Viitorul, octombrie 1928 (Anul 20, nr. 6188-6213)
1928-10-02 / nr. 6188
fanul al ^diiâ^esi și unurea Mo. 61836 PAGINI Mărfi 2 octombrie 1928 IN TARĂ Un an---------1400 Sase luni-----70o Trei luni — «1400 3 LEIr* . lit. TARA 6 LEI EX. în STREIECTBTE Un en-----------700 Ssse luni— ------350 Trei luni-----------200 In streiEiătate REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 , STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele : Direcţia 351/23 , Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/111 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINITATE ÎMPRUMUTUL - STABILIZAREA şi Partidul naţional - ţărănesc — Stabilizarea trebue să se facă cu orice pre Campania naţional-ţărănistă contra împrumutului şi stabilizărei, ca şi atitudinea acestui partid, ce se pretinde de guvernământ, faţă de situaţia economică din prezent a ţării, obligă la observaţiuni şi constatări necesare stabilirei nu numai atitudinilor fiecărui partid în situaţia de azi, dar şi a răspunderilor tuturor în vederea judecă-ţii de mâine. Două sunt problemele cari preocupă în prezent opinia publică de la noi: stabilizarea în legătură cu împrumutul şi influenţa situaţiunei economice a ţării asupra celor două dintâi operaţiuni. Şi faţă de unele şi faţă de cealaltă partidul naţional-ţărănesc a luat atitudine duşmănoasă, încercând, printr’o campanie nesocotită de presă şi prin declaraţiuni publice, să solidarizeze cu punctul lor de vedere interesat politiceşte majoritatea opiniei noastre publice. Partidul naţional-ţărănesc nu vrea să mai vadă posibilitatea împrumutului şi deci a stabilizării, de care sunt legate atââtea interese urgente ale ţărei, fiindcă starea economică, din nou creiată prin situaţia recoltei, este de natură — pretinde el — să nu mai îngădue nici realizarea împrumutului nici a stabilizării. Fapt este însă, că pretextul de ordin economic ascunde preocupări mărunte de partid, ale unui partid doritor să ajungă mai repede la putere cu orice preţ şi prin orice mijloace, indiferent de interesele imediate în joc ale statului. In cercetare nepărtinitoare, însă, adevărul este că în starea economică generală a ţării există o criză, dar este o criză numai de suprafaţă, o criză trecătoare, provocată de faptul că recolta din anul acesta nu a dat tot ce s’a aşteptat dela ea. Şi chiar dacă rezultatele acestei recolte ar putea să se răsfrângă asupra alcătuirei budgetului viitor, ele nu sunt totuşi aşa de proaste ca să influenţeze până la atât economia generală a ţării, încât săi facă imposibile împrumutul şi stabilizarea. De altfel aceasta nu este cea mai grea criză prin care am trecut. In România mică criza de la 1900 a fost cu mult mai serioasă şi mai grea, — şi cu toate că au fost şi atunci partid© cam ca şi azi, să nu înţeleagă situaţia, nu numai că ţara a suportat criza şi a ieşit însănătoşită economiceşte şi financiarmente din ea, dar crizei de atunci a urmat imediat budgetul excedentar de la 1901 şi întreaga serie de budgete excedentare timp de 15 ani dearândul. In comparaţie cu posibilităţile de atunci şi cu cele de azi, criza de suprafaţă în care trecător ne găsim, nu este de natură să alarmeze şi nici să îndreptăţească campania şi neîntemeiată şi aşa de puţin românească a partidului naţional-ţărănesc. Aceasta cu atât mai mult, cu cât pentru normalizarea circulaţiei, stabilizarea este absolut necesară şi ea trebuie realizată cu orice preţ. Ca să ajungem la momentul acesta, ca să realizăm această stabilizare, am făcut toate sacrificiile pe care împrejurările ni le-au impus, am ştiut să rezistăm tuturor încercărilor şi tuturor tentaţiunilor cari ar fi putut la un moment dat să ne discrediteze astfel moneta, încât stabilizarea să fi fost azi în adevăr o