Viitorul, martie 1928 (Anul 20, nr. 6009-6035)

1928-03-01 / nr. 6009

Anul al cteigg.zeci si uni­tea No. eOOS PACINI 3 LEI nr. iz jaxa BLElejî. ir slreîrttitt ABONA IN Ţ*RA Un an —----- 700 iei Sase luni—­­-----3SG , Trei luni— — — 2h­0 „­MENTE In streinitate Un an ------— 1400 lei Sase luni-----710 , Trei luni — «1 410 , R E O A C T I A ADMINISTRAŢIA , B­UCUREST STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1I Telefoanele : Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 si 352/ti joi 1 Hsrt!e, 192$ Manuscriptele republicate se distrug3 LEI EX. In tARA 6 LEI eg. în sfrMnti | KtftClliRI COMIRCIALE Ss primesc direct­ia Acministratia ziarului Str. Icactric* 17 si­te alt /ier.ții de ce publicitate Se apropie punerea în funcţi­une a Radio-Difuziune! Române. E dre­pt, amatorii şi-au perdut orice răbdare, de­oarece au tre­cut două luni de la constituirea Consiliului de A­dţie, şi Difuzi­unea Română nu se aude încă­ în Haut-Parleur. Totuşi, nu tre­buie să fim nerăbdători şi în ul­tima oră, de­oarece, până în 2-3 luni, putem nădăjdui că se vor construi în străinătate posturile noastre de emisie pentru „Radio- Bucureşti“ şi „Radio-Iaşi“. Până atunci, voi face aci o scurtă ochire asupra progreselor Radio-Difuziunei în alte ţări. După recensământul făcut la 1 ianuarie 1928, ar exista în Sta­tele Unite 7.200.000 abonaţi le Ra­dio-Difuziiune. Numărul acestora creşte cu un sfert de milion în fiecare lună, ceea ce înseamnă că la 1­ Ianuarie 1929 vom avea nu­mai în Statele Unite 10.000 000 abonaţi, având minimum 10 mi­lioane aparate; am spus „mini­mum“,­­ pentru că si­nt abonaţi, având şi câte 2 sau 3 aparate. Cifrele de mai sus nu sunt sur­prinzătoare, de­oarece avem în Statele Unite 16 milioane auto­mobile, după­ cum am arătat in­tr’un articol precedent. Ce mai înseamnă 10 milioane aparate de radio faţă de 16 milioane auto­mobile? Nici Europa nu e mult mai prejos ca America. Astfel An­glia are 3 milioane abonaţi la Radio-Difuziune, Germania 2 mi­­lioane şi Franţa 1 milion. In faţa acestor cifre fabuloase, ţara noastră e deocamdată de­­■parte de tot, abia în locul al 56-lea din lume, având 6.000 a­­parate radiofonie autorizate de Direcţiunea P. T. T. şi vre-o 40 de mii aparate... clandestine, in­stalate de amatori cari nu vor să plătească taxa de 500 lei pe an. Fără îndoială, de îndată ce Radio-Difuziunea îşi va deschide porţile, vom avea chiar din anul I minimum 100.000 abonaţi, în cazul când taxa de 500 lei va fi redusă. Dacă programele vor fi interesante şi populare, atunci se vor plasa în ţară poate chiar şi 200.000 aparate în 2—3 ani. Radiofonia a făcut de curând noui progrese într’adevar extra­ordinare. Lămpile cu 3 electrozi încep a fi înlocuite prin lămpi cu 4 şi chiar cu 5 electrozi. Un­dele foarte scurte tind să­ ia lo­cul undelor lungi," ceia ce per­mite ca posturile din America să poată îi auzite la Bucureşti cu im aparat minuscul, având numai două lămpi, în loc de a­­parate mari cu 8-10-12 lămpi, în­trebuinţate la noi de unii ama­tori profani din provincie, pen­tru a putea asculta Viena şi alte posturi apropiate. In America se construiesc a­­parate foarte selective de uzine­le radio-electrice „Erla“, care dau o audiţie clară, fără distor­siuni şi paraziţi, ca în majorita­tea aparatelor europene. Paralel cu Radiofonia s-a pu­tut pune în practică Radiofoto­­grafia şi Televiziunea. In Euro­pa s’a inaugurat serviciul de te­leviziune Viena - Berlin, după cum ne anunţă ultimul număr al revistei de specialitate „Q. S. T. et Radioelectricite’“. America, spre a nu se lăsa mai prejos, a inaugurat linia de Radiofotogra­fie Ne­w-York - Londra, realiza­tă­ de aparatele