Viitorul, august 1928 (Anul 20, nr. 6135-6161)
1928-08-01 / nr. 6135
Publicăm aci după note stenografice, discursul rostit de către domnul prim-ministru Vintilă I. C. Brătianu, în şedinţa din 27 Iulie 1928 a Adunării deputaţilor . D. Vintilă Brătianu este primit cu aplauze prelungite şi îndelung repetate. D. VINTILĂ I. C. BRATIANU, preşedinte al Consiliului și ministrul finanțelor: Domnule preşedinte, Domnilor, în acest acord unanim al nevoiei stabilizării, din partea tuturor oamenilor politici, poate n’ar fi cazut ca Ministru de finanțe să mai iau cuvântul, ca să dau vreo explicație asupra necesității reformei ce se propune. Cred însă că este bine, chiar pentru educaţia politică a noastră, pentru cumpătarea în chestiunile mari, să tragem din această marei chestiune unele învăţăminte şi pentru viitor. De aceea cu riscul de a vă răpi puţin din timpul dv. preţios* îmi veţi da voe să spuncâteva cuvinte, care cred că sunt utile, pentru educaţiunea de care aminteam. In declaratiunile cari s’au făcut aci de diferitele grupări politice, voi căuta mai întâi să dau foarte scurt, răspunsul la unele afirmări care nu pot fi lăsate fără răspuns. SituaîEa Ir arsul 1921 Partidul poporului ne impută, că, deşi este de acord cu noi asupra nevoei stabilizlărea, am întârziat prea mult în înfăptuirea ei şi că dumnealor, încă de la 1921, dela Sibiu, proclamaseră această nevoie. Domnilor, i-aş întreba atunci: care era situaţia la 1921 pentru a asigura o buna Stabilizare ? La 1921 această operaţiune nu se putea face, fiindcă nu aveam un buget definitiv al Statului; nu se făcuse nici consolidarea financiară necesară pentru stabilizare şi, dacă putea fi un punct de program, un deziderat pentru viitor, nu putea să fie un punct de aplicare i artedat. Dealtminteri, guvernul Generalului Averescu nu s’a îndeletnicit nici la 1921, nici la 1922, cât a mai stat la guvern şi nici chiar în anul 1926, când a revenit, nu a pus această operaţiune ca o chestiune de imediată aplicare. Stabilizarea care s’a încercat în 1926, era o operaţiune, cum se zice, făcută „la cald“, era datorită numai unei prăbuşiri momentane a leului, care ajunsese la 1500 lei lira sterlingă. In această situaţiune, foarte bine a făcut Ministrul de finanţe de atunci de nu a făcut,o căci au fost atunci chiar în sânul guvernului două păreri, cu totul deosebite. Aceia a ministrului de finanţe, cumpătat şi cuminte, domnul Ion Lapedatu, şi părerea lui curent din acelaş Minister de finanţe, care voia să facă stabilizarea la 1500 lei lira sterling. 'r'* De asemenea, au făcut foarte bine şi toate instituţiunile financiare, în cap cu Banca Naţională, care au arătat că o stabilizare în condiiunile acelea nu se putea face. Era pur şi simplu o sporire a inflaţiunii, de care suferisem atâta vreme. Oportunitatea rezolvarea unei chestiuni Dar, domnilor, nu aş vrea să mai fac procesul trecutului. Aş vrea să mă limitez numai la constatarea acestui acord unanim asupra necesităţii stabilizării. Şi acest acord unanim, făcut asupra unei politici, în care partidul liberal a avut şi el partea lui căci prin opera sa de mai bine de cinci ani a înlesnit soluţiunea dorită de toţi. Reaminteaţi îin declaraţia mea Dv. ceea ce spunea domnul Poincaré. Este nevoe ca stabilizarea să se facă în mod normal, fără ajutorul nimănui. Aceasta este evident ideal, însă, îi situațiunea în care era România, cu pierderile mari pe cari le suferise, cu golurile mari cari trebuiau umplute, dacă puteam avea creditul din afară, negreșit că ar fi trebuit s’o facem, căci o amânare prea mare a stabilizării ar fi fost în dauna interereselor noastre generale. Dar, munca noastră de cinci ani de zile este trecută cu vederea, pentru că ni se impută că nu am pus chestiunea stabilizării acum cinci ani. Noi nu am pus-o ca oameni cuminţi, fiindcă am crezut că nu se poate pune rezolvarea unei atari chestiuni, decât atunci când aveam asigurate condiţiunile esenţiale, pentru,mi menţinerea acestei stabilizări. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). —De aceste condiţiuni putem vor — -V--- fi li O VA^HV** y - . _____ li acum. Era necesar să avem fixitatea budgetară, era necesar să avem aranjarea datoriilor din afară, şi să avem condiţiunile complecte, economice şi financiare, pentru menţinerea stabilizării, altfel puteam ajunge acolo unde spuneam ori domnului Iorga: stabilizare făcută în pripă şi condiţiuni încă nu destul de temeinice, putea să neaducă acolo unde ajunge un organism bolnav, adică la „o resută“, o recădere în boală, care este mai primejdioasă decât însăşi boala. Au fost state, ca Belgia, având mijloace foarte mari şi credite foarte importante, cum nu le aveam noi şi totuşi când încercat să facă o operaţiune destul de chibzuită, au văzut pe care vroiau să o au in moneda lor, po vuxv . ______ fixeze la 100 şi ceva de franci lira sterlingă ajungând la 250 de franci lira sterlingă. Au făcut un rău în dorinţa unui le.De, au trebuit apoi să vină cu suprimarea legilor, cu suprimarea Constituţiei, dând Regelui dreptul Parlamentului, făcând stabilizarea legală şi definitivă, tocmai din cauza acestei greşeli, pricinuită de o măsură luată în pripă, la o cotă mai joasă decât cea normală. Memoriile minoritarilor Dar, d-lor, negreşit am face o politică de struţ dacă nu am recunoaşte că există minorităţi de alt neam, că sunt şcoli confesionale, ori minoritare, organizaţii moştenite de la regimul statelor Austro, Ungar şi Rusesc pentru cari trebuesc soluţiuni deosebite. Şi atunci tocmai faţă de făgăduiala pe care a făcut-o îmi pare bine că sunt aci şi d. Lapedatu, d. Duca şi d. Nistor din comisiunea în care neam ocupat de examinarea chestiunilor minoritare, să-mi daţi voie să spun că vom cerceta memoriile pe care le-au dat diferiţi reprezentanţi ai minorităţilor, dar vom face aceasta nu prin prisma a unor interese lăturalnice, ci în concordanţa intereselor generale ale Statului nostru. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Statul român trebue să-şi aibă politica lui minoritară, care nu trebue să fie o politică de supralicitare între partidele politice. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii. Strigăte repetate de „Bravo ‘!) ci o politică limpede a Statului român, faţă de cetăţenii lui, îmbrăţişând multe probleme fiindcă după cum vă spun,eam, am moştenit multe chestiuni dela unele regimuri, fie- mi îngăduit că zic medievale, cari au dus la distrugerea statului, în care se găseau. (Aplauze prelungite, strigăte repetate de „bravo“, pe băncile majorităţii). Le vom cerceta cu atenţiunea statului hotărît cinstit, ca să creeze cetăţenilor de toate naţionalităţile şi de toate confesiunile, putinţa de trai normal, în propăşirea generală a ţărei (Aplauze pe băncile majorităţii). Vă asigurăm că nu avem nevoe de nici o presiune din partea Dv., şi că în prima sesiune ordinară a Parlamentului, cu ocaziunea discuţiunii la mesaj, noi vom fi cei dintâi cari vom pune această chestiune şi vom arăta care trebue să fie această politică permanentă a Statului român pentru egalizarea drepturilor tuturor cetăţenilor săi (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Insă, fiindcă este o chestiune importantă şi fiindcă nu vrem să se bănuiască că am face demagogie în această privinţă, sau că am ridicat-o pentru a servi un interes de moment, credem că este nevoe ca ea să fie studiată în toate amănuntele ei, pentru ca atunci, când Statul român va veni să proclame această politică, ea să fie într’adevăr politica statului, impusă tuturor partidelor politice pe viitor. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). străini să ceară plata In aur a rentelor lor. Le-am spus : In situaţia actuală nu se poate acest lucru, fiindcă orice angajament, pe care l-am lua, nuam putea ţine, din cauza inflaţiunei şi a deprecierei noastre monetare. Vom examina chestiunea. însă nu o vom putea examina decât atunci când vom şti că angajamentele, pe care le vom lua, le vom putea ţine. După mine, acest moment a sosit, adică a venit momentul, când România a văzut clar în viiitorul ei financiar şi poate să-şi ţină în mod sigur angajamentele. Caracterele angajamentelor României Noi avem trei feluri de angajamente în datoria noastră publică şi aşi zice, In parte, în datoria privată. Sunt mai întâi angajamentele faţă de străinătate, pe care le-a luat România Mică, angajamente de plată In aur. Sunt apoi angajamente, care ne-au venit In timpul războiului şi din tratate cu obligaţiuni luate în numele unor State, care ele singure nu ar fi putut face nici o plată în condiţiunile in care le făceau înainte, adică o moştenire a unei situaţiuni de care nu avem nici o răspundere. Am fost siliţi să ne substituim acestora, dar nu am aceleaşi obligaţiuni pe care le am faţă de detentorii noştri dinainte de războiu. In sfârşit, obligaţiunile luate pentru plăţile în interior, care aveau cu totul alt caracter şi care trebuiau să urmeze condiţiunile pieţii interne, ca spre exemplu, plata rentei noastre interne în lei. Daloriile in aur Atunci când este vorba de datoriile noastre în aur faţă de detentorii străini, luate de România Mică, am trecut şi aci prin trei perioade. In cea dintâi, în timpul războiului, nu am plătit nimic, pentru că nu a fost cu putinţă şi aceasta au înţeles-o aceşti debitori şi a fost un fel de moratoriu, un fel de suspendare a plăţilor. Când a venit d. Titulescu ministru de finanţe a făcut o învoire cu detentorii francezi şi început să facă plata cuponului nostru. A fost primul început de restabilire a creditului nostru în străinătate. In aceste condiţiuni însă, şi de altfel chiar în convenţiunile cari se făceau nu era încă o situaţie definitivă, căci şi dumnealui spunea şi ceilalţi cereau ca treptat, treptat, să se poată ajunge la conditiuni mai favorabile. Alte conditiuni ni se pot oferi astăzi, când se ştie că nu depindem absolut de bună-voinţa, din afară şi alte conditiuni când mă duceam ca un falit sau ca un nevoiaş în disperare. Care este aportul nostru? E o politică echilibrată financiară făcută timp de 5 ani, e politica unei normalizări a funcţionărei noastre de toate felurile, este o normalizare a organizaţiei de stat, este o normalizare a producţiei noastre, care, desigur, nu e încă complectă, dar pe cale bună. Acestea sunt fapte cari cântăresc în putința noastră de a achita aceste datorii viitoare. Râul pe care l-au făcut Țării și atunci care a fost greutatea mare, pe care am întâmpinat-o, în ziua când a fost vorba de chestiunea stabilizării ? A fost discreditul care se aducea Ţării noastre din toate punctele de vedere. Ar fi trebuit să ne găsim şi noi toţi Românii laolaltă,— cum spunea d-l Roth adineauri, îmi pare rău că această cerere venea numai din partea unei minorităţi, fiindcă ar fi trebuit să fie în simţimântul tuturor Românilor apărarea în afară a prestigiului nostru naţional, a autorităţii şi creditului Statului român. Chestiunile de ordin naţional ar fi trebuit să găsească o pildă în ceea ce au făcut partidele politice împrejurul guvernului Poincaré pe chestiunea financiară. (Aplauze prelungite pri băncile majorităţii). Prin urmare, trebuia să căutăm noi să restabilim creditul nostru în străinătate, iar nu ca unii din noi să meargă să defaime Ţara. Trebue să ne luptăm contra defăimătorilor fireşti ai noştri, vrăjmaşi ai Statului român din nenorocire destul de numeroşi, cât şi împotriva acelor cari doreau să cumpere pe nimic Ţara românească, sau celor cari din consideraţii politice, vedeau cu ochi răi consolidarea noastră şi întărirea de mâine a Ţării. Faţă de aceştia trebuia să găsim acest bloc naţional al tuturor Românilor pentru apărarea acestor interese d in faţa străinătăţii Ei bine, Statul român, ca un organism sănătos, a mers înainte el singur şi a arătat streinătăţei, prin faptele lui, că merită credit, cu toate defăimările cari s’au făcut în afară. Şi noi, ca guvern, am putut ajuta, întru câtva, această acţiune a Statului, însă ceea ce ne-a ajutat — şi trebue să o recunoaştem, — a fost acest organism sănătos al ţărei româneşti care, cu sacrificiile de tot felul, făcute în timp de 10 ani de la războiu, a muncit să-şi asigure astăzi un patrimoniu cu care să se ducă în faţa streinătăţei. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Dar, domnilor, erau şi cauz reale, cari puteau să aducă discreditării. Neputinţa noastră de plată, moratoriile cari le ceream, puteau cu drept cuvânt să dăuneze unui Stat care altădată fusese bun platnic. Se uita ceea ce făcuse mai înainte, pentru a nu se aminti decât neputinţa lui de acum. Insă, în afară de aceste cauze, creditul financiar al unui Stat este legat şi de autoritatea lui în afară, adică el are o latură psihologică, care influenţează mai cu seamă schimbul, manifestare externă a monedei sale naţionale". Desechilibrul general european şi al regiunei noastre, precum şi intrarea în joc a unor fac. bori noui, cum este America, necunoscători ai situaţiei noastre, au spoiit nopst.—discredit,—Gn—atât mai mult noi, in aceste conditiuni, trebuia să ne facem zid de apărare, ca să păstrăm Statului român creditul pe care îl merita (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). STABILIZAREA LEULUI O ERA NOUA pentru ROMANIA Cuvântarea rostită de către d-l prim-ministru VINTILĂ I. BRATIANU In sesiunea extraordinară a Adunării deputaţilor cu ocazia discuţiei leailor in ieşitură la operaţiile pentru stabilizarea monetei Româneşti D-l VINTILĂ S. BRATIANU . Noi, cam am fost contra stabilizării, cum ziceaţi d-voastră, pentru că am vrut revalorizarea complectă a leului, noi am fost de aceeaşi părere ca toţi oamenii cuminţi, ca toţi miniştrii de finanţe destoinici în statele cu monedă depreciată. Noi nu am vrut să consolidăm moneda la o temperatură ridicată, la 1500 lei lira sterling, ci am vrut să o facem, acolo unde se putea aduce, după o fixie _li IJTM, unde se putea RUUI&, ucWv. „tate de mai mult timp. Numai astfel puteam fi siguri că am ajuns la moneda cu putinţă, în condiţiunile în care se găsea ţara, spre a ajunge apoi la stabilizare legală. Si, dacă după un an şi jumătate vedem că s’a stabilit moneda de fapt şi s’au echilibrat cu ea natura afirICi/JJ u - ---_ preturile vieţii, putem acum a urma că avem moneda stabilă în condiţiunile actuale ale României. Pe aceasa trebuie să o întărim, pe aceasta trebue în mod legal să o stabilim. Şi atunci Domnilor, cred că noi aceştia, care ziceaţi că am fost contra stabilizării, căci am fi aderat la această soluţiune în ceasul din urmă, recunoaşteţi că avem cel puţin acest merit, că în timp de cinci am luptat cel mai mult ca să ajungi la această stabilizare. (Aplauze pe băncile majorităţii). Am ajuns să asigurăm nu numai înfăptuirea ei, dar să asigurăm şi ceea ce trebue să urmeze după înfăptuirea ei în mod definitiv. In mod incidental vorbind, n’aşi vrea să se creadă că după declaratiunile, pe cari le-ati făcut, ar mai fi oarecare îndoială, de ceea ce trebue să fie stabilizarea monedei româneşti după un an şi jumătate de stabilitate de fapt. In mod normal, cum foarte bia spus d-l Poincaré, stabilizarea am gema6 a apudix ... -----legală trebue să vie să cristalizeze situaţia de fapt. Prin urmare toate încercările noastre trebue să fie ca, în momentul când va veni stabilizarea legală, să nu jucăm nici la ridicare, nici la scădere, ci să cristalizăm ceea ce am găsit, ceia ce a venit și a intrat în firea organismului nostru, ca să nu producem atunci un al doilea dezechilibru în mod inutil. Aceasta trebue să fie politica cuminte de făcut, politica de pregătire, pentru care vi se prezintă astăzi legile de faţă. (Aplauze pe băncile