imposibilitate. Şi după atâtea sacrificii să oprim în loc stabilizarea, pe care toată ţara conştientă o aşteaptă, fiindcă un partid politic advers, din preocupări altele de cele ale Interesului general, vrea să vadă în criza trecătoare de suprafaţă un motiv ca să renunţe la o operaţie de importanţa stabilizării? Desigur că de abia atunci am avea împotriva noastră nu pe demagogii de circumstanţă, ci întreaga opinie publică luminată a ţării. Ceia ce, însă, este inadmisibil, este ca un partid politic românesc, cu pretenţia repetată de a conduce ţara, nu numai să ia înlăuntru atitudini duşmănoase faţă de asemenea probleme, dar să încerce încă şi discreditarea în afară a ţării tocmai în aceste momente importante şi pentru creditul statului şi pentru normalizarea situaţiei lui financiare, prezintând ca alarmantă, împotriva realităţii, situaţia economică generală. Sunt păcate şi greşeli cari se plătesc. Desfăşurarea evenimentelor ne va da dreptate şi partidul naţional-ţărănesc va avea să le regrete cel dintâi, dacă împrejurările îl vor aduce cândva la cârma statului. Până atunci, însă, până când acest partid va fi pedepsit prin propriile lui păcate, stabilizarea va trebui să se facă, fiindcă reprezintă o necesitate imediată pe deasupra oricărei alte consideraţiuni. Telegramele ne-au vestit că nota de răspuns a Statelor Unite cu privire la recordul acord navalfranco-englez, a fost remisă la Londra. Evenimentul este la ordinea zilei și de aceea este interesant de văzut cum comentează presa franceză starea de spirit pe care a creat-o în Statele Unite acordul franco-englez. Reproducem mai jos, cu titlu de document, un articol din „Journal des Debats“. Toate informaţiile care vin din Washington, zice ziarul francez, fac să se prevadă că guvernul american va răspunde în termeni puţin favorabili propunerilor franco-engleze, fie că va declara imediat că nu le poate accepta, fie că va începe să ceară precizări. Se pare aproape sigur că sforţarea de concilieri încercată de Englitera şi de Franţa va fi fost zadarnică. " „ Greşala de tactică Cabinetele din Londra şi Paris au săvârşit, poate, cu toată bunacredinţa, o greşeală de tactică. Punându-se de acord, ele aveau două căi de procedură : puteau, fie să păstreze secrete propunerile lor până în momentul când ar fi primit răspunsul guvernelor interesate, sau să le dea publicităţii în momentul când ele au fi fost în mâinile acestora. Fiecare din aceste două feluri de procedare avea inconvenientele şi avantagiile lui, dar neadoptând nici pe unul nici pe cellalt se expuneau numai la desavantagii. Cu toate acestea aşa s’a făcut. Sir Austen Chamberlain, zice ziarul francez, n’a putut să reziste dorinţei de a anunţa în Camera comunelor că un acord s’a realizat între Franţa şi Englitera. Un secret... public După declaraţiunea sa, compromisul a încetat să mai fie secret, dar rămânea» totuşi; dispoziţiunile sale au fost relevate pe jumătate, şi acei americani cari văd cu ochii răi o apropiere anglo franceză, au Guvernele francez şi englez, departe de a complota între ele, au căutat să reguleze diferendele cari erau între ele şi cari până acuma erau un obstacol pentru lucrările comisiei de dezarmare. Motivele cari i-au inspirat erau bune. Cum li se poate reproşa că prezentat pur şi simplu propuneri pe care guvernele respective puteau să le respingă ? Este surprinzătoare primirea făcută în America unei iniţiative de acest fel. Adevărul, sfârşeşte ziarul francez, este că Statele Unite, văd mai ales în limitarea armamentelor mijlocul de a obţine cu cheltueli cât mai mici o puternică supremaţie navală. După ştirile concordante cari vin guvernul american nu înţelege să se determine numărul crucişetoarelor de lO.OOft tone cari îi sunt necesare. E