Viitorul, iulie 1926 (Anul 19, nr. 5498-5524)
1926-07-01 / nr. 5498
Bmolai nouS spre zegetea l&p. 5498 2LEI EX. in TARA 4 LEI w. In streinatme Ifi TfiRA un an — — — — £00 lei Şase luni — — — 250 » Trei » — — — 125 » In streinătate Un an— — — — 1200 le Şase luni— — — 600 » Trei ------------- 300 » 4M A BONAMIhtfe REDACŢIA administraţia BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 N STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele: Direcţia 31/33, Redactia el Administraţia 49/23 $1 J/1I I NDNCIItRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str Academie 17 si la Kate Agenţiile re publicitate lol 1 Iulie 1926 Manuscriptele republicate se distrug 2LEI EX. in TARA 4 LEI.in Metale Greşeli Ireparabile nu Iiiiiiiiiii mtmamumsmammmmmmwmmmam GUVERNUL şi conştiinţa cetăţenească Constatăm cu un regret pe care sentimentul naţional îl justifică, că guvernul actual a comis unele greşeli, cares din cadrul momentului, şi pot avea din nefericire un rău econ pentru mai târziu. Aceste greşeli sunt cele ce pot duce la o desagregare morală, la o slăbire a conştiinţei publice şi a conceptelor sănătoase, fără de care un stat nu poate trăi. Facem vinovat astfel guvernul actual, de faptul că în dorinţa lui de a avea majorităţi a recurs la mijloacele cele mai ilegale, de a şi le forma. Şi din aceste mijloace cu dezastruoase consecinţe de viitor, este amestecul magistraturei, armatei şi jandarmeriei în fabricarea electorală a guvernului. Acest amestec, dictat şi impus de guvern, este de natură să creeze în conştiinţa publicului mare credinţa că el nu poate avea sprijin nici în acele instituţii, cari prin caracterul lor, sunt instrumentele naţiune! însăşi, iar nu instrumentul unui partid. S’a înjosit, astfel, magistratura obligând pe unii magistraţi a se face părtaşii ingerinţelor şi samavolniciilor administrative , s’a înjosit oştirea obligând pe slujitorii ţărei şi apărătorii ei, a se face colaboratorii unor ingerinţe făcute cu scopul de-a preia unui guvern, impopular, majorităţi docile. . . S’a făcut astfel o rea lecţie de moralitate publică creindu-se în conştiinţele celor mulţi, convingerea că nici aceia ce ar trebui să fie mai depărtaţi de luptele politice, prin profesiunea lor, nu pot fi imparţiali apărători ai legilor. Iar ilegalitatea înscrisă ca practică de guvernământ nu poate duce decât la o anarhie m cugete. Guvernul de asemeni s a lacul vinovat, din punct de vedere moral, şi prin pactisarea în alegeri şi vrăşmaşii cei mai declaraţi ai românismului. Faţă de acei minoritari insultători şi bârfitori ai neamului nostru cari au trecut pe lista candidaţilor guvernului s’a luat o atitudine mai mult decât vinovată, punând la dispoziţiunea lor: armată, magistratură, jandarmerie. S’a creiat astfel în spiritul minoritarilor credinţa că pentru interese de partid se pot uita interesele naţionale, şi că în dorinţa de a se întări la putere, un partid politic român poate face cele mai compromiţătoare şi periculoase concesiuni. Iată, deci, un nou exemplu, şi unul din cele mai puţin isbitoare, pentru a se vedea cum din interes politic de partid se pot creia noţiuni alse şi periculoase, şi se pot infiltra credinţe ce duc la anarhie sau indisciplină faţă de statul român, care are nevoe tocmai de autoritate şi de încrederea tuturor cetăţenilor. Greşelile guvernului, astfel, sunt cu atât mai vinovate, cu cât tind la o nenorocită educaţie cetăţenească, la consecinţe cari, din punct de vedere moral, sunt cu adevărat jicnitoare intereselor naţionale. In tânăra noastră cultură politică, şi în tânărul regim al Votului obştesc, se cuvine a păstra în mintea tuturor intactă, credinţa în puterea legei, în