majorităţei). Partidele microritare și statitizarea Domnilor, însă, ca să isprăvesc cu declaraţiile diferitelor partide deşi este o chestiune cu totul de un ait ordin, partidele minoritare au adus pe lângă chestiunea stabilizărei şi chestiunea minoritară. Nu prea este legătură în momentul acesta între chestiunea financiară, care interesează desigur şi cercurile minoritare, mai cu seamă acelea cu o activitate economică mai activă cum sunt de pildă Saşii din Transilvania. Cred că ei pot să vadă interesul mare ce au înstabilizarea legală definitivă. Fiindcă însă s-a adus chestiunea, pot să spun în numele guvernului că făgăduiala făcută astă toamnă reprezentanților minoităţilor, noi o ţinem. Dar fac o deosebire între caracterul pe SUPNOUMV ---------- _ daţi dvs. chestiunei minoritare afirmând că „ar fi haotică“, că ar fi o chestiune netranşată şi ar urma ca de aci înainte să fie resolvită. Chestiunea minoritară în statul român a făcut parte din unele tratate de pace. In acele tratate, s-au pus principii pe care noi le-am aplicat şi le aplicăm. In ceea ce priveşte însă munca noastră, pe care o facem de cinci ani de zile în organizaţia statului nostru român, pe zi ce trece ea lămureşte prin legea învăţământului, prin legea cultelor şi prin toate legile ce se fac, care trebue să fie regimul normal. Şi dvs. ca minoritari vă plângeţi de o situaţie haotică! A fost după răsboi, în România Nouă, o situaţie haotică pentru tot statul român, fiindcă în loc de un stat care avea 7 milioane de locuitori, cu un singur regim, am trecut la un Stat cu un număr îndoit de locuitori, cu chestiuni noi şi mari, cari nu se prezentaseră până acum şi cu patru regimuri deosebite. Intr’o zi se vor judeca sforţările făcute de Statul român pentru uniformizarea regimurilor, sforţări de care profită şi populaţia românească şi populaţia minoritară. Atunci se va vedea cât de apreciate trebuiesc să fie ele. (Aplauze pe băncile majorităţei). In state vechi ca Franţa, cu irezerve şi experienţe mari la spatele lor, care a avut de făcut pentru două departamente numai unificarea unui singurregim şi astăzi încă chestiuni au rămas nerezolvate, astăzi încă sunt frecături şi dificultăţi. La noi, stat nou cu patru regimuri, cu o populaţie îndoită cu chestiuni cu totul noui, neexistente în România Mică, vă plângeţi că nu s’au soluţionat toate chestiunile! Nu este chestiunea minoritară care se regulează, este chestiunea organizaţiei depline a Statului nostru, care interesează şi pe minoritari ca şi pe toţi cetăţenii noştri. (Aplauze pe băncile majorităţei), care îl stirije i. Continuare in pag. 4-a Precede! pregătirii stabilizării şi legea impgramifitelui Domnilor, din cauza declaraţiunii partidelor minoritare, am fost silit, să ating, in mod lăturalnic această chestiune şi să es din cadrul discuţiunilor noastre. N’aşi avea multe de spus în discutiunea propriu zisă a celor două proecte de legi, cari vi se prezintă astăzi. Mai întâi ţin să fac o despărţire între cele două proecte de legi, cari privesc stabilizarea şi cari sunt, întâi proectul numit de noi „pregătirea stabilizărei“ şi apoi „legea împrumutului", formând la un loc un tot şi între cele trei convenţiuni, cari, ţin s’o spun dela început, n’au nici o legătură directă cu chestiunea stabilizărei, ci au un caracter cu totul special. Dar, pentru a nu fi silit să iau cuvânttul la fiecare din ele, voi spune în ce priveşte convenţiunea pentru piaţa datoriilor de război faţă de Franţa, că era o obligaţiune morală pe care o aveam ca debitori cinstiţi. După ce am regulat această chestiune cu Anglia, cu America şi cu Italia, trebuia să nu lăsăm pe principalul nostru creditor, care ne-a ajutat mai mult decât toţi ceilalţi, în timpul războiului, să nu lăsăm Franta cu această chestiune neregulată. (Aplauze pe băncile majorităţii). Nu intru în detalii privitoare la modul cum a fost rezolvată, aşi putea însă s-o rezum în două puncte. Ştiţi că Frante a fost statul care în timpul războiului ne-a dat cea mai mare cantitate de materiale. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţei. Strigăte: Trăiască Franţa! (In realitate, noi nu plătim mai mult decât plătim celui mai mare dintre creditorii noştri şi în condiţiuni de egalitate. Evident, am avut un ajutor foarte puternic şi preţios din partea celorlalte state arate, însă, modul cum s’a regulat această chestiune — şi-mi pare bine că d. Titulescu este aci, pentru ca să-i mulţumesc şi în’ faţa domniilor voastre, pentru concursul său, atât de preţios... (Aplauze prelungite şi îndelung repetate pe băncile majorităţei. Strigăte repetate de Bravo !). După cum am spus adeseori în lipsa domnului Titulescu, eu am fost ministru de finanţe in Ţara Românească, însă am avut un mare noroc, că am avut la Paris pe d-nul Antonescu, când am avut de regulat chestiunile financiare şi la Londra pe d-nul Titulescu, care a făcut pe ministru de finanie al Rmnâniei în străinătate, şi care nu numai la Londra, dar mergând şi in America, ne-a îndrumat pe o cale, ce a înlesnit tratativele ulterioare. (Aplauze' prelungite pe băncile majorităţii) în una din chestiunile,in care a putut să aducă unul din cele mai mari servicii statului român PersiFM restabilirea creditului Ţârii Prin urmare, domnilor, ziceam, că proectele privitoare la convenţii nu sunt legate de acest împrumut. Ca probă de aceasta este că şi d-l Titulescu şi eu, ca miniştri de finanţe am fost şi la d. Doumet, şi la d. Caillaux şi la d. Poincaré, când au fost miniştri de finanţe, să le spunem, că noi avem o datorie către d-lor; suntem debitori cinstiţi şi nu înţelegem să-i uităm, şi, dacă vor să se înţeleagă, să incepem tratativele. Aceasta s’a întâmplat acum 3 ani Dânşii ne-au răspuns că până nu vor regula datoriile cu America, nu vor putea ataca această problemă, prin urmare să aşteptăm încă. Am aşteptat, după cum ni s’a spus. Francezii, începând plăţile în America, au fost în stare să reguleze şi cu noi chestiunea aceasta O atare chestiune se pune şi în privinţa revalorizării rentelor. Şi aci am fost preocupaţi de restabilirea creditului ţării noastre. înainte de război, am fost Secretar general ln ministerul de finanţe şi am putut vedea de ce credit şi de ce reputaţie se bucura România Mică faţă de străinătate, fiindcă îşi plătea regulat toate datoriile. In urmă, după război, când am devenit Ministru al finanţelor, am văzut cum se ştirbise acest bun renume al Ţării, şi vă mărturisesc că a fost unul din simţămintele cele mai penibile prin care am trecut, că, de unde înainte eram conducător al unui departament cu plata datoriilor la zi şi recunoscut ca un debitor cinstit, să aud în timp de 4 ani de zile acuzaţiunile ce se aduceau, şi trecerea noastră în categoria debitorilor neştiutori de ceia ce înseamnă ţinerea unei obligaţiuni. Şi aci,rre-am găsit faţă de unele cereri, dar sunt altele, pe care am crezut de datoria nostră, să le punem noi. Aşa în anul 1924—1925 când am fost la Paris, veneau mereu detentera de rentă, francezi şi Revalorizarea rentei Eu cred însă, că acum, graţie consolidării noastre financiare și pentru restabilirea creditului nostru, putem intra în altă fază, aceia de plată parţială a datoriilor adică de reducere parţială a datoriei străine, din cauza inflaţiunei monetare. Dar pentrua ajunge să regulăm definitiv această chestiune, n-aşi putea să spun că peste 20 de ani, România nu va fi în stare să-şi îndeplinească obligaţiunile aşa cum şi le îndeplinea înainte de război România Mică, căci atunci cu Siguranţă aşi da un vot de incapacitate Statului meu. Revalorizarea rentei faţă de străinătate este prin urmare, o restabilire a creditului la nivelul de dinainte de război, care vă spuneam ce era. Este o obligaţiune de ordin moral şi de încredere în viitorul acestei ţări. Da, acum suntem încă în imposibilitate să plătim