recente ale lui Marconi, acest Zeu al Radi­oelec­tricităţii- Marconi transmite zil­nic peste ocean fotografii pentru presa, telegrame faxim­o,­ scri­sori autografe, etc. Băncile din Londra trimit ce­­kuri direct la New-York prin un­dele hertziene, ba din cauza di­ferenţei de timp dintre aceste două oraşe, ajunge radiofotogra­fiat la New-York, cu 4 ore îna­intre de a fi transmis! Telegrafia fără fir a făcut şi ea un pas enorm înainte, prin punerea în practică a Radiofo­­tografiei. Azi nu mai e nevoie să se transmită puncte şi linii pa­tru­ fiecare literă’, se poate trans­mite în câteva clipe o pagină în­treagă din ziarul „Viitorul“, in­clusiv clişeele, de la Bucureşti la New-York, prin staţiunea de T. F. F. de la Herăstrău, în cazul când se va instala un aparat de radiofotografie. Cum ţara nostră a adoptat toate sistemele de Radiotelegrafie din occident, nu ne îndoim că chiar în cursul acestui an vom putea transmite telegrame în E­­uropa cu o viteză de 1.000 cu­vinte pe minut, prin sistemul „facsimile“. Acest­­sistem mai a­­re şi avantajul că nu­-i pasă­ de descărcări atmosferice. Poate fi un uragan, tunete şi tărznete, un­dele hertziene transmit fotogra­fii şi telegrame „facsimile“, fă­ră nici un inconvenient. » In faţa acestor progrese care revoluţionează zi cu zi civiliza­ţia omenească, e de dorit ca Ra­dio-Difuziunea Română să ia naştere cu o oră mai de­vreme, după atâţia ani de întârziere. Alături de organizaţia­ Comer­cială a difuziunei, se va înfiinţa desigur, o asociaţie culturală, cuprinzând literaţi, artişti, popu­larizatori ai ştiinţei, etc., pentru alcătuirea programelor zilnice de difuzat în ţară. Duminică 26 Februarie, Filar­monica, a executat la Ateneu, Simfonia IX de Beethoven, eve­niment muzical ce are loc la noi numai odată pe an. Când Ra­d­io- Difuziunea va începe să funcţio­neze, atunci şi locuitorii din Su­­lina, ca şi cei din Sighetul Mar­­maţiei, vor putea asculta. Simfo­nia IX de Beethoven, fără a mai vorbi de ştiri de presă, n­ rezice­rea vremii, îndrumări, conferin­ţe folositoare, etc. E îmbucurător faptul că în Consiliul de Adiţie al Soc. de Radio-Difuziune avem personali­tăţi distinse, iar Directorul Ge­neral va fi o persoană cu autori­tate, care va contribui prin în­drumările sale, să recâştigăm tim­pul perdut. Se vor adeveri astfel cuvintele rostite de d. ministru Dimitriu la înjghebarea Soc. de Radio- Difuziune, că poporul român ră­mâne în întârziere ca toate po­poarele latine, dar îşi recâştigă repede timpul perdut, datorit re sortului caracteristic al rasei. Astfel Franţa, care acum 2 ani avea abia 100.000 abonaţi la Ra­­dio-Difuziune, a făcut un salt brusc la 1 milion de abonaţi, spre a nu rămâne în urma ţă­rilor anglo-saxone. La fel şi ţara noastră va­ avea in câteva luni una din cele mai bune organizaţiuni de Radio din Europa. Viaţa ştiinţifică Radio-Difuziunea de ing. L.FLORIN GREŞELILE Tovărăşia compromiţătoare cu COMUNIŞTII Nu mai încape nici o îndoială că acordul încheiat de partidul naţional-ţărănesc, — care se mai pretinde încă partid de ordine şi de guvernământ, — cu socialista comuniştii, a produs în opinia publica o impresiune penibilă. Am subliniat de câte­va ori e­­norm­a greşeală politica pe care au săvârşit-o naţional-ţărăniştii atunci când, crezând că-şi spo­resc forţele îndreptate contra gu­vernului actual, s-au întovărăşit că comuniştii cari nici măcar nu se ascund toţi sub falsa eti­chetă de socialişti. Simţind această impresiune pe­nibilă pe care a făcut-o în opinia publică românească apropierea unui partid ce-şi zice „naţional“ şi „ţărănesc“ de adepţii interna­­ţionalei a treia de la Moscova,­­ oficiosul naţional-ţarănesc „Drep­tatea“ caută să o mai atenueze, susţinând nici mai mult nici mai puţin de­cât ca partidul d-lui Maniu este... calomniat atunci când i se impută cu drept cu­vânt tovărăşia cu elementele ex­tremiste cari urmăresc destră­marea Statului român. Încercarea de a înfăţişa parti­dul naţional-ţărănesc drept,­ vic­timă, este însă puţin serioasă. In adevăr, nu se poate nega că con­ducătorii acestui partid au fost preveniţi asupra tendinţelor şi directivelor moscovite ale aşa zi­sului partid social-democrat. D-nii Maniu & Comp. ştiau foar­te bine că­, văzând insuccesul propagandei comuniste în ţările europene,­­ conducătorii inter­naţionalei roşii de la Moscova au proclamat drept tactică politica oficială înscrierea comuniştilor în grupările social-democrate, bine­înţeles în mod provizoriu. Cu toate~~aceste preveniri, d-l Maniu a semnat acordul cu aşa zişii socialişti, — în realitate co­munişti, — şi în scrisoarea pe care a trimis-o comitetului exe­cutiv al partidului social-demo­crat, afirmă că partidul pe care-l presidează are „ţeluri comune“ cu cel social-democrat! Este extraordinar de observat cum patima politică poate întu­­neca ori­ce dreaptă judecată şi cum un partid politic îşi rătă­ceşte paşii, făcând greşeli cari îl compromit definitiv şi-l scot din rândul organismelor ce pot fi utile ţarei. Oficiosul naţional-ţărânesc a fost somat deunăzi de confratele „I­ndépendance Roumaine“ să precizeze natura aportului pe care-1 reprezintă pentru partidul naţional-ţărănesc colaborarea cu comuniştii. Dar „Dreptatea“ n’a articulat nici un răspuns, pentru simplul motiv că nu există o explicaţiune plausibilă a greşelei comise. In adevăr, conducătorii partidu­lui naţional-ţărănesc nu s conte­nesc­ să se laude cu pretinsa po­pularitate a acestui partid. Lau­da este desigur puţin întemeiată dar pretenţiunea de popularitate în massele ţărăneşti şi în cele o­răşeneşti există. Ce nevoie avea, deci, partidul naţional-ţarănesc de o colaborare cu o grupare po­litică extremistă care nici na putut fi representată în Parla­ment de­oare­ce nu a putut în­truni nici măcar minimul de 2 la sută din numărul total al a­­legătorilor ? . Explicaţiunea, pe care oficio­sul partidului naţional-­*’­*”" refuză să o dea, este însă uşor de dat. Pornit pe calea acţiunei anarhice şi revoluţionare, pe ca­lea disoluţiunei, a calomnierei Statului şi a acţiunei de destră­mare, partidul naţional-ţărănesc s’a apropiat în mod firesc de a­­cele elemente de dezordine soci­ală cari pripiesc directive şi sub­sidii dela guvernul sovietic. Ast­fel d-l Maniu a putut ajunge la enormitatea de a afirma că par­tidul său are aceleaşi „ţeluri“ cu comuniştii inspiraţi de Moscova. Cu câteva zile înainte de sem­narea acordului cu d. Maniu, o conferinţă bolşevică ţinută la Viena indica aceste „ţeluri“ : li­berarea lui Bujor, desvoltarea propagandei comuniste cu aju­torul „celulelor“ zise social-demo­crate, cari să se adăpostească sub aripa prietenoasă a parti­du­lui ce-şi zice „naţional“ şi „ţără­nesc“. De aceea presa anumită, evi­dent afiliată partidului naţional ţărănesc, a şi început acea cam­­panie în favoarea amnistierei şi liberărei lui Bujor, cerut cu in­sistenţă de guvernul sovietic. La întrunirile naţional-ţărăniste, po­pulate în mare parte cu comu­nişti, se cere pe faţă liberarea lui Bujor,­­ iar naţional-ţărăniştii primesc această situaţiune mai mult de­cât compromiţătoare pen­tru un partid de ordine. Partidul condus de d-nii Maniu şi Madgearu nu este calomniat, şi dacă într’adevăr apare grav compromis în ochii opiniei pu­blice româneşti, vina e numai a conducătorilor lui cari, în vre­mea din urmă mai ales, au făcut tot ce