Viitorul, martie 1928 (Anul 20, nr. 6009-6035)
1928-03-01 / nr. 6009
Anul al cteigg.zeci si unitea No. eOOS PACINI 3 LEI nr. iz jaxa BLElejî. ir slreîrttitt ABONA IN Ţ*RA Un an —----- 700 iei Sase luni—-----3SG , Trei luni— — — 2h0 „MENTE In streinitate Un an ------— 1400 lei Sase luni-----710 , Trei luni — «1 410 , R E O A C T I A ADMINISTRAŢIA , BUCUREST STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1I Telefoanele : Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 si 352/ti joi 1 Hsrt!e, 192$ Manuscriptele republicate se distrug3 LEI EX. In tARA 6 LEI eg. în sfrMnti | KtftClliRI COMIRCIALE Ss primesc directia Acministratia ziarului Str. Icactric* 17 site alt /ier.ții de ce publicitate Se apropie punerea în funcţiune a Radio-Difuziune! Române. E drept, amatorii şi-au perdut orice răbdare, deoarece au trecut două luni de la constituirea Consiliului de Adţie, şi Difuziunea Română nu se aude încă în Haut-Parleur. Totuşi, nu trebuie să fim nerăbdători şi în ultima oră, deoarece, până în 2-3 luni, putem nădăjdui că se vor construi în străinătate posturile noastre de emisie pentru „Radio- Bucureşti“ şi „Radio-Iaşi“. Până atunci, voi face aci o scurtă ochire asupra progreselor Radio-Difuziunei în alte ţări. După recensământul făcut la 1 ianuarie 1928, ar exista în Statele Unite 7.200.000 abonaţi le Radio-Difuziiune. Numărul acestora creşte cu un sfert de milion în fiecare lună, ceea ce înseamnă că la 1 Ianuarie 1929 vom avea numai în Statele Unite 10.000 000 abonaţi, având minimum 10 milioane aparate; am spus „minimum“, pentru că sint abonaţi, având şi câte 2 sau 3 aparate. Cifrele de mai sus nu sunt surprinzătoare, deoarece avem în Statele Unite 16 milioane automobile, după cum am arătat intr’un articol precedent. Ce mai înseamnă 10 milioane aparate de radio faţă de 16 milioane automobile? Nici Europa nu e mult mai prejos ca America. Astfel Anglia are 3 milioane abonaţi la Radio-Difuziune, Germania 2 milioane şi Franţa 1 milion. In faţa acestor cifre fabuloase, ţara noastră e deocamdată de■parte de tot, abia în locul al 56-lea din lume, având 6.000 aparate radiofonie autorizate de Direcţiunea P. T. T. şi vre-o 40 de mii aparate... clandestine, instalate de amatori cari nu vor să plătească taxa de 500 lei pe an. Fără îndoială, de îndată ce Radio-Difuziunea îşi va deschide porţile, vom avea chiar din anul I minimum 100.000 abonaţi, în cazul când taxa de 500 lei va fi redusă. Dacă programele vor fi interesante şi populare, atunci se vor plasa în ţară poate chiar şi 200.000 aparate în 2—3 ani. Radiofonia a făcut de curând noui progrese într’adevar extraordinare. Lămpile cu 3 electrozi încep a fi înlocuite prin lămpi cu 4 şi chiar cu 5 electrozi. Undele foarte scurte tind să ia locul undelor lungi," ceia ce permite ca posturile din America să poată îi auzite la Bucureşti cu im aparat minuscul, având numai două lămpi, în loc de aparate mari cu 8-10-12 lămpi, întrebuinţate la noi de unii amatori profani din provincie, pentru a putea asculta Viena şi alte posturi apropiate. In America se construiesc aparate foarte selective de uzinele radio-electrice „Erla“, care dau o audiţie clară, fără distorsiuni şi paraziţi, ca în majoritatea aparatelor europene. Paralel cu Radiofonia s-a putut pune în practică Radiofotografia şi Televiziunea. In Europa s’a inaugurat serviciul de televiziune Viena - Berlin, după cum ne anunţă ultimul număr al revistei de specialitate „Q. S. T. et Radioelectricite’“. America, spre a nu se lăsa mai prejos, a inaugurat linia de Radiofotografie New-York - Londra, realizată de aparatele recente