Viitorul, ianuarie 1926 (Anul 19, nr. 5349-5374)

1926-01-15 / nr. 5359

Opoziţia turbulentă » STERILA — Partidul naţional nu poate fI «engl- 4eraU^uimaHi^ romant — pentru orice cercetător obiectiv şi imparţial al vieţei noastre publice din ultimii ani atitudinea turbulentă a partidului naţional, ardelenesc într’o chestiune care nu mai e la ordinea zilei, nu este o surprindere. Dacă, de data aceasta, greşala este cu mult mai mare şi mai gravă decât cele precedente, ea isvorăşte însă din aceleaşi cauze bine cunoscute: lipsa oricărui simţ politic la conducătorii partidului naţional, şi absoluta neadaptare a acestui partid la împrejurările şi condiţiunile în cari se desfăşoară viaţa publică a României Mari. De la unire încoace, conducătorii partidului ardelenesc au căzut din greşală în greşală, până au ajuns în lamentabila situaţie de azi, când ei au exclus singuri din rândul partidelor serioase de guvernământ. Nu putemnumăra toate aceste greşeli, şi de aceea ne mulţumim să reamintim pe cele mai caracteristice. înainte de toate, este de reamintit marea, greşală a conducătorilor partidului naţional de a susţine de la început şi chiar în clipa când se realiza unitatea etnică a neamului românesc cea mai strâmtă şi meschină politică regionalistă. Vroiau conducătorii acestui partid ca în clipa înălţătoare a proclamărei Unirei să rerezerve Ardealului o administraţie separată, cu armată deosebită, în graniţe politice şi economice cari să dăinuiască la infinit. Numai dezacordul vădit între aceşti conducători lipsiţi de simţul realităţilor politice şi între massa conştientă a poporului român din Ardeal, — care cerea cu entusiasm Unirea deplină şi fără condiţiuni —■ i-a silit să renunţe te ale unei politicide permanentă turbulenţă şi de sterilitate organică, partidul naţional ar vrea acum să agite ţara din nou. Asta nu se poate. Regionaliştii ardeleni şi cei din jurul lor nu vor reuşi decât să dovedească încă odată că sunt în dezacord cu sentimentul general al opiniei publice. Ţara vrea ca, în ordine şi linişte, să muncească să progreseze, şi să se consolideze. Pregătirea sufletească Optimismul Pe platforma a mui autobus, care laborând din Sth. Avenue, celea arteră a Netw-Yorcului, mă ce dealungul măreii pierdută viaţă a gurii Hudsonului, un tor muncitor ţine mult să-mi dea sluşiri, după câteva exclamaţii admiraţie din partea mea. Cu o labilitate puţin vulgară şi cu un cent detestabil, îmi arată „casa lui mai bon at om din lume“, lamântul celui mai mare gene- I al Americii“, in fund, abia tompându-se. ..cea mai înaltă să şi cel mai hing pod“ şi, în ie, pe rând şi alte minunăţii ale lui mai extraordinar oraş de pemânt... această avalanşă de superlative umple de un turburător semeni de umilinţă şi când, improtata mea călăuză, mă întreabă, spre ţara mea, mă uit cam îneoată şi am o convingere presă, că acest viguros lucrător, sfidat cu un aer de proprietar pe de SfiriPa I. MATEIU locul plătit cu 10 cenţi, nu va simţi niciodată, poezia unui colţ de lume, unde liniştea câmpurilor, nesfârşite şi farmecul pădurilor tainice, nu sunt întotdeauna sfâşiate de flueratul locomotivelor ori al fabricilor... Dar probabil că răspunsul meu nici nu-l interesează, căci deodată, fără să-l mai aştepte, cu un râs sănătos şi sfidător, îl aud exclamând : „Da, ştiu că America este cel mai înalt vis pentru Europa“ *... The highest dream ! Mă uit consternată, vorbe, atât de frumoase, puteau oare veni de la acest om simplu, cu privirea necomplicată, cu o expresie placidă de paşnic cetăţean american, ce nu-şi pierdea vremea cu preocupări filosofice ? Şi iată totuşi că, pentru el, ţara lui era ca un vis, o fericire invidiată de restul omenirii, o ţintă, un dor neatins pentru mulţi, o