au putut pentru a-l com­promite iremediabil şi a-l scoate din rândul organismelor politice cari pot năzui la guvernare. Nici­odată guvernarea Statului nu ar putea fi încredinţată celor ce stau în tovărăşia suspectă a agenţilor Moscovei, cari urmăresc destră­marea şi slăbirea Statului ca şi însă­şi­­schimbarea structurei lui. Situaţia industriei britanice oANCHETA a liberalilor englezi asupra si­tuaţiei generale a Angliei Partidul liberal sau mai bine zis un grup de liberali, a făcut în de­curs de 18 luni, o anchetă asupra situaţiei industriale a Marii Britanii şi rezultatul acestei anchete a fost publicat într'un volum de 500 pagini, iar rezumatul s’ar putea face în 40 pagini — scrie corespondentul lui „Debatet“ din Londra. Volumul con­ţine un vast studiu asupra situaţiei actuale, a industriei, a organizaţiei comerciale, relaţiilor industriale, des­voltarea naţională şi finanţelor naţio­nale astfel că poate fi anevoie rezu­mat aci, însă sunt câteva puncte cari pot da o ideie asupra acestei anchete şi condiţiunilor existente. In linii generale, ancheta indus­trială liberală este bine înţeles liber schimbistă şi intr’o anumită măsură antisocial­istă, însă numai într'o a­­numită măsură, fiindcă în unele puncte ea pare — aceasta e cel puţin impresia obţinută citind volumul — că autorii înclină spre un soi de so­cialism temperat de oportunism, când e vorba de serviciile publice şi de comerţul municipal. Insă această im­presie poate fi modificată printr’un studiu mai aprofundat al unui sistem proectat şi care are nenumărate com­­plicaţiuni. Pentru a înţelege mai bine conclu­ziile anchetei liberale şi expunerea lor a situaţiei generale a industriilor britanice, corespondentul francez a­­daugă : Ancheta grupului liberal con­trar guvernului care odinioară își stampila mărcile proclamând că tot ce este britanic este superior, protes­tează contra acestei doctrine prea binevoitoare. Efectul slăbirii industriilor de export Nenorocirile industriilor de export — spune raportul — au avut efectul unei frâne asupra progresului econo­mic al ţărei. Ele fac piaţa precară şi durează de prea mult timp ca să poată fi trecute cu vederea vorbind mereu de speranţele de viitor. Ancheta recunoaşte că pierderea comerţului străin a Marei­ Britanii este datorit tarifelor şi obstacolelor opuse comerţului, însă adaugă că mai este încă şi altceva şi faptul este că englezii n’au ştiut încă să se adap­teze condiţiunilor secolului al XX-a cu alte cuvinte­ sunt încă rămaşi în secolul ulterior. In secolul al 19-lea englezii multu­mită aplicaţiei aburului in industrie au avut un avans asupra celorlalte popoare, dar impulsia atunci pri­­mită merge scăzând şi au început şi ei să-şi dea seama, sau,cel puţin să, resimtă efectele acestei încetiniri. Anchetatorii spun următoarele: „Slăbiciunea noastră esenţială nu este naţională ; ea nu constă în uti­laj demodat nici în dispoziţiuni îna­poiate ale minelor noastre de cărbuni ci e mai mult de ordin psyhologic. E cauzată de un ataşament încăpăţînat de metodele şi ideile ca şi tradiţiile cari produc o organizare generală a industriei ce nu mai este in armonie cu condiţiunile aduse de secolul XX. Şi nu numai organizţia noastă co­­m­ercilă este defectuoasă. Eficacitatea noastră industrială este mult redusă prin relaţiunne puţin satisfăcătoare dintre patron şi salariat, relaţii cari produc din timp în timp conflicte interne. Necesitatea unor adaptări noi Şi nu trebue să lucrăm numai pen­tru a adapta la nouile condiţiuni edi­ficiul anumitor industrii, ci trebue între altele ca­­să fim noi,pregătiţi a adapta cu acest secol înteaga noa­­tră viaţă economică­ pentru a obţi­,­ne