Viitorul, octombrie 1928 (Anul 20, nr. 6188-6213)

1928-10-02 / nr. 6188

fanul al ^diiâ^esi și unurea Mo. 61836 PAGINI Mărfi 2 octombrie 1928 IN TARĂ Un an---------1400 Sase luni-----70o Trei luni — «1­400 3 LEIr* . lit. TA­RA 6 LEI EX. în STREIECTBTE Un en-----------700 Ssse luni— ------350 Trei luni-----------200 In streiEiătate REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 , STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele : Direcţia 351/23 , Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/111 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINITATE ÎMPRUMUTUL - STABILIZAREA şi Partidul naţional - ţărănesc — Stabilizarea trebue să se facă cu orice pre Campania naţional-ţărănistă contra împrumutului şi stabili­­zărei, ca şi atitudinea acestui partid, ce se pretinde de guver­nământ, faţă de situaţia econo­mică din prezent a ţării, obligă la observaţiuni şi constatări ne­cesare stabilirei nu numai atitu­dinilor fiecărui partid în situa­ţia de azi, dar şi a răspunderi­lor tuturor în vederea judecă-­­ţii de mâine. Două­ sunt problemele cari pre­ocupă în prezent opinia publică de la noi: stabilizarea în legătu­ră cu împrumutul şi influenţa situaţiunei economice a ţării asu­pra celor două­ dintâi operaţiun­i. Şi faţă de unele şi faţă de cea­laltă partidul naţional-ţărănesc a luat atitudine duşmănoasă, în­cercând, printr’o campanie neso­cotită de presă şi prin declar­a­­ţiuni publice, să solidarizeze cu punctul lor de vedere interesat politiceşte majoritatea opiniei noastre publice. Partidul naţio­­nal-ţărănesc nu vrea să mai va­dă posibilitatea împrumutului şi deci a stabiliz­ării, de care sunt legate atââtea interese urgente ale ţărei, fiindcă­ starea economi­că, din nou creiată prin situaţia recoltei, este de natură — pre­tinde el — să nu mai îngă­due nici realizarea împrumutului nici a stabilizării. Fapt este în­să, că pretextul de ordin econo­mic ascunde preocupări mă­runte de partid, ale unui partid dori­tor să ajungă mai repede la pu­­tere cu orice preţ şi prin orice mijloace, indiferent de interesele imediate în joc ale statului. In cercetare nepărtinitoare, în­să, adevărul este că în starea e­­conomică generală a ţării există o criză­, dar este o criză numai de suprafaţă, o criză trecătoare, provocată de faptul că recolta din anul acesta nu a dat tot ce s’a aşteptat dela ea. Şi chiar da­că rezultatele acestei recolte ar putea s­ă se răsfrângă asupra al­­cătuirei budgetului viitor, ele nu sunt totuşi aşa de proaste ca să influenţeze până la atât eco­nomia generală a ţării, încât săi facă imposibile împrumutul şi stabilizarea. De altfel aceasta nu este cea mai grea criză prin ca­re am trecut. In România mică criza de la 1900 a fost cu mult mai serioasă şi mai grea, — şi cu toate că au fost şi atunci par­tid© cam­ ca şi azi, să nu înţelea­gă situaţia, nu numai că ţara a suportat criza şi a ieşit însănă­toşită economiceşte şi financiar­mente din ea, dar crizei de a­tunci a urmat imediat budgetul excedentar de la 1901 şi întreaga serie de budgete excedentare timp de 15 ani dearândul. In comparaţie cu posibilităţile de atunci şi cu cele de azi, criza de suprafaţă în care trecător ne găsim, nu este de natură să alar­meze şi nici să îndreptăţească campania şi neîntemeiată şi aşa de puţin românească a partidu­lui naţional-ţărănesc. Aceasta