realitate, confortabilă şiadmirabilă pentru el... In sala imensă a teatrulu Capitol, unde dansatoarele de pe scenă iii par nişte păpuşi o orhestră formidabilă şi condusă cu justeţă şi temperament de un maestru italian, revarsă valuri de pasiune şi suspine de suferinţă din Cavalleria rusticană. Jocuri de lumină fantastică pogoară în cataracte bogate peste muzicanţi, învăluindu-i într-un roşu turburător sau într’un azur senin, după cum melodia te sguduie prin evocarea dragostei Santuzzei ori te mişcă prin solemnitatea melancolică a rugăciunilor de pe pragul bisericuţii din sat... Mii de oameni, mulţi probabil din categoria interlocutorului meu din autobus — că preţurile sunt reduse — ascultă într’o linişte atât de disciplinată încât o poţi crede pătrundere şi înţelegere... Apoi începe filmul: vederi de sporturi, călătoria lui Coolidge, care tocmai făcea un turneu de propagandă pentru „pacea mondială“«. Imnul naţional se înalţă sguduind formidabila massă omenească... Iată lansarea unui puternic vas de războiu... Imnul marinei scoală în umbra plină de viaţă mulţimea entuziasmată, care aplaudează frenetic... Pe pânză, maiestos, despică valurile, un simbol teribil al războiului de mâine. Inscripțiuni luminoase strecoară picurii de mândrie, în inimile înfiorate de . acordurile muzicii. Intrumentele însăși vibrează narcă într’un paroxism de ■ • ■ Anu! a!ept-spre-zecefea No. 5359 4 PAGINI 2 LEI EX. in TARA 4 LEI ex. în streiictti Tre! lm an — 500 lei 1 Un an— — — —1200 lei Șase luni — — — 250 * { Șase luni— — — 600 ------125 » — 3eu : iase ! Trei w?mM Viitorul ABONAhfeMfc m TßRjft I in streinalete 500 lei RtCftCJIfi ACMIKiSTRJLTIA BUCUREŞTI STR. EDOARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele: Direcţia 81/33, Redactia at Administraţia (fl/73 al 8/11 AMRCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Academie 17 şi la toate Agenţiile de ' y*— Manuscriptele nepublicaţiriseV. ---------- T ■ ' r.T.ty,I ■ ■ 'itL! • .£./ uEi EX. In TARA , lEI u, in strelnaiali hote „MISCELANEE« de d. Al. Lapedatu Este totdeauna interesant a vedea cum un om politic prins în inextricabilul dedal al luptelor, patimelor, discuţiunilor ca şi al timpului întrebuinţat în protocolare gesturi, are energia sufletească de a-şi aduce aminte de cele eterne, de frumoasele atitudini ale cuvântătorului academic, şi de problemele ce trec dincolo de partide pentru a privi interesele de totdeauna ale neamului. Un atare gest de eliberare în sferele senine ni-l dă domnul Al. Lapedatu, ministru artelor şi al cultelor, care printre puţinele momente libere ce i se lasă unui ministru în funcţiune, îşi a adus aminte să colecţioneze, selecţioneze şi clasifice articole şi cuvântările ţinute în memorabile prilejuri, aşa cum apar In Miscelaneele sale. Purtaţi de un ghid sigur ca istopianurile lor de acaparare regio-1 r!^ulr,^i-;/J?pedatu'. intre.fim In Pja■naKcfís tea noastră imagina Doamnei O1 cea, mama sfântului Ştefan cel nai istă. Pe atunci spiritul acesta regionalist s’a manifestat necontenit, şi, chiar acum de curând, cu prilejul reorganizămi înaltei Curţi de Casaţie. Când a fost vorba ca Adunările Constituante să dea ţărei pactul ei fundamental, partidul naţional nu numai că a săvârşit greşală de a nu colabora la această operă legislativă de însemnătate covârşitoare, dar a agravat-o prin declaraţia că nu recunoaşte Constituţia şi legile organice de unificare şi consolidare votate în temeiul ei! Să mai reamintim greşala de a se abţine de la solemnitatea încoronărei primului Rege al României întregite, dând astfel prilej duşmanilor, ţarei să tragă concluzii false dar vătămătoare unităţiei noastre naţionale !... Declaraţiile repetate de retragere şi reintrare în Parlament,— la lucrările căruia n’a