dreptul său. Dar de ce pretinde atunci să fixeze numărul crucișetoarelor secundare sau auxiliare de cari au nevoie marinele cari au o sarcină deosebită și mai grea de cât a sa * -x» - —sinceritate îir tratarea chestiunilor in legătură cu limitarea armamentelor, limitarea armamentelor 5TATELE UNITE și ACORDUL NAVAL FRflMCO-ENGLEZ — Opinia publică americană se arată nefavorabilă propunerilor ffranco-engleze — putut agita puţin câte puţin pe compatrioţii lor. De acuma opinia publică americană este convinsă că Franţa şi a“ţ — Englitera au intenţii rele faţă de ns'B d c hotar cin şi ar adoptaa- ■ - a semenea metode, ar fi trataţi in. Statele Unite. Ideia aceasta este cu totul greşită ca să nu zicem absurdă, scrie ziarul francez. Dar e îndoelnic dacă va putea fi distrusă. Publicarea oficială şi complectă a compromisului nu trebuia în orice caz să fie întârziată. Dar acuma nu va mai avea efectul de clarificare pe care lar fi produs dacă publicarea era imediată. Această eroare de procedură este însă secundară şi nu poate fi imputată unor guverne cari aveau cele mai bune intenţiuni şi ea nu îndreptăţeşte atitudinea presei şi opiniei americane. N’a fost nici un complot La Veneţia am văzut una dintre cele mai sugestive şi mai întersante manifestaţii folkloristice, o sărbătoare unică în felul ei şi care în Italia nu avusese loc niciodată. Am datoria să subliniez admirabila organizaţiune care a adunat pe fondul incomparabil şi în cadrul superbr al Piazzetei din S. Marco 6000 (zic şease mii) de ţărăni din toate provinciile Italiei îmbrăcaţi în costume naţionale,— cari se credeau definitiv pierdute — şi cari au cântat şi dansat toate tradiţionalele tarantele şi furlane ale acestui popor atât de variu în multiplele lui aspecte. Sunt două creaţiuni ale regimului fascist: Opera naţională „Balilla“ şi „Dopolavoro“ (După muncă) cari au schimbat complect fizionomia tipică a Italiei. De unde muncitorii nu călătoreau niciodată decât când plecau, emigranţi nenorociţi în America, de unde nu cunoşteau decât satul lor îngust, acum sportul şi sutele de iniţiative admirabile, mişcă masse impozante de muncitori de la un cap al altuia al ţării, deschizându-le mintea şi scoţându-i din cârciumi! Despre , ,Balilla“ şi „Avangardişti“ care privesc viitorul Italiei, voiu vorbi altă dată. Serbarea din Veneţia a fost organizată la perfecţie de acest Dopolavoro şi a avut un succes desăvârşit cum au succes concursurile de înot sau cursele de biciclete sau excursiile pe munţi sau pelerinajele la cimitirele de război aşa încât poporul învaţă a-şi cunoaşte şi a-şi preţui ţara lui, nu numai din cărţi, şi de la şcoală !' Lumini, culori, veselie, muzici Piaţa luminată a giorno. Liniştea seculară a nemuritoarei Veneţia — dantelă miraculoasă de aur şi de marmură, — frumoasă în seara asta ca o Dogaressă în seara nunţii, e turburata de sutele de perechi de miri de paradă cari trec pe scena improvizată în aplauzele mulţimei electrizate de aşa spectacol! Premiul I e luat de albanezele de la „Piana dei Greci“ despre cari am vorbit în „Viitorul“ cu ocazia congresului presei din Sicilia. Costu Coital frumosulul ARTA POPULARA ITALIANA însemnări de la expoziţia de cnstu-111 ■ —— 11—■ me naţionale din Veneţia — ----------——— ——m— ESEffsa mele sunt de un fast şi de o bogă-| cari atât de mult seamănă cu tărie care întrece orice imaginaţie. O doamnă din aristocraţie, la Palermo, a plătit o sută de mii de lire un costum ca să-şi facă gustul de a purta fusta creată bleu de molie şi ilicul de catifea brodat peste cămăşuţa albă şi cingătoarea cu paflate ghintuite în cuc de aur, pe când capul e acoperit cu un fel de pelerină de mătase groasă care ajunge până la mijloc ! Alte costume renumite atât de descrise în romanele