imparţialitatea justiţiei, a armatei sau a administraţiei. Fără această credinţă am deschide căile anarhiei, am deslega zăgazurile care stăvilesc puhoiul disoluţiei susţinute de vrăjmaşii din năuntru şi din afară ai ţărei. Dacă ţara are nevoe de consolidarea economică şi financiară, ea are tot atât de mare nevoe de consolidarea morală, de întărirea educaţiei cetăţeneşti, şi de infiltrarea în sufletele mulţimei a respectului de lege şi de legalitate. Slăbind aceste concepţii fundamentale unui stat, se pregăteşte disoluţia şi se pregăteşte năruirea aşezământului social şi politic la care trebue să ţină orice partid politic conştient de rolul lui în stat.Sunt greşeli politice ce se pot uita, sunt altele cari prin natura lor pătează un regim politic. Regretăm că guvernul actual a debutat activitatea lui prin acte, cari moraliceşte duc la cele mai periculoase consecinţe pentru educația cetăţenească. se mai Din frumoasa şi maliţioasa povaţă a lui La Fontaine: „Hâtezvous lentament !“, grăbeşti-te încetişor, care este o traducere a lui festine lente a lui Horaţiu, noi am ales partea ultimă. Noi ne grăbim rareori, dar de încetineală, nu ducem dor ! Punem atâta lene în a termina unele lucrări încât în minte se deşteaptă idea că noi trăim cu credinţa că viaţa omenească e mai lungă decât a elefantului. Pentru a ne mărgini numai la cele ce se petrec în capitală, observăm că sunt unele lucrări mici, cari durează sub specia aeternitas. Exemplele sunt antice dar le luăm la întâmplare. De când a ars fosta casă Maican, unde erau instalate tribunalele, şi unde azi e Teatrul Lyric, au rămas grămezi de cărămidă pe care nimeni nu le ridică, şi cred că nimeni nu ştie cui aparţin. Ce curioase reflecţii îşi va fi făcut, vreun visitator străin, când ducându-se la Operă (Opera din Paris din Berlin, Scala milaneză, etc. îi va fi venit in minte desigur străinului!) a văzut cum alături de operă stau ruini şi moloz şi case dărâmate. Ce mister va fi planând pe aceste ruini, mai ermetic închise decât un mormânt faraonic ? Dar sunt şi alte fapte cari ne arată — cum să zicem ? — orientalismul acţiunilor noastre. Americanii fac case sgârie nori într'o campanie de lucru. Noi n’am putut încă ajunge după trei sau patru ani de când universitatea nouă e terminată, să debarasăm vecinătăţile şi să tăiem strada şi piaţa plănuită şi necesară. Alt exemplu. S’a sfârşit în fine Vama Poştei. Dar ulucile murdare cari ascund alte murdării interioare nu cedează . Ele probabil că vor continua să se înalţe, ca o protestare a orientului contra grabei febrile a occidentului ! Şi încă un alt fapt, pentru a sfârşi . S’a început dărîmarea podului peste Dâmboviţa dela capul Bulevardului Schitu Măgureanu. Acest pod e unul din cel mai frecventat, cum îmbulzeala de acuma a pictorilor pe mica podişcă alăturată o dovedeşte. Văzând însă cum se lucrează la construirea noului pod, facem prinsoare că podul acesta, absolut necesar circulaţiei, nu va fi gata nici peste 3 ani ! „Hâtez-vous lentement“ — sau şi mai bine să ne grăbim... în grabă, pentru a pune la loc timpul perdut ! PETRONIUS Fridure retrospectivă asiapra sta in momentul când scriem Misst articol, când încercăm să aruncăm o privire retrospectivă asupra trecutei stagiuni a operei române, nu ştim încă ce solutiune vor fi dat cei în drept, aşa numitei „Crize a operei” provocată prin hotărârea maestrului Georgescu de a pleca din fruntea instituţiunei muzicale, hotărîre luată în urma rasei şi sălbaticei agresiuni a cărui victimă fusese, şi prin lipsa unui local de operă, ştiut fiind că contractul între ministerul Artelor si proprietarul Teatrului Liric nu mai este in picioare. Opera de stat înfiinţată în anul 