ale lui Marconi, acest Zeu al Radioelectricităţii- Marconi transmite zilnic peste ocean fotografii pentru presa, telegrame faximo, scrisori autografe, etc. Băncile din Londra trimit cekuri direct la New-York prin undele hertziene, ba din cauza diferenţei de timp dintre aceste două oraşe, ajunge radiofotografiat la New-York, cu 4 ore înaintre de a fi transmis! Telegrafia fără fir a făcut şi ea un pas enorm înainte, prin punerea în practică a Radiofotografiei. Azi nu mai e nevoie să se transmită puncte şi linii patru fiecare literă’, se poate transmite în câteva clipe o pagină întreagă din ziarul „Viitorul“, inclusiv clişeele, de la Bucureşti la New-York, prin staţiunea de T. F. F. de la Herăstrău, în cazul când se va instala un aparat de radiofotografie. Cum ţara nostră a adoptat toate sistemele de Radiotelegrafie din occident, nu ne îndoim că chiar în cursul acestui an vom putea transmite telegrame în Europa cu o viteză de 1.000 cuvinte pe minut, prin sistemul „facsimile“. Acestsistem mai are şi avantajul că nu-i pasă de descărcări atmosferice. Poate fi un uragan, tunete şi tărznete, undele hertziene transmit fotografii şi telegrame „facsimile“, fără nici un inconvenient. » In faţa acestor progrese care revoluţionează zi cu zi civilizaţia omenească, e de dorit ca Radio-Difuziunea Română să ia naştere cu o oră mai devreme, după atâţia ani de întârziere. Alături de organizaţia Comercială a difuziunei, se va înfiinţa desigur, o asociaţie culturală, cuprinzând literaţi, artişti, popularizatori ai ştiinţei, etc., pentru alcătuirea programelor zilnice de difuzat în ţară. Duminică 26 Februarie, Filarmonica, a executat la Ateneu, Simfonia IX de Beethoven, eveniment muzical ce are loc la noi numai odată pe an. Când Radio- Difuziunea va începe să funcţioneze, atunci şi locuitorii din Sulina, ca şi cei din Sighetul Marmaţiei, vor putea asculta. Simfonia IX de Beethoven, fără a mai vorbi de ştiri de presă, n rezicerea vremii, îndrumări, conferinţe folositoare, etc. E îmbucurător faptul că în Consiliul de Adiţie al Soc. de Radio-Difuziune avem personalităţi distinse, iar Directorul General va fi o persoană cu autoritate, care va contribui prin îndrumările sale, să recâştigăm timpul perdut. Se vor adeveri astfel cuvintele rostite de d. ministru Dimitriu la înjghebarea Soc. de Radio- Difuziune, că poporul român rămâne în întârziere ca toate popoarele latine, dar îşi recâştigă repede timpul perdut, datorit re sortului caracteristic al rasei. Astfel Franţa, care acum 2 ani avea abia 100.000 abonaţi la Radio-Difuziune, a făcut un salt brusc la 1 milion de abonaţi, spre a nu rămâne în urma ţărilor anglo-saxone. La fel şi ţara noastră va avea in câteva luni una din cele mai bune organizaţiuni de Radio din Europa. Viaţa ştiinţifică Radio-Difuziunea de ing. L.FLORIN GREŞELILE Tovărăşia compromiţătoare cu COMUNIŞTII Nu mai încape nici o îndoială că acordul încheiat de partidul naţional-ţărănesc, — care se mai pretinde încă partid de ordine şi de guvernământ, — cu socialista comuniştii, a produs în opinia publica o impresiune penibilă. Am subliniat de câteva ori enorma greşeală politica pe care au săvârşit-o naţional-ţărăniştii atunci când, crezând că-şi sporesc forţele îndreptate contra guvernului actual, s-au întovărăşit că comuniştii cari nici măcar nu se ascund toţi sub falsa etichetă de socialişti. Simţind această impresiune penibilă pe care a făcut-o în opinia publică românească apropierea unui partid ce-şi zice „naţional“ şi „ţărănesc“ de adepţii internaţionalei a treia de la Moscova, oficiosul naţional-ţarănesc „Dreptatea“ caută