ei de Grazia Deledda, sunt cele arătoase din Sardegna. Femeile cu trăsături fine şi delicate au un aer regal sau par madone spaniole prea gătite, pe când bărbaţii cu un fel de glugă neagră şi cu un chimir peste pantalonii strânşi în cisme te impresionează prin felul sever şi grav cu care privesc comisiunea premiilor. Din ea face parte elegantul şi distinsul ministru Volpi di Misurata şi principesa Lidia de Savoia, eterică şi graţioasă sub enormul evantaliu de pene de struţ ! Unele mirese de ocazie, femei de o rară frumuseţe, cum sunt friulanele din Cadore blonde şi voinice sau Sicilianele lăncile noastre, au un viu succes personal. Costumele din munţi cele din Val d’Aosta, dar mai cu seamă cele din Cortina cu cămăşile cu mânica încreţită, cu şorţurile brodate şi barişurile sau basmalele înflorite, cu culorile armonios îmbinate şi purtate ca şaluri mici pe spate, plac mult, nu tot aşa caraghioasele pălării de fetim negre ca de bărbat cu două panglici negre pe spate şi cu o pană de struţ tot neagră de pare că e o streaşină şi care le stă atât de rău !" Costumele bărbăteşti unele foarte complicate ţi-aduce aminte că toată moda pe vremuri era creată de gustul fastos şi viciu al coloniştilor italieni, şi că tablourile celebre şi azi reproduc luxul doamnelor din Florenţa, Siena, Mantova sau Ravena! Ce varietate nesfârşită, ce animaţie care nu te oboseşte interesându-te mereu ! De altfel nici un popor nu cred să aibă talentul mimicei şi al punerii în scenă ca poporul acesta ! Trec procesiile religioase atât de originale de la Gubbio, unde se face şi azi o ceramică renumită ca şi faianţa din Faenza — cu nişte sfinţi purtaţi pe un fel de coloane înalte; trec nuntaşi din Brianza, prov. lombardă deasupra Milanului cu femeile pieptănate cu coade groase în jurul capului şi cu o coroană de ace, de filigramă de aur în coc, aşa cum era Lucia, eroina romanului Promessi sposi de Manzoni! Şi Veneţianele cu părul ce are reflexe ruginii ca Venerile lui Tiziano şi cu şalurile negre atât de elegant drapate şi purtate, sau damele pudrate din 1700 cari joacă menuetul... Femeile dinspre Monte Rosa cu şorţuri negre şi roşii plisate şi cu cămăşile înflorite de sabacuri făcute cu acul de o fineţe care n’are nimic de invidiat dantelelor celor mai renumite. Toţi aceşti eroi de o seară plecaţi din fabrici sau de la munca câmpului ne reamintesc tradiţii şi dansuri cari au pierit dând loc freneticelor fox-uri ale negrilor, deşi înlănţuirile şi piruetele de demult erau mult mai graţioase şi mai seducătoare. Cântă şi dansează cu un rafinat sens de de artă acest popor care e cult de veacuri creator de forme de frumuseţe. Acesta nu e numai un spectacol bun doar pentru turişti deşi într’o ţară de turism ca Italia era necesar. El învaţă şi pe italieni cari se cunosc prea puţin între ei ce comori au cari trebuesc cultivate spre a nu risca să fie spulberate de vântul prea nivelator al civilizaţiei ultra americane de azi. O manifestaţie care a fost în mic realizată şi la noi la Breaza dar care ar trebui să se întindă şî la alte comune din ţara noastră atât de bogată în costume splendide. Manifestaţie de cultură folcloristică dar şi încununare a zilelor de muncă cu idealitatea unei datorii către instinctul de frumot ce zace în fiecare om, dar şi prilej de înălţare a celor munlte In vreme ce cu o luptă dinamic care dă deja roade care a uimit lumea, poporul acesta progresează pe toate tărâmurile şi conştiinţa unei forţe noui i-a înzecit puterile această întoarcere spre bătrânul şi pitorescul trecut a fost cât se poate de sugestivă. ZOE GAREEA TGMELLINI Seria ameninţărilor de toamnă Seria ameninţărilor de toamnă a început. Comitetul, adunat acasă la d-l Maniu şi transformat în bandă de conspiratori, a