1921 a fost concesionată cu caet de sarcini maestrului Georgescu în 1924, aşa că acest excelent muzician a condus două stagiuni ale Academiei naţionale muzicale. E de ajuns să spunem că stagiunea 1925-1926 a fost inaugurată cu „Boris Godunov” şi încheiată cu „Salomeea”, pentru ca să se vadă grija direcțiunei generale de a înscrie în repertoriul operei române, lucrări dramatice muzicale din cele mai grele de executat, atât din punctul de vedere al interpretării muzicale, cât și din acel al punerei în scenă. Și tânăra operă română se poate mândri că după cinci ani de existenţă a putut reprezenta în condiţiuni excelente, superioare chiar, aceste două dificile opere. Mari artişti străini cari au venit de la noi, precum şi publicul priceput competent şi de bună credinţă, care a putut asista la reprezentarea aceloraşi opere pe scenele marilor opere străine, au adus laude neprecupeţite direcţiunei operei noastre pentru grija şi osteneala date în realizarea unor atât de frumoase şi artistice spectacole. Confratele nostru de la „L’Indépendance roumaine” a făcut o statistică a reprezentaţiunilor Operei române în cursul trecutei stagiuni. Opera a dat un total de 250 de spectacole, compuse din 21 de opere şi din 4 balete. „Boris Godunov” sub direcţiunea d-lor Massini şi Alfred Alessandrescu, s-a cântat de 34 de ori, rolul atât de deficit al lui Boris, fiind cântat rând pe rând de d-nii G. Folescu, G. Niculescu-Basu şi de marele bariton şi artist Sigismund Zalewski-„Bărbierul din Sevilla” s’a cântat de 20 de ori; „Carmen şi Manon” de 29 de ori; „Povestirile lui Hoffman” de 17 ori; „Traviata” de 24 ori; „Cavaleria Rusticană” de 16 ori; „Pagliacci” şi „Rigoletta” de 9 de ori ; „Tosca” de 11 ori; ..Aida” de 12 ori; „Buterfly” şi „Ielele” de 5 ori; . .Werther” şi „Salomeea” de 4 ori; „Vasul Fantomă” şi Lakme” de 3 ori. Baletul „La manevre“ s-a jucat de 24 de ori; „Sheberazada” de 20 ori ; „Zâna Păpuşilor” de 15 ori şi „Coppelia” de 8 ori”. Activitatea operei a fost fructuoasă şi numărul reprezentaţiunilor unor anume opere ar fi fost mai mare, dacă n’ar fi intervenit evenimente, cari n’au nici o legătură cu mişcarea artistică şi muzicală şi a căror soluţionare a fost dată pe mâna justiţiei. Cu toate grevele provocate de elementele nedisciplinate, cu toate încercările acestora de a stânjeni bunul mers al instituţiunei, opera română nu şi-a întrerupt o singură seară reprezentaţiunile. Opera Română, a dat un însemnat număr de reprezentaţiuni extraordinare. Artiştii străini cu mare reputaţie, au cântat în ansamblul operei române Astfel a dat o deosebită strălucire operilor : „Bărbierul din Sevilla”, „Lakme” şi „Manon” d-na Lidia Lipkowsca. baritonul Zalewsky a dat cea mai rară senzaţie de artă în rolul Ţarului Boris şi excelenta cântăreață română, d-na Florica Cristoforeanu a creat la la noi, atât de dificilul rol al „Salomeei”. Din nefericire această operă, condusă în mod magistral de maestrul George Georgescu, nu a avut decât un prea restrâns număr de reprezentațiuni, din pricina hotărârei lui Georgescu, de a părăsi direcţiunea generală a operei. Au mai cântat: tenorul Stroescu în operile „Fedora” şi „Lakmé”, tenorul Rakeff cu mult succes în „Manon”, „Traviata şi Werther,”„Gileta” Gruscinski şi Scupiewski. Au debutat pe scena operei următorii artişti români: d-nele Babici, Basarab, Cojocăreanu, şi Emilia Vera. Maestrul Felix Weingartner a dirijat o reprezentaţie a operei : „Carmen”. O problemă dificilă pentru viitoarea direcţiune generală a operei va fi aceea a recrutărei personalului artistic. Fiindcă în afară de anumiţi artişti, cu reputaţia deja stabilită, şi cu simpatii în marele public, vocile de calitate