei maghiare la 15 Noembrie 1925. 3 ordonanţă şi o lege care nu se execută Deputatul Knaller Victor, referindu-se la afirmaţiunea guvernului maghiar că prin ordonanţe şi legi se îngrijeşte de chestiunile minorităţilor, a arătat că de existenţa acestor edicte minorităţile nu numai că n’au fost informate, dar au avut de suferit de pe urma lor. La început când au apărut aceste ordonanţe autorităţile maghiare au permis să se fie adunări, dar când au văzut că minoritatile puteau fi luminate asupra drepturilor lor, ele au interzis adunările ca „primejdioase statului“. Atunci s-a văzut că guvernul maghiar nu a luat în serios executarea ordonanţei, care era decidată numai de ochii lumei. Drepturile minorităţilor In anul 1924, adunarea naţională maghiară a votat o lege referitoare la întrebuinţarea limbilor minoritare în faţa autorităţilor publice. Legea, a spus d. Knaller Victim a rămas neaplicată şi in multe părţi ale Ungariei situaţia în loc. să se îmbunătăţească este cu unralt mai rea decât înainte de votarea legii. Instrucţiunea publică In anul 1923, ministerul instrucţiunei publice a dat o ordonanţă referitoare la şcolile minoritare din. Ungaria. In acea ordonanţă se spune că în luna Iulie părinţii minoritari decid într’o conferinţă asupra tipului de şcoală ce vroesc să aibă în comună. Executarea acestei ordonanţe a rămas imposibilă până astâzi. Adunări interzise In circumscripţia electorală a deputatului interpelator, ca şi în celelalte, minorităţile nu î şi pot exercita drepturile ce le acordă legea, căci autorităţile administrative înăbuşe prin teroare orice mişcare în această direcţiune“, întrunirile sunt oprite cu orice scop ar fi ele. La circumscripţia preşedintelui partidului unificat, toate adunările populare au fost oprite sub motiv că „siguranţa statului ar fi ameninţată“. Deputatul citează o mulţime de cazuri în care minorităţile au fost oprite de a-şi exercita drepturile consfinţite prin legi şi ordianţe. O deciziune semnificativă Se citează o deciziune a pretorului circumscripţiei Szob în care este vorba de naţionalităţi. In această deciziune se spune că „apărarea minorităţilor în Ungaria este pe deplin asigurată prin politica guvernului care tratează chestiunile minoritare cu atâta înţelegere şi „echitate“. Concluziunea pe care o trage deputatul K. Victor din toate aceste lucruri este încercările de a se explica minorităţilor drepturile lor, au fost sis, tematic împedecate. In consecinţă,, deputatul interpelator a prezintat o moţiune cu următorul cuprins: „Adunarea naţională îndrumă guvernul să se îngrijească pe viitor ca ordonanţa No. 4800 dată în favoarea minorităţilor precum şi legea pentru folosinţa limbilor minoritare în faţa autorităţilor publice şi ordonanţa ministerului de instrucţie 110.473 pentru reglementarea chestiunilor şcolare ale minorităţilor, să fe executate în mod riguros“.Deputatul Rothenstein Moritz întrerupe : „Nici alte legi nu sunt executate“. Deputatul Bropper Sandor : „Nici vechea lege asupra minorităţilor nu a fost respectată. Aceasta a fost cauza prăbuşirei ţărei“. Ungurii care se deşteaptă ~manmnBnDDaBnHi In legătură cu chestiunea minorităţilor deputatul Knaller Victor a supus Adunării încă o chestiune care in dispune populaţiunea din ţinuturile germane. S’a citat cazul organizaţiunilor „levente“ la care muncitorii sunt obligaţi să facă exerciţii militare. Cei cari nu se supun sunt aspru pedepsiţi. Se ştie că instructorii acestor organizaţiuni sunt recrutaţi din societatea „Ungurilor care se deşteaptă“, aceşti instructori au băgat spaima în cercurile muncitoreşti care nu vor să ia parte la exerciţii. Li se opresc muncitorilor lefurile de la patroni, iar părinţii tinerilor care refuză să participe sunt amendaţi cu sume mari de bani. Heguiaţi şi abazivii Deputatul se întreabă în baza cărui drept sunt pedepsiţi părinţii, pentru că copiii lor nu voesc să ia parte la exerciţii militare, şi cu ce drept sunt constrânşi să sesupună unei astfel de dispoziţiuni ilegale“ ? Expunerea deputatului Knaller Victor reflectează adevărata situaţiune a minorităţilor din Ungaria şi intenţiunile ’’pacifice“ ale acestei ţări. Dela seeing SITUAŢIA MINORITĂŢILOR din UNGARI an ^Bas în Camera maghiară, despre esterea guvernului față de minoritările din Ungaria . ‘ ECOURI rr Drul Bailey Willis din Satt-Francisco, cel care a prezis catastrofa de la Santa-Barbara,anunţă un violent cutremur de pământ la Los Angeles. * . U“serviciu funebru a fost celebrat în memoria echipagiului submarinului Mi, în biserica docurilor din Portsmouth. Delegaţia sovietică municipală din Moscova, a sosit la Paris pentru a studia serviciile de transporturi în comun (tramvai, autobuz şi metropolitan) precum şi distribuţia apei, gazului şi electricităţei. n ţinutul Adéche din Franţa nişte lucrători au găsit într’o peşteră juvareuri de aur din secolul al XII și o mie de monede de argint din secolul al XIII. O furtună violentă pe coasta Oceanului Atlantic a produs invazia valurilor asupra unui mic port din Zinatangia (Brazilia) pe care l-a distrus complect. Nu se cunoaște încă numărul victimelor.