luat hotărîri „secrete“ despre cari anumita presă dă amănunte înfiorătoare. De pildă „Lupta" scrie: — „Am putut afla, din sursă sigură, că primul atac în contra guvernului va fi: permanentizarea reprezentanţilor comunelor în Capitală, massarea la centru a unei mulţimi de circa 10.000 de oameni, — toţi cu experienţa luptelor politice, — deci nu „masse amorfe“. Cum vedem e vorba de „reprezentanţii comunelor“, un fel de „comunism“ de esenţă naţional ţărănistă, cari se vor „permanentiza“ în Capitală având „experi rienţa luptelor politice“ şi nefiind „massă amorfă“. Protestăm mai întâi împotriva titulaturei de „masse amorfe“ ce se dă de către naţional-ţărănişti „cetăţenilor conştienţi“ cari au cerut până mai oin demisia guvernului în „istoricele“ adunării del Alba lulia, Bucureşti, Chişinău, Iaşi, etc. etc. Apoi, în ce priveşte „permanentizarea" amintim că cu ocazia adunării de la Bucureşti, conducerea partidului naţional ţărănist a voit să menţină „delegaţii“ numai câteva ore în capitală, dar nu a fost cu putinţă. Oamenii erau grăbiţi să se întoarcă acasă, socotind că au făcut destul ascultând o dimineaţă întreagă balivernele de la „Dacia", pentru cele câteva sutare ale d-lui loaniţescu. In sfârşit să creadă d-l Vaida că va massa la „centrul“ Capitalei cei „10.000 oameni, toţi cu experienţa luptelor politice". D-sa socoate că dacă la Bistriţa-Năsăud a reuşit să spargă câteva geamuri cu ajutorul agenţilor electorali va reuşi să facă acelaş lucru la Bucureşti cu ajutorul comunistelor sau „delegaţilor comunelor Se înşeală însă. România nu sat fără câini şi acei cari ar lua ............. ■»--x_ „ tocmai ca tovarăşii lor comunişti. Din fericire anumita presă minte: doi ştim să partidul d-lui Maniu e un partid din ordine şi mai ales „de guvernământ“ iar asemenea metode nu le întrebuințează... în mod oficial. . . .... «#—... Politica externă a IUGOSLAVIEI Şeful democraţilor independeţi. UV1UUV«MV.V. -----------_ Svetozar Pribicievici a făcut zilele acestea importante declaraţii asupra politicei externe aIugoslaviei. ___________ A accentuat, că e necesar nu mai ZiarulC-Z “ „„hx I mare control parlamentar asupra Ziarul franca ,cere mai multă comineere, politicei externe şi s’a pronunţat pentru înfiinţarea unei comisiuni externe în Skupeină, pentru care s’a străduit coaliţia agraro-democrată încă în primăvara anului acesta cu prilejul dezbaterilor la buget. D-l PRIBICSEVICS ZI CU ZI D. Vaida Voevod declară: ..De cuvântul lui Iuliu Maniu depinde „Pacea sau rusboiul’' Iată-l pe d. Maniu pus în situaţia de a decide. Va fi un frumos spectacol de pertractări cu sine însuşi. NOTE OFENSIVA CONTRA MORŢEI — Semne bune de viitor — care vorbele cedează pasul statisticei, arată, — cum s’a dovedit în a- ceastă unire medicală internaţională — că numai în Franţa într’o ţară de mare civilizaţie, unde bunul traiu este mai răspândit de cât în alte ţări, 100.000 de oameni mor pe an de tuberculoză ! Mai e nevoe de alte comentarii ? In marea epidemie de febră exotică Din problemele învăţământului CE SE POATE VEDEA la^u^oS^M^câr^djdacgce Câţi autori au tipărit cărţi didactice.—Câte cSrji didactice s’au tipărit.—Populaţia şcoalelor primare. — Pro«gres şi ignoranţă Institutul Pedagogic Român, de sub conducerea d-lui prof. univ. G. G. Antonescu a organizat la casa Macca, o expoziţie a cartei didactice. E o iniţiativă care merită toată atenţia mai ales acum la începutul anului şcolar. Cei ce au grija acestei expoziţii arată că, dacă în cadrul preocumii Roma se ţine acum un congres, parilor de răspândirea culturii în care reprezintă pentru omenire, un popOrj problema cărții e una din tot atât de mare ’n teres ca congre- ceje mad importante Cu atât mai sele internaRonaie de pace, căci da mult