cu atât mai mult, cu cât pentru nor­malizarea circulaţiei, stabiliza­rea este absolut necesară şi ea trebuie realizată cu orice preţ. Ca să ajungem­­ la momentul a­­cesta, ca să realizăm această sta­bilizare, am făcut toate sacrifi­ciile pe care împrejurările ni le-au impus, am ştiut să rezistăm tuturor încercărilor şi tuturor tentaţiunilor cari ar fi putut la un moment dat să ne discrediteze astfel m­oneta, încât stabilizarea să fi fost azi în adevăr o impo­sibilitate. Şi după atâtea sacri­ficii să oprim în loc stabilizarea, pe care toată­ ţara conştientă o aşteaptă, fiindcă un partid poli­tic advers, din preocupări altele de cele ale Interesului general, vrea să vadă în criza trecătoare de suprafaţă un motiv ca să re­nunţe la o operaţie de importan­ţa stabilizării? Desigur că de a­­bia atunci am avea împotriva noastră nu pe demagogii de cir­­cumstanţă, ci întreaga opinie pu­blică luminată a ţării. Ceia ce, însă, este inadmisibil, este ca un partid politic româ­nesc, cu pretenţia repetată de a conduce ţara, nu numai să ia înlăuntru atitudini duşmănoase faţă de asemenea probleme, dar să încerce încă şi discreditarea în afară a ţării tocmai în aceste momente importante şi pentru creditul statului şi pentru nor­malizarea situaţiei lui financia­re, prezintând ca alarmantă­, îm­potriva realităţii, situaţia econo­mică generală. Sunt păcate şi greşeli cari se plătesc. Desfăşurarea evenimen­telor ne va da dreptate şi parti­dul naţional-ţărănesc va avea să le regrete cel dintâi, dacă îm­prejurările îl vor aduce cândva la cârma statului. Până atunci, însă, până când acest partid va fi pedepsit prin propriile lui pă­cate, stabilizarea va trebui să se facă, fiindcă reprezintă o nece­sitate imediată pe deasupra ori­cărei alte consideraţiuni. Telegramele ne-au vestit că nota de răspuns a Statelor Unite cu privire la recordul acord naval­­franco-englez, a fost remisă la Londra. Evenimentul este la ordinea­­ zilei și de aceea este interesant de văzut cum comentează presa fran­ceză starea de spirit pe care a creat-o în Statele­ Unite acordul franco-en­glez. Reproducem mai jos, cu titlu de document, un articol din „Journal des Debats“. Toate informaţiile care vin din Washington, zice ziarul francez, fac să se prevadă că guvernul a­­merican va răspunde în termeni puţin favorabili propunerilor fran­­co-engleze, fie că va declara ime­diat că nu le poate accepta, fie că va începe să ceară precizări. Se pare aproape sigur că sforţarea de concilieri încercată de Engli­­tera şi de Franţa va fi fost za­darnică.­­ " „ Greşala de tactică Cabinetele din Londra şi Paris au săvârşit, poate, cu toată buna­­credinţa, o gr­eşeală de tactică. Punându-se de acord, ele aveau două căi de procedură : puteau, fie să păstreze secrete propunerile lor până în momentul când ar fi primit răspunsul guvernelor inte­resate, sau să le dea publicităţii în­ momentul când ele au­ fi fost în mâinile acestora. Fie­care din aceste două feluri de procedare avea inconvenien­tele şi avantagiile lui, dar nea­doptând nici pe unul nici pe cel­lalt se expuneau numai la desa­­vantagii. Cu toate acestea aşa s’a făcut. Sir Austen Chamberlain, zice zi­arul francez, n’a putut să reziste dorinţei de a anunţa în Camera c­omunelor că un acord s’a rea­lizat între Franţa şi Englitera. Un secret... public După