luat niciodată parte în mod efectiv, constituesc tot atâtea greşeli. Apoi „pertractările“ nesfârşite cu alte grupări, şi imposibilitatea în care se află de --şi elabora un program de guvernământ, au convins opinia publică de puţina seriozitate a unui organsim politic incapabil de a servi ţara. Exasperat de aceste rezultate PETRONIUS Mare, înţelegem însemnătatea lui Neagoe ctitorul splendidei Curţi din Argeş; ne înălţăm la Mihai „poetul spadei“, plănuitorul României Mari de azi. Şi de la Tron trecem la eroi, şi simţim cum Petru Maior a dat în vechea lui istorie „fructul spiritual care de la el încoace trăeşte ca un bun comun“ al tuturor istoricilor; înţelegem valoarea personalităţei lui Aurel Popovici, a lui Gavrilă Precup, a harnicului dr. Ion Scurtu, a lui Andreiu Bârseanu, — nume de oameni mari în modestia lor elegantă pe care d. Al. Lapedatu îi recheamă la viaţa spirituală a unei generaţii ce i-a uitat. D. Al. Lapedatu republică, apoi, consideraţiile ce vor rămâne ca documente totdeauna vrednic de-a fi consultate opiniile sale asupra graniţei noastre de Nord-Vest; asupra sprijinului ce Franţa ni l-a dat în chestia revendicărilor teritoriale; asupra raporturilor dintre Săcui-cei mai vechi din populaţiile străine de la noi — şi Români. Omul politic va găsi apoi în „Miscelancele“ d-lui Al. Lapedatu orientări sigure despre chipul cum Ungurii au înţeles să scape de sub urmările războiului, despre rolul Austriei, despre pretenţiile bulgare, şi alte probleme etnico-politice deosebit de suggestive. O carte de gânduri senine, şi de informaţii sigure, — iată cum ne apare publicaţia recentă a unui om care intre nesfârşitele audienţe şi solicitări a avut şi are timpul de-a rămâne istoricul şi academicianul, de totdeauna. De la 1 ianuarie anul acesta, misiunea militară franceză în Cehoslovacia a luat o formă cu totul deosebită de cea ce a fost timp de 7 ani în care timp a lucrat pentru a creia și organiza armata republicei cehoslovace. De la sosirea ei la Praga, în 1919, și mai ales de la ofensiva ungară in Slovacia, în primăvara următoare, când a respins invazia, comisiunea franceză a exercitat comandamentul efectiv al armatei cu concursul guvernului şi încrederea întregului popor amic al Franţei. încetul cu ncetul «, făcut fuse, un loc tot mai mare elementului cehoslovac, retrăgând progresiv ofiţerilor francezi aproape toate comandamentele teritoriale ce le erau încredinţate. Cei câţiva ofiţeri comandanţi din Slovacia şi Rusia Transcarpatină, s’au reîntors în Franţa, la sfârşitul verei în 1925. N’a mai rămas în Cehoslovacia decât cei din statul major general şi cei numiţi profesori în şcolile militare. Cslaboine radjjajă Acum cei din statul major ca şi profesorii din şcolile militare au rămas în Cehoslovacia tot ca misiune militară, mult redusă şi lăsând comandamentul armatei cu totul în seama tinerilor şefi cehoslovaci pe deplin instruiţi şi capabili să-l exercite — observă d. Pierre de Quirielle în „Dobats“. Misiunea militară franceză a rămas pe lângă ei într-un rol mai discret de consiliu care nu alterează însă valoarea reală a colaborărei sale. Această, transformare a fost prevăzută de mult, a fost studiată şi pregătită de comun acord. Generalul Mittelhauser şeful misiunei franceze, a trecut în funcţiunile de şef de stat major general al armatei cehoslovace, generalului Syrari, cel care a comandat strălucit în Rusia şi Siberia legionarii cehoslovaci, a fost comandant al Boemiei şi de doi ani era sub-şef cehoslovac al statului major pregătindu-se pentru postul ce avea să i se încredinţeze. Situarea generalului Mitelhauser Generalul Mittelhauser este ataşat direct cu titlul de consilier tehnic la ministerul apărărei naţionale ca şi ofiţeriii francezi cari sunt