problema manualului didactrucția unei lumi în care viata ome- ^1C trebuie să stea in centrul preo noască să fie scutită de jetfele răscularilor de îndreptare a învăţătoiului, cel dintâiu se preocupă de a nantului de fapte categoriile. Reînlătura un alt mare flagel: tuber- forma acestuia ar fi incomplectă, troza, dacă nu ar tinde şi la o rezolvire Sunt acolo, în cetatea amintirilor, fericită a problemei manualelor dar şi a înfăptuirilor latine, patru didactice. Şi pe bună dreptate, înzeci de state reprezentate prin patrucât nici cele mai îndrăzneţe menii lor ştiinţă, prin mareşalii planuri de reforma învăţămân armatei antituberculoase, şi toţi întului nu pot face abstracţie decepându-şi activitatea lor, sub piezi- carte ca mijloc ajutător în învădenţia de bun augur a marelui om- ,gnl^nj-: rat0r,,Cen^ir^et’LDTMnnlTSd0e Din statistica făcută se poate mijloacele cele mai bune pentru a vedea că le au tipărit de către 320 ost omenirea de una autori, (cari figurează de 1540 ori din cele mai insinuante şi mai per ca autori) 4.644.000 de exemplare verse forme ale morţei premature, a căror valoare reprezintă suma flagelul tuberculozei. Faimoasa elocinţă a de 138.899.000 lei, în afară de recifrelor, închizite şcolare. Alcătuirea manualelor Se mai constată că : „întrucât în expoziţia cărţii didactice există câte un exemplar din toate cărţile de curs primar valabile în anul în curs,(afară de o parte din cele aprobate în . . . 1928, încă netipărite) se poate care a bântuit recent Grecia şi care forma 0 convingere completă des a aruncat panica în lume, nu au efoctut cum se prezintă cartea murit decât 100 de perioane după diddeti din pupot da vedere relaţiile oficiale. In Frapta mor o sută de mii de oameni de tuberculo- Ptuagogic. . . că, pe fiecare an, şi lumea nu e cu remarca in adevar năzuinţe prinsă de panică. Ignoranţa şi pute destul de apreciabile, atât din misterioasă a adaptărei omului partea autorilor, cât şi din paria nenorcirete a editurilor, pentru confecţio Totuşi în Franţa, care stă în frunnarea cât mai bună a cărţilor de tea ţărilor organizate pentru a lupta şcoală. Comparativ cu manualele contra pericolelor sociale, s-au făcut actuale streine din care se află mari sforţări de către stat pentru a câteva exemplare în expoziţie, se lupta contra flagelului tuberculozei, poate spune că în multe privinţe Astfel Pe când în 1918 nu erau acolo unele frianuale româneşti sunt decât vre-o 40 de dispensari, astăzi sute„,orr8 sunt peste sase sute. S’au construit, - , , * x, , - „ . , apoi, numeroase preventorii și sana- este adevărat insa, că printre ,- „ manualele de curs primar se ga-L „ wv„„ v„ sesc destule, care nesocotesc comuna din cele mai frumoase cuceriri pret multe^ din cele mai elemenpentru combaterea tuberculozei este | tare principii pedagogice , cu aplicarea minunatului vaccin Calmette, pentru iminisarea copiilor mici contra microbilor patogeni ftiziei. O sută de mii de copilaşi sunt inoculaţi cu vaccinul B. C. G. care îi pune la adăpost de-a cădea victime ale perfidei boale. Să notăm apoi şi marea operă de filantropie înţeleaptă a lui Graucher, susţinută de profesorul Bernard, şi care urmăreşte ocrotirea copiilor noui-născuţi cari n’au putut fi vaccinaţi, în cursul celor d’întâiu zece zile după naştere. Aceste amănunte, credem că sunt interesante pentru că ele dovedesc, trezirea energiilor în lupta contra unei boale care oricât ar fi de îngrozitoare, şi de costisitoare economiceşte, este totuşi un flagel evitabil şi o boală curabilă. Pentru viitor, serumul Calmette, aplicat pe o scară mare va pune la adăpost întinderea tuberculozei, iar pentru prezent, sanatoriile şi aplicarea tratamentelor noui medicale, vor vindeca enorm de multi bolnavi. In combaterea tuberculozei, ca şi în celelalte mari lupte ale omenirei, vechea maximă, își păstrează puterea : „Vouloir, c’est pouvoir“... 