devin din ce în ce mai rare. In acest an, n’am putut asista laproducţiile claselor de cânt ale Conservatorului din Bucureşti. Colegul de la „L’Independance Roumanie” un distins muzician şi un priceput şi drept critic muzical a putut face însă, trista constatare că recentele producţiuni şi esamene ale Conservatorului n’au prezentat nici un element strălucit. S’au auzit câteva voci de bas, însă vocile de tenor şi de bariton devin din ce în ce mai rare. De asemenea nici printre elementele feminine nu s’a relevat o voce mai deosebită. Din această scurtă dare de seamă se poate vedea că repertoriul stagiunei trecute a Operei Române nu se deosebeşte aproape întru nimic de repertoriul unei alte opere mari din străinătate. Să ne gândim că opera de stat nu are fiinţă decât de cinci ani, şi că mijloacele de realizare sunt mai reduse la noi ca în alte ţări. Cu toate acestea s’a cântat pe scena operei din Bucureşti, „Vasul Fantomă”, „Lohengrin”, Walkyria”, în condiţiuni excelente. Intenţiunile fostului director general erau de a monta şi „Tanhauser”, „Parsifal” şi „ Siegfried” De asemenea înscrisese în viitoarele programe şi opere de Mozart. Să nădăjduim că maestrul Gergescuva reveni asupra hotărârei luate, că va putea să-şi pue în aplicare programul de activitate, pe care şi-l întocmise şi că va putea deschide viitoarea stagiune chiar, cu o operă română, scrisă de un compozitor român. F. D-l GEORGE GEORGESCU Noua faza a crizei POLITICE «. POLONIA Partidele de stânga şi elementele moderate sunt hotărâte sa dea concurs guvernului pentru reforma constituţională, — în sensul unei lărgiri a prerogativelor Preşedintelui Republice! Ocupându-se de evenimentele politice din Polonia, Le Temps face o serie de consideraţiuni, pe cari le rezumăm mai jos cu titlul de document. Pe de o parte, zice ziarul francez, guvernul are intenţiunea de a amâna parlamentul pe o perioadă relativ lungă, în timpul căreia preşedintele Republicei, căruia i se recunoaşte dreptul de a disolva Dieta, va guverna prin decrete. Pe de altă parte este vorba de propunerea socialiştilor de a disolva Adunarea şi a se proceda la noi alegeri. . ... Din unele informaţiuni destul de contrazicătoare dealtfel, zice ziarul francez, reese că unele elemente de stânga cari au susţinut pe maritalul Pilsudsky în acţiunea lui contra cabinetului Witos, ezită acuma să adopte politica sa, ale cărei tendinţe par să neliniştească sentimentele democratice. Se constată unele nehotărîri cari urmează întotdeauna după marile crize politice, iar refuzul mareşalului Pilsudsky de a primi prezidenţia republicei n’a făcut de cât să accentueze nehotărîrea partidelor cari l’au urmat până acuma. Necesitatea unor reforme adânci Şeful guvernului, d. Bartel, recunoaşte necesitatea unor reforme adânci. E vorba nu numai de a se da preşedintelui republicei elceptili de a dizolva Dieta, ci şi dreptul de a opune eventual veto la legile votate de Parlament şi mai ales dreptul de a guverna prin Decrete atunci când Parlamentul nu ţine şedinţe. Intr’un interview pe care l’a dat lui Le Temps, ministrul justiţiei d. Makowski a observat că massele sunt obosite de demagogia politică si că dacă parlamentul eşti din sufragiu universal trebue să fie unul din elementele esenţiale ale vieţei naţionale, el nu trebue să fie elementul unic. Asemenea idei n’au nimic nerational, — adaugă zarul francez intr’o tară ca Polonia care are de întâmpinat mari dificultăţi, şi a cărei organizare politică, economică şi socială treime aşezată pe baze naţionale durabile. Chestiunea este numai cum să se realizeze acest program. Desigur, în această privinţă sunt unele divergenţe între guvern şi unele elemente de