să o mai atenueze, susţinând nici mai mult nici mai puţin decât ca partidul d-lui Maniu este... calomniat atunci când i se impută cu drept cuvânt tovărăşia cu elementele extremiste cari urmăresc destrămarea Statului român. Încercarea de a înfăţişa partidul naţional-ţărănesc drept, victimă, este însă puţin serioasă. In adevăr, nu se poate nega că conducătorii acestui partid au fost preveniţi asupra tendinţelor şi directivelor moscovite ale aşa zisului partid social-democrat. D-nii Maniu & Comp. ştiau foarte bine că, văzând insuccesul propagandei comuniste în ţările europene, conducătorii internaţionalei roşii de la Moscova au proclamat drept tactică politica oficială înscrierea comuniştilor în grupările social-democrate, bineînţeles în mod provizoriu. Cu toate~~aceste preveniri, d-l Maniu a semnat acordul cu aşa zişii socialişti, — în realitate comunişti, — şi în scrisoarea pe care a trimis-o comitetului executiv al partidului social-democrat, afirmă că partidul pe care-l presidează are „ţeluri comune“ cu cel social-democrat! Este extraordinar de observat cum patima politică poate întuneca orice dreaptă judecată şi cum un partid politic îşi rătăceşte paşii, făcând greşeli cari îl compromit definitiv şi-l scot din rândul organismelor ce pot fi utile ţarei. Oficiosul naţional-ţărânesc a fost somat deunăzi de confratele „Indépendance Roumaine“ să precizeze natura aportului pe care-1 reprezintă pentru partidul naţional-ţărănesc colaborarea cu comuniştii. Dar „Dreptatea“ n’a articulat nici un răspuns, pentru simplul motiv că nu există o explicaţiune plausibilă a greşelei comise. In adevăr, conducătorii partidului naţional-ţărănesc nu s contenesc să se laude cu pretinsa popularitate a acestui partid. Lauda este desigur puţin întemeiată dar pretenţiunea de popularitate în massele ţărăneşti şi în cele orăşeneşti există. Ce nevoie avea, deci, partidul naţional-ţarănesc de o colaborare cu o grupare politică extremistă care nici na putut fi representată în Parlament deoarece nu a putut întruni nici măcar minimul de 2 la sută din numărul total al alegătorilor ? . Explicaţiunea, pe care oficiosul partidului naţional-*’*”" refuză să o dea, este însă uşor de dat. Pornit pe calea acţiunei anarhice şi revoluţionare, pe calea disoluţiunei, a calomnierei Statului şi a acţiunei de destrămare, partidul naţional-ţărănesc s’a apropiat în mod firesc de acele elemente de dezordine socială cari pripiesc directive şi subsidii dela guvernul sovietic. Astfel d-l Maniu a putut ajunge la enormitatea de a afirma că partidul său are aceleaşi „ţeluri“ cu comuniştii inspiraţi de Moscova. Cu câteva zile înainte de semnarea acordului cu d. Maniu, o conferinţă bolşevică ţinută la Viena indica aceste „ţeluri“ : liberarea lui Bujor, desvoltarea propagandei comuniste cu ajutorul „celulelor“ zise social-democrate, cari să se adăpostească sub aripa prietenoasă a partidului ce-şi zice „naţional“ şi „ţărănesc“. De aceea presa anumită, evident afiliată partidului naţional ţărănesc, a şi început acea campanie în favoarea amnistierei şi liberărei lui Bujor, cerut cu insistenţă de guvernul sovietic. La întrunirile naţional-ţărăniste, populate în mare parte cu comunişti, se cere pe faţă liberarea lui Bujor, iar naţional-ţărăniştii primesc această situaţiune mai mult decât compromiţătoare pentru un partid de ordine. Partidul condus de d-nii Maniu şi Madgearu nu este calomniat, şi dacă într’adevăr apare grav compromis în ochii opiniei publice româneşti, vina e numai a conducătorilor lui cari, în vremea din urmă mai ales, au făcut tot ce au putut pentru a-l compromite