complect şi plătim 25—30 %, mâine vom plăti 40 % şi din ce în ce mai mult, cu scopul final să ajungem să plătim şi în România Mare 100 %, după cum plătea şi România Mică. Prin urmare, această conventiune este legată de daitoria Statului român de a se arăta un debitor cinstit, care vrea să-şi restabilească creditul. Fie că această revalorizare ar fi sau nu cerută de către detentori, cred că este obligaţiunea noastră morală să facem, tocmai pentru ca să arătăm că România Mare ,de astăzi, are posibilităţi, cel puţin e£âte, cu ale României Mici de eri. S douâ soluţii Aş a vei însă ca la chestiunea propriu zis a stabilizării, să adaog câteva Cuvinte — şi îmi pare rău că d-l Papacostea nu se mai găseşte de faţă — pentru că să-i arăt că la 1922 erau două căi de urmat: una de a pune toată speranţa noastră în ajutorul din afară. Dar ce va să zică, pentru un Stat care nu-şi plăteşte datoriile şi un Stat mic, cum suntem noi, faţă de Statele cele mari, ce va să zică această lipsă de aport în regularea nevoilor noastre? Și era calea pe care de altfel aci, în Parlament d-sa, ca reprezentant al partidului porului, ne sfătuia, spunând: ce nu faceţi apel îndată la capitalul din afară, ca să aduceţi belşug în ţara românească? Răspundeam: cum puteam cere atunci ajutor capitalului din afară, când nu puteam încă plăti nimic din datoriile trecutului? Nu putea fi ajutorul acela pe care îl merită țara noastră. Ar fi fost un ajutor dat într’un moment de slăbiciune, adică acela care putea să ne robească. De aceia cred că a fost politică cuminte această politică de rezervă a Statului român faţă de un apel în afară, până ce consolidarea internă financiară nu a fost făcută. Numai atunci puteam merge în străinătate cu capul sus şi cu un aport al nostru propriu. Noi nu ara putut să aducem aportul complect al Franţei, dar cel puţin am adus unul de 50 %. Solidarizarea lăncilor internaţionale de emisiune Prin urmare, fără a intra în detaliile acestui proiect, adaog că în politica noastră de consolidare am găsit un punct de sprijin în politica mondială financiară. Unul din punctele permanente ale politicei României, a fost să-şi lege totdeauna interesele ei de un intens de ordin mai înalt. Stabilizarea noastră este nu numai o stabilizare a României, ci o parte dintr-un program general al tutror băncilor de emisiune cu ea. Prin urmare nu putem avea care au pus această chestiune de nici o rea voință pentru rezolvastabilizarea lor pentru o normalizare a schimbului, pentru refacerea vietei normale. Si cum spunea d. Poincaré foarte bine, nu a pornit numai din Franţa chestiunea stabilizării noastre; ea a pornit, în primul rând, din America care a pus această chestiune, de ordin general. Stabilizarea se face acum cu concursul băncii Franței, Angliei, Italiei și a tuturor băncilor mari de emisiune. Prin urmare, noi ne-am legat stabilizarea noastră de un punct de program mondial și de aceea, repet, trebue să vedem această solidarizare a băncilor de emisiune prin prizma unei probleme mai largi. Este, cum spuneam, o reintrare a României în piaţa mondială financiară. Dar, d-lor, desigur că în această operaţiune am avut, în primul rând, concursul băncii Franţei şi al Franţei, care era necesar pentru un stat discreditat ca al nostru. Negreşit că ar fi putut să vină şi din alte părţi, condiţiunile însă care se puneau nu corespundeau totdeauna cu năzuinţele şi nevoile noastre. Insă, am ajuns la rezolvirea acestei chestiuni având cu lib şi toate băncile imari de emisiune. Am fi dorit să rea acestor chestiuni, însă nu putem lega rezolvirea lor de aceea a stabilizării. Am fi dorit să participe Reichsbank-ul care dacă va veni încă va fi bine venit, însă pentru moment stabilizarea României se poate face indiferent de participarea lui, având pe temă toată libertatea de acţiune pentru reluarea discuţiunilor în ce priveşte litigiile noastre cu Germania. (Aplauze