sub ordinile sale. Decretul care stabileşte nouile sale atribuţiuni, îi conferă o autoritate de vizită şi inspectare a trupelor şi şcolilor militare. Legătura intre misiunea consiliului şi statul major cehoslovac e stabilită. Ofiţerii francezi, profesori în şcolile militare, vor fi detaşaţi din misiune şi trecuţi în cadrele armatei cehoslovace. Aceste dispoziţiuni asigură menţinerea şi continuarea operei misiunei militare franceze. Ofiţerii cari primesc comandamentul din mâinile franceze sunt pătrunşi de un spirit de metodă, de o doctrină franceză predată şi în şcoala de răsboi din Praga ca şi in toate şcolile militare cehoslovace. Se poate spune că in nici o altă ţară, o misiune străină, n’a avut condiţiunile şi situaţiunea pe care a avut-o misiunea, militară franceză în Cehoslovacia timp de şapte ani. Intemeetorii statului Cehoslovac, au ţinut ca forţa defensivă de care are nevoe ţara lor, să fie constituită de Franţa şi i-au acordat toată încrederea lor. Valoarea armatei cehe slmm Trebue notat — încheie ziaristul francez — că intri o ţară atât de pătrunsă de influenţa şi directiva Franţei,schimbările ce sau făcut acolo, au in Cehoslovacia o repercusiune imediată. Ori ce s cădere A vhîocei defensivi a armatei franceze va avea conse cinţe asupra celei din republica amică, unde acest instrument de apărare naţională s’a creiat în condiţii cu deosebire grele şi delicate. Opera săvârşită face onoare un înţeles politic bărbaţilor de stat cehoslovaci. Preşedintele Masaryk a adus întreaga lui solicitudine şi tot concursul la formarea acestei armate naţionale şi democratice a cărui valoare educativă o înţelegea. Armata cehoslovacă face cinste inteligenţei, tactului şi spiritului de adaptare celor cari au fost aleşi pentru înfăptuirea ei. Muncind pentru făurirea unui instrument de apărare necesară in Europa centrală preţios pentru fuzionarea elementelor cari formează Cehoslovacia, ofiţerii francezi au fost cei mai minunaţi propagandişti pentru strângerea amiciţiei între ambele state. -------------------------------- In statele vecine Misiunea militară franceză sn CEHOSLOVACIA — Guvernul din Prags de comun acord cu fostul sef —mwuM«HMUtim»ni«—i——naeram» al Statului major a luat măsuri ca misiunea unnitară franceză sa continue a funcționa sub forma consultativă — D-l MASARYK ! . Președintele republicei Cehoslovace . orgoliu naţional, şi simţi o înfrăţire de simţire între miile de oameni din sală şi miile, ce flutură batistele şi pălăriile, colo, pe pânza evocatoare...* Da, iată un popor, care crede în sine şi crede în sine în totalitatea lui populară, neîndoindu-se de predestinaţia sa de a fi odată cuceritorul lumii... Iată optimismul fecund al popoarelor, ce merg înainte şi care cultivă cu perseverenţă şi metodă un patriotism neclintit, statornic şi viguros. • Optimismul nu este o denumire abstractă de psihologie. E o sănătate spirituală, o forţă constructivă, o energie producătoare. E un semn de tinereţe şi vitalitate atât pentru individ cât şi pentru popor. E o chezăşie de succes pentru susţinătorii unei idei nouă, e motorul tuturor entuziasmelor şi faptelor mari, e un sentiment vast şi complex, care e credinţă, speranţă, curaj, perseverare tot deodată şi un stimulent pentru toate însușirile !. . s D-na SANDA I. MATEI ECOURI ânărul aristocrat italian Giulio Bella Rovere, a murit la Roma in urma unui accident de automobil. Taxele vamale în Turcia pentru statele cari n'au încheiat tratate de comerţ, cu ea, au fost sporite de cinci ori. V iata se scumpeşte la Paris pe toate tărâmurile. Astfel chiar viata intelectuală va fi mai scumpă. Directorii treatrelor subvenţionate au cerut ministrului artelor frumoase autorizaţie de a urca preţurile locurilor, bineînţeles