iremediabil şi a-l scoate din rândul organismelor politice cari pot năzui la guvernare. Niciodată guvernarea Statului nu ar putea fi încredinţată celor ce stau în tovărăşia suspectă a agenţilor Moscovei, cari urmăresc destrămarea şi slăbirea Statului ca şi însăşischimbarea structurei lui. Situaţia industriei britanice oANCHETA a liberalilor englezi asupra situaţiei generale a Angliei Partidul liberal sau mai bine zis un grup de liberali, a făcut în decurs de 18 luni, o anchetă asupra situaţiei industriale a Marii Britanii şi rezultatul acestei anchete a fost publicat într'un volum de 500 pagini, iar rezumatul s’ar putea face în 40 pagini — scrie corespondentul lui „Debatet“ din Londra. Volumul conţine un vast studiu asupra situaţiei actuale, a industriei, a organizaţiei comerciale, relaţiilor industriale, desvoltarea naţională şi finanţelor naţionale astfel că poate fi anevoie rezumat aci, însă sunt câteva puncte cari pot da o ideie asupra acestei anchete şi condiţiunilor existente. In linii generale, ancheta industrială liberală este bine înţeles liber schimbistă şi intr’o anumită măsură antisocialistă, însă numai într'o anumită măsură, fiindcă în unele puncte ea pare — aceasta e cel puţin impresia obţinută citind volumul — că autorii înclină spre un soi de socialism temperat de oportunism, când e vorba de serviciile publice şi de comerţul municipal. Insă această impresie poate fi modificată printr’un studiu mai aprofundat al unui sistem proectat şi care are nenumărate complicaţiuni. Pentru a înţelege mai bine concluziile anchetei liberale şi expunerea lor a situaţiei generale a industriilor britanice, corespondentul francez adaugă : Ancheta grupului liberal contrar guvernului care odinioară își stampila mărcile proclamând că tot ce este britanic este superior, protestează contra acestei doctrine prea binevoitoare. Efectul slăbirii industriilor de export Nenorocirile industriilor de export — spune raportul — au avut efectul unei frâne asupra progresului economic al ţărei. Ele fac piaţa precară şi durează de prea mult timp ca să poată fi trecute cu vederea vorbind mereu de speranţele de viitor. Ancheta recunoaşte că pierderea comerţului străin a Marei Britanii este datorit tarifelor şi obstacolelor opuse comerţului, însă adaugă că mai este încă şi altceva şi faptul este că englezii n’au ştiut încă să se adapteze condiţiunilor secolului al XX-a cu alte cuvinte sunt încă rămaşi în secolul ulterior. In secolul al 19-lea englezii multumită aplicaţiei aburului in industrie au avut un avans asupra celorlalte popoare, dar impulsia atunci primită merge scăzând şi au început şi ei să-şi dea seama, sau,cel puţin să, resimtă efectele acestei încetiniri. Anchetatorii spun următoarele: „Slăbiciunea noastră esenţială nu este naţională ; ea nu constă în utilaj demodat nici în dispoziţiuni înapoiate ale minelor noastre de cărbuni ci e mai mult de ordin psyhologic. E cauzată de un ataşament încăpăţînat de metodele şi ideile ca şi tradiţiile cari produc o organizare generală a industriei ce nu mai este in armonie cu condiţiunile aduse de secolul XX. Şi nu numai organizţia noastă comercilă este defectuoasă. Eficacitatea noastră industrială este mult redusă prin relaţiunne puţin satisfăcătoare dintre patron şi salariat, relaţii cari produc din timp în timp conflicte interne. Necesitatea unor adaptări noi Şi nu trebue să lucrăm numai pentru a adapta la nouile condiţiuni edificiul anumitor industrii, ci trebue între altele casă fim noi,pregătiţi a adapta cu acest secol înteaga noatră viaţă economică pentru a obţi,ne rezultatele