Viitorul, mai 1929 (Anul 21, nr. 6363-6386)

1929-05-01 / nr. 6363

LII f 5% In TARA 6 LE!IK. In STFIIMTITE j lHNAMINTE m TiPfi In slrefitbUte Un en — — Şese luni— — trt iri-----— 7C0 «i “ 350 , — 210 , Un eh — — Şase luni — Trei luni — — 1400 — 7C0 «= 4C0 R i D A C T i A HCtttKEiTRATfJI BUCUREȘTI STR. EDGART) QUINET No. 2 | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 551/28, Redacţia si Administraţia 549/25 si 305/11 KKUUaimii COMERCIALE Se privresc direct la #timin|$fra|a ziarului Str. Academiei 17I la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LN EX. In TARA 6 LEI EX. în STREINATATE GUVERNUL şi FRAUDELE In ultimul timp s’a descoperit la casieria ministerului de finanţe o fraudă în achitarea ordonanţelor. Un şef de birou a încasat o ordonanţă ce fusese deja achitată. In momentul de faţă sunt şi alte fraude săvârşite la două administraţiuni financiare. E posibil să existe şi alte neorândueli care le ar cerceta la unele administraţiuni publice. Faptul este, desigur, îngrijitor pentru moralitatea unora dintre slujitorii statului şi împotriva celor vinovaţi opinia publică cere, cu drept cuvânt, aplicarea celor mai drastice sancţiuni, iar justiţia îşi va face, desigur, întreaga datorie. Pentru un guvern conştient de misiunea lui şi de datoria ce are de a salvgarda buna administrare a banului public, problema ar trebui să fie privită dintr’un îndoit punct de vedere : aplicarea sancţiunilor împotriva funcţionarilor culpabili şi sporirea măsurilor de control pentru ca pe viitor frauda să devină imposibilă. # Guvernul actual are alte concepţii şi întrebuinţează alte metode într’o asemenea chestiune de pură gospodărie. In primul loc, guvernul prin presa oficioasă şi semi-oficioasă de care dispune, dă fraudelor descoperite proporţii care aruncă un grav şi nemeritat discredit asupra întregului corp funcţionaresc şi asupra întregei administraţiuni a ţării. După ziarele guvernului — care uită şi de astă dată că partidul naţional-ţărănist nu mai este în opoziţie şi că reprezintă creditul şi prestigiul statului pe care are datoria să le apere . România ar fi o ţară în care totul e putred, în toate administraţiile se fură şi banul contribuabilului nu ajunge niciodată în visteria statului... Atmosfera creată de presa guvernamentală a devenit, la un moment dat, atât de apăsătoare încât însuşi ministrul de finanţe a simţit nevoia unui comunicat prin care arată opiniei publice că nu este vorba de fraude de miliarde şi că scriptele administraţiilor financiare sunt în perfectă regulă. Iată la ce situaţiuni se ajunge şi la ce măsuri este silit să recurgă un partid care nici când e la guvern nu înţelege datoriile pe care le are şi răspunderile pe care le poartă — continuând şi la guvern aceiaşi politică de condamnabilă discreditare a ţării, pe care a practicat-o în cursul celor zece ani de opoziţia. # Datorită aceleaşi mentalităţi şi aceloraşi metode, guvernul nu se preocupă de măsurile care pot remedia răul şi împiedeca în viitor fraudele, ci de... răspunderea partidului naţional-liberal în săvârşirea fraudelor descoperite! Partidul naţional-ţărrănist se găseşte la guvern, un şef de biurou încearcă încasarea unei ordonanţe achitate, iar vinovaţii nu sunt nici guvernul, nici ministrul de finanţe, nici şeful de biurou incorect, nici acei cari nu lau controlat, ci... partidul liberal şi d-l Vintilă Brătianu ! Iată ridicolul în care cade un guvern orbit de patimă. La Primăriei Oredeau cîlenţul Sub primariatul d-lui Dem. Dobrescu, nu se face