rezultatele dorite“. După cum se vede , conchide corespondentul lui ..Debats“ este un întreg program naţional de al­cătuit d­upă cum arată pasagiul mai sus redat. Mai departe „Cartea galbenă“ cum a fost numit, acel ra­port după culoarea coprtei volumu­lui — propune înfiinţarea unui ..comitet de dezvoltare naţională" Intre altele raportul liberal maî adaugă că se exagerează povara im­pozitului pe industrie şi că econo­miile ce s’ar putea face nu vor com­pensa ce s’ar pierde la serviciile so­ciale. Conferinţa N'csMnfeVfleri se va ine la C­eneva Ziarele din Belgrad confirmă şti­rea că cu ocaziunea voiajului d-lui Marincovici în străinătate, se va tine la Geneva conferinţa miniştri­lor de externa ai Micei înţelegeri. Miniştrii Micai înţelegeri, vor exa­mina în conferinţa lor de la Gene­va, înainte de întrunirea Consiliu­lui Ligei,­­situaţia politică actuală din Europa centrală. Se spune că miniştrii Micei înţelegeri vor preci­za mai ales atitudinea grupului lor in chestiunea armamentelor clan­destine ale Ungariei. Se ştie că d-l Titulescu, ministrul de externe al României, va reprezenta Mica înţe­legere în Consiliu. Era deci necesar ca d-sa să consulte pe colegii săi, asupra punctului de vedere pe care-l va susţine. D-l Titulescu va comu­nica deasemeni colegilor săi, rezul­tatele conversaţiunilor sale cu d-nii Mussolini, Brisnil şi Stresemann, (Rador). D-1 MARINCOVICI împotriva aneltltorlor Biserica în afară de L8Jj*TBLfc POL­T1CE ! — Credincioşii uniţi condamnă încercarea odioasă a najional-ţărăniştilor de a amesteca Biserica în Supteia politice -­ executare, ultimul lor National-tărăniştii au dus de curând, în punct din programul de răsturnare: INTRODU­CEREA BISERICEI IN LUPTELE POLITICE. Am arătat eri, prin manifestul răspândit la Gherla de nr. Ma­­jm. pr. Bilt etc., cunoscuţi agitatori nationali-ţărănişti, cum acest partid, ahtiat de putere, insulta si jicneşte Biserica ortodoxă, întro­nând­­faimăs.* Politică într’un domeniu spiritual, unde EA N ARE CE CAUTA. Stilul manifestului pe care l-am reprodus este aidoma cu toate declaraţiile şi cuvântările naţional-ţăraniste din Parlament, cu toate emantante dela întrunirile nenulate de comunişti. Inconştienţa aceasta este condamnată cu asprime de opinia pu­­blica. , ,9 condamnă cu asprime si românii uniti cari isi dau seama că o mor­a între fraţi este o crim­ă si că politica national-tărănistă care împinge la acest odiu, trebue isginită din templu. Am primit azi din partea credincioşilor uniti din Sisesti — jud. Hatmar, — comună in care sunt îngropate rămăşiţele lui Vasile Lucaci —­­ o întâmpinare semnată de m­eoţi şi de întreaga populaţie, din care desprindem următorul nssagiu: »Noi din această comună unde sunt aşezate rămă­­şiţele pământeşti ale fie ertatului dr. Vasile Luca­­ciu şi ale preotului dr. Epaminonda Lucaciu, cu su­ferinţă şi cu lacrimi am aşteptat liberarea şi Uni­rea; acum osândim îngrijoraţi şi cu lacrimi in ochi acţiunile, vorbele, protestele nechibzuite ale ace­lora cari nici naţionali şi nici ţărănişti nu sunt, dar cari prin al lor procedeu nechibzuit dau, însă, duş­manilor neamului nostru arme de a ne ponegri şi neliniştesc sufletele noastre”. publicăm aci, după note steno­grafiei, textul amănunţitei expur­neri pe care d-l general Paul An­­gelescu, ministru de război, a fă­cut-o într'o şedinţă trecută a Sena­tului, răspuns la evreile cari s’au tutut, ca răspuns la criticile cari s’au făcut legei de înaintare, depu­să de d -sa: D-l C. D. Nicolaescu, Preşedinte . Domnul Ministru de războiu are cu­vântul. D. g-ral PAUL ANGELESCU, Mini­stru de Războiu: Domnule Preşe­dinte, Domnilor Senatori, încă de acum 20 de