pe motivul că cheltuelile sau sporit. Soarele are şi iarna pete, ceea ce până acuma nu s'a observat. La societatea astronomică din Paris s’a observat că în anul acesta soarele are pete mari. S’a crezut la început că din cauza acestor pete temperatura va fi în iarna, aceasta foarte scăzută. S’a Întâmplat însă contrarul. Și după gerurile aspre prin cari am trecut pretutindeni Temperatura s'a urcat T „GREVA“ avocaţilor O „grevă“ în care greviştii lucrează iar d. Dobrescu beneficiază. Propriu zis, nici d-sa nu beneficiază prea mult căci, în afară de articolele entuziaste ale anumitei prese, nimic nu se adaugă ridiculului de care este copleşit in mod obişnuit. D. Dobrescu este un etern grevist , cu funcţionarii sau avocaţii, cu birjarii sau manipulanţii de la tramvai, d-sa, este gata să fraternizeze, ca „procuror al umanităţei”, doritor veşnic de dezordine şi scandal. Toate „grevele" pe care le pune la cale d-sa au insă darul să fie chiar de la început ridicule, lucru explicabil, rrhid pune vi -le atât de mult din personalitatea-i ..distingi?". Politician de cea mai neagră speţă, însetat de reclamă, nu se preocupă de altfel nici de nevoile reale ale ,,greviştilor“ nici de perspectivele mişcărei pe care o conduce Astfel d-sa ape pe conştiinţă a mulţim de funcţionari ale căror cariere au fost zdrobite pentru că l-au urmat, ascultându-i balivernele. Iar când funcţionarii au gonit acest intrus din rândurile lor, „Uniunea avocaţilor“ i-a fost un bun refugiu, pentru agitaţii obscure. Acolo mai avea dealtfel un tovarăş demn de d-sa, pe d. Pompiliu Ioaniţescu. Ambii sunt desigur cei mai indicaţi ca jurişti şi oameni de ordine să dea sentinţe asupra legilor ce se alcătuesc. Credem insă necesar să ia alături pe d-nii Guernul şi Costa- Foru, pentru ca greva să aibă un caracter cât mai „profesional“. Avocaţii cari nu înţeleg să fie amestecaţi în ridiculul acestor agitaţii sterile, au datoria săi reacţioneze „Uniunea" nu este un organism menit să servească de trambulină tuturor dobreştilor. Şi ioaniţeştilor. Prin ei „Uniunea“ este compromisă nu numai în acţiuni ridicate ca „greva" anunţată, dar şi prin inacţiunea ei cu ocazia unor evenimente în care trebuia să-şi spună cuvântul. Când insă un „procuror al umanităţei“ o socoate ca pe un bun propriu, pe care-l poate specula cum doreşte, totul devine explicabil. Vineri 15 lamiarit b2b Unul din cele mai frumoase şi mai bogate judeţe ale României este fără îndoială judeţul Prahova. Datele pe care le vom publica mai jos, vor dovedi că e şi unul din cele mai bine administrate. Pe tărâmul cultural, ca şi pe acela al gospodăriei propriu-zise, rezultatele date de administraţia harnică şi pricepută a acestui judeţ sunt evidente. Datele şi cifrele de mai jos, culese dintr’un raport oficial înaintat de prefectul de Prahova, d. Spirea Sorescu, ministerului de interne, sunt edificatoare. Şoselele şi drumurile de Crisos să mai subliniem că grija de căpetenie a unei bune coscodării judeţene este întreţinerea şi îmbunătăţirea căilor de comunicaţie. Cu sumele alocate în bugetul judeţului Prahova la fondul drumurilor, cum şi cu sumele primite ca ajutor din partea Statului, împreună cu zilele de prestaţie lucrate în natură, s-au construit din nou în ultimii ani nu mai puţin de 3S0 de poduri, s’au reparat radical 022 poduri şi podeţe, s’au făcut diferite punţi, săpături şi împliniri, terasamente noi, terasamente reparate. S’au cărat multe mii. de metri cubi de pietriş, bolovani, s’au spart, s’au făcut şanţuri din nou, altele s’au reparat. Apoi, — fiind vorba de un judeţ de munte, — s’au aplanat făgaşurile, s’au făcut canaluri, s’au împietruit din nou, s’au reparat împietruirile vechi, s’a aşternut şi presat pietriş, s’au construit