1 ~ PETHONIUS In genere, apreciind cărțile didactice de curs primar, s’ar putea spune că scăderile cele mai frequente ale lor sunt următoarele: Abecedarele sunt prea încărcate în partea introductivă, corespunzătoare cu exerciţiile pregătitoare de scriere şi vorbire. Gravurile lipsite de elementul estetic şi nenaturale. Cărţile de citire nu conţin bucăţi de lectură potrivite cu puterea de înţelegere a copiilor. Geografiile nu redau specificul fiecărei regiuni ci se menţin la înşirarea de generalităţi. In special, geografiile judeţelor, cari ar trebui să fie diferite, prind astfel: expuneri, ce nu pot fi înţelese de către copiii, cărora se adresează gravuri spălăcite, în neconcordanţă cu textul şi mai ales limbă schimonosită. Ceea ce înseamnă că alături de manualele bune se găsesc şi din acelea, care constituesc pilde, despre modul cum nu trebuie să fie alcătuite manualele didactice, ca şi judeţele, de care se ocupă, înfăţişează generalităţi, şi aceasta, din pricina faptului că mulţi din autori nu cunosc îndeajuns particularităţile judeţelor, de care se preocupă. Cărţile de aritmetică nu cuprind probleme şi teme în legătură destul de strânsă cu viaţa reală. Tot aşa, cărţile pentru cursul primar, ciclul superior, suferă de lipsa de legătură cu viaţa reală , astfel cărţile de fizică şi chimie , sau căştile de citire, care cuprind bucăţi de istorie, tratate în acelaş mod în tem şit“. Lipsuri nepermise Am reprodus cele mai importante dintre observaţiile făcuta de către cei ce au organizat expoziţia, rezervându-ne dreptul da a face şi noi unele aprecieri, cari vor trebui să deştepte atenţia a-i celor în grijă cărora cade aprobarea manualelor didactice. Dacă, în adevăr se pot constata progrese uimitoare în ceaca priveşte alegerea materialului, coordonarea lui şi tehnica ireproşabilă la o mare parte din cărţile didactice, tot ala se pot vedea lucruri revoltătoare pentru modul cum unii autori înţeleg importanţa cărţei ca mijloc de educaţie şcolară. Sunt unele manuale cari — după aprecierile specialiştilor — pot fi considerate ca superioare publicaţiilor similare din Franţa, Germania, etc. Dar nu-i mai puţin adevărat ca o parte din cărţile şcolare evidenţiază o ignoranţă înspăimântătoare. Azi, oricine are contract cu şcoala se crede îndreptăţit să scoată şi un manual şcolar. Zilnic întâlneşti aceşti veşnici solicitatori de autorizaţii, cari se plâng necontenit că sunt persecutaţi şi nu li se aprobă publicarea abonaţiilor lor didacticei. Cum se poate ca cineva sa aibe pretenţia unui îndrumător şcolar, când într’o lecţie de istorie pentru clasa III, despre „romani" scrie: „romanii au fost un popor vechiu cari umblau cu capul gol“. Şi fiindcă acelaş autor a mai scos şi o carte de citire de clasa V n a mai căutat o altă bucată de istorie potrivită mediului acestei clase ci a reprodus-o pe cea din cl. EU. Un alt exemplu : într’o lecţie de citire din manualul de cl. IV „curajul unei femei’ se găsesc atâtea monstruozităţi încât o oareceare jenă faţă de cititori mă obligă să nu reproduc aceste exemple tipice de incultură. Relevând toate acestea, cu oca-, zia unei expoziţii a cărţei didactice, cred că ar fi nimerit ca să se pună odată stavilă unui abuz ce se face cu manualele şcolare, după care sunt obligate să se instruiască cele două milioane d£, copii cari urmeaza şcoala primară anul acesta. Cine trebue să cerceteze BHBBOnSBnHBB IBHBB manualele Fiindcă ministerul de instrucţie este prea aglomerat de lucrări cari privesc politica generală şcolară, iar consiliul permanent care are în grije autorizarea Continuare în pag 2a Scăderile cărţilor didactice