declaraţ­iunea sa, compro­misul a încetat să mai fie secret, dar rămânea» totuşi; dispoziţiunile­ sale au fost relevate pe jumătate, şi acei americani cari văd cu ochii răi o apropiere anglo­ franceză, au Guvernele francez şi englez, de­parte de a complota între ele, au căutat să reguleze diferendele cari erau între ele şi cari până acuma erau un obstacol pentru lucrările comisiei de dezarmare. Motivele cari i-au inspirat erau bune. Cum li se poate reproşa că prezentat pur şi simplu pro­puneri pe care guvernele respec­tive puteau să le respingă ? Este surprinzătoare primirea făcută în America unei iniţiative de acest fel. Adevărul, sfârşeşte ziarul fran­cez, este că Statele Unite, văd mai ales în limitarea armamentelor mijlocul de a obţine cu cheltueli cât mai mici o puternică suprema­ţie navală. După ştirile concor­dante cari vin guvernul american nu înţelege să se determine nu­mărul crucişetoarelor de lO.OOft tone cari îi sunt necesare. E dreptul său. Dar de ce pretinde atunci să fixeze numărul crucișetoarelor se­cundare sau auxiliare de cari au nevoie marinele cari au o sarcină deosebită și mai grea de cât a sa * -x» - —­­sinceritate îir tratarea chestiunilor in legătură cu limitarea arma­mentelor, limitarea armamentelor 5TATELE­ UNITE și ACORDUL NAVAL FRflMCO-ENGLEZ — Opinia publică americană se arată nefa­­vorabilă propunerilor ffranco-engleze — putut agita puţin câte puţin pe compatrioţii lor. De­ acuma opinia publică ame­ricană este convinsă că Franţa şi a“ţ — Englitera au intenţii rele faţă de ns'B d c hotar cin şi ar adoptaa­­- ■ - a semenea metode­, ar fi trataţi in. Statele Unite. Ideia aceasta este cu totul gre­şită ca să nu zicem absurdă, scrie ziarul francez. Dar e îndoelnic dacă va putea fi distrusă. Publicarea oficială şi complectă a compromisului nu trebuia în ori­ce caz să fie întârziată. Dar­ acuma nu va mai avea efectul de clarificare pe care lar fi produs dacă publicarea era imediată. Această eroare de procedură este însă secundară şi nu poate fi imputată unor guverne cari a­­veau cele mai bune intenţiuni şi ea nu îndreptăţeşte atitudinea pre­sei şi opiniei americane. N’a fost nici un complot La Veneţia am văzut una dintre cele mai sugestive şi mai întersante manifestaţii folkloris­­tice, o sărbătoare unică în felul ei şi care în Ita­lia nu avusese loc nici­odată. Am datoria să subliniez admirabila organizaţiune care a a­­dunat pe fondul incomparabil şi în cadrul superbr al Piazzetei din S. Marco 6000 (zic şease mii) de ţă­răni din toate provinciile Italiei îmbrăcaţi în costume naţionale,­­— cari se credeau definitiv pierdu­te — şi cari au cântat şi dansat toa­te tradiţionalele tarantele şi furla­­ne ale acestui popor atât de variu în multiplele lui aspecte. Sunt două creaţiuni ale regimu­lui fascist: Opera naţională „Balil­­la“ şi „Dopolavoro“ (După muncă) cari au schimbat complect fiziono­mia tipică a Italiei. De unde mun­citorii nu călătoreau niciodată de­cât când plecau, emigranţi nenoro­ciţi în America, de unde nu cunoş­teau decât satul lor îngust, acum sportul şi sutele de iniţiative ad­mirabile, mişcă masse impozante de muncitori de la un cap al altuia al ţării, deschizându-le mintea şi scoţându-i din cârciumi! Despre , ,Balilla“ şi „Avangardişti“ care privesc viitorul Italiei, voiu­ vorbi altă dată. Serbarea din Veneţia a