ani s-a simţit nevoia în interesul bunului mers al unor spe­cialităţi şi servicii importante ale armatei să se găsească soluţiunea care să­ asigure o bună recruare a ofiţerilor specialişti. înfăptuirea a­­cestui deziderat s’a făcut prin legea din 8 Mai 1913, care prin art. 74 in­troduce principiul înaintării pe loc, care în esenţă însemnează rămâne­rea definitivă în tot lungul carierii în specialtatea, aleasă. Domnilor Se­natori, art. 74 a fost dezvoltat prin regulamentul legii care prin art. 7I a precizat cam­ sunt specialitățile admise pentru înaintarea de loc Anticipez și veți vedea imediat că pentru unele specialități, precizarea era foarte vagă. Pe de altă parte sunt admise spe­cialități cari de fapt nu reprezintă o specialitate. Astfel Domnilor la art. 81 se prevedea pentru înainta­rea pe loc: trupele de specialități. Dar care sunt aceste trupe de spe­cialitate ? Apoi era admis ca specialitate Statul Major Regal. Ce Specialitate poate să reprezinte Statul Major Re­gal ? Tot ca specialităţi erau admi­se serviciile din Ministerul de Răz­boiu, birourile de recrutare, remon­ta şi depozitele de creşte­re de cai, trupele de tren, şcolile. Veţi admite şi Dv. că lipseau pre­cizările care ar fi trebuit să arate în mod clar cari sunt specialităţile cuprinse în serviciile din minister, la şcoli etc . In sfârşit art. 81, mai prevede ca specialităţi stabilimentele technice şi căpităniile porturilor şi servicii­lor de navigaţie al­e statului. Domnilor în anul 1917 în timpul războiului prin I. D. No. 1361 din Noe­nbrie se modifică art. 81 din regulament. Este un prim început — rezultat al unei­ experiențe în care constatându-se lacunele aplicării a­­cestui art s’a căutat pe cât posibil a le remedia Din nefericire nu s’a rezolvit atunci chestiunea în mod complect Se precizează în primul rând ceea ce era vag. Al doilea — şi aici o­­ chestiune, de cea mai mare importanţă pentru interesul oştirii — se precizează pentru fiecare spe­cialitate până la ce grad poate să ajungi un ofiţer în specialitatea respectivă. In ce constă modificările înaintării pe loc Si Domnilor se modifică art. 11 după cum urmează: se prevede la art. 1 pentru înaintarea pe loc: a) Justiţia militară (numai cei cu titluri academice) cari vor înainta până la gradul de general de Bri­gadă. b) Birourile de recrutare, preci­­zându-se că ofiţerii nu pot înainta decât până la gradul de Lt. Colonel c) Remonia şi depozitele de creş­teri de cai, precizându-se că ofiţerii nu pot înainta decât până la gra­dul de Colonel. d) Serviciul Geografic al ar­mate cu înaintarea până la gradul de ge­neral de Brigadă. e) Direcţia recrutării şi persona­lului cu înaintarea până la gradul de Colonel. f) Direcţia Geniului (S. construc­ţiilor) până la gradul de Colonel. g) Personalul Stabilimentelor şi de­pozitelor de artilerie şi marină, pulberărie, pirotechnie şi arsenal până la gradul de general de Bri­gadă. h) Comenduirea pieţii până la gradul de general de brigadă. Domnilor nu vreau să intru prea mult în detaliile aplicării acestor prevederi, dar a-şi putea să spun că interesele de persoane din fiecare din specialităţi a jucat un­ul des­tul de însemnat şi fireşte când e vor­ba de interese de persoane, intere­sele instituții sunt date, hotărât la o parte. Domnilor, aplicarea prevederilor dispozițiunilor tranzitorii ale vechiu­lui art. 74 a mers atât de departe încât deși prin I. D. No. 1361 se pre­ciza că ultimul grad la care se poa­te ajunge în anume specialitate este­ gradul de Colonel, cel mult general de Brigadă ne-am trezit că în fie­care specialitate s’a­ ridicat ultimul grad cu unul sau chiar două grade peste cele prevăzute prin I. D­e