coadă numai la brutării şi măcelării ci şi la uşa cabinetului d-sale din palatul Şuţu. Aci, aşteaptă zilnic un mare număr de oameni încurajaţi de promisiunile de odinioară ale procurorului umanităţii, care, sorocea realizarea fericirei pământeşti pentru ziua când d-sa va fi fost instalat in fotoliul prezidenţiei chiar şi interimare a municipiului Bucureşti. Oamenii intră unul câte unul, plini de speranţe, dar se opresc speriaţi în faţa burlescului personaj care, din jilţul său aurit, săgetează gloata nevoiaşe a solicitatorilor. — Ce pofteşti d-ta ? — O slujbă domnule primar. Primarul vitreg face o strâmbătură ; apoi, ca să dea o satisfacţie momentană solicitatorului scrie apăsat pe petiţie : uit ,i se va da de lucru la pavaj . Omul ia hârtia, o citeşte apoi îndrăzneşte să obiecteze. — Sunt licenţiat în drept. — Nu face nimic, cu d-ta am terminat. Vine rândul altuia. — Sunt intelectual fără ocupaţie- Primarul îşi aşează bine ochelarii. Apoi rosteşte sentinţa : — Voi face o uniune generală a intelectualilor din România şi atunci, vei avea şi d-ta ocupaţie. Al treilea se plânge că primăria ia dărâmat casa şi că a rămas astfel fără locuinţă. Primarul surâde mefistofelic: — N’o să’ţi dau casa mea de dragul copiilor d-tale. Guvernul va începe de altfel în curând construcţiile pentru cei fără adăpost. Până atunci du-te la azilul săracilor să-ţi dea un pat pentru astăseară. Al patrulea solicitant depune pe masa primarului un pachet pe care î l desface cu grije. Conţine nişte carne veche . — Am plătit 40 lei kilogramul domnule primar. — Minţi, răspunde mânios primarul. Eu sunt singurul primar care se poate felicita că a înfrânt pe măcelari, făcându-i să vândă carnea bună pe preturi convenabile. Esi ! Prin fața primarului se perindă, în circuit regulat oameni cu toate nevoile. Primarul ascultă. I se vorbește de străzi fără apă, fără canal, fără electricitate, i se semnalează starea sanitară detestabilă a unor regiuni de periferie, care evocă periferiile de odinioară ale vechiului Stambul. Primarul izbucneşte : D-voastră vreţi ca toate acestea să le facă primăria . Organizaţi-vă în cete de voinci şi puneţi umărul. Altfel, nu putem face nimic pentru periferie. Cabinetul se evacuează încetul cu încetul. D-l primar rămas singur îşi face examenul conştiinţei .Sunt singurul primar care pot face ceva pentru oropsita Capitală a ţarei. NOTE Cei ce n’au văzut VICTORIA J După ce ultimele semnături pe marile tratate ce au încheiat grozăvia răsboiului, se depusese, si se făcuse dovada încă odată că dreptatea se obţine inălume prin jertfe si sânge, s’a făcut cercetarea eroilor, ci s’a constatat că 2500—3000 de eroi cari au croiat Franţa victorioasă, nu mai pot vedea. Orbise cei ce erau mai indicaţi de a vedea Franţa în plina ei expansiune, şi de-a vedea cum eroismul lor a servit o causă mare şi sfântă. Şi astfel rătăcesc pe câmpiile minunate ale Franţei, orbii produşi de răsboiu, — rătăcesc în întunerec şi nu mai pot vedea nici feeria Parisului nici minunea paradisului din Coasta de Azur, nici ţara dulce în care fiecare colt vorbeşte de o glorie a trecutului, şi astfel oamenii cari au înfruntat moartea pentru a face din jertfa lor o ţară fericită şi încălzită da lumina soarelui, vor simţi durerea nopţei fără sfârşit. Orbii Franţei vor fi astfel imagina vie şi pledoaria cea mai elocventă contra răsboiului, căci ei arată într’o prescurtare tragică, enormitatea dezastrului şi proporţiile dramei Ei arată ce va fi răsboiul de mâine, când gazele asfixiante, vor fi si mai utilisate, si când invasia lor va depăși frontul militar, si vor distruge în bloc, orașe populate de oameni, necombativi si inofensivi. Această imagine, a viitorului război, în care măcelul se va întinde prin aeroplane, si din gaze asfixiante, dincolo de front omorând — vorba românească ,cu nemiluita.