fost organizată la perfecţie de a­­cest Dopolavoro şi a avut un suc­ces desăvârşit cum au succes con­cursurile de înot sau cursele de bi­ciclete sau excursiile pe munţi sau pelerinajele la cimitirele de război aşa încât poporul învaţă a-şi cu­noaşte şi a-şi preţui ţara lui, nu numai din cărţi, şi de la şcoală !' Lumini­, culori, veselie, muzici Piaţa luminată a giorno. Liniştea seculară a nemuritoarei Veneţia — dantelă miraculoasă de aur şi de marmură, — frumoasă în seara asta ca o Dogaressă în seara nunţii, e turburata de sutele de perechi de miri de paradă cari trec pe scena improvizată în aplauzele mulţimei electrizate de aşa spectacol! Pre­miul I e luat de albanezele de la „Piana dei Greci“ despre cari am vorbit în „Viitorul“ cu ocazia con­gresului presei din Sicilia. Costu Coital frumosulul ARTA POPULARA ITALIANA însemnări de la expoziţia de cnstu-111 ■ —— 11—■ me naţionale din Veneţia — ----------——— ——m— ESEffsa mele sunt de un fast şi de o bogă-| cari atât de mult seamănă cu tă­rie care întrece­ orice imaginaţie. O doamnă din aristocraţie, la Pa­lermo, a plătit o sută de mii de lire un costum ca să-şi facă gustul de a purta fusta creată bleu de molie şi ilicul de catifea brodat peste că­­măşuţa albă şi cingătoarea cu pa­­flate ghintuite în cuc de aur, pe când capul e acoperit cu un fel de pelerină de mătase groasă care a­junge până la mijloc ! Alte costu­me renumite atât de descrise în ro­manele ei de Grazia Deledda, sunt cele arătoase din Sardegna. Fe­meile cu trăsături fine şi delicate au un aer regal sau par madone spaniole prea gătite, pe când băr­baţii cu un fel de glugă neagră şi cu un chimir peste pantalonii strânşi în cisme te impresionează prin felul sever şi grav cu care pri­vesc comisiunea premiilor. Din ea face parte elegantul şi distinsul mi­nistru Volpi di Misurata şi princi­pesa Lidia de Savoia, eterică şi graţioasă sub enormul evantaliu de pene de struţ ! Unele mirese de o­­cazie, femei de o rară frumuseţe, cum sunt friulanele din Cadore blonde şi voinice sau Sicilianele lăncile noastre, au un viu succes personal. Costumele din munţi cele din Val d’Aosta, dar mai cu seamă cele din Cortina cu cămăşile cu mâ­­ni­ca încreţită, cu şorţurile brodate şi barişurile sau basmalele înflo­rite, cu culorile armonios îmbi­nate şi purtate ca şaluri mici pe spate, plac mult, nu tot aşa cara­ghioasele pălării de fetim negre ca de bărbat cu două panglici negre pe spate şi cu o pană de struţ tot neagră de pare că e o streaşină şi care le stă atât de rău !" Costumele bărbăteşti unele foarte complicate ţi-aduce aminte că toată moda pe vremuri era creată de gustul fas­­tos şi viciu al coloniştilor italieni, şi că tablourile celebre şi azi re­produc luxul doamnelor din Flo­renţa, Siena, Mantova sau Rave­­na!­ Ce varietate nesfârşită, ce animaţie care nu te oboseşte inte­­resându-te mereu ! De alt­fel nici un popor nu cred să aibă talentul mimicei şi al punerii în scenă ca poporul acesta ! Trec procesiile re­ligioase atât de originale de la Gubbio, unde se face şi azi o cera­mică renumită ca şi faianţa din Faenza — cu nişte sfinţi purtaţi pe un fel de coloane înalte; trec nun­taşi din Brianza, prov. lombardă de­asupra Milanului cu femeile­ pieptănate cu coade groase în ju­rul capului şi cu o coroană de ace, de filigramă de aur în coc, aşa­ cum­ era