rezultatul final a fost că înainta­rea pe loc închipuită pentru intere­sele mari ale oștirei a devenit un mijloc de înaintare personală, depă­şind intenţiunile legiuitorului. Cred că această constatare nu va putea fi contestată de nimeni Nu­ se schimbă din legea înain­­tărei decât un singur articol Domnilor, ajungem astfel la ulti­ma lege, cea din 1924 — şi daţi-mi voe să constat că în interval de 10 ani de zile s’a schimbat legea de înaintare de trei ori, iar eu port po­­nesul că schimb prea repede o lege, când în realitate nu fac altceva de­cât să schimb un singur articol din lege., și Dv. veți aprecia imediat da­ca un adevăr era sau nu impusă a­­ceastă schimbare. Această lege prin art. 60 admite şi ea înaintarea pe foc, dar schimbă vechile categorii ale celor care îna­intează pe Ioc. In adevăr găsim în legea din 1924 următoarele categorii admise la îna­intarea pe Ioc : 1. învăţământul din liaiele mili­tare şi educaţiunea m­ilitară. 2. Justiţia militară şi serviciul contenciosului Ministerului de Răz­boiu (pentru cei cu licenţă sau doc­toratul în­ drept). 3. Cercurile de recrutare 4. Remonta şi depozitele de cres­cătorii de cai. 5. Trupele de tren. Continuare în pag. 2-3 La SE­NAT MODIFICAREA LEGEI pentru înaintările în armată —Amănunţita expunere a d-lui PAUL ANGELESflii, ministru de război, la discuţia generală asupra a­cestei regi -■-m .­­ gen. PAUL ANGELESCU Ministrul de război sărbătoare a NEAMULUI ROMÂNESC Guvernul a hotărât ca la 29 Apri­lie să se serbeze împlinirea a zece ani de la alipirea Basarabiei. Această sărbătoare, pe ca­re toate inimile româneşti o consideră ca dumnezeiasca răsplată a unor sufe­rinţă de un veac,­­- este cel mai bun răspuns ce se dă răuvoitorilor din­lăuntru şi din afară, — pentru cari numele sfânt al ţinutului din­tre Prut­ şi Nistru, aminteşte rezis­tenţa dărză împotriva anarhiei bal-, şcvice. Când clopotele bisericilor din toată ţara­­nor suna,­ când va cădea vălul de pe statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ridicată în Chşinău, — sufletele româneşti vor tresări, gândindu-se la altă serbare: acea a robiei, care în 1912 a adunat în ace­­laş oraş toată negura asuprirei moscovite, lângă statuia ţarului împilator. Şi în acele clipe,­ toți Ro­mânii vor pricepe mi nimic împo­triva fir­ei, nimic împotriva dati­nilor, sângelui şi aspiraţiilor unui neam, nu poate izbuti. Atunci vor înţelege veşnicia stăpănirei româ­neşti dincolo de Prut şi nevăzutele legături ce o menţin, mai tari de­cât grelele lanţuri de fier ale ţaris­mului şi decât otrava bolşevică ce vine de peste Nistru­ Pentru aceasta sărbătorirea a zece ani de la alipirea Basarabiei trece dincolo de oficialitate şi este un prilej de obştească veselie, cum sărbătorirea fil­istă de o sută de ani de subjugare, a fost un prilej de obştească, durere. La ea vor lua parte toţi acei cari simt româneşte, toți acei cari sunt legaţi de pămân­tul românesc, prin sângele şi cre­dinţele lor. Acest prilej va fi bine-venit pen­tru a judeca şi roadele cărmuirei româneşti în acest ţinut. Va fi bine venită dreapta judecată pentru că hotărârea ei trebuie să spulbere multe calomnii şi să înlăture multe echivocuri. România nu se teme de cercetare,a operei ei de libertate şi dreptate în Basarabia liberală. După cum e de adevărat că acest ţinut este şi ră­mâne românesc, tot astfel e de ade­vărat că legile ţării au fost aplicate cu dreptate, populaţia a fost ajutată la nevoie, Şcoala şi Biserica au fost apărate, drepturile­­fiecăruia au fost respectate­ Cu încredere în viitor şi mândri de trecut, Românii păşesc spre noile înfăptuiri rodnice pe cari destinele le rezervă acestui ţinut.

Next