diguri, ziduri de sprijin, parapete, s’au făcut plantaţii de arbori, etc. In total, în aceşti din urmă ani s’au făcut îmbunătăţiri la drumurile judeţene şi comunale în valoare de peste 171 de milioane lei, în afară de alte îmbunătăţiri, cum este dobândirea unui local propriu pentru serviciul tehnic judeţean, reparaţiunea diferitelor cantoane şi secţiuni, cumpărări de cai, maşini şi instrumente tehnice, ca şi diferite alte cheltueli la cari judeţul e obligat prin diferite legi. nstrucţia publică O deosebită atenţiune, plină de roade, a dat prefectura de Prahova instrucţiune! publice. Dela 1922 până astăzi, s’au dat 20 de milioane ajutoare diferitelor comitete şcolare pentru construcţiunea celor 191 localuri noi de şcoli primare rurale, cu 371 săli de clasă, 79 locuinţe pentru diriginţi, cu 224 de camere. S’au cumpărat şi s'au reparat radical alt© 16 localuri de şcoli, cu 35 săli de clasă. Din iniţiativa prefecturei, cu toată grija unei corecte gestiuni, s’a cumpărat în Bucureşti un frumos şi încăpător imobil menit să slujească drept cămin studenţilor prahoveni, în număr de 450, tineret aparţinând tuturor claselor sociale, în mare Parte fii de funcţionari, mici negustori, plugari, meseriaşi, cari altfel nu şi-ar putea continua studiile. Căminul a costat 14 milioane, cu înlesniri de plată. Cu alte subvenţii şi ajutoare şcolilor de agricultură, meserii, viticultură, gimnaziilor, etc. suma cheltuită pentru Instrucţia publică în ultimii patru ani se ridică la frumoasa cifră de aproape 36 de milioane. Sănătatea publică şi asistenţa socială Un alt capitol însemnat, de care administraţia judeţeană, condusă cu râvnă de prefectul Spirea Sorescu, s’a ocupat, este sănătatea publică. In afară de cumpărarea unui imobil în Ploeşti în care să se poată izola bolnavii de tuberculoză, s’au mai acordat importante subvenţii pentru reînfiinţarea micilor farmacii comunale, — dispărute în timpul şi după războiu. — apoi înfiinţare de dispensării şi infirmerii în Comarnic, Scorteni şi Telega. S’au reparat alte numeroase infirmerii, s’au dat ajutoare spitalelor din Ploeşti. Schuler, Predingher şi Boldescu, s’au acordat 3 milioane ajutor pentru construirea a trei noi spitale din comunele Pucheni, Ciorani si Podenii-Vechi, aproape un milion ajutor diferitelor societăţi de asistenţa socială, şi 1300.000 Iei ajutor comunelor pentru alimentarea cu apă potabilă. In total, s’au dat pentru starea sanitară şi asistenţa socială aproape 6 milioane lei. Alte îmbunătăţiri Dar s’au mai realizat şi alte îmbunătăţiri în judeţ. Astfel pentru reparaţiuni de biserici, construcţiuni de biserici din nou, împrejmuiri de biserici şi cimitire, ridicări de monumente în amintirea eroilor, judeţul a ajutat cu aproape 2 milioane. Actualul Palat de Justiţie, clădire veche, în parte insalubră şi neîncăpătoare, nu mai corespundea nici nevoilor instanţelor judecătoreşti, nici nu mai era la înălţimea pe care trebue s’o aibă un atare Palat, într’un judeţ aşa de important ca Prahova. Din aceste motive s’a reînceput clădirea noului Palat de Justiţie, cu care s’a cheltuit până în prerzent 13 milioane şi jumătate. Pentru reparaţiunea vechiului palat de justiţie, pentru construcţiunea a două noi localuri de judecătorie din comunele Văleni de Munte şi Câmpina s’a mai cheltuit suma de aproape 4 milioane. Multe din comunele judeţului neavând localuri proprii de primării, ele au fost ajutate spre a-şi Contnuare în pag. 2-'c Administraţia ţarei Roadele unei gospodării judeţene In patru ani de administraţie pricepută, unul din cele mai importante judeţe ale României a cunoscut o eră de progres şi prosperitate remarcabilă D-l SPIRU SORESCU Prefectul jud. Prahova ul şi talentele E, energia, care luptă în contra a tot, ce e negaţiune