stânga. Dacă într’adevăr mareşalul Pilsudski ar fi vrut să aşeze dictatura la Varşovia, nimic nu i-ar fi fost mai uşor, cu prilejul „loviturei” sale militare. Stăpân pe capitală, cu cea mai mare parte din armată de partea lui, n’avea decât să pună mâna pe putere. In loc de aceasta, el s’a dat la o parte în faţa preşedintelui Dietei, căruia preşedintele Republicei, demisionat, i-a remis puterile. El a menţinut regimul constituţional şi democratic. Nu trebue să se uite, adaugă ziarul francez, că sforţarea lui a fost îndreptată contra elemente oraşelor mai conservatoare şi că a fost ajutat în această acţiune de partidele de stânga împreună cu partidul socialist şi organizaţiile sindicale. Mareşaluî^^pai^ide^^din stânga De altfel partidele de stânga continuă să se afirme în favoarea mareşalului Pilsudski şi desigur că în vedere că va primi odată prezidenţia Republicei ele sunt dispuse să înscrie în Constituţie dreptul pentru şeful Statului de a disolva Dieta. Acolo unde încep însă dificultăţile este când e vorba de guvernarea prin decrete, sau de schimbarea modului de alegere al preşedintelui Republicei. Dată find compunerea actuală a Dietei, poate că va fi greu cabinetului Bartel să găsească o majoritate destul de sigură pentru a ducela bun sfârşit proectele sale dacă se produc defecţiuni în sânul pârtiilor de stânga. Se spune, în adevăr, că guvernul va putea conta de sprijinul unor.Twente moderati, dar nu există până acuma o certitudine in această privinţă. Interesei euro Este de un interes european, conchide Le Temps, ca noua ordine de lucruri să se consolideze repede în Polonia, deoarece echilibrul european cere ca puterea poloneză să rămână intactă. Ea este un element esenţial al păcei, şi bazele solide pe cari contele Skrzynski a ştiut să le dea politicei externe a Poloniei, vor fi design’’ menţinute de noul cabinet. Ministrul afacerilor streine, d. Znieski, a declarat de curând că Polonia, caută mai ales în acest moment să stabilească relatiuni pacifice cu Rusia şi îmbunătăţirea relaţiunilor cu Germania, prin încheerea unui tratat de comerţ. E un program simplu şi clar şi este de dorit, din punctul de vedere general, ca situaţiunea internă să se consolideze, aşa încât guvernul din Varșovia să-l poată realiza. De la vecini N |VJ '/ D-l BARTEL ECOURI bservatorul principal de geofizică din Moscova, a elaborat un plan de expediţii ştiinţifice ce se vor organiza anul acesta. In Iunie vor pleca 3 expediţii: La Sachalin, în Mongolia şi Elbruz, în Iulie în regiunea Semirecensk (în Asia centrală lâgă lacul Balthaş) şi în Kamceatka. Expediţiile se vor ocupa mai ales cu organizarea de staţiuni meteorologice şi cu observaţiuni asupra magnetizmului pământesc. Rusia se observă un mare interes pentru concerte corale. Zilele trecute, la Petrograd pe piaţa Samionovsk a avut loc un concert dat de 4.500 şcolari. In program au figurat cântece de Leadov, Greceaninov, melodii revoluţionare, etc. Critica atrage atenţia asupra dictimnei clare şi a minunatei redări a nuanţelor. Pregătirile pentru acest concert au fost conduse de 150 învăţători şi au durat 3 luni. Succesul obţinut la acest concert a făcut pe organizatorii lui să se gândească la organizarea unui al doilea concert la care să participe 11.000 elevi și o orchestră de 4000 persoane. ISecalităţi Cum funcţionează direcţii sssiaa a Poştelor Intre conducătorii majorităţilor parlamentare se găseşte Sid- Papacostea, care se întitulează „director general al Poştelor“ cu toate că în aceiaşi demnitate mai găsim o altă persoană. după cum ştim, este azi in vigoare o nouă lege a poştelor, telegrafelor si telefoanelor, prin care se fixează anumite conditiuni de funcţionare