Lucia, eroina romanului Pro­­messi sposi de Manzoni! Şi Vene­­ţianele cu părul ce are reflexe ru­ginii ca Venerile lui Tiziano şi cu şalurile negre atât de elegant dra­pate şi purtate, sau damele pu­drate din 1700 cari joacă menuetul... Femeile dinspre Monte Rosa cu şorţuri negre şi roşii plisate şi cu cămăşile înflorite de sabacuri fă­cute cu acul de o fineţe care n’are nimic de invidiat dantelelor celor mai renumite. Toţi aceşti eroi de o seară plecaţi din fabrici sau de la munca câmpului ne reamintesc tradiţii şi dansuri cari au pierit dând loc freneticelor fox-uri ale negrilor, deşi înlănţuirile şi pirue­tele de demult erau mult mai gra­ţioase şi mai seducătoare. Cântă şi dansează cu un rafinat sens de de artă acest popor care e cult de veacuri creator de forme de frumuseţe. Acesta nu e numai un spectacol bun doar pentru tu­rişti deşi într’o ţară de turism ca Italia era necesar. El învaţă şi pe italieni cari se cunosc prea pu­ţin între ei ce comori au cari tre­­buesc cultivate spre a nu risca să fie spulberate de vântul prea nive­lator al civilizaţiei ultra americane de azi. O manifestaţie care a fost în mic realizată şi la noi la Breaza dar care ar trebui să se întindă şî la alte comune din ţara noastră atât de bogată în costume splendi­de. Manifestaţie de cultură folclo­­ristică dar şi încununare a zilelor de muncă cu idealitatea unei da­torii către instinctul de frumot ce zace în fiecare om, dar şi prilej de înălţare a celor munlte In vreme ce cu o luptă dinamic care dă deja roade care a uimit lu­mea, poporul acesta progresează pe toate tărâmurile şi conştiinţa unei forţe noui i-a înzecit puterile această întoarcere spre bătrânul şi pitorescul trecut a fost cât se poate de sugestivă. ZOE GAREEA TGMELLINI Seria ameninţărilor de toamnă Seria ameninţărilor de toamnă a început. Comitetul, adunat acasă la d-l Maniu şi transformat în bandă de conspiratori, a luat ho­­tărîri „secrete“ despre cari anu­mita presă dă amănunte înfioră­toare. De pildă „Lupta" scrie: — „Am putut afla, din sursă sigu­­ră, că primul atac în contra guver­nului va fi: permanentizarea repre­zentanţilor comunelor în Capitală, massarea la centru a unei mulţimi de circa 10.000 de oameni, — toţi cu experienţa luptelor politice, — deci nu „masse amorfe“. Cum vedem e vorba de „repre­zentanţii comunelor“, un fel de „comunism“ de esenţă naţional ţărănistă, cari se vor „permanen­tiza“ în Capitală având „experi rienţa luptelor politice“ şi ne­fiind „massă amorfă“. Protestăm mai întâi împotriva titulaturei de „masse amorfe“ ce se dă­ de către naţional-ţărănişti „cetăţenilor conştienţi“ cari au cerut până mai oin demisia gu­vernului în „istoricele“ adunării del Alba lulia, Bucureşti, Chişi­nău, Iaşi, etc. etc. Apoi, în ce priveşte „permanen­tizarea" amintim că cu ocazia a­­dunării de la Bucureşti, conduce­rea partidului naţional ţărănist a voit să­ menţină „delegaţii“ numai câteva ore în capitală, dar nu a fost­ cu putinţă. Oamenii erau grăbiţi să se întoarcă acasă, so­cotind că au făcut destul ascul­tând o dimineaţă întreagă bali­vernele de la „Dacia", pentru cele câteva sutare ale d-lui loaniţescu. In sfârşit să creadă d-l Vaida că va massa la „centrul“ Capitalei cei „10.000 oameni, toţi cu experi­enţa luptelor politice". D-sa so­­coate că dacă la Bistriţa-Năsăud a reuşit să spargă câteva geamuri