“ — femei, copii, bătrâni, este de natură să sperie şi pe cei mai bine înarmaţi contra sentimentalismului, şi să facă pe diplomaţii reci şi pe strategii înfometaţi, de atacuri, ca să eşute înainte de a trece Rubiconul ce desparte pacea de răsboi. Nu este posibil ca în substratul sufletesc al oamenilor să nu se trezească repulsiunea faţă de măcelul răsboiului, şi să mai fie oameni cari să dorească reînvierea răsboiului, acum când cunoaştem ce-a fost, şi când ne putem închipui ce va fi, când ştiinţa se va pune din ce în ce mai la îndemâna distrugerei! Mutilaţii luptelor, schilozii ce’şi port trupul cu greutate, orbii ce rătăcesc în noapte, sunt tot atâtea simboluri încă vii ale dramei ce nu mai trebui să se repete. PETRONIUS 0@srafi©rtalisar@ Se cheltuesc zeci de milioane pentru serbările Unirei, dar în mod sistematic, se distruge tot ce s’a realizat pentru unitatea naţională în ultimii zece ani. Toate măsurile luate de către guvern în nouile ţinuturi sunt dezorganizatoare, regionaliste şi antinaţionale. Niciodată agitaţiile agenţilor iredentişti minoritari n’au fost mai violente şi mai îndrăzneţe, niciodată românii n’au fost mai desbinaţi prin măsurile de ură ale guvernului. In timp ce, în Bucovina rutenii se agită, fac întruniri publice în cari România este denigrată şi se proclamă apropiata unire cu Ucraina, în timp ce în Ardeal ungurii declară că nu vor lua parte la serbările unirei și afirmă că tratatele de pace sunt nedrepte și provizorii,—guvernul este preocupat de„statutul“ minoritar, prin care urmează să acorde drepturi incompatibile cu demnitatea şi siguranţa noastră naţională. Mai mult, politica religionalistă desbină pe români şi cunoaştem sute de cazuri în cari , uneltele regimului fac imposibilă viaţa unor învăţători, preoţi, profesori şi funcţionari mari şi mici, în noile provincii, sub cuvânt că sunt „regăţeni“. Dacă în Basarabia se slujeşte în biserici în ruseşte, dacă limba românească a cedat pasul în Ardeal chiar în instituţiile publice, celei maghiare, — dacă în secuime românii au fost daţi din nou pradă maghiarizării, dacă în şcolile ungureşti se duce cea mai vie campanie împotriva ţării, răspunderea întreagă o poartă guvernul. D. Maniu răsplăteşte din bugetul Statului campania tridentă a şcoalelor şi Bisericilor minoritare, ba chiar am văzut o profesoară maghiară a unei şcoli de Stat româneşti, ţinând în Ungaria conferinţe în care România este denigrată, fără ca ministerul de instrucţie să ia vreo măsură. Prin teatru şi cinematograf, se duce apoi aceiaşi campanie de atâcare a minorităţilor şi de înstreinare a românilor. Aceasta e atmosfera în care guvernul voeşte să serbeze Unirea. Şi ne întrebăm la ce vor servi zece de milioane cheltuite, dacă guvernul n’are nici cea mai mică noţiune de îndatoririle către neam şi către ţară. Favorizând opera de desnaţionalizare a românilor în nouile provincii, favorizând curentele iredente ca şi cele regionaliste, favorizând bolşevizmul ca şi cetele de ură şi tiranie ale „voinicilor“ acest guvern rătăceşte când la dreapta, când la stânga, în complectă nesiguranţă, pregătind cele mai mari dezastre. Graţie acestei politici, sentimentul naţional şi coeziunea tuturor