dorite“. După cum se vede , conchide corespondentul lui ..Debats“ este un întreg program naţional de alcătuit după cum arată pasagiul mai sus redat. Mai departe „Cartea galbenă“ cum a fost numit, acel raport după culoarea coprtei volumului — propune înfiinţarea unui ..comitet de dezvoltare naţională" Intre altele raportul liberal maî adaugă că se exagerează povara impozitului pe industrie şi că economiile ce s’ar putea face nu vor compensa ce s’ar pierde la serviciile sociale. Conferinţa N'csMnfeVfleri se va ine la Ceneva Ziarele din Belgrad confirmă ştirea că cu ocaziunea voiajului d-lui Marincovici în străinătate, se va tine la Geneva conferinţa miniştrilor de externa ai Micei înţelegeri. Miniştrii Micai înţelegeri, vor examina în conferinţa lor de la Geneva, înainte de întrunirea Consiliului Ligei,situaţia politică actuală din Europa centrală. Se spune că miniştrii Micei înţelegeri vor preciza mai ales atitudinea grupului lor in chestiunea armamentelor clandestine ale Ungariei. Se ştie că d-l Titulescu, ministrul de externe al României, va reprezenta Mica înţelegere în Consiliu. Era deci necesar ca d-sa să consulte pe colegii săi, asupra punctului de vedere pe care-l va susţine. D-l Titulescu va comunica deasemeni colegilor săi, rezultatele conversaţiunilor sale cu d-nii Mussolini, Brisnil şi Stresemann, (Rador). D-1 MARINCOVICI împotriva aneltltorlor Biserica în afară de L8Jj*TBLfc POLT1CE ! — Credincioşii uniţi condamnă încercarea odioasă a najional-ţărăniştilor de a amesteca Biserica în Supteia politice - executare, ultimul lor National-tărăniştii au dus de curând, în punct din programul de răsturnare: INTRODUCEREA BISERICEI IN LUPTELE POLITICE. Am arătat eri, prin manifestul răspândit la Gherla de nr. Majm. pr. Bilt etc., cunoscuţi agitatori nationali-ţărănişti, cum acest partid, ahtiat de putere, insulta si jicneşte Biserica ortodoxă, întronândfaimăs.* Politică într’un domeniu spiritual, unde EA N ARE CE CAUTA. Stilul manifestului pe care l-am reprodus este aidoma cu toate declaraţiile şi cuvântările naţional-ţăraniste din Parlament, cu toate emantante dela întrunirile nenulate de comunişti. Inconştienţa aceasta este condamnată cu asprime de opinia publica. , ,9 condamnă cu asprime si românii uniti cari isi dau seama că o mora între fraţi este o crimă si că politica national-tărănistă care împinge la acest odiu, trebue isginită din templu. Am primit azi din partea credincioşilor uniti din Sisesti — jud. Hatmar, — comună in care sunt îngropate rămăşiţele lui Vasile Lucaci — o întâmpinare semnată de meoţi şi de întreaga populaţie, din care desprindem următorul nssagiu: »Noi din această comună unde sunt aşezate rămăşiţele pământeşti ale fie ertatului dr. Vasile Lucaciu şi ale preotului dr. Epaminonda Lucaciu, cu suferinţă şi cu lacrimi am aşteptat liberarea şi Unirea; acum osândim îngrijoraţi şi cu lacrimi in ochi acţiunile, vorbele, protestele nechibzuite ale acelora cari nici naţionali şi nici ţărănişti nu sunt, dar cari prin al lor procedeu nechibzuit dau, însă, duşmanilor neamului nostru arme de a ne ponegri şi neliniştesc sufletele noastre”. publicăm aci, după note stenografiei, textul amănunţitei expurneri pe care d-l general Paul Angelescu, ministru de război, a făcut-o într'o şedinţă trecută a Senatului, răspuns la evreile cari s’au tutut, ca răspuns la criticile cari s’au făcut legei de înaintare, depusă de d -sa: D-l C. D. Nicolaescu, Preşedinte . Domnul Ministru de războiu are cuvântul. D. g-ral PAUL ANGELESCU, Ministru de Războiu: Domnule Preşedinte, Domnilor Senatori, încă de acum 20 de ani s-a