cu ajutorul agenţilor electorali va reuşi să facă­ acelaş lucru la Bucureşti cu ajutorul comuniste­lor sau „delegaţilor comunelor Se înşeală însă. România nu­­ sat fără câini şi acei cari ar lua ............. ■»--x_ „ tocmai ca tovarăşii lor comu­nişti. Din fericire anumita presă minte: doi ştim să partidul d-lui Maniu e un partid d­in ordine şi mai ales „de guvernământ“ iar a­­semenea metode nu le întrebuin­țează... în mod oficial. . . .... «#—... Politica externă a IUGOSLAVIEI Şeful democraţilor independeţi. UV1UUV«MV­.V. -----------_ Svetozar Pribicievici a făcut zilele acestea importante declaraţii asu­pra politicei externe a­­Iugoslaviei. ___________ A accentuat, că e necesar nu mai Ziarul­­C-Z “ „„hx I mare control parlamentar asupra Ziarul franca ,cere mai­ multă­­ comineere­, politicei externe şi s’a pronunţat pentru înfiinţarea unei comisiuni externe în Skupeină, pentru care s’a străduit coaliţia a­­graro-democrată încă în primăvara anului acesta cu prilejul dezbateri­lor la buget. D-l PRIBICSEVICS ZI CU ZI D. Vaida Voevod declară: ..De cuvântul lui Iuliu Maniu depinde „Pacea sau ru­sboiul’' Iată-l pe d. Maniu pus în situa­ţia de a decide. Va fi un frumos spectacol de pertractări cu sine însuşi. NOTE OFENSIVA CONTRA MORŢEI­ — Semne bune de viitor — care vorbele cedează pasul statisti­cei, arată, — cum s’a dovedit în a-­ ceastă unire medicală internaţională — că numai în Franţa într’o ţară de mare civilizaţie, unde bunul traiu este mai răspândit de cât în alte ţări, 100.000 de oameni mor pe an de tu­berculoză ! Mai e nevoe de alte comentarii ? In marea epidemie de febră exotică Din problemele învăţământului CE SE POATE VEDEA la^u^oS^M^câr^djdacgce Câţi autori au tipărit cărţi didactice.—Câte cSrji didac­tice s’au tipărit.—Populaţia şcoalelor primare. — Pro«­gres şi ignoranţă Institutul Pedagogic Român, de sub conducerea d-lui prof. univ. G. G. Antonescu a organi­zat la casa Macca, o expoziţie a cartei didactice. E o iniţiativă care merită toa­tă atenţia mai ales acum la înce­putul anului şcolar. Cei ce au grija acestei expoziţii arată­ că, dacă în cadrul preocu­mii Roma se ţine acum un congres, parilor de răspândirea culturii în care reprezintă pentru omenire, un popOrj problema cărții e una din tot atât de mare ’n teres ca congre- ceje mad importante Cu atât mai se­le internaRonaie de pace, căci da­ mult problema manualului didac­trucția unei lumi în care viata ome- ^1C trebuie să stea in centrul preo noască să fie scutită de jetfele răs­­cularilor de îndreptare a învăţă­­toiului, cel dintâiu se preocupă de a n­antului de fapte categoriile. Re­­înlătura un alt mare flagel: tuber- forma acestuia ar fi incomplectă, troza, dacă nu ar tinde şi la o rezolvire Sunt acolo, în cetatea amintirilor, fericită a problemei manualelor dar şi a înfăptuirilor latine, patru­ didactice. Şi pe bună dreptate, în­zeci de state reprezentate prin pa­­trucât nici cele mai îndrăzneţe menii lor ştiinţă, prin mareşalii planuri de reforma învăţămân armatei antituberculoase, şi toţi în­­tului nu pot face abstracţie de­cepându-şi activitatea lor, sub piezi- carte ca m­ijloc ajutător în învă­­denţia de bun augur a marelui om- ,gnl^nj-: rat0r,,Cen^ir^et’LDTMnnlTSd0e Din statistica făcută se poate mijloacele cele mai bune pentru a vedea că le au tipărit de către 320 ost