ţinuturilor ţării scade continuu un stat unitar se fărâmiţează, iar desnaţionalizarea unor preţioase elemente de la oraşe şi sate urmează în mod firesc. Din punct de vedere naţional guvernul Maniu reprezintă acelaş pericol ca şi din punct de vedere al ordinei şi legalităţei. lispioraraa ! POLULUI SUD — In cântarea bazei lui Amundsen — Comandantul Byrd este ocupat acum cu cercetarea zonei în care se afla vasul „Franheim“ pe care a călătorit Amundsen cu totovarăşii să îif expediţia cea întreprins’o în anii 1911 şi 1912. §fil Până acum s’a găsit un platou descris de către celebrul explorator norvegian, cum şi bazinul de apă in care se presupune că ar fi acostat „Franheim‘. Comandantul Byrd nădăjduieşte că, în curând va fi putinţă să descopere chiar adăpostul în care a locuit Amundsen prin aceste teritorii ale gerului şi singurătăţii. ZI CU ZI D. Maniu a declarat la Cluj că în alte vremuri se duceau oamenii sub escortă la serbările naţionale. Dacă s’ar fi întrebuinţat acest sistem, partidul naţional-ţărănesc nu ar fi absentat ca la Alba Iulia, în momentul când toate inimele româneşti, vibrau. Şi „Voinicii“ d-lui Vaida vor fi organizaţi după modelul gărzilor cetăţeneşti din vremea alegerilor. Cu sistemul acesta va trebui ca opoziţia să se organizeze în defensivă, pentru a se face ca ordinea şi liniştea să domnească în ţară. - *-• . DEMNITATE „In partidul d-lui Maniu sunt oameni care sărutau cismele ocupanţilor înainte de-a le lustrui“. (N. lorga în “Neamul Românesc“) C. SYi&E. — Lasă-mi şeful® s»e mine. Skm mai mulsă ©»perriasivă. Minciuna politică Ce-au făgăduit,si CE-flU FĂCUŢI Dezastrul ernfii EUROPA AMENINŢATA de FOAMETE ?.. — issif şi foametea din Egipt.—America va câştiga noui miliarda pe urma gerului care a sărăcit producţia agricolă a Europei — — Guvernul partidului naţional ţarănesc nu numai că nu şi-a ţinut promisiunile din opoziţie, dar a făcut vraMBCWBaanul exact contrarul! — Un scurt şi desigur incomplect bilanţ al „activitate!“ guvernului Maniu dovedeşte cu câtă lipsă de scrupul a indus în eroare partidul naţional-ţărănesc opinia publică. Ce-a promis în opoziţie şi ce-a realizat la guvern? A făgăduit libertate, democraţie, respect şi înălţarea prestigiului Parlamentului, legalitate, lupta contra risipei bugetare şi scăderea impozitelor. Ce-a făcut?... In loc de libertate în alegeri guvernul a inaugurat regimul bătăii, al bandelor „oficiale“ de bătăuşi cari au ciomăgit şi ciomăgesc pe alegători, nu numai la alegerile generale şi parţiale de Cameră şi Senat, dar şi la alegerile agricole, pentru consiliile băncilor populare, etc. Ultima invenţie sunt gărzile teroriste din Ardeal. „Democraţia“ şi înălţarea prestigiului Parlamentului o învederează sistemul demisiilor în alb, care înjoseşte regimul reprezentativ parlamentar. Dar „legalitatea“? S-au dizolvat în mod ilegal consiliile comunale şi judeţene, Camerele de comerţ şi de agricultură, iar d. Mihalache a avut cinismul să declare în plin parlament că a făcut politică la aceste instituţii profesionale! S-au făcut numeroase numiri ilegale de funcţionari. Ministrul comunicaţiilor, generalul Alevra a declarat că „partidul“ i-a cerut să facă ilegalităţi, iar majoritatea vrea să debarce pe ministrul justiţiei fiindcă acesta nu vrea să facă destule ilegalităţi... In ce priveşte lupta contra risipei, ea s’a manifestat prin spoturi bugetare, prin creări de subsecretariate şi ministere fără portofolii, prin cheltueli de lux şi risipă, închirieri de palate princiare. Intr’o vreme dând