simţit nevoia în interesul bunului mers al unor specialităţi şi servicii importante ale armatei să se găsească soluţiunea care să asigure o bună recruare a ofiţerilor specialişti. înfăptuirea acestui deziderat s’a făcut prin legea din 8 Mai 1913, care prin art. 74 introduce principiul înaintării pe loc, care în esenţă însemnează rămânerea definitivă în tot lungul carierii în specialtatea, aleasă. Domnilor Senatori, art. 74 a fost dezvoltat prin regulamentul legii care prin art. 7I a precizat cam sunt specialitățile admise pentru înaintarea de loc Anticipez și veți vedea imediat că pentru unele specialități, precizarea era foarte vagă. Pe de altă parte sunt admise specialități cari de fapt nu reprezintă o specialitate. Astfel Domnilor la art. 81 se prevedea pentru înaintarea pe loc: trupele de specialități. Dar care sunt aceste trupe de specialitate ? Apoi era admis ca specialitate Statul Major Regal. Ce Specialitate poate să reprezinte Statul Major Regal ? Tot ca specialităţi erau admise serviciile din Ministerul de Războiu, birourile de recrutare, remonta şi depozitele de creştere de cai, trupele de tren, şcolile. Veţi admite şi Dv. că lipseau precizările care ar fi trebuit să arate în mod clar cari sunt specialităţile cuprinse în serviciile din minister, la şcoli etc . In sfârşit art. 81, mai prevede ca specialităţi stabilimentele technice şi căpităniile porturilor şi serviciilor de navigaţie ale statului. Domnilor în anul 1917 în timpul războiului prin I. D. No. 1361 din Noenbrie se modifică art. 81 din regulament. Este un prim început — rezultat al unei experiențe în care constatându-se lacunele aplicării acestui art s’a căutat pe cât posibil a le remedia Din nefericire nu s’a rezolvit atunci chestiunea în mod complect Se precizează în primul rând ceea ce era vag. Al doilea — şi aici o chestiune, de cea mai mare importanţă pentru interesul oştirii — se precizează pentru fiecare specialitate până la ce grad poate să ajungi un ofiţer în specialitatea respectivă. In ce constă modificările înaintării pe loc Si Domnilor se modifică art. 11 după cum urmează: se prevede la art. 1 pentru înaintarea pe loc: a) Justiţia militară (numai cei cu titluri academice) cari vor înainta până la gradul de general de Brigadă. b) Birourile de recrutare, precizându-se că ofiţerii nu pot înainta decât până la gradul de Lt. Colonel c) Remonia şi depozitele de creşteri de cai, precizându-se că ofiţerii nu pot înainta decât până la gradul de Colonel. d) Serviciul Geografic al armate cu înaintarea până la gradul de general de Brigadă. e) Direcţia recrutării şi personalului cu înaintarea până la gradul de Colonel. f) Direcţia Geniului (S. construcţiilor) până la gradul de Colonel. g) Personalul Stabilimentelor şi depozitelor de artilerie şi marină, pulberărie, pirotechnie şi arsenal până la gradul de general de Brigadă. h) Comenduirea pieţii până la gradul de general de brigadă. Domnilor nu vreau să intru prea mult în detaliile aplicării acestor prevederi, dar a-şi putea să spun că interesele de persoane din fiecare din specialităţi a jucat unul destul de însemnat şi fireşte când e vorba de interese de persoane, interesele instituții sunt date, hotărât la o parte. Domnilor, aplicarea prevederilor dispozițiunilor tranzitorii ale vechiului art. 74 a mers atât de departe încât deși prin I. D. No. 1361 se preciza că ultimul grad la care se poate ajunge în anume specialitate este gradul de Colonel, cel mult general de Brigadă ne-am trezit că în fiecare specialitate s’a ridicat ultimul grad cu unul sau chiar două grade peste cele prevăzute prin