omenirea de una autori, (cari figurează de 1540 ori din cele mai insinuante şi mai per­ ca autori) 4.644.000 de exemplare verse forme ale morţei premature, a căror valoare reprezintă suma flagelul tuberculozei. Faimoasa elocinţă a­­ de 138.899.000 lei, în afară de re­cifrelor, în­­­chizite şcolare. Alcătuirea manualelor Se mai constată că : „întrucât în expoziţia cărţii di­dactice există câte un exemplar din toate cărţile de curs primar valabile în anul în curs,­­(afară de o parte din cele aprobate în .­­ . . 1928, încă netipărite) se poate care a bântuit recent Grecia şi care forma 0 convingere completă des a aruncat panica în lume, nu au e­foctut cum se prezintă cartea murit de­cât 100 de perioane după­ diddeti din pupot da vedere relaţiile oficiale. In Frapta mor o sută de mii de oameni de tuberculo- Pt­uagogic. . . că, pe fiecare an, şi lumea nu e cu­ remarca in adevar năzuinţe prinsă de panică. Ignoranţa şi pute­ destul de apreciabile, atât din misterioasă a adaptărei omului partea autorilor, cât şi din par­ia nenorcire­­te a editurilor, pentru confecţio­ Totuşi în Franţa, care stă în frun­­narea cât mai bună a cărţilor de tea ţărilor organizate pentru a lupta şcoală. Comparativ cu manualele contra pericolelor sociale, s-au făcut actuale streine din care se află mari sforţări de către stat pentru a câteva exemplare în expoziţie, se lupta contra flagelului tuberculozei, poate spune că în multe privinţe Astfe­l Pe când în 1918 nu erau acolo unele frianuale româneşti sunt decât vre-o 40 de dispensari, astăzi sut­e„,orr8 sunt peste sase sute. S’au construit, - , , * x, , - „ . , apoi, numeroase preventorii și sana- este adevărat insa, că printre ,- „ manualele de curs primar se ga-L „ wv„„ v„ sesc destule, care nesocotesc com­una din cele mai frumoase cuceriri pret multe^ din cele mai elemen­­pentru combaterea tuberculozei este | tare principii pedagogice , cu aplicarea minunatului vaccin Cal­mette, pentru iminisarea copiilor mici contra microbilor patogeni fti­ziei. O sută de mii de copilaşi sunt inoculaţi cu vaccinul B. C. G. care îi pune la adăpost de-a cădea victime ale perfidei boale. Să notăm apoi şi marea operă de filantropie înţeleap­tă a lui Graucher, susţinută de pro­fesorul Bernard, şi care urmăreşte ocrotirea copiilor noui-născuţi cari n’au putut fi vaccinaţi, în cursul ce­lor d’întâiu zece zile după naştere. Aceste amănunte, credem că sunt interesante pentru că ele dovedesc, trezirea energiilor în lupta contra unei boale care oricât ar fi de în­grozitoare, şi de costisitoare econo­miceşte, este totuşi un flagel evita­bil şi o boală curabilă. Pentru viitor, serumul Calmette, aplicat pe o scară mare va pune la adăpost întinderea tuberculozei, iar pentru prezent, sa­natoriile şi aplicarea tratamentelor noui medicale, vor vindeca enorm de multi bolnavi. In combaterea tuberculozei, ca şi în celelalte mari lupte ale omenirei, vechea m­aximă, își păstrează pute­rea : „Vouloir, c’est pouvoir“... 