a acestei institutiuni ei, totodată conditiunile ce trebue să le îndeplinească conducătorii ei. Astfel conform nouei legi, avem preonul arestat institutiuni un Consiliu de Administraţie, directorul neputând lua hotărîri decât cu consultarea acestui organ şi a comitetului de direcţie. Ar fi deci interesant de ştiut situaţia legală a d-lui Papacostea, care e şi „director general“ şi deputat“. De asemenea am dori să Ştim cum funcţionează Consiliul de administraţie de când d-sa conduce această instituţie. Căci după cum constatăm din cele ce se întâmplă zilnic, toate hotărîrile se iau fie de către directorul general adevărat, fie de cel presupus, numit dr d. Aver eseu după obişnuita procedare a d-sale. Aceste hotărîri sunt nule de drept, fiindcă nu sunt luate în acord cu consiliul de administraţie ce nu funcţionează, nefiind niciodată întrunit. Legea nouă, care dă o mare libertate de acţiune acestei instituţiuni, a avut de scop sâ-i înlesnească funcţionarea. Această libertate nu trebue înţeleasă însă în sensul de a se deţinui singur om, — fie el chiar unul cu „calităţile“ d-lui Papacostea, — drepturile pe cari le avea până acum Consiliul de miniştri şi ministrul de comunicaţii. Nu. Legea a dat aceste drepturi unui consiliu de administraţie, compus din specialişti, consiliu ce vor le urmări în mod continuu şi deaproape mersul acestei instituţiuni. Numai el are, conform, legei, puterea de a hotărî în chestiunile pe cari cu atâta uşurinţă le rezolvă azi d. Papacostea. Şi totodată, întro administraţie atât de importantă, numai un consiliu poate da în afară de garanţiile de seriozitate Şi pricepere, acele de îmbar tiattate Şi le a dai administratiunii. Deci tenderul majoritățeî ar fi bine să, nu mai calce la Postă lnninirîle pe care este chemat să le facă în parlament. Căci dacă o astfel de procedare poate fi isvorâtă la, început dintr’o simplă ușurință, continuând, ea dovedesc că are la bază interese contrare legei. Sunt unele chestiuni, asupra cărora nu este niciodată prea mult să revenim. Una din acestea este, fără îndoială aceia a raporturilor economice dintre Franţa şi România. De ea atârnă, în bună parte, îndrumarea viitoare a politicei româneşti şi desvoltarea noastră pe tărâmul economic. Sforţările tuturor trebue, deci, să tindă spre realizarea unei cât mai strânse prietenii şi cooperări franco-române, această prietenie fiind singura care se potriveşte cu cugetul şi aspiraţiunile naţiunei noastre.Problema de care vorbesc intră astăzi într’o nouă fază, prin crearea Camerei de comerţ franco-române. Primmele pregătiri Primele pregătiri cari au prilejuit actuala fericită alcătuire a Camerei de comerţ franco-române datează de vreo trei ani. Sforţări, ce nu se pot închipui, au fost făcute de miniştrii României la Paris pentru a se pune bazele instituţiunei acesteia care, de va fi condusă cu destoinicie, va comentapentru totdeauna colaborarea economică franco-română. Rezultatele pe cari Camera de comerţ franco-română le va atinge acuma o vor avea repercusiunile lor şi în viitor. Importanţa acestei organizaţii depăşeşte cadrul ce, de obiceiu, se atribue unei instituţiuni comerciale. De aceia, persoanele conştiente , de efectele pe cari o greşită directivă le poate avea pentru viitor, aşteaptă cu o febrilă îngrijorare primele acte ale nouei înjghebări. Dar, revenind la primii pagi în calea pregătitorii, căreia se datoreşte existenţa Camerei de, comerţ franco-română, voiu aminti că sprijinul priceput al fostului ministru, d. Victor Antonescu, este la baza acestei importante instituţiuni, care, cu concursul inteligent al actualului reprezentant, al ţării, eminentul diplomat d. Diamandy, a ajuns să