I. De rezultatul final a fost că înaintarea pe loc închipuită pentru interesele mari ale oștirei a devenit un mijloc de înaintare personală, depăşind intenţiunile legiuitorului. Cred că această constatare nu va putea fi contestată de nimeni Nu se schimbă din legea înaintărei decât un singur articol Domnilor, ajungem astfel la ultima lege, cea din 1924 — şi daţi-mi voe să constat că în interval de 10 ani de zile s’a schimbat legea de înaintare de trei ori, iar eu port ponesul că schimb prea repede o lege, când în realitate nu fac altceva decât să schimb un singur articol din lege., și Dv. veți aprecia imediat daca un adevăr era sau nu impusă această schimbare. Această lege prin art. 60 admite şi ea înaintarea pe foc, dar schimbă vechile categorii ale celor care înaintează pe Ioc. In adevăr găsim în legea din 1924 următoarele categorii admise la înaintarea pe Ioc : 1. învăţământul din liaiele militare şi educaţiunea militară. 2. Justiţia militară şi serviciul contenciosului Ministerului de Războiu (pentru cei cu licenţă sau doctoratul în drept). 3. Cercurile de recrutare 4. Remonta şi depozitele de crescătorii de cai. 5. Trupele de tren. Continuare în pag. 2-3 La SENAT MODIFICAREA LEGEI pentru înaintările în armată —Amănunţita expunere a d-lui PAUL ANGELESflii, ministru de război, la discuţia generală asupra acestei regi -■-m . gen. PAUL ANGELESCU Ministrul de război sărbătoare a NEAMULUI ROMÂNESC Guvernul a hotărât ca la 29 Aprilie să se serbeze împlinirea a zece ani de la alipirea Basarabiei. Această sărbătoare, pe care toate inimile româneşti o consideră ca dumnezeiasca răsplată a unor suferinţă de un veac,- este cel mai bun răspuns ce se dă răuvoitorilor dinlăuntru şi din afară, — pentru cari numele sfânt al ţinutului dintre Prut şi Nistru, aminteşte rezistenţa dărză împotriva anarhiei bal-, şcvice. Când clopotele bisericilor din toată ţaranor suna, când va cădea vălul de pe statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ridicată în Chşinău, — sufletele româneşti vor tresări, gândindu-se la altă serbare: acea a robiei, care în 1912 a adunat în acelaş oraş toată negura asuprirei moscovite, lângă statuia ţarului împilator. Şi în acele clipe, toți Românii vor pricepe mi nimic împotriva firei, nimic împotriva datinilor, sângelui şi aspiraţiilor unui neam, nu poate izbuti. Atunci vor înţelege veşnicia stăpănirei româneşti dincolo de Prut şi nevăzutele legături ce o menţin, mai tari decât grelele lanţuri de fier ale ţarismului şi decât otrava bolşevică ce vine de peste Nistru Pentru aceasta sărbătorirea a zece ani de la alipirea Basarabiei trece dincolo de oficialitate şi este un prilej de obştească veselie, cum sărbătorirea filistă de o sută de ani de subjugare, a fost un prilej de obştească, durere. La ea vor lua parte toţi acei cari simt româneşte, toți acei cari sunt legaţi de pământul românesc, prin sângele şi credinţele lor. Acest prilej va fi bine-venit pentru a judeca şi roadele cărmuirei româneşti în acest ţinut. Va fi bine venită dreapta judecată pentru că hotărârea ei trebuie să spulbere multe calomnii şi să înlăture multe echivocuri. România nu se teme de cercetare,a operei ei de libertate şi dreptate în Basarabia liberală. După cum e de adevărat că acest ţinut este şi rămâne românesc, tot astfel e de adevărat că legile ţării au fost aplicate cu dreptate, populaţia a fost ajutată la nevoie, Şcoala şi Biserica au fost apărate, drepturilefiecăruia au fost respectate Cu încredere în viitor şi mândri de trecut, Românii păşesc spre noile înfăptuiri rodnice pe cari destinele le rezervă acestui ţinut.