1 ~ PETHONIUS In genere, apreciind cărțile di­dactice de curs primar, s’ar putea spune că scăderile cele mai fre­quente ale lor sunt următoarele: Abecedarele sunt prea încărca­te în partea introductivă, cores­punzătoare cu exerciţiile pregă­titoare de scriere şi vorbire. Gravurile lipsite de elementul estetic şi nenaturale. Cărţile de citire nu conţin bu­căţi de lectură potrivite cu pute­rea de înţelegere a copiilor. Geo­­grafiile nu redau specificul fie­cărei regiuni ci se menţin la în­­şirarea de generalităţi. In special, geografiile judeţe­lor, cari ar trebui să fie diferite, prind astfel: expuneri, ce nu pot fi înţelese de către copiii, cărora se adresează gravuri spălăcite, în neconcordanţă­ cu textul şi mai ales limbă schimonosită. Ce­­ea ce înseamnă că alături de ma­nualele bune se găsesc şi din a­­celea, care constituesc pilde, des­pre modul cum nu trebuie să fie alcătuite manualele didactice, ca şi judeţele, de care se ocupă, înfăţişează generalităţi, şi aceas­ta, din pricina faptului că mulţi din autori nu cunosc îndeajuns particularităţile judeţelor, de ca­re se­ preocupă. Cărţile de aritme­tică nu cuprind probleme şi teme în legătură destul de strânsă cu viaţa reală­. Tot aşa, cărţile pen­tru cursul primar,­ ciclul superi­or, suferă de lipsa de legătură cu viaţa reală , astfel cărţile de fi­zică şi chimie , sau căştile de ci­tire, care cuprind bucăţi de isto­rie, tratate în acelaş mod în te­m şi­t“. Lipsuri nepermise Am reprodus cele mai impor­tante dintre observaţiile făcuta de către cei ce au organizat ex­poziţia, rezervându-ne dreptul da a face şi noi unele aprecieri, cari vor trebui să deştepte atenţia a-i celor în grijă cărora cade apro­barea manualelor didactice. Dacă, în adevăr se pot consta­ta progrese uimitoare în ceaca priveşte alegerea materialului, coordonarea lui şi tehnica ire­proşabilă la o mare parte din cărţile didactice, tot al­a­ se pot vedea lucruri revoltătoare pen­tru modul cum unii autori înţe­leg importanţa cărţei ca mijloc de educaţie şcolară. Sunt unele manuale cari — du­pă aprecierile specialiştilor — pot fi considerate ca superioare publicaţiilor similare din Fran­ţa, Germania, etc. Dar nu-i mai puţin adevărat ca o parte din cărţile şcolare evi­denţiază o ignoranţă înspăimân­tătoare. Azi, oricine are contract cu şcoala se crede îndreptăţit să scoată şi un manual şcolar. Zil­nic întâlneşti aceşti veşnici soli­citatori de autorizaţii, cari se plâng necontenit că sunt perse­cutaţi şi nu li se aprobă publi­carea abonaţiilor lor didacticei. Cum se poate ca cineva sa aibe pretenţia unui îndrumător şco­lar, când într’o lecţie de istorie pentru clasa III, despre „romani"­­ scrie: „romanii au fost un po­por vec­hiu cari umblau cu capul gol“. Şi fiindcă acelaş autor a mai scos şi o carte de citire de clasa V n a mai căutat o altă bucată de istorie potrivită mediului acestei clase ci a reprodus-o pe cea din cl. EU. Un alt­ exemplu : într’o lecţie de citire din manualul de cl. IV „curajul unei femei­’ se gă­sesc atâtea monstruozităţi în­cât o oareceare jenă faţă de cititori mă obligă să nu reproduc aceste exemple tipice de incultură. Relevând toate acestea, cu oca-, zia unei expoziţii a cărţei didac­tice, cred că ar fi nimerit ca să se pună odată stavilă unui abuz ce se face cu manualele şcolare, după care sunt obligate să se ins­truiască cele două milioane d£, copii cari urmeaza­ şcoala prima­­­ră anul acesta. Cine trebue să cerceteze BHBBOnSBnHBB IBHBB manualele Fiindcă ministerul de instruc­ţie este prea aglomerat de lu­crări cari privesc politica gene­rală şcolară, iar consiliul perma­nent care are în grije autorizarea Continuare în pag 2­a Scăderile cărţilor didactice

Next