fiinţeze un mod efectiv. Mitatorii In afară de marea parte ce revine acestor doi miniştri în înzestrarea României cu un organism destinat să o ţină în continuă legătură comercială cu Franţa, îmi voiu face o plăcută datorie, semnalând munca fără preget şi cu sacrificii, pe care a depus-o d. Alexandru Gh. Buzdugan, un distins confrate din baroul bucureştean, şi cu care am avut prilejul să vorbesc mult şi cu dragoste despre frumoasele perspective ale Camerei de comerţ franco-române. D. Buzdugan se’ntorcea în tară, în trecere prin Paris, venind din Londra, unde făcuse parte dintr’o delegatiune română la alcătuirea creditului agricol international. D-sa precizându-mi cu deosebire patrioticul sprijin al d-lor miniștri Antonescu și Diamandy, nu s’a putut opri de a-mi arăta bunăvoinţa ce au întâlnit iniţiatorii Camerei, în persoana d-lui Vintila I. C. Brătianu, fostul ministru de finanţe fără de care nu am fi ajuns la constituirea nouei instituţiuni, în care punem atâtea speranţe. Acuma, însă, Camera de comerţ franco-română trebue să prospere singură. Sacrificiile iniţiatorilor, pe care, dintr’un simţimânt de dreptate, am ţinut să le semnalez, vor fi, cred, pentru conducătorii efectivi o îndrumare, un imbold spre ducerea la un bun rezultat a operei întreprinse. Un bun mijloc de pătrundere Pentru strângerea cât mai mult a raporturilor economice între Franţa şi România, Camera de comerţ franco-română care, de azi înainte, a devenit independentă, desbărându-se de orice tutelă oficială, condiţiune indispensabilă pentru buna ei funcţionare, are nevoe de sprijinul industriaşilor şi comercianţilor, precum şi al organizaţiilor negustoreşti din ambele ţări. Prin urmare, una din laturele ce trebuesc mult desvoltate, este aceia a propagandei. Camera de comerţ franco-română există. Este deja mult, dar nu destul. Existenţa ei nu trebue să fie pur teoretică. Practica reală, cu activitate extrabiurocratică este prima cerinţă, pentru ca noua instituţie să fie cunoscută şi importanţa ei apreciată iar organele ei de pătrundere şi informaţiuni utilizate- Conducătorii lucrează cu multă râvnă în această direcţie şi le urăm tot succesul, care nu va fi decât un succes al nostru al tuturor. De aceia, pe lângă constatări, avem toți datoria să sprijinim cu sfatul şi cu fapta, noua Cameră de comerț franco-română. Un sfat în sfat, care nu poate fi decât folositor, este acela de a se hotăra cât mai degrabă ţinerea de şezători-conferinţe în centrele industriale şi comerciale din Franţa şi România. Câte unul din membrii activi şi consultanţi ai Camerei s’ar putea duce în aceste centre şi, întrunind pe principalii industriaşi şi comercianţi, ar ajunge, printr’o expunere clară a situaţiunei ambelor ţări şi a debuşeurilor ce una oferă celeilalte, să intereseze pe reprezintanţii comerţului şi industriei pentru înnodarea de legături strânse economice, profitabile şi pentru Franţa şi pentru România. „Viitorul” care a dat întotdeauna concursul său campaniilor naţionale şi celor de apropiere franco-română, punându-mi coloanele sale la dispoziţie pentru ca, prin slabele noastre mijloace să contribuim la răspândirea cunoştinţelor asupra raporturilor economice dintre ambele ţări, nu face decât să repete şi continue gesturile patriotice conştiente, de cari a dat dovadă de când a apărut şi până azi. Camera de comerţ franco-română porneşte ca să zic aşa, tot din iniţiativa partidului liberal şi rezultatele fericite ce va da nu pot decât să bucure pe acei cari au sprijinit-o prilejuindu-i înjghebarea. N. A . Scrisori din Paris Raporturile economice dintre Franţa şi România Eroportanţa Cagreareî de Comerţ francoromână.—Cine au fost iniţiatorii ei ?-