şi pasivitate, care ciupartă microbul dizolvant al spiritelor destructive, e pârghia, care ridică, cu un hohot de râs, stânca, ce s’a prăvălit în cale. Or seninătatea, veselia încrederii şi a siguranţii. Când privim în jurul nostru, în mijlocul tuturor încercărilor, tuturor sforţărilor de a se împlini o mare chiemare de echilibru, atât de evidentă pentru toţi, a ţării noastre, nu vi se pare că lucrul cel mai urât şi cel mai uşor şi mai fără de valoare, e acel obiceiu de a se critică totul, de a se zeflemisi toate posibilităţile de mai bine, de a se micşora toate fiinţele, cari în diferite domenii, aduc o credinţă, un avânt, o sinceritate, un suflet, pătruns de un ideal ? Nu e o critică sănătoasă şi dezinteresată, ci o batjocorire a tot, ce pare că vrea să se ridice din mediocritatea preocupărilor prozaice şi materialiste şi aceasta făcută pe toate gamele, în toate direcţiile, cu o uşurinţă, de acrobaţi, cari nu-şi dau seama nici de primejdia, ce le e aproape, nici de fiorul de groază, ce inspiră, celor, ce-i privesc exibându-se. Şi primejdia le e aproape , nu numai dispreţul oamenilor de suflet, dar sancţiunea teribilă a Adevărului care zdrobeşte, în mersul său triumfător, aceşti apostoli ai minciunii şi ai Descurajării... După ei ţara noastră este pe mărgineai prăpăstii. Pentru că sunt unii bărbaţi inconştienţi şi unele femei uşuratice Familia e sguduită în temelia ei... Pentru că sunt unii slujitori ai bisericii ignoranţi şi neînsufleţiţi pentru chemarea lor, Creştinismul e o doctrină o nebunie... Pentru că sunt oameni, cari nu slujesc decât Banului. Cinstea nu mai există, pretutindeni nu văd decât corupţie... Dar deschideţi gazetele străine; vedeţi dări de seamă despre divorţuri scandaloase ; priviţi răsfăţându-se pe prima pagină a cotidianelor populare fotografia actriţelor celebre prin aventurile lor, a femeilor din societate, ale căror escapade sunt aruncate în faţa curiozităţii morbide a publicului, citit despre imoralitatea unui pastor condamnat pentru fapte ruşinoase , uitaţi-vă la nebunia banului, care mişcă milioane de oameni în Lumea Nouă şi Veche, care îi coboară la orice compromise când e vorba de un câştig. Aţi asistat la reprezentaţii indecente, mai presus de orice închipuire, în alte Capitale, mai vechi, mai mari decât Bucureştii noştri!, aţi văzut îmbrăcămintea scandaloasă, pe care o poartă su■orile noastre de alte neamuri prin catre şi saloane ?... Şi totuşi lumea adevărată lucrează înainte şi crede.. . O ! de ce să ne socotim noi cei mai răi ! De ce să nu înţelegem că avem şi noi procentul nostru de închinători ai lui Mammon, cari nu cunosc decât atotputernicia aurului şi fericirea limitată la plăcerile trupului, dar că aceştia nu înseamnă nimic în balanţa veşniciei ; că ei sunt balastul, ce se va nărui în întunericul cel mare, ca o negaţiune, ca o suflara, ce a fost şi s’a pierdut în Necunoscutul insondabil... Şi să ne gândim la cei buni şi sârguincioşi, la acei, cari, oţetiţi in lupta vieţii, slujesc înainte h altarul Binelui şi al Muncii, culegând satisfacţiile adânci ale datorii împlinite, ştergându-şi uneori lacrimi de durere ori picăturile de sânge, ce li se preling de sub cununa de spini a martirului dar ducând înainte Bucuria Optimismului, că totuşi viaţa lor nu e ceva, ce se piesile, ci o parte din însăşi vasta energie a cosmosului, în care au avut şi ei o misiune, un locşor real deplinit... Să nu insultăm prin neincredeere marea şi viteaza armată a Apostolilor neamului românesc, să nu ne micşorăm puterile prin critică, să credem în viitorul ţării noastre şi al celor, ce ne vor urnilacăra curată a optimismului, căci un neam nu piere de pe urma unor întâmplări nenorocite, poate, dar în orice caz nu fatale sau iremediabile.