de băncile majorităţei) , avem şi participarea Retchs-Bankului, care şi el face parte din băncile mari de emisiune ale Europei. Insă, fiindcă erau unele chestiuni în suspensiune, cu acest stat nu am putut să legăm chestiunea stabilizării noastre de aceste litigii, de un alt ordin, ca regularea datoriilor de război, etc. Noi știm desigur ce factor important economic este Germania și ce importanță vor avea în viitor legăturile D-lor, de ce facem aşa târziu stabilizarea noastră ? Am spus-o, în explicaţiunile cari le-am dat, în răspunsul m©u către d. Iorga. s, repet şi azi: Stabilizarea Română ar fi putut să înceapă îndată după 1925, atunci când îndeplinisem cele mai multe din condiţiile necesare. A venit însă schimbarea guvernului, pe urmă evenimentele cari vi le reaminteam, moartea Regelui Ferdinand și a principalului său colaborator prin Care stabilizarea a fost întârziată. Insă, îndată după aceasta, to a iu* Câteva rasrisriri VIITORok Cauzele întârziere! Dar, au venit acum în urmă evenimente extraordinare, nenorocite, asupra noastră, care cum spuneam eri în comisiune, au putut să influenţeze creditul nostru. A venit moartea Regelui Ferdinand, înfăptuitorul României Mari, lipsindu-ne de autoritatea pe care o avea în interior şi în afară, nenorocire care a pus pentru câtva timp, pentru acei cari nu cunoşteau bunul simţ şi cuminţenia tarei noastre, viaţa noastră constituţională în îndoială. In vara anului trecut, după moartea Regelui Ferdinand, noi nu am îndrăsnit să vorbim de credit în streinătate, fiindcă eram întrebaţi : Care este regimul constituţional de mâine înţara românească ? A trebuit o încercare de câteva luni, a trebuit să intervie şi un act nesăbuit, pentru ca să se judece bunul simţ şi buna judecată a poporului nostru, adică dorinţa de a menţine neştirbită moştenirea lăsată de Marele nostru Rege. (Aplauze pe băcile majorităţii). Lămurirea acestei chestiuni a întârziat şi a întârziat din nenorocire, nu numai fiindcă au speculat’o vrăjmaşii fireşti ai ţărei dar fiindcă s’au găsit partide politice aci în ţară, care prin echivocul în care s’au menţinut au ajutat nedumerirea în streinătate. Ei au căutat chiar să folosească atitudinea principalului factor de tulburare a chestiunei constituţionale, şi să-l îndemne să nu stea rezervă. iart M . i. Şi atunci ce puteam cere noi străinilor, când vedeam Români, cari nu-si dădeau sema de datoria tor fată de tară, ce puteam cere crederea streinătătei”. dela vrăjmaşii noştri, dacă Romanii lucrau la fel . Cei cari au împotriva Tării A venit chestiunea consolidării financiare si am încercat, si după cum voi arăta, am obitinut izbânda finală. Si aci iarăși alături de vrăjmașii tării, s’au găsit iarăs Români defăimători ai ei în afără, căutând sa oprească o actiune care nu era a unui partid politic, care nu era a unui guvern, ci era după credința tuturor, o nevoie a tării, care trebuia satisfăcută. (Aplauze). Domnilor, dacă reamintesc acestea toate este ca să vedeţi astăzi în proiectele care se prezintă această izbândă a ţării pentru ieşirea ei dintr’o situaţiune de discredit şi nedomirire psihologică in care se găsea. De aci înainte Ţara românească, prin faptul solidarizării băncilor de emisiune, este o ţară care intră în lumea mare financiară. Prin urmare orice s’ar face şi orice evenimente ar veni, pot să amâne, pot să întrerupă, dar acţiunea României va merge înainte, fiindcă la spatele ei este capitalul moral şi material, pe care-l aduce zece ani de muncă şi de jertfe. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Şi acelora cari mă întreabă : „eşti sigur că emisiunea împrumutului îţi va da ce vrei“ ? Eu zic : „Sunt sigur, afară numai dacă nu vor veni evenimente neprevăzute. Sunt sigur că vom atinge felul final ce ne am fixat fiindcă avem după cum vă spuneam la spatele nostru acest capital tot acest aport de restabilire a situaţiei interne, care merită in