tezaurul public e gol şi încasările merg greu şi deficitar, guvernul Maniu a dat iama în visteria statului şi-şi îmbuibează partizanii,— dar pune noui biruri asupra populaţiei, deşi făgăduise în opoziţie că le va scădea! Iată, în două cuvinte, o comparaţie edificatoare între ce-a promis şi ce-a realizat guverne unu în răstimp numai de luni. Iarna grea şi nesfârşit de lungă a avut două consecinţi, una bună şi alta rea. Gerul ne-a folosit prin aceia că pământul a îngheţat până la 80 centimetri adâncime, provocând crăpături ce înseamnă mai mult ca o bună arătură. Apa de ploaie şi aerul se vor infiltra adânc în pământ, ceia ce va da o bogată producţie în anul 1930. Dar situaţia agricolă a anului 1929 e până în prezent destul de rea pentru tot centrul şi nordul Europei. Folosul gerului Gerul a defrişat pământul permiţând infiltrarea apei şi aerului, cum am arătat mai sus, ceia ce va fi un avantaj pentru recoltele viitoare. Avantajul acesta va fi mărit de faptul că toate vieţuitoarele care aduc pagubă agriculturei au fost pur, şi simplu decimate de ger. Şoarecii de câmp au fost găsiţi morţi, deasemenea majoritatea insectelor sunt moarte. Buruienile au fost deasemenea distruse de ger şi omul nu va avea grijă să le semene din nou. Proverbul francez că „a quelque chose malheur est bon“ a fost şi de astădată confirmat. Dezastrul gerului Oricât de folositor a fost gerul prin defrişarea pământului până la aproape 1 metru adâncime şi prin distrugerea şoarecilor, insectelor, larvelor şi buruienilor, pagubele aduse de ger sunt însă infinit mai mari. Desţelenirea pământului o poate prin munca lui. Cât 1 .marţea atâtor mii de jeţuîtoare, ea nu tremie mult. t de fecundă încât i scăpat de ger p e şi o singură pe- L, şoarec, etc., pensă fie plin până sie de şoareci. Buruienile la fel se vor înmulţi repede, vântul având grija de ele. Vom examina într’ult articol viitor dezastrul iernei. Vom arăta câteva din consecin-. tele mai grave. Norocul Americei Cu toate inundaţiile catastrofale, uragane, cicloane, tornado, etc., America va avea o recoltă bună. In Europa situaţia e gravă. Semănăturile de toamnă au suferit foarte mult aproape în toate ţările exceptând doar Spania, Italia şi Grecia, unde gerul n’a fost atât de puternic. Germania, Franţa, Polonia, Ungaria, România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria şi Turcia au semănăturile de toamnă în mare parte compomise, iar în Ucraina şi Rusia, şi Finlanda sunt cu desăvârşire distruse. Situaţia în România Nu vom avea bere la vară deoarece orzul de toamnă aşteptat de cele 59 de fabrici din ţară a fost în cea mai mare parte distrus. Berea se va scumpi şi va fi rară. Pentru locuitorul de la oraş berea nu e un lux ci un adevărat aliment bogat în vitamine şi o băutură răcoritoare în timpul arşiţelor verei. ’ •• t, Grâul de toamnă a fost avariat. Nu vom avea dar nici pâine la vară. Va trebui să aducem grâu, porumb şi orz din Argentina în cazul când guvernul nu va face cele mai mari sforţări pentru intensificarea maximă a muncilor agricole. * Egiptul acum 4.000 de ani a avut un Iosif care a salvat-o de foamete Europa s’are azi un asemenea Iosif.’■ v i j L. FLORIN face priva mii ia buie Natu e do ar f- Cineva a spus : cântecul a realizat unitatea politică a poporului german. Iar pentru a caracteriza simţul de solidaritate al aceluiaşi popor, de multe ori se citează gluma banală a celor doi nemţi care întâlnindu-se din întâmplare într-o ţară străină, primul lucru pe care-l săvârşesc, este să fondeze o „societate“. Oriunde s’ar găsi pe suprafaţa globului germanul, el îşi păstrează statornic legătura cu patria. Chiar dacă ar primi o nouă cetăţenie, niciodată cetăţenia de naştere nu-l părăseşte. Cea mai măruntă colonie de reprezentanţi comerciali sau de funcţionari de bancă, îndepărtată de patrie la mai multe mii de kilometri, se bucură de o şcoală şi o biserică naţională, iar când aceste instituţii lipsesc, emigranţii tot se pot întâlni la un sfat, la o comemorare sau la o sărbătoare, în junii mesei tradiţionale, masa cântecelor, într-o reuniune amicală pe care o prezidează steagul „Deutschlandului“. Noi Românii nu ne putem lăuda cu acelaş simţământ de solidaritate naţională. Cu excepţia fraţilor noştri din America, bine organizaţi, cu o stare materială înfloritoare, cu şcolile, bisericile, ziarele şi instituţiile lor sociale, ceilalţi feciori ai trupului latin, rămaşi dincolo de hotare, sunt cu totul uitaţi au pierdut orice legătură cu noi, ceea ce egalizează aproape cu o înstrăinare. De la Moldovenii dintre Nistru şi Bug nu avem nici o ştire care să ne bucure. Desnaţionalizarea lor organizată de Soviete, cu cele mai abile sisteme de propagandă politică sau poliţistă, merge cu paşi repezi. Peste Dunăre, in ţinutul Vidinu- Ilţi, în Timoc sau în Pind, numai rare scăpărări de conştiinţă naţională, însă foarte anemic alimentate de la Bucureşti, de acolo de underăsare Soarele tuturor Românilor“, ca să întrebuinţez o expresie antebelică din Ardeal. Excelenta revistă „Graiul Românesc“ ne aduce în fiecare număr al său veşti tot mai pesimiste. In deosebi fraţii noştri dela Tisa, despărţiţi prin tratatul de pace de Bănăţeni, n’au ajuns încă să-şi consolideze drepturile lor culturale. Ar fi o nerozie să vadă cineva tendinţe imperialiste îrn efortul desfăşurat pentru menţinerea limbei şi credinţei fraţilor de peste hotare. Ei pot fi cetăţeni devotaţi ai noilor patrii pe care le locuesc, fără ca rostirea graiului strămoşesc şi respectarea datinelor credinţei, să-i îndepărteze de la solidaritatea sufletească a românismului. Ca mijloc de apărare a fiinţei noastre etnice, să nu uităm puterea cântecului, căruia poporul penian îi datoreşte unitatea naţională, c. m. in actualitate PUTEREA CÂNTECULUI ECOURI După ultima statistică apar attualmente la Praga 1387 publicaţii periodice, ceea ce formează desigur un număr apreciabil şi aranjează Praga printre locurile cele mai de frunte în statistica mondială a publicaţiilor. Din numărul general al publicaţiilor 244 revin ziarelor politice şi 1143 presei literare, ştiinţifice, etc. Unele dintre ziarele politice au un triaj de câteva sute mii exemplare. Printre ziarele politice al căror mare număr se poate explica prin faptul, că Praga nu este numai centrul formal, dar şi real al vieţii politice cehoslovace, se află 160 cehe, 64 germane, 9 ruseşti, 6 ungare, 3 ucrainene, 1 bulgar şi 1 slovac. Printre publicaţiile nepolitice se află 1009 cehe, 115 germane, 7 engleze, 4 ungare, 4 esperanto, 3 ruseşti, 2 franceze, 1 spaniolă. Statistica presei din Praga arată, că în mai puţin de zece ani numărul publicaţiilor periodice din acest oraş s’a dublat. Le Journal primeşte o telegramă din New-York cum că la aerodromul Roosevelt o tânără aviatoare americană, njiss Elinor Smith, în vârstă de 17 ani a bătut recordul femenin mondial de durată, sburând necontenit timp de 22 ore și 3 minute. Miss Smith, al cărei aparat continuă să zboare, încearcă acuma să stabilească un nou record mondial care să nu fie bătut așa de curând.